Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 807/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 807/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-05-2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 807/R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24 mai 2012

PREȘEDINTE: C. I. M.

JUDECĂTOR: A. N.

JUDECĂTOR: G. B.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror M. V..

S-a luat în examinare soluționarea recursului declarat de inculpata R. F. împotriva sentinței penale nr. 423/21.02.2012 a Judecătoriei A..

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata recurentă personal asistată de avocat ales L. L., lipsind partea civilă intimată B. T. S. A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 385¹³ C.p.p, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatei recurente depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și achitarea inculpatei potrivit art.11 pct.2 lit. a C.p.p. raportat la art.10 lit.a C.p.p. întrucât fapta nu există iar pe latură civilă solicită respingerea acțiunii civile. Arată că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală deoarece prima instanță a interpretat în mod greșit obligațiile din fișa postului și a analizat în mod unilateral probele de la dosar. Inculpata B. a recunoscut că a săvârșit infracțiunea fără ca inculpata R. să cunoască activitatea sa, inculpata nu avea studii superioare în domeniu, inculpata și-a dat demisia în luna iunie 2008. Mai solicită respingerea acțiunii civile față de recurentă.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpată ca nefondat și de menținere a hotărârii penale recurate ca fiind legală și temeinică arătând că pedeapsa este una minimă.

Inculpata recurentă R. F. solicită admiterea recursului arătând că este nevinovată, solicitând achitarea.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 423 din 21 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, în baza art.215 ind.1 al.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, cu aplicarea art.320 ind.1 Cod procedură penală, art.74 lit.a,b,c Cod penal, art.76 lit.a Cod penal, a fost condamnată inculpata B. G., fiica lui I. și A., născută la data de 24.02.1956 în loc.A., jud.A., cetățean român, studii superioare, consultant financiar, P.F.A, căsătorită, domiciliată în mun. A., ., ., ., CNP_, la:

- 4(patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată.

În baza art.25 Cod penal rap.la art.215 ind.1 al.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, cu aplicarea art.320 ind.1 Cod procedură penală, art.74 lit.a, c Cod penal, art.76 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. D. A., fiul lui A. și E., născut la data de 26.11.1967 în loc.Bârzava, jud.A., cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație și loc de muncă, căsătorit, domiciliat în loc.Săvârșin, nr.121A, jud.A., cu reședința în ., jud.A., CNP_, la:

- 4(patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

În baza art.86 ind.1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate celor doi inculpați pe durata unui termen de încercare de 9 ani și atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.86 ind.4 Cod penal.

În baza art.86 ind.3 pct.4 Cod penal rap. la art.86 ind.3 al.1 lit.a Cod penal s-a dispus ca supravegherea celor doi inculpați să se realizeze de către S. de Probațiune de pe lângă T. A..

Pe durata termenului de încercare cei doi inculpați se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- se vor prezenta la datele fixate la S. de Probațiune de pe lângă T. A., precum și în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei;

- să anunțe Serviciului de Probațiune de pe lângă T. A. în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă T. A. și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă T. A. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență;

În baza art.249 al.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art.258 Cod penal, art.74 lit.a Cod penal, art.76 lit.d Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în baza art.334 Cod procedură penală, a fost condamnată inculpata R. F., fiica lui M. și S., născută la data de 20.06.1959 în loc.A., jud.A., cetățean român, studii superioare, pensionară, necăsătorită, domiciliată în loc.A., Calea Radnei, nr.161, jud.A., CNP_, la:

- 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

În baza art.81, 82 cod penal, art. 71 al. 5 cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale aplicate inculpatei precum și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni și atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 cod penal.

În baza art.14 Cod procedură penală, art.998 cod civil a obligat cei trei inculpați în solidar la plata despăgubirilor civile către B. T. – S. A., cu sediul în A., ., jud.A. în cuantum de 99.010,21 lei reprezentând prejudiciu nerecuperat.

