Falsificarea de valori străine. Art. 284 C.p.. Decizia nr. 845/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 845/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 31-05-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 845/R
Ședința publică din 31 mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR:G. B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul B. I. P. împotriva deciziei penale nr. 184/11.04.2006 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr. 1433A/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent B. I. P., în stare de arest, asistat de avocat ales D. I..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depus la dosar referatul de evaluare cu privire la inculpat.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat D. I., solicită în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în rejudecare, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. e Cpp pentru cele două fapte pentru care a fost trimis în judecată cu reținerea disp.art. 45, 46 Cp privitoare la starea de necesitate și constrângerea morală, din probe rezultând că fapta a fost comisă sub imperiul stării de necesitate, inculpatul fiind constrâns de C. R. și C. M. să pună în circulație valută falsă pentru a-și onora datoria acumulată pentru a plăti costurile intervenției chirurgicale asupra copilului său. Solicită a se avea în vedere și atitudinea sinceră a inculpatului și faptul că înregistrările discuțiilor au dovedit atitudinea amenințătoare a celor doi.
În subsidiar, solicită admiterea recursului și în rejudecare, reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia și reținerea disp.art. 3201 Cpp. Solicită a se ține seama de situația tragică prin care a trecut inculpatul cu o zi înainte de primul termen de judecată, urmare unui accident rutier în care fetița sa a decedat, după acest eveniment inculpatul manifestând o atitudine de dezinteres, fapt relevat de referatul efectuat de Serviciul de Probațiune. De asemenea, se arată că reintegrarea inculpatului în societate poate fi realizabilă, fapta petrecându-se acum 7 ani.
Procurorul solicită admiterea recursului și să se rețină circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, deși consideră că inculpatul, deși aflat într-o situație tragică datorită stării de sănătate a fetiței sale, existau și alte modalități pentru a fi depășită situația critică. Totodată se arată dă doar declarația inculpatului că ar fi existat o amenințare nu poate fi luată în considerare.
Inculpatul-recurent B. I. P., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul DIICOT – Serviciul Teritorial Timișoara – Biroul Teritorial A. nr. 166/D/2005 au fost trimiși în judecată inculpații B. I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 284 al. 2, art. 215 al. 1, 2 Cu aplic.art. 33 lit. a, art. 37 lit. b Cp, P. M. și Știole I. pentru infracțiunile prevăzute de art. 284 rap. la art. 282 al. 2, 215 al. 1,2 cu aplic.art. 33 lit. a Cp, reținându-se că în data de 08.05.2005 inculpatul B. I. s-a deplasat în Ungaria și ajungând la PTF Nădlac a împrumutat de la martora Borviz D. suma de 500 Euro pentru a o prezenta la controlul vamal, iar după trecerea frontierei i-a restituit martorei suma în bancnote false de 50 Euro pe care le avea asupra lui. Inculpatul a fost însoțit în deplasare de către coinculpații Știole I. și P. M. cărora la plecare le-a dat câte 500 Euro falși.
La reîntoarcere inculpații P. M. și Știole I. au schimbat fiecare câte 100 Euro falși primind în schimb de la martorul Vila Elemer forinți.
Prin sentința penală nr. 72 din 11.01.2006 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr. 5993/2005, în baza art. 284 rap. la art. 282 al. 2, cu aplic.art. 37 lit. b, art. 39 al. 4 Cp a fost condamnat inculpatul B. I. P. la 5 ani închisoare.
În baza art. 215 al.2,3 cu aplic.art. 37 lit.b, art. 39 al. 4 Cp, a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.
Conform art. 33 lti. a, art. 34 lit. a Cp, au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani care a fost sporită cu 1 an, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 284 rap. la art. 282 al. 2 Cp, a fost condamnat inculpatul P. M. I. la 3 ani închisoare.
