Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 106/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-05-2012
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 106/A
Ședința publică din 28 mai 2012
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: M. C.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă T. T. împotriva sentinței penale nr. 57 din 15.02.2012 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat B. D. I., personal și asistat de avocat din oficiu O. G., cu delegație la dosarul cauzei, lipsă fiind părțile vătămate intimate D. P. S., C. G., părțile civile intimate L. E. și S. C. M. Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul susține motivele de recurs de la punctele 1 și 3 din memoriul depus la dosar, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței recurate și în rejudecare, obligarea părților vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat ca urmare a retragerii plângerii de către acestea și o individualizare corectă a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond stabilind un cuantum prea mic în raport cu împrejurările care particularizează modul de comitere a infracțiunilor de către inculpat și gradul de periculozitate a acestuia.
Avocatul din oficiu al inculpatului solicită respingerea apelului declarat de parchet și menținerea sentinței ca legală și temeinică, pedeapsa aplicată inculpatului fiind corect individualizată.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea apelului declarat de parchet.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 57/PI din 15.02.2012 pronunțată de T. T. în dosarul nr._, în baza 11 pct.2 lit.b Cp.p. raportat la art.10 alin.1 lit.h Cpp și art.180 alin.3 Cod penal s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. D. I., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza 11 pct.2 lit.b C.p.p raportat la art.10 alin.1 lit.h C.p.p și art.217 alin.6 Cod penal s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. D. I. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul B. D. I. la o pedeapsă de 7(șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.
În baza art.174 alin.1 Cod penal raportat la art.65 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit.b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
În baza art.192 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul B. D. I. la o pedeapsă de 5(cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art.33 lit.a Cod penal, art.34 alin.1 lit.b Cod penal, art.35 alin.1 Cod penal, au fost contopite pedepsele principale stabilite în pedeapsa cea mai grea de 7(șapte) ani închisoare, pe care o sporește cu 6 luni, inculpatul B. D. I. urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 7 (șapte) ani și (șase) luni închisoare în regim privativ de libertate precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit.b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.
În baza art.71 alin.2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit.b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) Cod penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art.95 Cpp raportat la art.109 alin.5 Cpp s-a dispus restituirea către persoana vătămată C. G., după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, a unui topor cu coada din lemn de aproximativ 0,90 m lungime, înregistrat la poziția nr.16/2011 în registrul de corpuri delicte al Tribunalului T. – secția penală (conform procesului verbal de predare-primire aflat la fila 16 din dosarul instanței).
A fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă S. C. M. de Urgență Timișoara.
În baza art.346 Cpp raportat la art.1357 cod civil și art.313 din legea nr.95/2006 a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. C. M. de Urgență Timișoara suma de 608,621 RON cu titlu de daune materiale.
S-a luat act că persoanele vătămate D. P. și C. G. au renunțat la calitatea de parte vătămată și la pretențiile civile formulate față de inculpat.
În baza art.3, art.4 alin.1 lit.b și art.7 alin.1 din legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, cu referire la pct.1 din anexa la lege, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în sistemul național de date genetice judiciare, urmând ca executarea dispoziției să se facă de către administrația locului de deținere în conformitate cu prevederile art.7 alin.2 din lege și HG nr.25/2011.
În baza art.5 alin.5 din lege s-a dispus informarea inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în sistemul național de date genetice judiciare a profilului genetic.
În baza art.191 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 514/2011 din data de 18.10.2011 înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 21.10.2011 sub număr unic de dosar_ a fost trimis în judecată inculpatul B. D. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 C.p., art. 192 alin. 2 C.pen., art. 180 alin. 2 C.pen., art. 217 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
În fapt, s-a reținut că inculpatul B. D. I. a fost concubinul părții vătămate D. P. S., cei doi locuind la domiciliul inculpatului o perioadă de aproximativ un an de zile. În cursul anului 2009, partea vătămată D. P. S. a părăsit domiciliul inculpatului, datorită comportamentului agresiv al acestuia, manifestat îndeosebi pe fondul consumului de alcool. După părăsirea locuinței de către partea vătămată, inculpatul B. D. I. a încercat în mod repetat să o convingă pe aceasta să se împace și să reia conviețuirea, uneori chiar prin folosirea de amenințări la adresa părții vătămate și a familiei acesteia.