În baza art.191 Cod procedura penală, a obligat fiecare dintre inculpați la câte 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. emis în dosar nr.367/P/2011 la data de 25.10.2011, înregistrat la această instanță la data de 28.10.2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților B. G., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 ind.1 al.1,2 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, R. F., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.249 Cod penal și P. D. A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.25 Cod penal rap. la art.215 ind.1 al.1,2 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.

Prin rechizitoriu s-a reținut în principal că:

În perioada 1997 - decembrie 2008 inculpata B. G. a fost angajată la B. T. – S. A. în calitate de referent back office, având ca atribuții de serviciu decontarea operațiunilor clienților intervenite în circuitul bancar precum și asigurarea operațiunii de compensare a băncii la BNR. Aceeași funcție și aceleași atribuții le-a avut și inculpata R. F. în cadrul Băncii T. – sucursala A. în perioada 1996 – iulie 2008, cele două fiind colege de birou în cadrul aceluiași serviciu. Acestea aveau, de asemenea, ca atribuții de serviciu, conform adreselor_/08.04.2011 și_/19.05.2011 emise de B. T., precum și conform Regulamentului 10 al BNR, procedurilor interne și fișei postului, verificarea în sistem încrucișat a corelației dintre jurnalul tranzacțiilor zilnice și documentele anexate, răspunzând pentru corectitudinea operațiunilor verificate. Verificarea încrucișată presupune verificarea reciprocă a jurnalelor de pe funcții complementare.(f.25,26)

Inculpatul P. D. A., administrator al . Săvârșin, a desfășurat, începând din anul 1997, cea mai mare parte a activității societății sale prin B. T.. În calitate de client al acestei unități bancare, inculpatul le-a cunoscut pe B. G. și R. F. care se ocupau de decontarea filelor CEC și a biletelor la ordin emise de către acesta.

În luna august 2007 inculpatul P. D. a fost contactat telefonic de către inculpata B. G. pentru a i se aduce la cunoștință că are mai multe cecuri la plată și nu are suficient disponibil în cont.

Încunoștiințarea clienților cu privire la faptul că nu aveau suficient disponibil în cont, pentru a-și acoperi instrumentele de plată, era o uzanță a băncii pentru a preîntâmpina . bancară. Asemenea încunoștiințări se făceau zilnic față de toți clienții, nu doar față de inculpatul P. D., așteptând ca până la finalul ședinței de compensare din ziua respectivă, desfășurată la sediul BNR între orele 10.00 și 12.00, clientul să-și crediteze contul și astfel să poată fi operat instrumentul de plată, evitându-se introducerea sa în interdicție bancară. Dacă până la finalizarea ședinței clientul nu și-a creditat contul iar cecurile sau biletele la ordin nu au putut fi acoperite, acesta era introdus în aceeași zi în Centrala Incidentelor de Plăți, iar instrumentele de plată erau înmânate reprezentantului băncii beneficiare (care urma să încaseze banii), care participa la ședință, pentru a fi investit cu titlu executor.

La solicitarea inculpatului P. D., B. G. a amânat, de această dată, plata cecurilor până a doua zi, când acesta s-a angajat să-și alimenteze contul. Pentru a face această operațiune, inculpata a decontat valoarea cecurilor transferând suma necesară, nu din contul societății Petroforest, ci din contul colector al băncii C 25 în contul C 23.

Contul C 23 este un cont al Băncii T. deschis pentru fiecare bancă din A., în care se colectează, din conturile clienților, toate cecurile de plătit în ziua respectivă. Din C23, totalul sumelor existente în aceste conturi, erau transferate a doua zi, după încheierea ședinței de compensare, în contul colector al BNR B11.

Contul C 25 este un cont colector al băncii în care se adună sumele provenite de la cecurile care urmau să fie plătite de B. T. din alte orașe către bănci care nu aveau sucursale în acele orașe, ci doar în A.. În acest cont banii rămâneau mai multe zile, fără a se efectua vreun control, astfel că inculpata B. G. a putut transfera temporar de aici diferite sume de bani fără ca aceste operațiuni să fie sesizate.

