Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1703/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1703/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-12-2012

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 1703/R

Ședința publică de la 06 Decembrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. B.

Judecător L. Ani B.

Judecător A. N.

Grefier A. B.

Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea recursului declarat de P. de pe lângă J. A., împotriva sentinței penale nr. 2399/25.09.2012 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsește inculpatul intimat C. A., pentru care se prezintă avocat din oficiu P. A. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar, lipsind și partea civilă intimată W. A..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată imposibilitatea audierii inculpatului intimat, care nu s-a prezentat în fața instanței și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra recursului.

Procurorul susține recursul declarat de parchet și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar, casarea sentinței și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în regim de detenție.

Avocatul din oficiu solicită respingerea recursului declarat de parchet.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2399/25.09.2012 pronunțată de J. A. în dosarul nr._, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b¹C.p.p. a fost achitat inculpatul C. A., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i C.p.

În baza art. 18¹ al. 3 C.p. s-a aplicat inculpatului o sancțiune cu caracter administrativ de 1.000 lei.

În baza art. 14, 346 al. 2 C.p.p. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă W. A..

În baza art. 192 al. 1 lit. c Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189 C.p.p. onorariul apărătorului din oficiu se achită din fondurile Ministerului Justiției

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A. din dosar nr. 5899/P/2010, înregistrat la J. A. la data de 16.05.2012, a fost trimis în judecată inculpatul C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, reținându-se în sarcina acestuia că într-una din zilele din perioada 15-23.09.2010 a sustras bunuri din imobilul situat în ., aparținând părții vătămate W. A..

Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Într-una din zilele din perioada 15-23.09.2010, inculpatul C. A. a pătruns prin escaladare, prin sărirea porții și prin efracție, constând în forțarea unui geam de la holul casei, în imobilul aparținând părții vătămate W. A., situat în . nr. 26, județul A., deoarece cunoștea faptul că imobilul nu este locuit.

Aici a răscolit prin încăperi, dulapuri și sertare și a sustras un parfum, un gel de duș și o sticlă de băuturi alcoolice. Totodată, a luat din frigiderul locuinței o tavă de mici, pe care i-a preparat și consumat, și a băut în timpul mesei o sticlă de whisky și o apă minerală.

Prejudiciul produs prin furt este în valoare de 258 de lei și anume 200 lei parfum, 30 lei gel de duș și 28 lei sticla de lichior, aceste bunuri fiind ridicate de la inculpat și restituite părții vătămate.

Acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 lei, fără a indica detaliat ce reprezintă această sumă.

Starea de fapt astfel cum a fost descrisă, a fost probată cu proces verbal, planșă foto raport de constatare tehnico științifică, dovezi de ridicare predare.

Astfel, au fost ridicate cu ocazia cercetării locului faptei mai multe amprente de pe bunurile atinse de autorul faptei, constatându-se că acestea aparțin inculpatului.

Legal citat, inculpatul nu s-a prezentat pentru a fi audiat în fața instanței, iar mandatul de aducere emis pe numele său nu a putut fi executat.

Fapta inculpatului de a sustrage prin efracție și escaladare bunuri din locuința părții vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i C.p., cu excepția gradului de pericol social al faptei, care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea gradului de pericol social instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 18¹ C. penal respectiv modul de săvârșire a faptei, urmarea produsă, respectiv faptul că bunurile sustrase au o valoare relativ mică, și în mare parte au fost restituite părții vătămate.

În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare pentru o infracțiune de furt concurentă cu fapta din prezenta cauză prin Sentința penală nr. 2778/2001 a Judecătoriei A., definitivă prin nerecurare. Această împrejurare, precum și termenul de încercare de 5 ani stabilit prin hotărârea susmenționată, au condus la convingerea instanței că aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, orientată spre maxim, vor conduce la formarea unei atitudini de respect a inculpatului față de valorile sociale ocrotite de legea penală pe viitor.

Pentru aceste, motive instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b¹ Cod procedură penală l-a achitat inculpatul și în baza art. 18¹ al. 3 Cod penal a aplicat inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 1000 lei.

