Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 1006/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1006/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-06-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1006/R
Ședința publică din 28 iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR:G. B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea civilă . București împotriva sentinței penale nr. 170 din 26.04.2012 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ privind pe inculpatul B. PETRESCVU M. L..
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul intimat B. P. M. L. lipsă, se prezintă avocat din oficiu B. S., nereprezentată fiind partea civilă recurentă . București.
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara Timișoara este reprezentat de procuror E. Badică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar motivele de recurs formulate de partea civilă.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului intimat, avocat B. S., solicită respingerea recursului formulat de partea civilă și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de prima instanță care a soluționat în mod corect atât latura penală, cât și cea civilă a cauzei.
Procurorul solicită respingerea recursului formulat de partea civilă, considerând că prima instanță a soluționat corect latura penală și latura civilă a cauzei, prejudiciul fiind stabilit în raport cu înscrisurile depuse.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1781/P/2012 din data de 16.02.2012 al Parchetului de pe langa Judecatoria Reșița, inregistrat pe rolul Judecătoriei Reșița la data de 20.02.2012 sub nr,_, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului B. P. M. L. sub aspectul savarsirii infractiunii de delapidare prev. de art. 2151 al. 1 C.pen.
In fapt, in actul de sesizare s-a retinut că în data de 01.08.2009, inculpatul a fost angajat în calitate de agent comercial în cadrul . București, având ca atribuții de serviciu preluarea comenzilor și încasarea sumelor de bani de la clienții firmei de pe raza județelor C. – S. și M.. Ca modalitate de lucru, după ce marfa era livrată, inculpatul se deplasa la clienți și încasa contravaloarea produselor livrate, eliberând chitanțele corespunzătoare. La sfârșitul fiecărei zile, inculpatul depunea sumele încasate în contul bancar al firmei al cărei angajat era, iar un exemplar al chitanțelor și borderoul de încasare îl trimitea la sediul ..
Începând cu data de 05.04.2010, inculpatul nu a mai depus nici o sumă de bani în contul societății, motiv pentru care în data de 17.04.2010 reprezentanții . București i – au solicitat să se prezinte la punctul de lucru al firmei din Timișoara cu documentele pe care le deține. Din studierea chitanțelor eliberate de către inculpat a rezultat că în perioada 05.04 – 17.04.2010 acesta a încasat de la clienți suma totală de 64.499,24 lei pe care nu a depus – o în contul firmei, folosind – o în interes personal.
Situatia de fapt astfel retinuta a rezultat din coroborarea urmatoarelor mijloace de proba: procese verbale (f 14, 24, 25 ), declarația părții vătămate (f 6 - 8), acte contabile ale . (f 17 - 20), trei chitanțiere atașate la finele dosarului coroborate cu declarațiile inculpatului (f 9 - 14) și cu procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f 123).
In faza de cercetare judecatoreasca, la termenul din data de 29.03.2012, instanta i-a adus la cunostinta inculpatului prevederile art. 3201 C.pr.pen.
Inculpatul a precizat ca este de acord sa beneficieze de dispozitiile art. 3201 C.pr.pen., sens in care a aratat ca recunoaste savarsirea faptei in modalitatea retinuta in actul de sesizare a instantei, a solicitat ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala si nu a solicitat administrarea altor mijloace de proba. Totodata, inculpatul a consimtit sa dea o declaratie si in fata instantei, sens in care s-a procedat la audierea acestuia, conform art. 70-74 si art. 323 C.pr.pen. rap. la art. 3201 alin. 3 C.pr.pen., depozitia sa fiind consemnata si atasata la fila 11 din dosar prima instanță.
Prin sentința penală nr. 170 din 26.04.2012 pronunțată de Jduecătoria Reșița în dosarul nr._, în baza art. 2151 alin. 1 C.p., art. 320/1 alin. 7 C.pr.pen. si art. 74 alin. 1 lit. a C.p. rap. la art. 76 alin. 1 lit. d C.p. a fost condamnat inculpatul B. P. M. L., la pedeapsa de 6 luni inchisoare, făcându-se aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a teza a II-a si lit. b C.p.
