Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 815/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 815/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-05-2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 815/R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24 mai 2012

PREȘEDINTE: C. I. M.

JUDECĂTOR: A. N.

JUDECĂTOR: G. B.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror M. V..

S-a luat în examinare soluționarea recursurilor declarate de inculpatul V. L. P., partea civilă P. M. M. și asigurătorul . împotriva sentinței penale nr. 99/28.03.2012 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, avocat din oficiu B. A. în substituirea avocatului din oficiu P. S., pentru asigurătorul recurent se prezintă consilier juridic Talamuga V., pentru partea civilă recurentă se prezintă avocat ales Ilcău C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 385¹³ C.p.p, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul ales al părții civile recurente P. M. M. solicită admiterea recursului și majorarea daunelor morale acordate de către prima instanță arătând că partea civilă și-a pierdut unicul părinte iar pentru acoperirea suferințelor nu există un barem.

Consilier juridic pentru asigurătorul recurent solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris și respingerea pretențiilor părții civile în totalitate. Arată că constituirea de parte civilă este tardivă și pe cale de consecință admiterea pretențiilor acesteia de către prima instanță și obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor reprezentând daune morale este nelegală și netemeinică. Mai arată că partea civilă doar la al doilea termen de judecată s-a constituit partea civilă cu suma de 100.000 euro, iar până atunci a înțeles să nu aibă nici un fel de pretenții. În al doilea rând învederează instanței că pretențiile civile sunt nedovedite. În concluzie solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca tardiv și admiterea recursului declarat de inculpat.

Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei. Mai solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat, despăgubirile fiind exagerate, iar cu privire la recursul declarat de asigurător solicită admiterea acestuia.

Apărătorul ales al părții civile solicită respingerea recursurilor declarate de inculpat și asigurător ca nefondate.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor declarate în cauză ca nefondate arătând că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, suma de 30.000 euro acordată părții civile este o sumă rezonabilă, recursul părții civile nu este tardiv.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 99 din 28 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar nr._, în temeiul art. 178 al. 2 cod penal, cu aplicare aart. 320¹cod pr. pen., a fost condamnat inculpatul V. L. P. - fiul lui P. P. si A. M., nascut la data de 14.11.1977, in loc. Jimbolia, jud. Timis, domiciliat in loc. Timisoara, ., ., posesoar al C.I. . nr._, CNP_, cetatenie romana, făra antecedente penale, la o pedeapsa de 1 an si 4 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpă.

În baza art.71 C.pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

In temeiul art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, stabilind un termen de incercare de 3 ani si 4 luni ( 1 an si 4 luni durata pedepsei aplicate la care s-a adaugat un interval de 2 ani stabilit de lege).

În temeiul art.71 al.5 C.pen., s-a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art.359 al.1 C.pr.pen. s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 C.pen., respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.

În baza art.14, 346 alin.1 C.proc.penală raportat la art. 998, 999 C.civil, a obligat inculpatul V. L. P., alături de asigurătorul . G. SA, care răspunde în limitele contractuale și potrivit legislației în vigoare la data producerii evenimentului rutier, să plătească părții civile P. M. M. suma de 30.000 euro, echivalentul in lei la data plătii efective.

S-a respins in rest cererea părtii civile privind daunele morale.

În baza art.191 alin.1 Cod proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.700 lei.

Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut:

Prin rechizitoriul nr. 1296/P/2010, P. de pe langă Judecătoria Sannicolau M., l-a trimis in judecată pe inculpatul V. L. P. cercetat pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, fapta prev. si ped. de art. 178 alin. 2 C.p.

In fapt, s-a retinut că la data de 14.12.2010, in jurul orelor 12,00, lucratorii Formatiunii Rutiere din cadrul Politiei oras Sannicolau M. au fost sesizati prin camera ofiterului de serviciu a Politiei oras Sannicolau M., despre faptul ca pe DN6, intre localitatile Sannicolau M. si Lovrin, a avut loc un accident rutier, soldat cu decesul unei persoane.

