Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1778/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1778/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-12-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1778/R
Ședința publică din 24 decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: A. N.
JUDECĂTOR: F. I.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul T. M. împotriva încheierii penale nr. 467/PI/12.12.2012 pronunțată de Tribunalul T..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent T. M., în stare de arest, asistat de avocați aleși C. C. și B. S..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror A. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat B. S., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu fixarea obligațiilor prev. de art. 1602 Cpp, arătând că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar raportat la probatoriul administrat, nu se poate vorbi de o tentativă de omor, ci de o vătămare corporală gravă, inculpatul neavând intenția de s suprima viața victimei, ci doar de a se apăra și, de altfel cercetările au început prin a se considera că este vorba de o astfel de infracțiune. Se mai arată că în condițiile admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul va fi izolat de societate, locuind la o stână și neputând impieta bunul mers al procesului penal prin influențarea vreunui martor. De asemenea, se arată că inculpatul nu are antecedente penale.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat C. C., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, fiind întrunite toate elementele pentru ca inculpatul să beneficieze de prevederile art. 1602 Cpp. Solicită a se aprecia că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, precum și a se avea în vedere împrejurările comiterii faptei, partea vătămată fiind cea care l-a atacat pe fratele inculpatului, iar ca urmare a acestui atac, a izbucnit conflictul între cei doi. Solicită totodată a se ține cont de atitudinea părții vătămate, să se aprecieze dacă există o cauză care înlătura caracterul penal al faptei sau scuza provocării, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, este o persoană liniștită, s-a ocupat de familia sa care se află într-o situație critică.
Procurorul solicită respingerea recursului formulat de inculpat, considerând că pericolul pentru societate rezultă din gravitatea faptei și modul de comitere a acesteia, prin urmare, se consideră că se impune menținerea inculpatului în stare de arest.
Inculpatul recurent T. M., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul T. sub nr._ din data de 06.12.2012, inculpatul M. T. a solicitat, în temeiul art. 1602 C.p.p., liberarea sa provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii, inculpatul, prin apărător ales justifică fapta reținută în sarcina sa prin aceea că a fost provocat și apoi bătut de partea vătămată, susținând că nu a intenționat să pună în pericol viața acestuia. De asemenea, consideră că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, faptul că locuiește la o stână în afara comunei P. Nou, denotă lipsa pericolului de a intra în contact cu alte persoane, învederează că nu are antecedente penale iar în faza de judecată intenționeze să se prevaleze de procedura simplificată, astfel că se vor reduce limitele de pedeapsă potrivit art.3201 C.p.p., situație în care ar fi aplicabilă pedeapsa cu suspendare condiționată sau sub supraveghere. Totodată s-a considerat că la luarea măsurii arestării preventive nu s-a prevăzut în mod expres de către instanță, care ar fi pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul.
În expunerea motivelor, apărătorul ales al inculpatului a făcut vorbire de jurisprudența CEDO, potrivit căreia detenția este justificată doar dacă se face dovada ca asupra procesului penal planează unele pericole, pe care le enumără, susținând că acestea nu se regăsesc în speță.
În drept, au fost invocate prevederile art.1601 și.urm. C.p.p.
Cererea de liberare sub control judiciar a fost soluționată de Judecătoria Timișoara prin încheierea penală nr. 3370/21.11.2012 pronunțată în dosar nr._/325/2012.
Prin decizia penală nr. 764/06.12.2012 a Tribunalului T. – dosar nr._/325/2012, a fost casată încheierea menționată și în rejudecare s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Timișoara dispunându-se înregistrarea cererii la Tribunalul T. în primă instanță.
În probațiune, Tribunalul a dispus din oficiu atașarea dosarului nr. 1005/P/2012 al P. de pe lângă Tribunalul Timis.
Prin sentința penală nr. 467/PI din 12.12.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în baza art.1608a al. 6 C.p.p., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul M. T., iar în baza art.192 alin.2 C.p.p., a fost obligat inculpatul la 1oo,oo lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul T. a reținut că, potrivit dispozițiilor art.1602 alin.1 și 2 C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
S-a constatat că cererea a fost redactată și introdusă de apărător, iar în condițiile prevăzute de art.1607 C.p.p., a fost însușită de inculpat la termenul de judecată din 12.12.2012, ocazie cu care inculpatul a mai precizat că are cunoștință de prevederile legale privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar.