În baza art. 81 C.p. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani si 6 luni, stabilit conform art. 82 C.p.
In baza art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.p.
S-a făcut aplicarea art. 71 al. 5 C.p.
În baza art. 14 si 346 C.pr.pen. rap. la art. 998-999 C.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 64.499,24 lei către partea civilă ., cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, Judecătoria Reșița a reținut următoarele:
La data de 21.04.2010, . a depus o plangere penala la Inspectoratul de Polițieal Județului C.-S. prin care a aratat faptul ca numitul B. P. M. L., angajat al societatii in functia de agent comercial, începând cu data de 07.04.2010 nu a mai depus in banca incasările efectuate, in sumă de 65.500 RON .
S-a constatat că prin contractul de munca cu numarul 2920 din 17.08.2009(f. 66-67 d.u.p.), inculpatul B. P. M. L. a fost angajat la . începând cu data de 01.08.2009, pe o perioadă determinată de 3 luni, in functia de agent comercial. Ulterior, prin actul adițional nr.2 din 09.11.2009 ( f. 68 d.u.p.) a fost modificată clauza privind durata contractului individual de munca în sensul că s-a trecut de la perioadă determinată la perioadă nedeterminată. Conform fisei postului aflata la dosar (filele 70-72 dup), agentul comercial are printre atributiile de serviciu vanzarea și promovarea produselor aflate în depozitul societății în vederea atingerii obiectivelor stabilite, conform politicii comerciale a societății, preluarea comenzilor de la clienti, incasarea contravalorii bunurilor, predarea banilor incasați cel târziu a doua zi.
S-a reținut de prima instanță că în perioada 05.-19.04.2010 inculpatul nu a mai depus sumele de bani încasate de la clienții, folosindu-i în scop personal.
La data de 19.04.2010, inculpatul nu s-a prezentat la ședința organizată în Timișoara, motiv pentru care managerul regional al societății, T. S., a încercat să ia legătura cu acesta scop în care s-a deplasat la în mun. Reșița, unde a aflat de la agentul de vânzări V. R. C., că inculpatul a lăsat autoturismul de serviciu descuiat, cheia în contact, iar chitanțierele, actele masinii și cartela sim au fost gasite în bordul autoturismului si ridicate de către agentul menționat.
La data de 09.02.2011 . s-a constituit parte civilă cu suma de 64.499,24 lei reprezentând prejudiciul creat de către inculpatul B. P. M. L..
Fiind audiat, s-a constatat că inculpatului care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei menționând ca, începând cu data de 01.08.2010, a deținut funcția de agent de vânzări în cadrul . pe raza județelor M. și C.-S.. Atribuțiile sale constau în a prelua comenzi de la diferite societății, iar după ce marfa era livrată, încasa banii pe bază de chitanțe pe care le semna. Sumele de bani încasate avea obligația să le depună a doua zi la BRD în contul societății și, totodată, trebuia să trimită la firmă exemplarul roșu al chitanțelor și borderoul de încasare. În perioada 05.04._10 nu a mai depus sumele de bani încasate ci le-a folosit în scop personal, respectiv i-a pierdut la jocuri de noroc în cazinourile din Reșița și Caransebeș. Suma totală pe care a însușit-o este de 64.634,24 lei. De asemenea, mai declară că nu s-a prezentat la ședința organizată la data de 17.04,2010 la Timișoara de teamă că se v-a afla despre faptul că și-a însușit banii, întrucât la astfel de întruniri erau solicitate chitanțierele pentru control. La data de 20.04.2010 a predat autoturismul societății împreună cu chitanțierele, colegului său V. R., după care a plecat Italia unde a stat până la data de 23.04.2010 când s-a întors în țară pentru că a fost sunat de către prietena sa care i-a spus că a fost căutat de către managerul regional T. S. în legătură cu sumele încasate și nedepuse. După revenirea în țară, inculpatul s-a prezentat la Timișoara unde a discutat cu directorul regional despre înapoierea sumelor de bani pe care și le-a însușit.
