Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1206/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1206/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1206/A
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.2184 din 18.09.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul intimat personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, potrivit dispozițiilor art. 83, art.108 alin.1 și 2 și art.420 alin.4 C.p.p., raportat la art.374 alin.2 C.p.p, instanța îi aduce la cunoștință inculpatului drepturile conferite de lege, după care se ia declarație acestuia, aceasta fiind consemnată în proces verbal atașat separat la dosar.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art.420 alin.6 C.p.p.
Procurorul pune concluzii de admitere a apelului pentru motivele arătate în scris prin memoriul depus la dosar, casarea hotărârii pronunțată de prima instanță și, în rejudecare a se stabili în sarcina inculpatului cel puțin o obligație dintre cele facultative prevăzute de art.-85 alin.2 C.p., în scopul reintegrării sale sociale.
Inculpatul, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
C.,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2184/18.09.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în baza art. 396 alin. 1, alin. 4 C. proc. pen, cu aplicarea art. 390 alin.10 C.proc.pen., raportat la art. 83 C. pen., stabilește pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului C. G., pentru săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 83 alin. 1, alin.3 C. pen. a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2(doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art. 84 C. pen.
În baza art. 85 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă tribunalul T. la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1, lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen., rap.la art. 88 C.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei în regim de detenție.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr._/P/2014 înregistrat pe rolul primei instanțe la data de 12.06.2015 sub nr. de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin.1 din C.p.
Prin actul de trimitere în judecată s-a reținut faptul că în data de 06.09.2014, în jurul orei 0748, inculpatul C. G. a condus autoturismul marca F. cu numărul de înmatriculare_ pe DN6 din județul T., fără a poseda permis de conducere.
Aceste aspecte au fost probate cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului C. G., declarațiile martorului M. M., procesul-verbal de constatare a infracțiunii din 06.09.2014 întocmit de organele de poliție, adresa nr._/29.09.2014 emisă de SPCPCIV- T., copia cazierului judiciar al inculpatului.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 09.09.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, prima instanță a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin 4 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin 10 C.proc.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că solicită ca judecata sa aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin 4 C.proc.pen. și că nu solicită administrarea altor probe, ci și le însușește pe cele din dosarul de urmărire penală(f. 17). La termenul de judecată din 09.09.2015 prima instanță a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, din analizarea materialului probator administrat în cauză, rezultă că în data de 06.09.2014, în jurul orei 0748, inculpatul C. G. a condus autoturismul marca F. cu numărul de înmatriculare_ pe DN6 din județul T. și, întrucât depășise limita legală de viteză pe sectorul respectiv de drum, i-au fost solicitate documentele și actele autoturismului. Cu această ocazie, inculpatul le-a declarat polițiștilor o altă identitate decât cea reală (Voda I.) și că nu posedă permis de conducere, după care le-a predat organelor de poliție cartea identitate personală.
În urma verificărilor efectuate de organele de poliție, s-a constatat faptul că inculpatul C. G. și-a declinat o altă identitate. Inculpatul a recunoscut totodată că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, iar verificările efectuate în baza de date au confirmat acest fapt. De asemenea, inculpatul a predat organelor de poliție cartea identitate personală.
Potrivit adresei nr._/29.09.2014 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T. rezultă că inculpatul nu figurează în evidențe ca fiind posesor al unui permis de conducere.
Prima instanță a reținut că starea de fapt mai sus descrisă rezultă și din cele declarate de inculpat la data de 18.03.2015 și respectiv 19.03.2015, precum și din declarațiile martorului M. M. din data de 18.03.2015.
Potrivit celor expuse mai sus, s-a constatat că în cauză există suficiente probe care conduc la concluzia că inculpatul C. G. a săvârșit infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin.1 din C.p.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut fapta comisă și a descris în detaliu modul în care a acționat.
În lumina celor expuse mai sus, rezultă că elementele de fapt relevate prin declarațiile inculpatului, declarația martorului, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și înscrisurile de la dosar, se coroborează între ele, conturând corespunzător starea de fapt reținută mai sus.