In temeiul sesizarii si in conformitate cu prev. art. 221 C.p.p., art. 129 C.p.p. si art. 131 C.p.p. a fost efectuata cercetarea la fata locului, imprejurare in care s-a stabilit ca locul accidentului este situat pe DN6, km 611+138,81m, in sensul de mers Sannicolau M.- Timisoara.

Pe portiunea respectivă de drum circulatia se efectueaza pe doua sensuri, pe fiecare sens existand o banda de circulatie, axul drumului find marcat prin linie simple discontinue, iar in profit longitudinal drumul este in aliniament, fare sa existe indicatoarele rutiere de restrictie sau de alta nature.

S-a stabilit ca in accidentul rutier a fost implicat autoturismul marca ,,Dacia L." cu numar de inmatriculare_, condus de V. L. P..

La fata locului in autoturismul condus de inculpat a fost gasita si identificata victima decedata V. A.-M., nascuta la data de 06.06.1945, cu ultimul domiciliu in localitatea Dudestii Vechi, nr. 436, jud. Timis, ocupand locul din fată dreapta a conducatorului auto implicat in accidentul rutier.

La fata locului a fost ajunsa ambulanta, V. L. P. avand in vedere ca a suferit leziuni la nivelul fetei se afla deja in ambulanta pentru a fi transportat la spital, ocazie cu care a fost testat cu aparatul alcooltest, care a indicat valoarea de 0,00 mg/1 alcool pur in aerul expirat.

Din declaratia inculpatului V. L. P., rezulta faptul ca la data de 14.12.2010, a plecat din localitatea Dudestii Vechi, conducand autoturismul marca „Dacia L." cu numar de inamtriculare_, impreuna cu mama sa, victima V. A.-M., aceasta ocupand locul din fata dreapta, pentru a ajunge la Timisoara la un control medical.

In timp ce conducea autoturismul pe DN6, dinspre orasul Sannicolau M. spre localitatea Lovrin, in apropierea drumului care duce spre localitatea Tomantic, din neatentie in conducere a pierdut controlul volanului si neputand sa-l controleze s-a intors cu autoturismul cu fata spre directia orasului Sannicolau M., ocazie cu care a intrat in coliziune cu un copac ornamental aflat in imediata apropiere de drum, in partea stanga a directiei de mers.

In urma impactului, victima V. A.-M., mama inculpatului V. L. P., a decedat, fapt pe care acesta l-a aflat de la medicii de la ambulanta, care ii acordau ingrijiri medicale.

Din Buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie nr. 551/C/17.12.2010 emis de IML Timisoara, rezulta faptul ca la data producerii accidentului, vicitma V. A.-M. avea o alcoolemie de 0,00 g/l alcool pur in sange.

Din raportul medico legal de necropsie nr. 564/A/15.12.2010 a IML Timisoara rezulta ca moartea numitei V. A.-M. a fost de natura violenta, ea s-a datorat dilacerarii trunchiului cerebral, urmare a traumatismului cranio-cerebral cu fracturi ale oaselor boltii si bazei craniului in contextul unui politraumatism.

Leziunile de violenta constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu si de corpuri dure posibil in cadrul unui accident rutier.

In cauza a fost efectuata expertiza tehnica judiciară auto, intocmită de expert tehnic judiciar auto inginer G. Nacev, iar din concluziile raportului rezulta ca inculpatul V. L. P., conducatorul auto, nu a respectat normele rutiere de circulatie aplicabile, pe acel sector de drum public, la momentul accidentului.

Acesta avea posibilitatea de a evita impctul cu copacul ornamental, daca adapta viteza de circulatie la conditiile de drum, carosabilul fiind acoperit cu gheata si zapada, astfel incat partea din spate a autoturismului sa nu intre in derapaj necontrolat.

Factorul generator de pericol a aparut in momentul in care nu a fost corelata viteza de deplasare a autoturismului cu rotirea volanului spre dreapta, fapt ce a determinat derapajul partii din spate a autoturismului.

Inculaptul avea posibilitatea sa evite accidentul rutier si a incalcat art. 48 din OUG 195/2002 si rt. 118 lit.d) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, privind circulatie pe drumurile publice.