În cauză a fost audiat și managerul regional, T. S., (f 6 d.u.p.), au fost depuse în xerocopie: contractul individul de muncă incheiat între societate și inculpat, actele adiționale la acesta, fișa postului, fișa contului pt perioada 01.01._12-partener B. L. din care rezultă un debit în sumă de 64.499,24lei( f 60-63 dup); situație chitanțe agent L. Brânzan8f. 73-74 dup); chitanțe cu care a încasat sumele de bani însușite (f75-120 dup); precum și chitanțierele în original ( f.126.128 dup).
In drept, prima instanță a constatat că fapta inculpatului B. P. M. L. care, in calitate de agent comercial al ., in perioada 05.04._12, si-a insusit suma de 64.499,24 lei in detrimentul partii civile . intruneste elementele constitutive ale infractiunii de delapidare, fapta prevazuta de art. 215 alin. 1 C. pen.
S-a reținut de către prima instanță că subiectul activ este calificat prin calitatea de functionar care gestioneaza sau administreaza bunuri. Potrivit art. 147 alin.1 C.pen., functionar public este persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art.145 C.pen. A..2 al aceluiasi articol prevede ca prin functionar se intelege persoana mentionata la alin.1, precum si orice alt salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in acel alineat. Coroborand cele doua alineate prima instanță a constatat ca inculpatul este functionar in sensul art. 147 alin.2 C.pen, fiind angajat al partii vatamate . prin contractul de munca numarul 2920 din 17.08.2009, in functia de agent comercial, avand ca atributii de serviciu vanzarea și promovarea produselor aflate în depozitul societății în vederea atingerii obiectivelor stabilite, preluarea comenzilor de la clienti, incasarea contravalorii bunurilor astfel cum s-a reținut din fisa postului, mai exact avand un contact direct cu bunurile persoanei juridice si cu sumele de bani reprezentand contravaloarea acesteia.
S-a reținut că elementul material al infractiunii de delapidare consta in insusirea, folosirea sau traficarea, de catre un functionar, in interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau administreaza. S-a constatat de instanța de fond că inculpatul a realizat elementul material al infractiunii in modalitatea insusirii, constand in imposedarea sa cu sumele de bani reprezentand contravaloarea bunurilor vandute de catre persoana juridica, bani ce trebuiau predati acesteia din urma.
De asemenea, s-a reținut că urmarea imediata a constat in paguba creata in patrimoniul partii civile, paguba reprezentand sumele de bani insusite prin faptele inculpatului in cuantum total de 64.499,24 lei. In subsidiar, prin savarsirea infractiunii, au fost vatamate si relatiile sociale referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu.
Instanța de fond a reținut că legatura de cauzalitate dintre actiunea inculpatului si prejudicul creat in dauna partii vatamate rezulta din imprejurarile cauzei, in sensul ca in lipsa activitatii de insusire a sumelor de bani de catre inculpat, nu ar fi existat un prejudiciu.
In ceea ce priveste latura subiectiva, s-a reținut că inculpatul a savarsit infractiunea cu intentie directa, potrivit art.19 alin.1 lit. a C.pen acesta a prevazut ca prin insusirea unor sume de bani din gestiunea societatii i se va crea acesteia din urma un prejudiciu si a urmarit producerea acestui rezultat.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicata inculpatului, au fost avute in vedere dispozitiile art. 52 C.pen., precum si criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.pen. raportate in prezenta cauza, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei savarsite, persoana inculpatului si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. In acest sens, prima instanță a reținut urmatoarele: gradul ridicat de pericol social concret al faptei, avand in vedere perioada relativ scurta de timp in care a comis fapta, precum si prejudiciul insemnat cauzat partii civile. Au fost avute in vedere si lipsa antecedentelor penale ale inculpatului ce rezulta din fisa de cazier depusa la dosar cauzei(fila 16).