Instanța de fond, pronunțându-se pe admisibilitatea în principiu a cererii, a constatat conform dispoz. art. 1608 al. 1 C.p.p., că cererea este admisibilă în principiu, îndeplinind sub aspect formal condițiile prevăzute de art. 160 ind. 2 C.p.p., în sensul că infracțiunile prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1, art. 175 al. 1 lit.i C.pen., pentru care este trimis în judecată inculpatul sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii sub limita de 18 ani.
În ceea ce privește condiția negativă prev. de art. 1602 al. 2 C.p.p., referitoare la comportamentul inculpatului și perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie, prima instanță a reținut că potrivit acestor dispoziții legale cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte.
În speță, s-a constatat că datele aflate la dosarul de urmărire penală relevă că inculpatul ar putea zădărnici aflarea adevărului, datorită existenței posibilității influențării de către acesta, în mod direct sau indirect a unora din martorii din dosar, în raport de faptul că inculpatul nu recunoaște toate împrejurările în care se susține în actul de acuzare că s-ar fi comis pretinsa faptă de tentativă de omor pentru care inculpatul este trimis în judecată prin rechizitoriu.
Deși din coroborarea textelor menționate(art. 1602 al. 1 C.p.p. și art. 1602 al. 2 C.p.p.) prima instanță a reținut caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar chiar dacă inculpatul nu s-ar afla în vreuna din cazurile de împiedicare a acordării liberării provizorii, s-a constatat că instanța nu poate uza de această facultate fără asigurarea respectării dispoz. art. 5 al. 5 C.p.p., art. 23 al. 10 Constituția României și art. 5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel că, la verificarea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, se pornește de la una din premizele esențiale ale liberării provizorii, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Sub acest aspect, s-a reținut că inculpatul M. T., a fost arestat preventiv, pentru săvârșirea unei infracțiuni grave - prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1, art. 175 al. 1 lit.i C.pen, cu o periculozitate ridicată, cu impact deosebit pentru ordinea socială și siguranța publică.
Tribunalul a constatat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, s-au avut în vedere temeiurile prev. de art. 143, art. 148 lit. f C.p.p., reținându-se existența indiciilor temeinice cu privire la pretinsa săvârșire de către inculpat a faptelor mai sus arătate pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și existența unor date certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol apreciat atât în funcție de modul și mijloacele de săvârșirea faptelor, cât și de natura faptei comise.
Prima instanță a apreciat că aceste temeiuri care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent în condițiile în care este îndeplinită atât cerința cu privire la limita de pedeapsă, cât și cerința cumulativă privind existența și în acest moment a pericolului pentru ordinea publică, întrucât datorită gravității ridicate a pretinsei fapte comisă cu violență de către inculpatul M. T., de tentativă la omor calificat, pentru care este cercetat inculpatul și a reacției publicului față de asemenea fapte pretins a fi comise în împrejurările reținute în dosar, asemenea fapte produc o puternică tulburare a opiniei publice – fiind justifică măsura arestării preventive și în acest moment.
Totodată, s-a reținut că instanța în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar în cazul în care constată subzistența temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, urmează a verifica în ce măsură buna desfășurarea a procesului penal este sau nu împiedicată de punerea în liberate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Din disp., art. 136 al. 2 C.p.p., s-a reținut că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, iar conform al. 8 al aceluiași articol, alegerea măsurii preventive se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana inculpatului.
În raport de aceste dispoziții legale și de temeiurile mai sus arătate cu privire la arestarea inculpatului, temeiuri care s-au constatat că subzistă și justifică în continuare menținerea arestului preventiv, tribunalul a apreciat că în prezent în acest moment procesual, nu se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate, prin liberare provizorie sub control judiciar, raportat la gradul de implicare a inculpatului în pretinsa comitere a faptei de tentativă la omor calificat și la gravitatea concretă a acesteia dar și la pericolul concret pentru ordinea publică care trebuie avut în vedere de instanță, în condițiile în care acest pericol nu s-a diminuat de maniera de a duce la cercetarea inculpatului în libertate prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Așadar, raportat la datele dosarului, s-a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune în acest moment procesual menținerea inculpatului în stare de arest nefiind oportună punerea lui în libertate prin liberarea provizorie sub control judiciar, întrucât o asemenea măsură ar putea afecta buna desfășurare a urmăririi penale, ținând cont și de existența posibilității influențării unor probe în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Referitor la celelalte susțineri în apărarea inculpatului cu privire la încadrarea juridică a faptei, prima instanță a reținut că aceste susțineri nu sunt de natură a duce la lăsarea inculpatului în libertate sub control judiciar în raport de motivele mai sus arătate.