În baza art. 215 al. 1,2 Cp a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a, 34 lit. a Cp, au fost contopite pedepsele în pedeapsa de 3 ani care a fost sporită cu 6 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 284 rap. la art. 282 al. 2 Cp a fost condamnat inculpatul Știole I. M. la 3 ani închisoare.
În baza art. 215 al, 2,3 Cp a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a, 34 lit. b Cp, au fost contopite pedepsele în cea de 3 ani închisoare care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza și pe perioada prev. de art. 71 Cp au fost interzise inculpaților exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b,c și e Cp.
În baza art. 282 al. 1 teza finală, rap. la art. 65 Cp, a fost aplicată inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 61 lit. a,b,c Cp pe durata de 5 ani de la executarea pedepselor.
În baza art. 118 lti. e Cp s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. I. P.,în vederea distrugerii, a 86 bancnote a câte 50 Euro falsificate predate Judecătoriei A. cu adresa 166/D/P/2005 a DIICOT – Serviciul Teritorial Timișoara – Biroul Teritorial A., aflate în camera de corpuri delicte.
Pentru a pronunța această sentință penală,Judecătoria A. a reținut că în luna aprilie 2005 inculpatul B. I., care deținea suma de 5000 Euro falși dobândiți de la o persoană neidentificată, a luat legătura cu coinculpații Știole I. și P. M. cu care s-a înțeles să valorifice valuta falsă.
Potrivit înțelegerii inculpații urmau să efectueze o deplasare în Ungaria, ocazie cu care să vândă această valută.
În ziua de 08.05.2005 inculpatul a plecat cu autocarul în Ungaria, ceilalți doi inculpați efectuând deplasarea cu un alt autocar. Ajuns la PCTF Nădlac inculpatul B. I. i-a cerut martorei Borviz D. – ghidul grupului – în împrumut suma de 500 Euro necesară pentru a prezenta la controlul vamal, iar după trecerea frontierei inculpatul i-a restituit martorei suma de 500 Euro în bancnote false de câte 50 de Euro.
S-a mai reținut că și coinculpații P. M. și Știole I. aveau asupra lor sumele de câte 500 Euro falși primite de la B. I. din care, la reîntoarcerea din Ungaria, i-au vândut martorului Vila Elemer câte 100 Euro fiecare, primind în schimb forinți.
Cu ocazia întoarcerii în țară, lucrătorii de la Poliția de Frontieră Nădlac au găsit asupra inculpatului B. I. în total 3600 Euro despre care ulterior s-a stabilit că erau falși prin rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză.
S-a apreciat să punerea în circulație și deținerea de către inculpați a valutei falsificate – cunoscând aceasta din urmă împrejurare, constituie infracțiunile prev. de art. 284 rap. la art. 282 al. 2 Cp.
S-a mai reținut că vânzarea de către inculpați a valutei falsificate constituie infracțiunile prev. de art. 215 al. 1,2, Cp.
S-a constatat că, deoarece inculpații au săvârșit faptele înainte de a fi fost condamnați pentru vreuna din ele, infracțiunile se află în concurs real, urmând a se face aplicarea art. 33 lit. a și 34 lit. b Cp.
Prima instanță a mai reținut că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prin sentința penală nr. 27/1997 a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 290/1998 a Tribunalului A., fiind arestat la data de 27.11.1996 și eliberat la 22.12.1999, condiționat, când mai avea de executat un rest de pedeapsă de 340 zile.
Întrucât s-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat au fost săvârșite după expirarea calendaristică a pedepsei și pentru că în privința acestei condamnări nu există nici una din cauzele prevăzute de art. 38 Cp, s-a reținut că această condamnare atrage starea de recidivă postexecutorie a inculpatului, prima instanță făcând aplicarea disp.art. 37 lit. b, 39 al. 4 Cp.