Din declaratia partii vatamate P. M., sora inculpatului, rezulta ca nu are nici un fel de pretentii fata de acesta, care este fratele sau si nu se constituie parte civila in cadrul procesului penal.

Inculpatul, prin declaratia dată in fata instantei, a recunoscut savarsirea faptelor.

Pe parcursul cercetarii judecatoresti s-au administrat probele cu declaratia inculpatului si inscrisuri.

Din examinarea probatoriului administrat, atât în faza de judecată cât și în faza de urmărire penală, instanța a reținut următoarele:

La data de 14.12.2010, orele 12,00, inculpatul a condus autoturismul marca ,,Dacia L.^" cu numarul de inmatriculare_, pe DN6, la km 611+138,81m, neadaptand viteza de circulatie corepunzatoare conditiilor atmosferice de afara, avand in vedere ca pe carosabil a fost zapada, a intrat in derapaj si parasind partea carosabila a drumului, a intrat in coliziune laterala dreaptă cu un copac ornamental, in urma caruia numita V. A.-M., in varsta de 65 de ani, pasagera in autoturism, ocupand locul din fata dreapta, a decedat.

Concluzionand, din ansamblul probelor administrate in cauză, instanta retine că accidentul de circulatie din care a rezultat decesul numitei V. A.-M., s-a produs datorită conduitei necorespunzătoare a inculpatului in trafic.

In cauza a fost efectuata expertiza tehnica judiciară auto ( filele 41-51 dos u.p.) intocmită de expert tehnic judiciar auto inginer G. Nacev, iar din concluziile raportului rezulta ca inculpatul V. L. P., conducatorul auto, nu a respectat normele rutiere de circulatie aplicabile, pe acel sector de drum public, la momentul accidentului.

Inculpatul avea posibilitatea sa evite accidentul rutier si a incalcat art. 48 din OUG 195/2002:” conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță” si art. 118 lit.d) dinRegulamentul de aplicare a OUG 195/2002, privind circulatie pe drumurile publice.

Starea de fapt retinută si vinovătia inculpatului sunt stabilite prin următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fata locului, plansa foto, schita locului faptei, proces verbal de aducere la cunostinta a invinuirii, declaratia invinuitului, fisa de cazier judiciar, declaratia martor, rezultatul alcooltest, declaratia partii vatamate.

În drept, faptele inculpatului, constand in aceea ca, la data de 14.12.2010, orele 12,00, a condus autoturismul marca ,,Dacia L.^" cu numarul de inmatriculare_, pe DN6, la km 611+138,81m, neadaptand viteza de circulatie corepunzatoare conditiilor atmosferice de afara, avand in vedere ca pe carosabil a fost zapada, a intrat in derapaj si parasind partea carosabila a drumului a intrat in coliziune laterala dreapta cu un copac ornamental, in urma caruia numita V. A.-M., in varsta de 65 de ani, pasagera in autoturism, ocupand locul din fata dreapta, a decedat, fapta ce intrunste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, fapta prev. si ped. de art. 178 alin.2 C.p..

La alegerea pedepsei, precum si la individualizarea cuantumului acesteia, instanta, are în vedere criteriile generale, prevazute de art. 72 Cod penal, respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator in partea speciala a codului penal, gradul de pericol social concret al faptei savarsite, determinat atat de modul de savarsire, de persoana inculpatului, cat si de importanta valorilor sociale incalcate ( uciderea din culpă a unei persoane ), astfel că instanta il va condamna pe inculpat, la o pedeapsa de 1 an si 4 luni inchisoare, cu aplicare arat. 320 ¹ cod pr. pen.

In ceea ce priveste latura civilă, s-a retinut că prevederile art. 14 C.pr.pen. sunt relevante și sub aspectul constituirii prejudiciului ca element al structurii răspunderii civile delictuale în procesul penal. Din cuprinsul acestor prevederi rezultă că sursa dreptului la reparație este fapta infracțională, susceptibilă de sancționare, iar prejudiciul cauzat prin acea faptă este cauza acțiunii civile în procesul penal. Existența deci a prejudiciului este condiția indispensabilă a răspunderii civile în reparație, exercitate in cadrul procesului penal.

