Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 219/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 219/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE penală Nr. 219/CO
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea contestația formulată de P. de pe lângă J. A. împotriva sentinței penale nr. 2097 din 25.09.2015 pronunțată de J. A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă condamnatul intimat B. V. C., asistat de avocat oficiu P. A..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține apelul declarat de P. de pe lângă J. A., solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât sentința instanței de fond este nelegală sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 585 C.p.p., raportat la hotărârile penale de condamnare impunându-se deducerea tuturor perioadelor de arest executate de condamnat.
Apărătorul din oficiu solicită admiterea contestației și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Condamnatul, având cuvântul, solicită contopirea pedepselor fără aplicarea vreunui spor și deducerea perioadelor executate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2097 din 25.09.2015 pronunțată de J. A. în dosar nr._, în baza art. 598 lit. d Cod Procedură Penală, s-a admis contestația la executare formulată de condamnatul B. V. C., și pe cale de consecință, s-a dedus în baza art. 73 Cod Penal din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată petentului prin SP 743/2015 a Judecătoriei A. pentru care s-a emis mandatul de executare nr. 761/2015, perioada de arest preventiv executată în Germania din 28.11._13.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin contestația la executare înregistrată la J. A. la data de 30.10.2014, petentul B. V. C. a solicitat să i se deducă din pedeapsa pe care o execută, durata arestului executat în Hamburg, Germania.
Prin sentința penală nr.1451/2015, cererea petentului a fost admisă însă hotărârea a fost desființată prin decizia penală nr. 328/2015 a Tribunalului A., soluția a fost desființată dispunându-se rejudecarea cauzei.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut că petentul se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.743/2015 a Judecătoriei A., prin care s-a realizat o operațiune de contopire a pedepselor aplicate petentului în România cu cele din străinătate, în baza acestei hotărâri fiind emis MEP nr. 761/2015.
Din datele de la dosarul cauzei, rezultă că în perioada 28.11._13 petentul a fost arestat preventiv în Germania fiind eliberat preventiv din arest întrucât acuzațiile au fost retrase (f 62). Urmare a acestei împrejurări, instanța în baza art. 598 lit. d Cod Procedură Penală, a admis contestația la executare formulată de condamnat.
Împotriva sentinței penale nr. 2097 din 25.09.2015 pronunțată de J. A. a formulat contestație în termen legal P. de pe lângă J. A., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 28.10.2015.
În motivele de apel ale Parchetului de pe lângă J. A. se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, întrucât se impunea ca instanța să repună în individualitatea ei pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 743/08.04.2015 a Judecătoriei A., ca apoi să procedeze la contopirea acesteia cu pedeapsa de 70 zile amendă aplicată prin sentința penală pronunțată de J. Hamburg și urmare acestor operațiuni și stabilirii pedepsei rezultante, să fie dedusă, pe lângă perioadele scăzute prin sentința penală 743/2015 și perioada executată în arest preventiv pe teritoriul statului german, respectiv perioada 28.11.2012 – 29.01.2013 și a perioadei de la 08.04.2014 la zi.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale contestate din prisma motivelor formulate precum și din oficiu, instanța apreciază că hotărârea penală atacată este nelegală, contestația formulată de P. de pe lângă J. A. urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin sentința penală nr. 1451/1.07.2015 J. A. în baza art- 598,599 C.p.p a admis contestația la executare formulată de condamnatul B. V. C. și pe cale de consecință, a admis cererea privind recunoașterea sentinței penale din 29.01.2013 pronunțată în dosar nr. 3203 Js 380/07 950 Ls 538/07 a Judecătoriei Hamburg- St.Georg, definitivă la data de 06.02.2013, prin care petentul a fost condamnat la 70 zile amendă pentru săvârșirea infracțiunii de constrângeri, presiuni, urmărire în scopul hărțuirii sau agresiune de natură psihologică sau emoțională, ca are ca echivalent în legislația română în infracțiunile de amenințare și hărțuire prev. de art. 206 și 208 C.p. S-a constatat că petentul a fost arestat preventiv în perioada 28.11.2012 – 29.01.2013 pe teritoriul statului german. S-a decontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 675/2.12.2013 a Judecătoriei Rădăuți din dosar nr._, definitivă la data de 24.12.2013 prin nerecurare ( mandat de executare a pedepsei nr. 780/24.12.2013) în pedepsele componente de: 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al.1,209 al.1 lit.g,i C.p cu aplic.art. 37 lit.a C.p; restul de 221 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.665/8.03.2011 definitivă prin nerecurare; pedepsele au fost repuse în individualitatea lor și s-a menținut revocarea liberării condiționate a restului de 221 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.665/8.03.2011. În baza art. 33 lit a, 34 lit.d și 36 al.2, art. 61 al.1 din Codul penal anterior cu aplicarea art. 5 C.p actual s-a dispus contopirea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 675/2.12.2013 a Judecătoriei Rădăuți din dosar nr._, definitivă la data de 24.12.2013 prin nerecurare cu pedeapsa de 70 zile amendă aplicată în baza sentinței penale din 29.01.2013 pronunțată în dosar nr. 3203 Js 380/07 950 Ls 538/07 a Judecătoriei Hamburg- St.Georg, definitivă la data de 06.02.2013 și cu restul de 221 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.665/8.03.2011 definitivă prin nerecurare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, care a fost sporită cu 3 luni, rezultând o pedeapsă de 4 ani și 3 luni închisoare. În temeiul art. 73 C.p s-a dispus deducerea perioadei arestului preventiv executat pe teritoriul statului german în perioada 28.11._13 și a perioadei executate din 08.04.2014 la zi. S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 780/2013/24.12.2013 al Judecătoriei Rădăuți și s-a dispus emiterea unui nou mandat.