Avându-se în vedere starea de recidivă a inculpatului, dar și situația sa personală, prima instanță l-a condamnat pe inculpatul B. I. pentru faptele săvârșite la câte 5 ani închisoare, pedepse ce au fost contopite în cea de 5 ani care a fost sporită cu 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
Cu privire la inculpații Știole I. și P. M., prima instanță a constatat că aceștia nu au antecedente penale, au vârste apropiate și situații personale, precum și o activitate infracțională identică, prin urmare aceștia au fost condamnați la câte 3 ani închisoare pentru fiecare dintre cele două fapte, pedepsele fiind contopite în cea de 3 ani care a fost sporită cu 6 luni urmând ca fiecare inculpat să execute câte 3 ani și 6 luni închisoare.
Totodată, prima instanță a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cp pe durata de 5 ani de la data executării pedepselor.
Judecătoria, în temeiul art. 118 lit. e Cp a dispus confiscarea valutei falsificate depuse la camera de corpuri delicte a Judecătoriei, în vederea distrugerii.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații, apelurile nefiind motivate în scris.
Prin decizia penală nr. 184 din 11.04.2006 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr. 1433/A/2006, au fost admise apelurile declarate de inculpații B. I. P., P. M. I. și Știole I. M. împotriva sentinței penale nr. 72 din 11.01.2006 pronunțată de Judecătoria A., pe care a desființat-o cu privire la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor și în consecință, a fost înlăturată dispoziția prev. de art. 64 lit. c Cp, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul A. a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu probele administrate în cauză, căreia i-a dat o încadrare juridică corectă.
Astfel, s-a reținut că punerea în circulație și deținerea de către inculpați a valutei falsificate, cunoscând această din urmă împrejurare, constituie infracțiunile prev. de art. 284 rap. la art. 282 al. 2 Cp, iar vânzarea de către inculpați a valutei falsificate constituie infracțiunile prev. de art. 215 al. 1, 2 Cp.
S-a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților de către prima instanță au fost corect individualizate, în conformitate cu disp.art. 72 Cp, iar aplicarea disp.art. 118 lit. e Cp s-a făcut în mod corect.
În privința pedepsei complementare a interzicerii drepturilor, instanța de apel a apreciat că nu se justifică aplicarea disp.art. 64 lit. c Cp, dat fiind că inculpații nu au săvârșit infracțiunile în exercitarea unei funcții, profesii, respectiv în desfășurarea unei activități.
Împotriva deciziei penale nr. 184/11.04.2006 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr. 1433/A/2006 a declarat recurs peste termen inculpatul B. I. P., solicitând, în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. e C.p.p. cu referire la dispozițiile art. 45 și 46 C.p. privind starea de necesitate și constrângerea morală; iar, în subsidiar, reținerea dispozițiilor art. 3201 C.p.p. și reindividualizarea pedepsei.
În motivarea recursului său, inculpatul a arătat că a recunoscut fapta comisă, anume că a pus în circulație valută falsă cu ocazia unei deplasări în Ungaria, indicând încă din primul moment, acela al constatării faptei, locul din autocar în care se afla suma de 3400 Euro, în declarațiile date în fața procurorului DIICOT – Biroul Teritorial A. arătând în detaliu modul în care a intrat în posesia bancnotelor false și ceea ce l-a determinat să comită fapta. Astfel, a arătat că în esență a relatat că fiind în Italia în 2004, fetița sa, B. C. Emira, născută la 7.02.2003, în vârstă la acea dată de 1 an și 8 luni, cu grave afecțiuni cardiace, trebuia operată la o clinică din Milano, cotul unei asemenea intervenții chirurgicale fiind consistente. S-a mai arătat că a fost ajutat material de numiții C. R. C. și C. M. cu o sumă de peste 20.000 Euro, fetița sa fiind internată, conform înscrisurilor depuse, în perioada 21.10.2004 – 3.11.2004, fiind supusă intervenției chirurgicale, însă ulterior cei care l-au ajutat cu suma de bani necesară au început să ceară restituirea acestora, inculpatul negăsind înțelegere în sensul că pe parcurs va face eforturi și va restitui suma. De asemenea, se arată că cei doi l-au contactat în țară făcând presiuni deosebite asupra sa, cerându-i la un moment dat să pună în circulație o sumă de bani în euro falși ca în acel mod să-și achite datoria față de ei și amenințându-l chiar că dacă nu face ce i se cere va fi omorât, îi va fi incendiată locuința și vor atenta și la viața membrilor familiei sale, inculpatul urmare acestor amenințări cedând și acceptând să comită fapta, considerând că poate suporta consecințele unei condamnări, însă nu poate accepta ca membrii familiei sale să pățească ceva grav.