Văzând că a doua zi inculpatul nu și-a respectat obligația de a depune valoarea cecurilor deja decontate, inculpata B. G. a luat legătura din nou cu el și la insistențele acestuia a acceptat să-l ajute în continuare. Astfel, începând cu luna august 2007 până în februarie 2008, învinuita a decontat un număr de 52 instrumentele de plată emise de inculpatul P. D. cunoscând că emitentul nu avea disponibilul necesar achitării în contul curent, folosind mai multe mode.

Principala modalitate de acoperire a instrumentelor de debit a fost prin „rostogolirea” minusurilor de pe o zi pe alta. Astfel, știind că inculpatul P. nu deține bani suficienți în cont, inculpata B. G. nu introducea la plată cecurile ci le punea deoparte. Suma care trebuia plătită o scria în actele care trebuiau prezentate la ședința de compensare zilnică, iar după încheierea ședinței, când intra în posesia cecurilor zilei în curs(ale altor clienți), deconta și dintre acestea pentru a putea ajunge la suma înscrisă în acte și care trebuia să se regăsească faptic în contul B 11. Prin urmare, sumele proveneau din utilizarea soldului contului C 23, constituit din plățile cu instrumente de debit ale altor clienți, efectuate în cursul zilei următoare, speculându-se astfel diferența de timp între închiderea conturilor de decontare și inițierea plăților din ziua următoare.

O altă modalitate de plată a cecurilor emise de inculpatul P. D., și care nu aveau acoperire, era transferul de bani din contul colector C 25.

Al treilea mod de operare folosit de inculpata B. G. pentru acoperirea instrumentelor de plată emise de către inculpat, era transferul de bani, din conturile unor clienți ai băncii care aveau disponibil consistent, în contul C 23 pentru ca acesta să nu rămână pe minus la sfârșitul zilei bancare. Banii erau ținuți de seara, de la închidere, până dimineața înainte de deschidere, când erau transferați înapoi. Această situație a fost creată în cursul anului 2008, când băncile au trecut treptat de la sistemul de compensare pe suport de hârtie la compensarea electronică, ceea ce a generat scăderea numărului de cecuri clasice și prin urmare scăderea sumelor de bani adunate în conturile C 23 și C 25, care au devenit insuficiente pentru acoperirea sumelor nedecontate.

În toată această perioadă, august 2007-februarie 2008, inculpata B. G. a luat legătura în repetate rânduri cu inculpatul P. D. pentru a-l determina să-și acopere debitele, însă acesta din urmă îi solicita în continuare ajutorul promițând că va plăti și aducând ca argumente convingătoare obținerea unui credit de la RO Credit IFN sau vânzarea unei suprafețe de teren către Casa Regală. Astfel că învinuita a continuat să acopere instrumentele de debit în speranța că sumele vor fi achitate, ceea ce nu s-a întâmplat iar minusurile s-au propagat în continuare.

La data de 29.02.2008, realizând că inculpatul P. D. nu își va respecta obligația de a repara paguba produsă băncii, inculpata B. G. a introdus clientul . Săvârșin în Centrala Incidentelor de Plăți. De la această dată minusurile deja create au fost acoperite în continuare prin metodele descrise ai sus, până în luna noiembrie 2008, când inculpata s-a autodenunțat conducerii băncii.

Inculpata R. F. a ocupat în cadrul Băncii T. aceeași funcție ca și inculpata B. G., îndeplinind operațional și funcțional calitatea de gestiune pe conturile colectoare C 23, uneori simultan, alteori alternativ. Cele două erau singurele persoane care asigurau operațiunea de compensare a băncii la B. Națională. Conform atribuțiilor sale de serviciu inculpata R. F. avea obligația de a verifica corelația dintre jurnalul tranzacțiilor zilnice, întocmit de către inculpata B. G. și documentele anexate, precum și de a verifica soldul din calculator cu soldul din formularul de compensare cu ocazia fiecărei participări la ședințele de compensare. Efectuarea acestor operațiuni de către inculpata R. F. ar fi dus la identificarea imediată a tranzacțiilor operate fără documente justificative, a diferențelor înregistrate pe conturile de decontare C 23, C 25 și B 11 și a tranzacțiilor suspecte de împrumut-rambursare pe conturile unor clienți.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpata R. F. nu a avut cunoștință de modalitatea în care inculpata B. G. a acoperit instrumentele de debit emise de inculpatul P. D., în calitate de administrator al ., și pentru care acesta nu avea disponibil în cont. Însă, prin neîndeplinirea din culpă („datorită volumului prea mare de muncă”), a îndatoririlor de serviciu susmenționate, inculpata R. F. a cauzat o vătămare importantă intereselor legale ale Băncii T. – S. A..