Atitudinea inculpatului, de recunoaștere a faptei reținute în sarcina sa a fost menținută și în fața instanței de judecată, când a solicitat judecarea sa în baza procedurii de recunoaștere a vinovăției (f.17).
În drept, fapta inculpatului C. G. care, în data de 06.09.2014, în jurul orei 0748, a condus autoturismul marca F. cu numărul de înmatriculare_ pe DN6 din județul T., fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin.1 din C.p.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, elementul material al acesteia constă în conducerea pe drumurile publice a autovehiculului marca F. de către inculpat, fără a poseda permis de conducere.
Infracțiunea fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei comise de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol s-a produs prin săvârșirea acțiunii de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis.
Legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, potrivit art. 16 alin.3 lit.b C.pen., întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
La individualizarea pedepsei ce ia fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., raportate la prezenta cauză. Astfel, prima instanță a constatat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale (fișa de cazier f.11) și a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei astfel cum rezultă din declarațiile date. În acest sens, prima instanță a apreciat că este justificată aplicarea unei pedepse orientate înspre minimul special prevăzut de lege.
Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, prima instanță, a procedat la soluționarea cauzei conform dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva sentinței penale nr.2184 din 18.09.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Timișoara înregistrat pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 29.10.2015, sub nr._ .
În motivarea apelului procurorul a solicitat a se constata că sentința penală atacată este netemeinică sub aspectul individualizării judiciare a modalității de executare a pedepsei închisorii aplicată inculpatului fără a impune acestuia să execute una sau mai multe obligații dintre cele prevăzute limitativ de art.85 alin.2 C.p., raportat la pericolul social concret al infracțiunii săvârșite.
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., C. reține următoarele:
Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.
Astfel, în cauză potrivit probatoriului administrat s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul la data de 6.09.2014 a condus autoturismul pe DN 6 din Jud.T. fără a poseda permis de conducere.
De altfel, starea de fapt, vinovăția, încadrarea juridică și cuantumul pedepsei nu au fost contestate de către apelant, inculpatul beneficiind de prevederile art.396 alin.10 C.p.p. privind recunoașterea de vinovăție, motiv pentru care instanța va analiza critica procurorului privind impunerea în sarcina inculpatului a uneia sau mai multor obligații prevăzute limitativ de art.85 alin.2 C.p. raportat la pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal .
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social ridicat care a adus atingere relațiilor sociale privind circulația pe drumurile publice, dar și aspectele favorabile inculpatului precum lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptei, motiv pentru care se constată că pedeapsa de 1 an închisoare a fost corect individualizată prin orientarea spre minimul special prevăzut de textul de lege.
În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța de apel constată că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art.83 C.p. privind amânarea aplicării pedepsei.
Critica procurorului privind reținerea în sarcina inculpatului a uneia dintre obligațiile prevăzute de art.85 alin.2 C.p. este nefondată.
Potrivit art.85 alin.2 C.p.” instanța poate impune persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații”.
Raportat la infracțiunea săvârșită, respectiv conducerea unui vehicul fără permis de conducere, la faptul că pedeapsa stabilită a fost amânată cu impunerea unor obligații, la persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut fapta având o atitudine procesuală corectă, semn că a conștientizat gravitatea faptei comise, instanța de apel constată că nu este necesară reținerea în sarcina inculpatului a obligației prevăzută de art.85 alin.2 lit.c C.p privind frecventarea unui program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituțiile din comunitate. De altfel, impunerea obligațiile menționate în acest text este facultativă, în funcție de persona inculpatului și fapta săvârșită .
În cazul de față, raportat la fapta comisă inculpatul va trebui să urmeze cursurile unei școli de șoferi și să obțină un permis de conducere autovehicule pentru a evita comiterea aceluiași gen de infracțiuni, iar serviciile de probațiune nu organizează astfel de cursuri .
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.2184 din 18.09.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.2184 din 18.09.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: CIM/24.11.2015
Dact: A.B. 2 exempl/25 Noiembrie 2015
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud: B. N..
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 30/2016. Curtea de... → |
|---|