Prin urmare, se arată că avându-se în vedere cooperarea sa care a dus la capturarea numiților C. M. și C. R. C., cei care au declanșat și inițiat fapta, inculpatul a rămas cu credința insuflată de anchetatori că nu va fi trimis în judecată. Se mai arată, de asemenea, că a lipsit de la toate termenele de judecată, atât la fond cât și la apel, întrucât despre primul termen de judecată din 15.06.2005 luase anterior cunoștință, însă în jurul datei de 10-11.06.2005 a suferit un cumplit accident de circulație, care a avut ca urmare vătămarea corporală gravă a fetiței sale ce fusese operată pe cord în Italia, accident care a culminat cu decesul acesteia în data de 14.06.2005, inculpatul fiind și el internat în spital, fiind externat la cerere pentru înmormântarea fetiței sale pentru care a făcut toate sacrificiile, culminând cu fapte penale. Se arată că în aceste condiții, inculpatul nu a mai dat importanță nici unei probleme, nici măcar cea personală de ordin judiciar, plecând apoi împreună cu soția în Italia pentru a încerca să-și continue viața zguduită de tragicele evenimente prin care a trecut, acesta fiind motivul pentru care nu s-a prezentat ulterior în fața instanței.
Analizând recursul peste termen declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 3859 alin. 3 C.p.p., instanța constată că este întemeiat numai în ceea ce privește reindividualizarea pedepsei pentru următoarele considerente:
În prealabil, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3853 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 365 C.p.p. pentru declararea recursului peste termen, respectiv inculpatul B. I. P. nu a fost prezent la judecarea apelului, hotărârea a fost pusă în executare în data de 09.02.2012 prin încarcerarea acestuia în baza mandatului de executare nr. 91/05.05.2006 emis de Judecătoria A. (fila 28 dosar tribunal), iar cererea de recurs a fost formulată în termenul de 10 zile de la data începerii executării, respectiv în 16.02.2012.
Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel corespunde realității, fiind rezultatul evaluării corecte și complete a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv declarațiile coinculpaților P. M. și Știole I. M., ale martorilor P. M. G., Vila Elemer, B. P. și Borviz D., procesele verbale de percheziție și rapoartele de constatare tehnico - științifică. Instanța de recurs constată că apărarea inculpatului privind comiterea infracțiunii în condițiile art. 45 C.p. și art. 46 C.p. este nefondată. Astfel, dispozițiile art. 45 alin. 2 C.p. prevăd că „este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc”. Din acest text legal rezultă cu claritate că pericolul invocat trebuie să fie iminent, pe cale să se producă, și să nu existe o altă modalitatea ca inculpatul să se protejeze de acesta. Pe de altă parte, potrivit art. 46 alin. 2 Cod penal, și pentru reținerea constrângerii morale drept cauză care înlătură caracterul penal al faptei, săvârșită prin amenințarea cu un pericol grav, este necesar ca pericolul grav să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârșirea infracțiunii, ca unică posibilitate de înlăturare. În speță, inculpatul a susținut că ar fi fost amenințat de două persoane de la care împrumutase banii necesari pentru tratamentul medical al fiicei sale și la solicitarea acestora a pus în circulație valuta falsă, însă avea posibilitatea să sesizeze organele de poliție și nu să procedeze la comiterea unor acte ilicite. Este adevărat că și celor doi coinculpați, P. M. și Știole I. M., inculpatul B. I. P. le-a spus că a primit banii de la niște persoane care l-ar fi amenințat că