Prejudiciul total cauzat, în sumă de 1.068.601,92 lei, a fost reparat în parte prin încasarea sumei de 771.561,71 lei de la Societatea de asigurări AIG România SA și a sumei de 198.030 lei de la inculpata B. G. (f.24, 333-336).

Din probele administrate în cauză, instanța a reținut în fapt următoarele:

Inculpatele B. G. și R. F. au fost angajate ale Băncii T. în perioada 1997 – decembrie 2008 și respectiv 1996 – iulie 2008, pe funcțiile de referent back office. În această calitate, cele două inculpate aveau ca atribuții de serviciu decontarea operațiunilor clienților, precum și efectuarea operațiunilor de compensare a Băncii T. la BNR.

În luna august 2007, inculpata B. G. l-a contactat pe inculpatul P. D., administrator al ., pentru a-i comunica potrivit practicii băncii, că are mai multe cecuri la plată ce nu pot fi acoperite deoarece nu are disponibil în cont. Deși s-a prezentat la sedința de compensare din ziua respectivă, desfășurată la sediul BNR, iar inculpatul P. D. nu-și creditase contul pentru a putea fi acoperite instrumentele de plată, inculpata B. la cererea inculpatului P. nu a procedat la introducerea acestuia în Centrala Incidentelor de Plăți, inculpatul P. spunându-i că-și va alimenta contul a doua zi. În acest fel, inculpata B. a transferat suma menționată în instrumentele de plată din contul C 25, cont colector al Băncii T. în care se adună sumele provenite din cecurile ce urmau să fie plătite de B. T. din alte orașe către bănci ce nu aveau sucursale în acele orașe, în contul C 23, cont al Băncii T. deschis pentru fiecare bancă din A., în care se colectează din conturile clienților toate cecurile de plătit în ziua respectivă. Din acest cont C 23 sumele erau transferate după încheierea ședinței de compensare în contul colector al BNR B 11.

Deși a fost amânat de la operațiunea înscriere în Centrala Incidentelor de Plăți, inculpatul P. D. nu a depus a doua zi contravaloarea cecurilor pe care inculpata B. G. deja le decontase, dimpotrivă i-a cerut inculpatei să-l ajute în continuare, spunându-i că urmează să vândă un teren către Casa Regală și că va acoperi întreaga sumă pe care o are de plătit. În acest fel, în perioada august 2007 până în februarie 2008, inculpata B. G. a decontat pentru inculpatul P. D. 52 instrumente de plată, deși acesta nu avea disponibilul necesar achitării cecurilor. În realizarea activității infracționale inculpata nu introducea la plată cecurile ci doar menționa în actele care trebuiau prezentate la ședința de compensare zilnică suma ce trebuia achitată, iar la finalul ședinței când primea cecurile altor clienți, deconta dintre acestea pentru a se ajunge la suma menționată în documente și care trebuia să se regăsească în contul colector al BNR. Tot pentru a se asigura plata cecurilor emise de inculpatul P. D., inculpata B. G. transfera sumele necesare din contul colector C 25 procedând de asemenea la transferul de bani din conturile unor clienți ai băncii cu un disponibil mai mare, în contul C 23 în care se colectează din conturile clienților toate cecurile de plătit în ziua respectivă. La data de 29.02.2008 inculpata B. G. a procedat la introducerea . Săvârșin în Centrala Incidentelor de Plăți, procedând în continuare la acoperirea minusurilor create până în luna noiembrie 2008. Faptele inculpatei au fost descoperite în urma sesizării unui client al băncii cu privire la faptul că la sfârșitul zilei contul i-a fost debitat cu o anumită sumă de bancă, însă dimineața suma a revenit în contul clientului, împrejurare ce a declanșat efectuarea de verificări de către conducerea băncii.