În baza art. 346 al.2 Cod procedură penală, a respins acțiunea civilă formulată în cauză având în vedere faptul că deși partea vătămată s-a constituit prin declarația dată la fila 10 u.p. parte civilă cu suma de 2.000 lei, nu a indicat ce reprezintă această sumă nici în faza de urmărire penală nici în faza de cercetare judecătorească.

Împotriva sentinței penale nr. 2399/25.09.2012 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ a declarat recurs, în termen legal, P. de pe lângă J. A. criticând-o ca nelegală.

În motivarea recursului, s-a arătat că nelegalitatea hotărârii constă în aceea că instanța, la stabilirea gradului de pericol social, a avut în vedere doar urmarea produsă, respectiv faptul că bunurile sustrase au o valoare relativ mică și în mare parte au fost restituite părții vătămate.

Potrivit disp. art. 18 ind. 1 C.p., fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, este în mod vădit lipsită de importanță. Totodată, la stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoană sau conduita făptuitorului.

Cu privire la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, parchetul consideră că fapta săvârșită de către inculpat prezintă o periculozitate sporită, având în vedere că acesta a pătruns în locuința părții vătămate prin escaladare și prin efracție, ambele constituind elemente circumstanțiale agravante prev. de art. 209 alin. 1 lit. i C.p.

Totodată, raportat la persoana sau conduita inculpatului, consideră că această soluție este nelegală, având în vedere că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare, pentru o infracțiune de furt concurentă cu fapta din prezenta cauză, prin sentința penală nr. 2778/2011 a Judecătoriei A., definitivă prin nerecurare. Or, în aceste condiții se poate observa că inculpatul perseverează în activitatea infracțională, iar aplicarea unei sancțiuni administrative nu poate fi apreciată ca suficientă pentru îndreptarea atitudinii inculpatului de respect față de valorile sociale ocrotite de legea penală.

Analizând recursul declarat de P. de pe lângă J. A. prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, conform art. 385⁶ alin. 3 C.p.p., instanța constată că este întemeiat, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. 1 pct. 17² C.p. pentru următoarele considerente:

Hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul achitării inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b¹ C.p.p. și art. 18¹ C.p. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i C.p.m sprijinindu-se pe o apreciere eronată a faptelor și a gradului lor de pericol social.

În conformitate cu prevederile art. 18¹ din Codul penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În alin. 2 al aceluiași articol se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte prevăzute de legea penală, trebuie să se țină seama de toate criteriile de apreciere prevăzute în art. 18¹ alin. 2 Cod penal, în așa fel ca faptele prezentând un real pericol social să nu fie considerate ca lipsite de importanță.

Starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, fiind rezultatul probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, din care a rezultatul că într-una din zilele din perioada 15 – 23.09.2010, inculpatul C. A. a pătruns prin escaladare, prin sărirea porții și prin efracție constând în forțarea unui geam de la holul casei în imobilul aparținând părții vătămate; a căutat prin încăperi, dulapuri și sertare și a sustras un parfum, un gel de duș și o sticlă de băuturi alcoolice, sens în care este raportul de constatare tehnico-științifică care a relevat urmele papilare ale inculpatului la locul faptei, găsirea bunurilor asupra acestuia, precum și declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale.

Prin modul de comitere a faptei, respectiv escaladare porții și forțarea unui geam termopan, pregătirea faptei rezultând din aceea că a acționat într-un imobil despre care știa că nu este locuit, fapta nu poate fi calificată în sensul că ar atinge în mod minim valorile ocrotite de legea penală. Trebuie reținută și împrejurarea că la aprecierea pericolului social nu se are în vedere doar valoarea prejudiciului, ci și celelalte elemente indicate de art. 18¹ C.p. Astfel, se constată că inculpatul a mai suferit o condamnare pentru o infracțiune de același gen, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendare condiționată, pentru infracțiunea prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a, g și i C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., prin sentința penală nr. 2778/11.10.2011 pronunțată de J. A. în dosarul nr._/55/2011, ceea ce denotă că fapta dedusă judecății nu este una izolată, un accident în comportamentul inculpatului, ci are un caracter de conduită constantă, de perseverență infracțională.