îi vor da foc la casă (declarații judecătorie - filele 28, 37 dosar, declarații UP), însă în același timp inculpatul P. M. a relatat că în schimbul ajutorului dat, recurentul i-a promis un loc de muncă în Italia și câte 50 euro la suma de 500 euro falși schimbați. În condițiile în care ar fi real ceea susține inculpatul B. I. P. că a comis infracțiunea pentru că nu avea posibilitatea de a restitui împrumutul și a fost constrâns de alte persoane care i-au încredințat banii falși, acesta nu avea posibilitatea de a plăti sumele promise coinculpaților. Mai mult, coinculpatul P. M. a declarat că recurentul i-a spus că persoanele care îl amenințau o să-i dea și lui foc la casă, aceasta în condițiile în care nu se cunoșteau și nu aveau nicio legătură, ceea ce conduce la convingerea instanței că nu au existat constrângerile respective. Însuși inculpatul B. I. P. a relatat în cursul urmăririi penale (fila 132 dosar UP) că a promis plata a câte 50 euro în cazul în care vor reuși să schimbe banii. Totodată, din procesul verbal de transcriere a înregistrării convorbirii din 09.05.2005, purtate de inculpat cu numiții C. M. și C. R., nu rezultă că între aceștia ar fi existat relații de constrângere sau manifestarea unor amenințări de către cei din urmă. Instanța de recurs constată și că martorul B. P. (fila 45 dosar judecătorie) a afirmat că după ce a aflat de la fiul său că persoana cu care acesta se tot întâlnea i-a adus o sumă în valută falsă pentru a o schimba i-ar fi dat afară atât pe individul respectiv, cât și pe inculpat și soția sa, ceea ce denotă că nu era vorba de o persoană care să inspire temere.
În ceea ce privește cererea inculpatului B. I. P. de a i se aplica dispozițiile art. 3201 C.p.p., instanța constată că este nefondată. Astfel, potrivit art. 3201 C.p.p.: „Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.” Din analiza declarației dată de inculpat în fața instanței de recurs rezultă că acesta nu a recunoscut în faptele așa cum au fost reținute în rechizitoriu, contestând vinovăția sa prin susținerea existenței unor acte de constrângere și amenințări, deci a unei alte stări de fapt decât cea din actul de acuzare.
Încadrarea juridică dată faptelor este legală, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 2 C.p. și de deținere și punere în circulație de valută falsă prev. de art. 284 raportat la art. 282 alin. 2 C.p., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b C.p.
În ce privește cuantumul pedepselor, instanța de recurs apreciază că se impune reindividualizarea acestora în sensul reducerii lor, având în vedere minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, atitudinea parțial sinceră a acestuia, situația familială specială de la momentul faptei care este posibil să-l fi influențat într-o oarecare măsură, dar care nu justifică un comportament ilicit; precum și concluziile referatului de evaluare care a identificat factori de natură să susțină reintegrarea sa socială.
Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În speță, în raport cu elementele anterior expuse, dar ținând seama și de împrejurarea că inculpatul se află în stare de recidivă, ceea ce denotă o predispoziție infracțională, instanța de recurs apreciază că pedepsele de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 284 C.p. raportat la art. 282 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 37 lit. b, 39 alin. 4 C.p., respectiv de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 37 lit. b, 39 alin. 4 C.p. sunt în măsură să asigure scopul prevăzut de legiuitor de reeducare a inculpatului și prevenirea comiterii altor fapte penale.