Atât inculpatul P. D. cât și inculpata B. G. au recunoscut comiterea faptei în modalitatea descrisă în rechizitoriu, solicitând cu ocazia audierii în fața instanței aplicarea față de ei a dispozițiilor prev. de art.320 ind.1 Cod procedură penală, referitoare la reducerea pedepsei în cazul recunoașterii vinovăției.

În ceea ce o privește pe inculpata R. F., astfel cum s-a menționat mai sus, aceasta îndeplinea aceleași atribuții ca și inculpata B. G., fiind angajate pe funcții complementare, și îndeplinind activități de gestiune pe conturile colectoare C 23. Cele două inculpate erau potrivit adresei_/19.05.2011 a Băncii T. singurele persoane desemnate să participe la ședințele de compensare de la BNR, cu atribuții complementare. Astfel, cum rezultă din fișa postului de la fila 62 dosar u.p.-vol.I inculpata R. F. avea ca atribuție să verifice în sistem încrucișatcorelația dintre jurnalul tranzacțiilor zilnice și documentele anexate, semnând și răspunzând pentru corectitudinea operațiilor verificate, iar potrivit adresei nr._/19.05.2011 de la fila 26 dosar u.p., fiecare lucrător are jurnalul lui propriu și obligația de a-și verifica documentele anexate, iar verificarea încrucișată presupune verificarea reciprocă a jurnalelor de pe funcții complementare. Așa cum s-a precizat mai sus, inculpatele B. G. și R. F. se aflau în această situație, respectiv pe funcții complementare.

În această calitate inculpata R. F. avea obligația de a verifica corelația dintre soldurile contului de compensare și jurnalul de tranzacție, respectiv formularele de compensare, situație în care astfel cum rezultă din declarația martorei J. C. M. de la fila 54 dosar, dacă ar fi făcut această verificare inculpata R. ar fi avut posibilitatea de a descoperi tranzacțiile suspecte ale inculpatei B..

Cu toate acestea, inculpata R. nu a efectuat aceste verificări care ar fi dus la descoperirea imediată a tranzacțiilor operate fără documente justificative, precum și a diferențelor înregistrate pe conturile de decontare C 23, C 25 și B 11, precum și a operațiunilor suspecte de împrumut-rambursare efectuate în conturile unor clienți.

Valoarea totală a prejudiciului cauzat părții vătămate B. T. este de 1.068.601,92 lei, recuperat parțial, astfel că B. T. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 99.010,21 lei conform adresei nr.1343/17.01.2012, fila 61 dosar, iar inculpații B. G. și P. D. au fost de acord cu achitarea sumei cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpata R. F. nu a recunoscut săvârșirea faptei, deși în primele declarații date la urmărirea penală – fila 153 vol.I a arătat că deși cunoștea că trebuia să efectueze verificările respective, nu avea timpul fizic necesar efectuării acestor operațiuni.

De asemenea, inculpata B. G. a arătat la urmărirea penală, conform declarației de la fila 139, că în fapt în urma discuțiilor cu colega sa R. F., aceasta împreună cu P. D. au determinat-o să găsească o soluție privind acordarea unui ajutor celui din urmă, inculpata B. arătând în aceeași declarație că „R. F. a avut cunoștință despre faptul că l-am ajutat la început pe P. D., fără să cunoască modul în care l-am ajutat deși avea posibilitatea să verifice acest lucru”. La fila 146 dosar u.p., inculpata B. arată de asemenea că „R. avea în atribuțiile de serviciu ca și mine să verificăm soldul din calculator cu soldul din formularul de compensare. Verificarea trebuia făcută de persoana care mergea la ședința de compensare. De regulă participa R. F.. Dacă ar fi făcut aceste verificări și-ar fi dat seama imediat de nereguli. Verificarea în sistem încrucișat înseamnă că trebuie să ne verificăm una alteia operațiunile zilnice”.