Prima instanță a reținut circumstanta atenuanta prev. la art. 74 alin.1 lit.a C.pen privind conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii, aspect ce rezulta din lipsa antecedentelor penale din fisa de cazier depusa la dosar.
Prin urmare avand in vedere retinerea circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin.1 lit a, s-a dat eficienta si prevderilor art. 76 alin.1 lit. d in ceea ce priveste sistemul sanctionator.
De asemenea, la stabilirea pedepsei ce a fost aplicată instanța de fond a mai reținut în circumstanțierea personală a inculpatului vârsta fragedă a acestuia, caracterizarea de locul actual de muncă(f. 10 dos instantă)
Totodata, avand in vedere ca la termenul din data de 29.03.2012, inculpatul a precizat ca este de acord sa beneficieze de dispozitiile art. 3201 C.pr.pen., aratand ca recunoaste savarsirea faptei retinute in actul de sesizare a instantei, solicitand ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, fara a solicita administrarea de probe, prima instanță a dat deplina eficienta dispozitiilor art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., potrivit carora, se va pronunta condamnarea inculpatului, care, in cazul pedepsei inchisorii, beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, limite care, in cazul infractiunii de delapidare prevazute de art. 215 ind.1 alin. 1 C.pen., sunt de la 8 luni inchisoare la 10 ani inchisoare.
Avand in vedere ca imprejurarea de fapt a recunoasterii de catre inculpat a savarsirii faptei si a modalitatii sale de comitere a fost evidentiata prin aplicarea dispozitiilor art. 3201 C.pr.pen., s-a reținut de către instanța de fond ca aceasta atitudine procesuala a inculpatului nu mai poate fi valorificata ca reprezentand circumstanta atenuanta judiciara prevazuta de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen., deoarece ar insemna ca aceleiasi situatii de fapt sa i se acorde o dubla valenta juridica, ceea ce, in opinia instantei, nu a fost in intentia legiuitorului. Mai mult decat atat, s-a reținut că in conditiile existentei acordului de vinovatie al inculpatului, art. 3201 C.pr.pen. se aplica cu prioritate fata de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen., deoarece, din punct de vedere procedural, conduce la solutionarea cu celeritate a cauzei, iar din punct de vedere al dreptului substantial, constituie o cauza legala de reducere a limitelor de pedeapsa. Asadar, dintr-un anume punct de vedere, s-a apreciat că se poate considera ca aplicarea cu prioritate a dispozitiilor speciale prevazute de art. 3201 C.pr.pen. in raport de prevederile generale cuprinse in art. 74 alin. 1 lit. c C.pen. corespunde principiului “specialia generalibus derogant”, potrivit caruia normele juridice speciale deroga de la normele juridice generale si se vor aplica in consecinta.
Asadar, constatand ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat, prima instanță l-a condamnat pe inculpatul B. P. M. L., pentru savarsirea infractiunii de delapidare, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 2151 alin. 1 C.pen., art. 320 ind.1 alin. 7 C.pr.pen. si art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. d C.pen, la o pedeapsa de 6 luni inchisoare, apreciind ca pedeapsa astfel cum va fi stabilita si aplicata este de natura sa asigure atingerea scopurilor preventiv-educative si sanctionatorii ale pedepsei, prevazute de art. 52 din C.pen.
Cu privire la individualizarea judiciara a executarii pedepsei, prima instanță a reținut incidenta in cauza a dispozitiilor art. 81 C.pen., conform carora se poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o anumita durata cu indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3 ani sau amenda; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni; s-a apreciat de instanta de fond ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia.
Considerand ca in cauza sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 81 C.pen., respectiv condamnarea prin prezenta sentinta fiind o pedeapsa de 6 luni inchisoare, lipsa antecedentelor penale si convingerea instantei ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea de catre inculpat a pedepsei aplicate instanta, in baza art. 81 C.pen., a fost suspendată conditionat executarea pedepsei pe un termen de incercare de 2 ani si 6 luni, stabilit in conditiile art. 82 C.pen.