În ce privește modul de efectuare a operației de contopire a pedepselor, instanța de recurs constată că în speță nu se impune stabilirea sporului de 1 an închisoare pe lângă pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului. În acest sens, se reține că potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni pentru care s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani. Din conținutul textului rezultă cu claritate că în privința stabilirii pedepsei finale în cazul concursului de infracțiuni când s-au aplicat numai pedepse cu închisoare, aplicarea unui spor este facultativă. Necesitatea aplicării unui spor, cât și consistența acestuia, trebuie să se întemeieze pe sporul de gravitate și periculozitate socială concretă rezultat strict din pluralitatea de infracțiuni. Criteriile cristalizate în această materie, în practică privesc multitudinea infracțiunilor aflate în concurs, stăruința în același gen de infracțiuni care atribuie repetării un caracter de sistem, frecvența în timp a infracțiunilor aflate în concurs din care rezultă o oarecare organizare a acțiunilor infracționale. Starea de fapt reținută în speță nu conduce la o periculozitate care să impună aplicarea vreunui spor cu ocazia contopirii pedepselor aplicate în cauză. Astfel fiind, instanța de recurs va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de recurs constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune o altă formă de executare decât cea în detenție,dat fiind cuantumul pedepsei și posibilitatea de reeducare a inculpatului.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art.3853 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d Cpp va fiadmis recursul peste termen declarat de inculpatul B. I. P. împotriva deciziei penale nr. 184/11.04.2006 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr. 1433A/2006.
Va fi casată decizia penală recurată și sentința penală nr. 72/11.01.2006 pronunțată de Judecătoria A. și rejudecând, în temeiul art. 284 Cp raportat la art. 282 alin. 2 Cp cu aplicarea art. 37 lit. b, 39 alin. 4 Cp, va fi condamnat inculpatul B. I. P. la 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art. 215 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 37 lit. b, art. 39 alin. 4 Cp va fi condamnat același inculpat la 4 (patru) ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit.a, 34 lit. c Cp vor fi contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, care va fi și pedeapsa rezultantă, respectiv 4 ani închisoare.
Vor fi menținute în rest dispozițiile hotărârilor penale atacate ce nu contravin prezentei decizii.
Va fi anulat mandatul de executare nr. 91 din 05.05.2006 emis de Judecătoria A. în dosarul nr. 5993/2005 și se va dispune emiterea unui nou mandat conform dispozițiilor prezentei decizii.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B. I. P. perioada deja executată în baza mandatului de executare anulat și se va menține starea de arest a inculpatului.
Văzând și prev. art. 192 al. 3 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.3853 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d Cpp admite recursul peste termen declarat de inculpatul B. I. P. împotriva deciziei penale nr. 184/11.04.2006 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr. 1433A/2006.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 72/11.01.2006 pronunțată de Judecătoria A. și rejudecând:
În temeiul art. 284 Cp raportat la art. 282 alin. 2 Cp cu aplicarea art. 37 lit. b, 39 alin. 4 Cp, condamnă inculpatul B. I. P., fiul lui P. și C., născut la 21.05.1964 în Gurahonț, jud. A., domiciliat în comuna Bârsa, ., CNP_, la:
- 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art. 215 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 37 lit. b, art. 39 alin. 4 Cp condamnă același inculpat la:
- 4 (patru) ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit.a, 34 lit. c Cp contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, care va fi și pedeapsa rezultantă, respectiv 4 ani închisoare.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor penale atacate ce nu contravin prezentei decizii.
Anulează mandatul de executare nr. 91 din 05.05.2006 emis de Judecătoria A. în dosarul nr. 5993/2005 și dispune emiterea unui nou mandat conform dispozițiilor prezentei decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B. I. P. perioada deja executată în baza mandatului de executare anulat.
Menține starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31.05.2012.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. Ani B. G. bugarsky A. N.
Grefier,
C. U.
Red. L.B- 01.06.2012
Dact. C.U. – 08.06.2012
Prima inst.. – jud. V. Ș. M. – Judecătoria A.
Instanța de apel: - jud. L. L., M. A. – Tribunalul A.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 809/2012. Curtea de... → |
|---|