Împrejurările de mai sus au fost reținute de instanță din probele administrate în cursul urmăririi penale, și anume: Vol. I – plângere penală (f.13-17, 18-19), adrese B. T. (f.23, 24, 25, 26, 179-182), copii acte (f.27-43), raport audit intern (f.44-50), fișa postului (f.51-65), situația încasărilor și plăților efectuate de . (f.56-83), balanțe lunare (f.84-119), procură specială (f.120-122), declarații martori (f.127-129, 130-133), declarații învinuita B. Gerogeta (f._, 144-147), declarații învinuita R. F. (f.149-157, 159-160), declarații învinuit P. D. A. (f.163-170, 172-173), Regulamentul nr.10 al Băncii Naționale a României (f.183-328), procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (f.330, 331, 332, 333) și Vol. II – listă instrumente nedecontate (f.1-6), autodenunț (f-7-9), angajamente de plată (f.10,11), notă explicativă (f.12-19), proces-verbal (f.20-22), copii instrumente de plată și formulare de compensare (f.25-450), extrase de cont (f.451-724), care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere date în fața instanței de către inculpații B. G. și P. D., precum și cu declarațiile martorelor J. C. M. de la filele 54-55 dosar și M. A.-T. de la fila 56 dosar.

Astfel, martora M. A.-T. arată „Persoana care se prezenta la ședința de compensare avea obligația să verifice corespondența dintre soldul din calculator cu soldul din formularul de compensare. În măsura în care s-ar fi transferat bani din contul colector într-un alt cont, respectiv cel al ., existând diferențe între soldul din calculator și documentele justificative și formularele de compensare, acestea puteau fi depistate de către persoana care se prezenta la ședința de compensare.

De asemenea, martora J. C. M., ce îndeplinea funcția de director operațiuni la B. T.-S. A., arată la fila 54 dosar, că inculpata R. F. avea obligația potrivit fișei postului de a verifica corelația dintre soldurile conturilor de compensare și jurnalul de tranzacție și dacă s-ar fi făcut această verificare puteau fi descoperite neregulile existente. De asemenea mai arată martora „inculpata R. dacă și-ar fi îndeplinit atribuțiile de verificare corespunzătoare a contului colector C 23 în ziua în care s-ar fi efectuat compensarea ar fi avut posibilitatea să depisteze tranzacțiile suspecte efectuate de inculpata B. și, precizez că ea avea ca atribuție de serviciu efectuarea acestei verificări de câte ori participa la ședința de compensare”. Martora arată că nu întotdeauna cea care întocmea documentele se prezenta și la ședința de compensare, însă persoana care se prezenta la ședință avea obligația de a verifica documentele întocmite de către cealaltă inculpată, situație în care ar fi putut fi descoperite tranzacțiile suspecte. Se arată în declarația martorei „dacă inculpata R. și-ar fi îndeplinit această atribuție de verificare a documentelor întocmite de către inculpata B. ar fi putut depista tranzacțiile suspecte efectuate de aceasta pentru .>

Fapta inculpatei B. G. care, în perioada august 2007 – noiembrie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a folosit banii pe care îi gestiona, în calitate de referent back office la B. T. – S. A., pentru a deconta instrumentele de debit emise, fără a avea acoperire, de către inculpatul P. D. - administrator al ., cauzând un prejudiciu total de 1.068.601,92 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare săvârșită în formă continuată prev. de art. 215¹ al.1,2 C.pen. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen.