In temeiul art. 359 alin. 1 C.pr.pen., s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C.pen., a caror nerespectare are drept urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei si executarea in intregime a pedepsei. Astfel, s-a considerat că aceasta atentionare urmeaza a avea pentru inculpat semnificatia unui avertisment serios asupra consecintelor pe care le va suporta in eventualitatea nerespectarii in viitor a legii si a regulilor de convietuire sociala, nu numai in cursul termenului de incercare, dar si de-a lungul vietii. In acest context, prima instanță a apreciat ca reglementarea acestui text de lege are semnificatia crearii pentru inculpat a unei profunde constiinte moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie sa existe intre drepturile si obligatiile fiecaruia raportate atat la el insusi, cat si la societate, in ansamblul sau.
S-a reținut că aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizata atat in baza articolelor 71 si 64 C.pen., cat si prin prisma Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, a Protocoalelor aditionale la Conventie si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului care, in conformitate cu dispozitiile art. 11 alin. 2 si art. 20 din Constitutia Romaniei, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificarii acestei Conventii de catre Romania prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, raportat la cauzele C. c. Romaniei (hotararea din 1 iulie 2008) si Hirst c. Marii Britanii (hotararea din 30 martie 2004), cauza in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca o aplicare automata, in temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasa nici o marja de apreciere judecatorului national in vederea analizarii temeiurilor care ar determina luarea acestei masuri, incalca art. 3 din Primul Protocol aditional, prima instanță nu a aplicat in mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., ci a analizat in ce masura, in prezenta cauza, aceasta se impune fata de natura si gravitatea infractiunii savarsite sau comportamentul inculpatului.
Totodata, fata de jurisprudenta Curtii Europene in materie, a fost avută in vedere si decizia nr. LXXIV (74) pronuntata in data de 5.11.2007 de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin care s-a admis recursul in interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si s-a stabilit ca „dispozitiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpreteaza in sensul ca, interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face in mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instantei, in functie de criteriile stabilite in art. 71 alin. 3 C.pen.”, decizie care, potrivit art. 4145 alin. 4 C.pr.pen., este obligatorie, instanța de fond dându-i deplina eficienta juridica in solutionarea prezentei cauze.
Astfel, in raport de natura faptei savarsite, s-a apreciat ca aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentala ., nu ar fi proportionala si justificata fata de scopul limitarii exercitiului acestui drept, motiv pentru care, in baza art. 71 C.pen., instanta de fond a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, drepturile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat.
In temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., a fost suspendată conditionat si executarea pedepsei accesorii, pe acelasi termen de incercare.
In ceea ce priveste latura civila a actiunii penale, s-a constatat ca pentru admiterea acesteia este necesara indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale.
S-a reținut că potrivit art. 998 C.civ., orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara.
De asemenea, s-a reținut că potrivit literaturii si practicii judiciare in materie, pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi intrunite, in mod cumulativ, urmatoarele conditii: fapta ilicita, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia celui care a cauzat prejudiciul.
Cu privire la fapta ilicita, s-a reținut că aceasta a constat in actiunea de insusire a sumelor de bani incasate de la clientii partii civile, sume reprezentand contravaloarea bunurilor personei juridice.
S-a constatat că prejudiciul a constat in sumele de bani incasate, pe nedrept, de catre inculpat, din patrimoniul partii civile, că raportul de cauzalitate a fost dovedit prin mijloacele de proba administrate. De asemenea s-a constatat că vinovatia inculpatului a fost probata. Asadar, instanta de fond a reținut ca sunt indeplinite, in mod cumulativ, toate cele patru conditii necesare angajarii raspunderii civile delictuale a inculpatului.
In ceea ce priveste cuantumul concret al despagubirilor civile la plata carora inculpatul a fost obligat catre partea civila, prima instanță a considerat ca suma de 64.699,24 de lei solicitata a fost dovedita prin insumarea chitanțelor emise de catre inculpat.