Prin urmare, apreciind că liberarea provizorie a inculpatului nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin și de necesitatea asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale, în temeiul art.1608a alin.6 C.p.p. Tribunalul T. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar ca neîntemeiată, iar în temeiul art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva încheierii penale nr. 467/PI din 12 decembrie 2012 pronunțate de Tribunalul T. în dosarul nr._ din 06.12.2012 a declarat recurs în termen inculpatul T. M., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara – Secția Penală sub nr._ din 06.12.2012.
Recursul nu a fost motivat.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs ce se analizează din oficiu potrivit art. 38510 alin 2 și 3 C. proc. pen., precum și examinând întreaga cauză sub toate aspectele conform art. 3856 alin. 3 C. proc. pen., Curtea constată, pentru considerentele ce urmează, că recursul este nefondat.
Prima instanță a considerat în mod corect că cererea inculpatului Ș. R. de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată.
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul recurent a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței.
Sub acest aspect, declarațiile inculpatului recurent (parțial, anumite aspecte: ex. lovirea victimei) se coroborează cu cele date de celălalt inculpat, A. V. (parțial, anumite aspecte: ex. lovirea victimei), partea vătămată ANI I., martori (EX. Ani O., T. I., S. M., Ani M., I. M., C. I.), cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală, planșa foto cu aspecte de la investigarea tehnico-științifică a locului faptei.
Se observă atât pericolul social al faptei de care este acuzat inculpatul recurent [tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. 1 lit. i) C. pen.], cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea lui în libertate [față de împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii imputate inculpatului: atacarea părții vătămate de către doi agresori, lovirea victimei cu un par în zona capului în timp ce aceasta era aplecată, resimțindu-se după lovitura de cuțit aplicată de celălalt inculpat].
Potrivit art. 1602 alin. 2 C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Datele la care se referă textul de lege menționat rezultă din miza mare procesului penal declanșat împotriva inculpatului recurent (acesta fiind acuzat de săvârșirea unor infracțiuni pedepsite de lege cu închisoarea pe durată mare), starea conflictuală creată (activitatea infracțională imputată inculpatului fiind de natură să afecteze relațiile de familie și liniștea comunității locale din care face parte), urmările faptei ce face obiectul acuzației (plagă înțepată la nivelul musculaturii paravertebrale, fractură occipitală cu înfundare, punerea în primejdie a vieții victimei ) lipsa garanțiilor că desfășurarea procesului penal nu ar fi afectată de lăsarea în libertate a inculpatului recurent (faptele reținute în sarcina inculpatului recurent fiind comise pe fondul unor neînțelegeri mai vechi legate de terenurile de pășunat).
Instanța de recurs observă că scopul procesului penal și buna lui desfășurare impun menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Statul are obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte care aduc atingere vieții cetățeanului, valoare socială fundamentală apărată de legea penală.
Față de cele reținute, se consideră și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celei imputate prin actul de sesizare a instanței atât de către inculpat, cât și de către alte persoane care ar percepe lăsarea în libertate a făptuitorului ca pe o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților.
Prin urmare, se consideră că autoritățile judiciare au demonstrat convingător justificarea prelungirii perioadei de detenție provizorie.
Pentru aceleași considerente care vizează menținerea arestării preventive se apreciază că această măsură procesuală nu poate fi revocată sau înlocuită cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, conform considerentelor expuse anterior neexistând garanții că o măsură neprivativă de libertate ar asigura buna desfășurare a procesului penal.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. M. împotriva încheierii penale nr. 467/PI din 12 decembrie 2012 pronunțate de Tribunalul T. în dosarul nr._ din 06.12.2012.
Văzându-se dispozițiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.3851 pct. 1 lit. b Cpr.pen. respinge recursul declarat de inculpatul T. M. împotriva încheierii penale nr. 467/PI/12.12.2012 pronunțată de Tribunalul T..
În temeiul art. 102 al. 2 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.12.2012.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. P. A. N. F. I.
Grefier,
C. U.
Red.-F.P.-24.12.2012
Tehnored- .C.U.- 27.12.2012
Prima inst.; jud.A. P. – Tribunalul T.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 673/2013. Curtea... → |
|---|