La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatei B. G., instanța a avut în vedere criteriile generale de stabilire prev. de art.72, art.52 Cod penal, precum și persoana inculpatei care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei și care a făcut demersuri pentru acoperirea parțială a prejudiciului cauzat prin înstrăinarea unui imobil aparținând mamei sale și achitarea parțială a acestui prejudiciu. De asemenea, instanța a avut în vedere concluziile referatului de evaluare întocmit de către S. de Probațiune de pe lângă T. A. cu privire la această inculpată, în care s-a apreciat că aceasta deține resurse importante pentru valorificarea pe viitor a calităților sale umane și profesionale relevată prin comportamentul său anterior, astfel că instanța în baza art. 215 ind.1 al.1,2 Cod penal, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal și art.320 ind.1 Cod procedură penală, făcând de asemenea aplicarea dispozițiilor art.74 lit.a, b, c Cod penal, având în vedere conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunii, stăruința depusă pentru a repara paguba și comportarea sinceră în cursul procesului penal și art.76 lit.a Cod penal, a condamnat-o la pedeapsa de 4(patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată.

Fapta inculpatului P. D. A. care, în perioada august 2007 – februarie 2008, a determinat-o pe învinuita B. G. să acopere instrumentele de debit pe care le emitea în calitate de administrator al . Săvârșin, cunoscând că nu deține disponibil în cont, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la delapidare săvârșită în formă continuată prev. de art. 25 C.pen. rap. la art. 215¹ al.1,2 C.pen. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen.

La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicată acestui inculpat, instanța a avut în vedere prevederile art.72, art.52 Cod penal, precum și persoana inculpatului care a recunoscut comiterea faptei, nu a mai săvârșit anterior infracțiuni, a fost de acord acoperirea prejudiciului restant, astfel că instanța în baza art.25 Cod penal rap.la art.215 ind.1 al.1,2 Cod penal, cu aplicc. art. art.41 al.2 Cod penal și art.320 ind.1 Cod procedură penală, făcând și aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a, c Cod penal, în considerarea conduitei bună avută de inculpat anterior săvârșirii infracțiunii, precum și a atitudinii sincere a acestuia după descoperirea faptei, l-a condamnat la pedeapsa de 4(patru) ani închisoare pentru instigare la delapidare în formă continuată.

Întrucât cei doi inculpați au fost condamnați la pedeapsa închisorii, instanța pe durata și în condițiile prev. de art. 71 cod penal a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

Considerând că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate celor doi inculpați poate fi atins și fără executarea efectivă a acestora, văzând concluziile referatelor de evaluare întocmite de către S. de Probațiune de pe lângă T. A. privind pe acești inculpați, cu privire la perspectivele de reintegrare socială în care se arată că este posibilă reinserția socială a acestor inculpați, instanța în temeiul art.86 ind.1 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate celor doi inculpați pe durata unui termen de încercare de 9 ani și atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.86 ind.4 Cod penal.

În temeiul art.86 ind.3 pct.4 Cod penal rap. la art.86 ind.3 al.1 lit.a Cod penal a dispus ca supravegherea celor doi inculpați să se realizeze de către S. de Probațiune de pe lângă T. A..

Pe durata termenului de încercare cei doi inculpați se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- se vor prezenta la datele fixate la S. de Probațiune de pe lângă T. A., precum și în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei;

- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă T. A. și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă T. A. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență;

Fapta inculpatei R. F. care, în perioada februarie 2007 – iulie 2008, și-a încălcat din culpă îndatoririle de serviciu, prin neîndeplinirea acestora, fără a prevedea rezultatul faptei sale deși putea și trebuia să-l prevadă, cauzând astfel o vătămare importantă intereselor legale ale Băncii T. – S. A., respectiv un prejudiciu de 1.068.601,92 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 249 al.2 Cod penal, cu referire la art.258 Cod penal, având în vedere calitatea de funcționar a inculpatei, instanța urmând astfel a dispune în temeiul art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu cu privire la această inculpată din infracțiunea prev. de art.249 Cod penal în infracțiunea prev. de art.249 al.2 Cod penal, cu aplic. art.258 Cod penal.

La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicată acestei inculpate, instanța a avut în vedere pericolul social al faptei, persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, având astfel o bună conduită anterior săvârșirii infracțiunii, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, așa încât în temeiul art.249 al.1,2 Cod penal, cu aplic. art.258 Cod penal, art.74 lit.a Cod penal și art.76 lit.d Cod penal, a condamnat-o la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare pentru neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave.