Împotriva sentinței penale nr. 1451/1.07.2015 a Judecătoriei A. a formulat contestație condamnatul B. V. C., iar prin decizia penală nr. 328/13.08.2015 T. A. a admis contestația, a desființat sentința penală contestată și a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanță. T. a constatat că în mod corect a procedat prima instanță la recunoașterea hotărârii pronunțată în Germania, însă în cursul judecății la dosar s-a depus mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 743/2015 din 08.04.2015 emis în baza sentinței penale nr. 743/8.04.2015 a Judecătoriei A., prin care s-a procedat la recunoașterea unei hotărârii de condamnare pronunțată de T. Mondovi- Italia, fiind contopite pedepsele rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare, din care s-au dedus perioadele executate în Italia. Astfel, raportat la pedeapsa de 5 ani închisoare care nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cererii, tribunalul a apreciat că se impune aplicarea dispozițiilor art. 585 C.p.p, operațiune juridică care poate fi realizată doar de instanța de fond.
În rejudecare, J. A. a pronunțat sentința penală nr. 2097/25.09.2015 prin care a admis contestația la executare formulată de condamnat, și în baza art. 73 Cod Penal a dedus din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată petentului prin SP 743/2015 a Judecătoriei A. pentru care s-a emis mandatul de executare nr. 761/2015, perioada de arest preventiv executată în Germania din 28.11._13.
Curtea constată că, raportat la limitele rejudecării astfel cum au fost trasate de T. A., instanța de rejudecare trebuia să constate concurența faptelor săvârșite de petent și pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 675/2.12.2013 a Judecătoriei Rădăuți din dosar nr._, definitivă la data de 24.12.2013 prin nerecurare, prin sentința penală din 29.01.2013 pronunțată în dosar nr. 3203 Js 380/07 950 Ls 538/07 a Judecătoriei Hamburg- St.Georg, definitivă la data de 06.02.2013 și prin sentința penală nr. 120/07.03.2014 pronunțată de T. Mondovi, definitivă la data de 24.03.2014 și recunoscută de J. A. prin sentința penală 743/8.04.2015. Ulterior se impunea ca pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală 743/8.04.2015- J. A., să fie decontopită în pedepsele componente de: 4 ani închisoare aplicată de T. Mondovi; 4 ani închisoare aplicată de J. Rădăuți ( Sp. 675/2013) și restul de pedeapsă de 221 zile rămas neexecutat din sentința nr. 665/2011, apoi contopite aceste pedepse repuse în individualitatea lor cu pedeapsa de 70 zile amendă aplicate prin sentința Judecătoriei Hamburg. Urmare acestor operațiuni și stabilirii pedepsei rezultante, se impunea în temeiul art. 88 și 89 C.p din 1969 deducerea ( pe lângă perioadele deduse prin sentința penală nr. 743/2015 a Judecătoriei A.) și a perioadelor de arest preventiv executate pe teritoriul german în perioada 28.11._13 și a perioadei executate de la 08.04.2014 la zi.
Potrivit Deciziei nr. 70/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii: „ Instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.”
Astfel, instanța de control judiciar nu poate să dispună contopirea pedepselor în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță. A considera altfel ar însemna să nu se respecte o dispoziție procedurală expresă referitoare la competență și să fie înlăturată fără temei posibilitatea de a se verifica, pe calea controlului judiciar, individualizarea pedepselor în cadrul operațiunii de contopire a acestora, ceea ce ar fi inadmisibil.
În această privință, în raport cu limitele învestirii sale prin căile de atac, instanța de control judiciar, în cadrul exercitării prerogativei de rejudecare a cauzei, este abilitată să analizeze și să dea o nouă apreciere chestiunilor de fapt și de drept numai în măsura în care ele au format obiectul unei judecăți anterioare, pe fond, pentru că altfel s-ar încălca dreptul părților interesate și al procurorului la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, instituit prin art. 129 din Constituția României. În decizia pronunțată în recurs în interesul legii s-a stabilit că nu este posibilă realizarea operației de contopire a pedepselor în calea de atac decât în situația în care prima instanță a dispus contopirea sau fiind legal investită a omis să se pronunțe în această privință. Cum niciuna din aceste condiții nu este îndeplinită și față de solicitarea titularului căii de atac, respectiv P. de pe lângă J. A. care a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare precum și limitele judecării în calea contestației.
Astfel, în temeiul art. 425/1 alin. 7 pct.1 lit.a C.pr.pen raportat la art. 598 C.p.p se va admite contestația formulată de P. de pe lângă J. A. împotriva sentinței penale nr. 2097 din 25.09.2015 pronunțată de J. Ara, se va desființa sentința penală atacată și se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, respectiv J. A..
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 C.pr.pen,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 425/1 alin. 7 pct.1 lit.a C.pr.pen raportat la art. 598 C.p.p admite contestația formulată de P. de pe lângă J. A. împotriva sentinței penale nr. 2097 din 25.09.2015 pronunțată de J. A..
Desființează sentința penală atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, respectiv J. A..
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 130 lei către Baroul T., reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2015.
Președinte,
A. N.
Grefier,
A. J.
Red. AN/8.12.2015
Tehnored A.J. /2 ex/9.12.2015
Prima instanță: Judec.A.- C. M.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1226/2015. Curtea de Apel... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