Din cuprinsul certificatului de nastere, rezultă că victima uciderii din culpă era mama biologică a numitei V. ( in prezent P. )M. M..

Desi initial acesta a arătat ca nu se constituie parte civila in cauză, in fata instantei a solicitat daune morale in cuantum de 100.000 euro ( fila 18 ).

Referitor la daunele morale, instanță sublinează că, în conformitate cu practica judiciară și literatura de specialitate, aceste daune nu trebuie să reprezinte un izvor de îmbogățire fără justă cauză pentru victimele infracțiunilor. Este incontestabil că părtiile civilă au suferit o vătămare prin comiterea infracțiunii; caracterul inestimabil al prejudiciului moral, nu poate suprima protectia victimei, despagubirea acordată acesteia, neconstituind atat un echivalent, cat o satisfactie de substitutie.

Astfel, despăgubirile acordate pentru daunele morale au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.

In cauză are calitatea de asigurator . I. G. SA, cu privire la acest aspect, este de menționat că asigurătorul nu răspunde în solidar cu inculpatul, întrucât nu este ținut să achite în totalitate prejudiciul, ci doar în limitele contractului de asigurare, în conformitate cu reglementările legale în vigoare în această materie.

In conformitate cu dispozitiile Deciziei nr. 1/28.03.2005 a I.C.C.J in solutionarea unui recurs in interesul legii, in cazul producerii unui accident de circulatie, avand ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat un contract de asigurare obligatorie de raspundere civila, coexistă raspunderea civila intemeiată pe dispozițiile art. 998 c.c. a celui care prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare cu răspunderea contractuală a asigurătorului . Scopul legii mai sus pronunțate este acela de a proteja victimerle unui accident de circulație .

Stabilirea unei obligații de plată în sarcina asiguratorului care intervine în procesul penal, urmare a raportului juridic incheiat între el și inculpat și alături de acesta, este o garanție în plus față de părțile civile, care au posibilitatea să solicite despăgubiri de la asigurător ca urmare a producerii riscului asigurat. Rațiunea pentru care asiguratorul participă în calitate de parte în procesul penal este tocmai aceea de a i se crea posibilitatea de a formula apărări cu privire la angajarea răspunderii clientului lor, cu privire la închiderea prejudiciului și obligația de plată, atît a sa cât și a autorului faptei ilicite .

Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri”, iar potrivit art. 55 alin. 1 din același act normativ „Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite”. În concluzie, rezultă că în speță, asigurătorul are obligația de plăti alături de inculpat atât pentru despăgubirile materiale și morale ce sunt acordate părții vătămate, cât și pentru cheltuielile de judecată ale acesteia.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs inculpatul V. L. P., partea civilă P. M. M. și asigurătorul ..

În motivarea recursului formulat de către asigurător, s-a criticat soluția primei instanțe pentru obligarea alături de inculpat a asigurătorului la plata despăgubirilor civile către partea civilă întrucât temeiul juridic al răspunderii inculpatului este diferit de cel al răspunderii asigurătorului, primul răspunzând potrivit regulii răspunderii civile delictuale iar cel de-al doilea răspunde în temeiul răspunderii civile contractuale, hotărârea fiind criticată și cu privire la cuantumul daunelor morale.

Recursul părții civilr P. M. M. a vizat cuantumul daunelor morale solicitând mărirea cuantumului acestora în sensul celor solicitate de către aceasta în fața primei instanțe.

Recursul inculpatului nu a fost motivat în scris ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul din oficiu al acestuia care a solicitat reducerea pedepsei aplicate în cauză precum și a despăgubirilor civile.

Examinând sentința penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp. art. 3856 alin. 3 C.p.p. instanța constată că recursurile formulate de către partea civilă P. M. M., asigurătorul . și inculpatul V. L. P. sunt nefondate, hotărârea Judecătoriei Sânnicolau M. fiind temeinică și legală.