Prin urmare, in baza art. 14, 15, 24 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. si art. 998 C.civ., a fost admisă actiunea civila formulata de partea civila ., si a fost obligat pe inculpat catre partea civila la plata sumei de 64.499,24 lei, cu titlu de despagubiri civile reprezentand daune materiale.
In baza art. 191 alin.1 C.pr pen instanta a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat.
Împotriva sentinței penale nr.170 don 26.04.2012 pronunțată de Judecătoria Reșița a declarat recurs, în termenul legal, partea civilă . București, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 17 mai 2012.
În motivarea recursului declarat de partea civilă se solicită admiterea acestuia, casarea sentinței penale recurate și urmare a rejudecării, condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, arătându-se că prima instanță în mod eronat a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, raportat la gravitatea faptei și la pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 1 Cp, inculpatul prejudicind societatea parte civilă prin sustragerea de încasări în numerar de la clienții societăți cu suma de 64.499,24 lei și aducând grave prejudicii de imagine, precum și prejudicii în relațiile comerciale cu partenerii contractuali de la care a sustras încasările. De asemenea, se critică soluția dată de prima instanță prin prisma faptului că nu au fost analizate posibilitățile reale de reparare a prejudiciului și nu a efectuate minime demersuri pentru constatarea sa nu a insolvabilității inculpatului, în virtutea rolului activ, instanța trebuind fie să solicite inculpatului să-și declare veniturile și averea în fața sa sau se putea adresa autorităților locale și ITM-ului pentru a verifica și certifica veniturile și bunurile, precum și poziția socială a inculpatului. Prin urmare, se solicită să fie analizate actele deduse judecății din punct de vedere al gravității faptelor săvârșite de inculpat, al laturii civile și al șanselor e îndestulare a societății parte civilă cu contravaloarea prejudiciului, văzând și atitudinea sfidătoare a inculpatului, precum și cuantumul prejudiciului să se dispună modificarea sentinței recurate.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 C.pr.pen., instanța de recurs apreciază că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat în cauză.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză și din care a rezultat că începând cu data de 05.04.2010 inculpatul B. P. M. L. era angajat în calitate de agent comercial în cadrul părții civile . București, având ca atribuții de serviciu preluarea comenzilor și încasarea sumelor de bani de la clienți firmelor de pe raza județelor C.-S. și M. și nu a mai depus bani în contul societății, creând un prejudiciu acestuia în cuantum de 64.499,24 lei.
În fața primei instanțe inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată solicitând ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale – fila 11 dosar fond. Prin urmare, instanța de fond nu a mai procedat la readministrarea probatoriului, procedând la soluționarea cauzei pe baza procedurii simplificate prev. de art. 3201 Cpp, inculpatul manifestându-și disponibilitatea de a achita pretențiile civile formulate de partea civilă în cursul urmăririi penale. Instanța de recurs va reține că reprezentantul părții civile T. S., în calitate de manager regional al . s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 65.000 ron – fila 5 dosar UP pentru ca apoi să precizeze la data de 09.02.2011 cuantumul prejudiciului cauza de către inculpat prin fapta ilicită la suma de 64.499,24 lei – fila 8 dosar UP.
Raportat la reținerea în sarcina inculpatului a prevederilor art. 3201 Cpp, cărora li s-a dat eficiența menționată de prevederilor alineatului 7, potrivit cu care inculpatul care până la începerea cercetării judecătorești declară că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Pedeapsa pentru infracțiunea de delapidare prev.d e art. 2151 al. 1 Cp reținută în sarcina inculpatului este închisoarea de la 1 la 15 ani și reținându-se cauza de reducere a pedepsei prev. de art. 3201 Cpp, minimul special al pedepsei închisorii fără reținerea altor circumstanțe atenuante este de 8 luni închisoare.
În conformitate cu dispozițiile art.72 C.pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 C.pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Față de cele de mai sus, instanța de recurs apreciază că în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit. a Cp întrucât, așa cum rezultă din evidențele Cazierului judiciar, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este la primul contact cu legea penală și față de vârsta sa și caracteristicile personalității, în mod corect s-a dat eficiență art. 76 al. 1 lit. d Cp.