Având în vedere că inculpata a fost condamnată la pedeapsa închisorii, instanța pe durata și în condițiile prev. de art. 71 cod penal a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

Considerând că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate inculpatei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, văzând concluziile referatului de evaluare întocmit de către S. de Probațiune de pe lângă T. A., în care s-a arătat că inculpata deține suficiente resurse interne și externe necesare pentru reinserția sa socială, instanța în baza art.81, art.82 Cod penal și art.71 al.5 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei principale aplicate inculpatei precum și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni și atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

În cauză partea vătămată – B. Transilavia – S. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 99.010,21 lei reprezentând prejudiciu nerecuperat iar instanța a constatat că sunt întrunite pentru cei trei inculpați condițiile răspunderii civile delictuale, aceștia urmând a fi obligați în urma reținerii vinovăției, a faptei cauzatoare de prejudiciu, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și a prejudiciului nereparat și de altfel necontestat, urmând așadar a-i obliga în solidar în temeiul art.14 Cod procedură penală, art.998 Cod civil i-a obligat la plata despăgubirilor civile mai sus menționate către B. T. – S. A..

Împotriva sentinței penale nr. 423/21.02.2012 a Judecătoriei A. a declarat recurs inculpata R. F., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 15.03.2012, sub nr._/55/2011.

În motivarea recursului inculpata a arătat că sentința recurată este nelegală solicitând achitarea sa potrivit art.11 pct.2 lit. a C.p.p. raportat la art.10 lit.a C.p.p.

Din analiza sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, potrivit art.3859 al.3 C.p.p. ,Curtea reține următoarele:

Instanța de recurs își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave.

Vinovăția inculpatei a fost dovedită potrivit declarațiilor inculpaților, plângerea părții vătămate, fișa postului, raport audit intern, înscrisuri bancare, declarațiile martorelor M. A. T., J. C. M..

Astfel, potrivit fișei postului (fila 62 dosar UP) inculpata R. F. avea ca atribuții să verifice în sistem încrucișat corelația dintre jurnalul tranzacțiilor zilnice și documentele anexate, semnând și răspunzând pentru corectitudinea operațiilor verificate, inculpata aflându-se pe o funcție complementară cu inculpata B. G..

De asemenea potrivit declarațiilor celorlalți inculpați și ale martorelor M. A. T., J. C. M., inculpata R. F. dacă și-ar fi îndeplinit atribuțiile de verificare a contului colector C23 ar fi avut posibilitatea să depisteze tranzacțiile suspecte efectuate de inculpata B., în condițiile în care activitatea infracțională s-a derulat în perioada februarie 2007- iulie 2008, motiv pentru care solicitarea inculpatei privind achitarea este nefondată.

Curtea constată că la individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, circumstanțele săvârșirii acesteia, prejudiciul produs, dar și aspectele favorabile inculpatei precum lipsa antecedentelor penale, conduita bună în societate anterior săvârșirii faptei, motiv pentru care nu se impune reducerea pedepsei, aceasta fiind corect individualizată raportat la dispozițiile art.72 și 52 C.p. prin reținerea circumstanțelor atenuante.

În ceea ce privește modalitatea de executare în mod corect prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în cauză fiind îndeplinite prevederile art.81 C.p.

Curtea constată că în cauză nu este dat niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin.1 C.p.p..

Pentru aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata R. F. împotriva sentinței penale nr. 423/21.02.2012 a Judecătoriei A..

În conformitate cu prevederile art. 192 alin.2 C.p.p. va obliga inculpata la plata sumei 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

În baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpata R. F. împotriva sentinței penale nr. 423/21.02.2012 a Judecătoriei A..

În baza art. 192 al.2 C.p.p. obligă inculpata la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 24 mai 2012.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C. I. M. A. N. G. B.

GREFIER,

C. P.

Red. C.I.M./28.05.2012

Tehgnored. C.P./2 ex/12.06.2012

Primă instanță: Judecătoria A. - jud. M. C.