Astfel, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății respectiv aceea că la data de 14.12.2010 orele 12.00, inculpatul conducând autoturismul marca Daci L. cu nr. de înmatriculare_ pe DN6 neadaptând viteaz de circulație corespunzătoare condițiilor atmosferice (pe carosabil fiind zăpadă) a intrat în derapaj și a părăsit partea carosabilă a drumului intrând în coliziune laterală dreapta cu un copac ornamental în urma căruia numita V. A. M. în vârstă de 65 de ani, pasageră în autoturism care ocupa locul din față dreapta a decedat, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 C.p.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C.p., gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii faptei și nu în ultimul rând rezultatul produs, respectiv pierderea unei vieți omenești precum și circumstanțelor personale ale inculpatului care nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei beneficiind de prev. art. 320¹ C.p.p., iar raportat la aceste elemente se poate aprecia că pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, de altfel pedeapsa minimă posibilă de aplicat în speță, apare ca fiind corect dozată, astfel că solicitare de reducere a cuantumului pedepsei apare ca nefondată.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a pus problema analizării cererii formulată de către partea civilă în sensul acordării daunelor morale (partea civilă solicitând suma de 100.000 euro). Dovedindu-se în cauză faptul că partea civilă P. M. M. este fiica victimei, fapt stabilit din examinarea certificatului de naștere, în mod natural rezultă ideea necesității despăgubirii părții civile prin acordarea unei sume de bani cu titlu de daune morale care are semnificația unei compensații pentru trauma trăită ca urmare a decesului mamei sale, însă această sumă nu poate avea caracterul unei îmbogățiri fără justă cauză, iar suma acordată de prima instanță de 30.000 euro este de natură să acopere aceste prejudiciul de natură morală, astfel că solicitarea părții civile în sensul majorării despăgubirilor cu care s-a constituit partea civilă în cauză nu poate fi admisă.

Criticile asigurătorului cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părții civile de asemenea apar ca neîntemeiate raportat la motivația arătată mai sus, iar critica legată de răspunderea asigurătorului este total neîntemeiată în condițiile în care asigurătorul răspunde în condițiile legii (Legea nr. 136/1995 cu modificările ulterioare) pe baza contractului de asigurare încheiat având în vedere că autoturismul implicat în accidentul de circulație a fost asigurat de către societateade asigurare . G. SA în limita plafonului de asigurare stabilit de legiuitor pentru fiecare an în parte, neavând relevanță că inculpatul răspunde într-un al temei potrivit regulilor răspunderii civile delictuale.

Cu privire la excepția de tardivitate a formulării recursului de către partea civilă invocată de către asigurător instanța apreciază că această excepție este nefondată întrucât comunicarea hotărârii primei instanțe către această parte s-a făcut la data de 05.04.2012 potrivit inscrisului aflat la fila 28 dosar primă instanță, iar recursul formulat a fost înregistrat la instanța de fond la 11.04.2012, iar conform datei poștei a fost expediat la data de 10.04.2012 respectiv în termenul de 10 zile de la comunicare pre văzut de legea procesual penală.

Văzând că nu sunt motive de casare a hotărârii penal recurate, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală, instanța urmează să respingă ca nefondate recursurile formulate de către inculpatul V. L. P., partea civilă P. M. M. și asigurătorul ..

Văzând și prev. aert. 192 alin. 2 C.p.p.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

În baza art._ pct. 1 lit. b Cpp. respinge ca nefondate recursurile formulate de partea civilă P. M. M., asiguratorul . și inculpatul V. L. P. împotriva sentinței penale nr. 99/28 martie 2012 a Judecătoriei Sânnicolau M..

În baza art. 192 al 2 Cpp. obligă partea civilă și asiguratorul la câte 100 lei, iar inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul T..

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 24.05.2012.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C. I. M. A. N. G. B.

GREFIER,

C. P.

Red. Gh.B./11.06.2012

Tehnored. C.P./ 2 ex/11.06.2012

Primă instanță: Judecătoria Sânnicolau M.

Jud. D. M.