Criticile părții civile cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și a modalității de executare a acesteia nu sunt fondate, la aplicarea în mod corect a pedepsei fiind avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cp cărora li s-a dat eficiența cuvenită. Instanța de recurs apreciază că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, fiind întrunite cumulativ condițiile prev.d e art. 81 Cp, raportat la elementele ce definesc personalitatea inculpatului, poziția procesuală a acestuia ca și vârsta sa, astfel că nu se impune executarea pedepsei în regim de detenție. Posibilitatea executării pedepsei aplicate în acest dosar alături de pedeapsa aplicată pentru o altă infracțiune în situația în care inculpatul ar persista în încălcarea valorilor sociale ocrotite de legea penală și ar avea o conduită neconformă acestora, este un avertisment suficient pentru inculpat și o premisă ca acesta nu va mai săvârși pe viitor alte infracțiuni.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de recurs apreciază că aceasta a fost soluționată în mod corect cu luarea în considerare a principiilor reparării integrale a prejudiciului prev.d e art. 998, 999 C.civil. Inculpatul a recunoscut modalitatea de comitere a faptei arătând că a încasat sumele de bani de la agenții economici fără a-i depune în contul părții civile, folosind în interes personal suma de 64.499,24 lei cu care partea vătămată a înțeles să se constituie parte civilă în cauză. Recunoscând producerii integrală a prejudiciului inculpatul și-a arătat disponibilitatea de a achita paguba cauzată prin fapta sa ilicită, daunele materiale recunoscute de către inculpat sunt și cele cu care partea vătămată a înțeles să se constituie parte civilă în cauză. Văzând principiul disponibilității ce guvernează soluționarea laturii civile a cauzei, în mod corect instanța de fond a procedat la obligarea inculpatului la achitarea sumei de 64.499,24 lei către partea civilă . cu titlu de despăgubiri civile. Criticile aduse de către partea civilă prin motivele de recurs cu privire la lipsa de rol activ al instanței de judecată investită cu soluționarea fondului cauzei, de a analiza posibilitățile reale ale inculpatului de plată a prejudiciului și efectuarea de demersuri pentru constatarea insolvabilității acestuia, nu formează obiectul analizei instanței penale investită cu soluționarea laturii penale și laturii civile a cauzei, problema solvabilității inculpatului neputând fi tranșată printr-o hotărâre judecătorească care a analizat temeinicia acuzațiilor aduse inculpatului raportat la ansamblul probator administrat în cauză ca și la corecta soluționare a laturii civile a cauzei, raportat la susținerile părții vătămate, actele depuse și probele pe care aceasta a înțeles să le formuleze în dovedirea despăgubirilor materiale solicitate. Posibilitățile reale de plata a prejudiciului de către inculpat ca și susținerea potrivit căreia ar fi necesară obligarea inculpatului să-și declare veniturile și averea nu se încadrează printre soluțiile pe care le pronunță instanța de judecată, soluționând latura penală și cea civilă a cauzei potrivit art. 345, 346 Cpp ca instanță investită cu soluționarea fondului și nici printre cele reglementate de art. 38515 și 38516 Cpp.
Prin urmare, apreciind că soluția atacată este legală este temeinică, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va fi respins recursul declarat de partea civilă . București împotriva sentinței penale nr. 170 din 26.04.2012 pronunțată de Judecătoria Reșița.
În temeiul art. 192 al. 2 C.pr.pen. va fi obligată partea civilă la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge recursul declarat de partea civilă . București împotriva sentinței penale nr. 170 din 26.04.2012 pronunțată de Judecătoria Reșița.
În temeiul art. 192 al. 2 C.pr.pen. obligă partea civilă la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul T. onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.06.2012.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. Ani B. G. bugarsky A. N.
Grefier,
C. U.
Red. A.N.-10.07.2012
Dact. C.U. –.10.07.2012
Prima inst.: Jud. P. L. I. – Judecătoria Reșița
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 990/2012. Curtea... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1575/2012. Curtea... → |
|---|
