Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 449/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 449/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-10-2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
INCHEIERE CAMERĂ PRELIMINARĂ NR. 449/PI/CC
Ședința camerei de consiliu din data de 08.10.2014
Completul constituit din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: F. P.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Pe rol se află judecarea plângerii formulată de petentul A. I., împotriva ordonanței de clasare din data de 02.09.2014 dispusă de P. de pe lângă C. de A. Timișoara în dosar nr. 662/P/2014 și a ordonanței nr. 1617/II/2/2014 din data 23.09.2014 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Fără citarea părților, fără participarea acestora și a procurorului, potrivit art.341 alin.5 C.p.p.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a îndeplinit procedura de înștiințare a părților și au fost atașate dosarele nr. 662/P/2014 și 1617/II/2/2014 ale Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara, procurorul nedepunând note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin ordonanța pronunțată de P. de pe lângă C. de A. Timișoara la data de 02.09.2014 în dosarul nr. 662/P/2014 s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea penală formulată de petentul A. I. împotriva magistratului judecător V. D. cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 48, art. 32 rap. la art. 188 C.pen. și cea prevăzută de art. 297 C.pen.
În motivare s-a arătat că:
Prin plângerea înregistrată la P. de pe lângă C. de A. Timișoara la data de 04.08.2014, petentul A. I. a reclamat săvârșirea de către magistratul V. D. – judecător în cadrul Curții de A. Timișoara a infracțiunilor de corupție și complicitate la tentativa de omor.
Procurorul de caz a reținut, în primul rând faptul că, indicarea în cuprinsul plângerii a tuturor mențiunilor prevăzute de art. 289 al. 2 C.pr.pen., constituie o condiție privind admisibilitatea plângerii, dându-i acesteia un conținut precis, constituind totodată o precauție împotriva plângerilor neîntemeiate iar nerespectarea acestor cerințe esențiale de admisibilitate a plângerii ar putea genera abuzuri în exercitarea dreptului la petiționare.
Față de cele reținute, s-a apreciat că plângerea formulată de petent nu cuprinde elementele de fond și de formă cerute de art. 289 al. 2 din Noul C.pr.pen., în acest sens constatându-se că plângerea nu conține o relatare clară a faptelor, nefiind indicate data, locul și împrejurările în care se presupune că acestea ar fi fost săvârșite, făcându-se doar generic referire la unele drepturi din Constituție și din Codul de Procedură penală.
În contextul redat, s-a concluzionat că plângerea petentului, în maniera în care a fost formulară, nu poate conduce la un rezultat concret, satisfăcător pentru o eventuală începere a cercetărilor sau pentru demonstrarea atingerii intereselor legitime ale petentului.
În ceea ce privește acuzația generică de corupție, constatând lipsa unor elemente esențiale ale plângerii penale, procurorul a încadrat-o în prevederile art. 297 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen.
Împotriva ordonanței de clasare a formulat plângere petentul la procurorul general al Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara, care prin ordonanța nr. 1617/II/2/2014 din data 23.09.2014 a respins-o ca nefondată.
C. reține că prezenta plângere se judecă în temeiul dispozițiilor art. 340 și urm C.pr.pen potrivit art. 15 alin. 3 din Legea 255/2013.
Analizând plângerea formulată de petent pe baza lucrărilor premergătoare efectuate în cauză și prin prisma motivelor invocate, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este neîntemeiată iar soluția procurorului este legală și temeinică.
Astfel, se constată că aceasta nu cuprinde elementele de fond și formă cerute de art.289 alin.2 N C.p.p., întrucât în conținutul său nu sunt descrise faptele care formează obiectul plângerii și pentru care se solicită tragerea la răspundere penală a intimatului, nefiind indicate data, locul și împrejurările în care se presupune că acestea ar fi fost săvârșite, făcându-se doar generic referire la unele drepturi din Constituție și din Codul de procedură penală.
În acest context, plângerea petentului, în maniera în care a fost formulată, nu poate conduce la un rezultat concret, satisfăcător pentru o eventuală începere a cercetărilor sau pentru demonstrarea atingerii intereselor legitime a acestuia.
Pe de altă parte, se constată că, aspectele sesizate de petentul A. I., nu constituie fapte de natură penală, ci reprezintă normala exercitare a atribuțiilor de serviciu de către magistratul vizat în plângere.
A admite că judecătorul răspunde penal pentru hotărârea dată, ori pentru modul de interpretare și aplicare a legii, ar echivala cu încălcarea principiilor care guvernează justiția și activitatea judecătorilor, respectiv independența și imparțialitatea judecătorilor și autoritatea de lucru judecat.
Soluția dată în cazul magistratului este rezultatul deliberării judecătorului și reprezintă opinia acestuia în speța dedusă judecății, după cum cele reținute în considerente reprezintă tot opinia judecătoriului.
Răspunderea penală a judecătorilor pentru hotărârile pronunțate este o excepție, putând fi angajată doar în cauzele în care legea permite acest lucru în mod expres, iar niciodată pentru pronunțarea unei hotărâri conform propriei conștiințe, în urma aprecierii probatoriului administrat în cauza dedusă judecății, chiar dacă unele aspecte ar fi fost reținute în mod eronat de către judecători și chiar dacă hotărârea lor ar fi greșită și ulterior desființată în căile de atac.
Activitatea judiciară desfășurată în actualul sistem de drept are ca principiu fundamental independența magistraților care contribuie la înfăptuirea actului de justiție, principiu care se manifestă în posibilitatea conferită magistratului de a soluționa o cauză potrivit propriei conștiințe, respectiv, prin impunerea propriului mod de interpretare asupra mijloacelor de probă administrate, fără necesitatea de a se supune unui algoritm special instituit în acest sens.
Orice altă încercare de a reforma deciziile magistraților, prin declanșarea unei anchete penale pe considerentul că aceste decizii sunt abuzive, doar pentru ca acestea nu au fost conforme cu opinia părții care reclamă abuzul, în lipsa oricăror elemente care să contureze existența unui raport juridic de drept penal, nu ar reprezenta altceva decât o imixtiune în cadrul actului de justiție, care nu este recunoscută și nici legiferată.
Judecătorul de cameră preliminară constată că în mod corect s-a apreciat că infracțiunile reclamate nu există în materialitatea lor.
Față de considerente expuse, C. reține că soluția este corectă și temeinică, astfel încât în mod corect prim procurorul a respins plângerea petentului.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂTRĂȘTE:
În baza art.341 alin. 6 lit. a C.pr.pen., respinge ca nefondată plângerea formulată de către petentul A. I., împotriva ordonanței de clasare din data de 02.09.2014 dispusă de P. de pe lângă C. de A. Timișoara în dosar nr. 662/P/2014 și a ordonanței nr. 1617/II/2/2014 din data 23.09.2014 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 08.10.2014.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
F. P.
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Notă: după dezbaterea cauzei s-au depus la dosar actele depuse prin registratura instanței la data de 10.10.2014 de către petent, constând în „Înștiințare” și „Cerere de recuzare”.
Red. F. P./23.10.2014
Tehnored.O.I. 2ex/23.10.2014
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 442/2014.... → |
|---|