Astfel, fapta inculpatului C. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i C.p., inclusiv gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În ce privește cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului și modalitatea de executare, instanța de recurs constată că potrivit art. 72 C.p. „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”.

În procesul individualizării pedepselor se parcurg mai multe etape succesive care au criterii specifice de apreciere (faptă - amploarea prejudiciilor cauzate, metode folosite pentru săvârșire, gradul de premeditare etc.; făptuitor - conduita socială până la faptă, antecedente penale, poziția în procesul penal, încercarea de înlăturare sau chiar înlăturarea ori ameliorarea efectelor infracțiunii; pericol social concret rezultat din pluralitatea de infracțiuni, din perseverența infracțională etc.), criterii indicate ca atare de lege (art. 72 Cod penal); dar, în final, judecătorul trebuie să facă o apreciere globală, în cadrul căreia se impun a fi coroborate toate elementele concrete rezultate din etapele succesive. Această apreciere globală finală care fundamentează opțiunea pentru pedeapsa ce urmează a se aplica și în general pentru un anume regim sancționator, condiționează eficiența deciziei judiciare pentru atingerea scopului reglementat de legiuitor. Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În speță, urmează a i se aplica inculpatului o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, respectiv 3 ani închisoare, neexistând elemente care să poată fi valorificate ca circumstanțe atenuante, între altele, inculpatul sustrăgându-se de la judecată (filele 34 – 35 dosar judecătorie).

Constatând incidența dispozițiilor art. 85 C.p., respectiv comiterea infracțiunii în speță înainte de pronunțarea sentinței penale nr. 2778/11.10.2011 a Judecătoriei A., se va dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C. A. prin această hotărâre.

În temeiul art. 33, 34 C.p. vor fi contopite cele două pedepse, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa în regim de deținere. În aprecierea modalității de executare a pedepsei, instanța de recurs are în vedere perseverența infracțională deosebită a inculpatului, precum și cuantumul pedepsei rezultante.

Astfel fiind, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d C.p.p. instanța va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. A., împotriva sentinței penale nr. 2399/25.09.2012 pronunțată de J. A. în dosarul nr._, va casa sentința penală recurată și rejudecând, în temeiul art. 208 alin. 1, art. 209 alin.1, lit. i Cp. îl va condamna pe inculpatul C. A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat.

În temeiul art. 71 C.p. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev de art. 64 alin. 1 lit.a teza II – a și b Cp.

În temeiul art. 85 Cp. va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2778/11.10.2011, pronunțată de J. A. în dosarul nr._/55/2011.

În temeiul art. 33,34, Cp. va contopi pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2778/11.10.2011, pronunțată de J. A., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, care va fi și pedeapsa rezultantă.

Va menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia și se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385/15 pct.2, lit. d C.p.p. admite recursul declarat de P. de pe lângă J. A., împotriva sentinței penale nr. 2399/25.09.2012 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .

Casează sentința penală recurată și rejudecând:

În temeiul art. 208 alin. 1, art. 209 alin.1, lit. i Cp. condamnă pe inculpatul C. A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat.

În temeiul art. 71 C.p. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev de art. 64 alin. 1 lit.a teza II – a și b Cp.

În temeiul art. 85 Cp. anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2778/11.10.2011, pronunțată de J. A. în dosarul nr._/55/2011.

În temeiul art. 33,34, Cp. contopește pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2778/11.10.2011, pronunțată de J. A., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ( trei ) ani închisoare, care va fi și pedeapsa rezultantă.

Menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de la 06 Decembrie 2012.

Președinte,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G. B. L. ANI B. A. N.

Grefier,

A. B.

Red. L.B./17.12.2012

Tehnored. A.B.

2 ex./18.12.2012

Prima instanță: C. M.