În acest context, în noaptea de 05/06.09.2011, inculpatul B. D. I., s-a deplasat la locuința părții vătămate din Timișoara, .. Aici partea vătămată locuia împreună cu mama sa L. E. și cu concubinul mamei sale, partea vătămată C. G.. Inculpatul B. D. I. a pătruns fără drept în locuința persoanelor sus-arătate, prin forțarea ușii de acces în locuință. S-a înarmat cu un topor folosit la spargerea lemnelor și a intrat în camera în care se odihnea partea vătămată D. P. S.. Inculpatul a reiterat cererea ca partea vătămată D. P. S. să reia conviețuirea cu el. În timpul acestor discuții, în cameră a intrat și mama părții vătămate, numita L. E., care a solicitat inculpatului B. D. I. să plece. Nervos datorită refuzului părții vătămate de a-l însoți, învinuitul a lovit cu toporul în calculatorul și monitorul părții vătămate D. P. S., spărgându-l. S-a îndreptat apoi către partea vătămată D. P. S. și i-a aplicat două lovituri cu muchia toporului, în cap. Întrucât în apărarea fiicei sale a intervenit numita L. E., a fost agresată și aceasta de inculpatul B. D. I., care a lovit-o cu coada toporului peste picioare. Inculpatul a ieșit din cameră și în timp ce numita L. E. apela Serviciul Unic pentru apeluri de Urgență 112, învinuitul a lovit, cu un corp contondent, pe partea vătămată C. Gheoreghe, la nivelul ochiului drept, părăsind ulterior locuința.
Organele de poliție l-au găsit pe inculpat în apropierea locuinței părților vătămate, atunci când au ajuns la fața locului. Învinuitul B. D. I. a negat că ar fi agresat părțile vătămate.
La fața locului au fost solicitate două Ambulanțe, una dintre acestea transportând pe partea vătămată D. P. S. la S. C. M. de Urgență Timișoara, iar personalul medical de pe cealaltă Ambulanță a acordat îngrijiri medicale părții vătămate C. G..
Cu ocazia efectuării cercetării la fața locului s-a constatat că sistemul de închidere al ușii de acces în locuința părților vătămate (respectiv partea fixă a acestuia) prezintă urme de forțare. Pe pardoseala din holul locuinței, pe peretele din prima încăpere (în care dormeau partea vătămată C. G. și numita L. E.) precum și pe parchetul din cea de-a doua încăpere (în care dormea partea vătămată D. P. S.) au fost identificate, fixate și ridicate mai multe urme de culoare brun-roșcată, cu aspect de sânge. De asemenea, în camera părții vătămate D. P. S. au fost identificate o unitate centrală și un monitor LCD care prezentau urme de lovituri, fiind distruse în totalitate. De pe holul locuinței a fost ridicat și toporul folosit de inculpatul B. D. I. la comiterea actelor de agresiune (filele 10-24).
Din procesul-verbal întocmit de organele de poliție din cadrul Secției 5 Poliție (care au ajuns la fața locului), rezultă că partea vătămată D. P. S. a fost găsită în cea de-a doua încăpere „întinsă pe jos și plină de sânge pe cap și haine”, calculatorul din camera acestuia era spart, iar partea vătămată C. G. prezenta urme de lovituri la nivelul feței „sângerând destul de abundent”. Se mai menționează în acest proces-verbal că, la sosirea organelor de poliție, s-a constatat că ușa de intrare în imobil era spartă (f.25-26).
Din declarațiile părții vătămate D. P. S., rezultă că în seara zilei de 05.09.2009 a ajuns acasă de la serviciu, după care s-a culcat. În jurul orelor 0200 s-a trezit și a sesizat prezența în camera sa a inculpatul B. D. I.. Acesta a cerut părții vătămate să se împace cu el, amenințând-o totodată cu uciderea ei și a părinților ei. Refuzul părții vătămate l-a înfuriat pe inculpat, care s-a înarmat cu toporul aflat în camera în care dormeau numita L. E. și partea vătămată C. G.. Discuțiile purtate de învinuitul B. D. I. cu partea vătămată D. P. S. și activitățile desfășurate de învinuit au trezit-o pe numita L. E., care a venit și ea în camera părții vătămate D. P. S.. Învinuitul a lovit cu toporul în calculatorul aflat în cameră, distrugându-l, după care a lovit pe partea vătămată D. P. S. în cap, cu toporul, aceasta pierzându-și cunoștința (filele 44-47, 50-51, 76-77).
Din declarațiile numitei L. E. rezultă că în noaptea de 05/06.09.2009 a fost trezită din somn, inițial de „o bubuitură”, după care a auzit țipetele fiicei sale D. P. S.. A mers în camera acesteia, surprinzându-l pe inculpatul B. D. I. în camera părții vătămate. Inculpatul s-a înarmat cu un topor, cu care a spart calculatorul părții vătămate D. P. S., după care a lovit-o pe aceasta cu toporul în zona capului. Întrucât numita L. E. a încercat să-și protejeze fiica, a fost lovită și ea cu toporul la nivelul picioarelor. După exercitarea actelor de agresiune, inculpatul a fugit afară din locuință, iar numita L. E. arată că, la revenirea în camera în care se afla partea vătămată C. G., a observat că și acesta prezenta urme de sânge la nivelul ochilor (filele 54-57, 80-81).
Partea vătămată C. G. nu a putut furniza multe informații legate de incident, întrucât arată că a fost lovit cu un obiect în zona ochilor și și-a pierdut cunoștința. Arată că, atunci când și-a revenit, a alergat după o persoană care ieșise din camera sa și pe care nu a identificat-o inițial. Acea persoană a fost imobilizată de organele de poliție, împrejurare în care a recunoscut pe acea persoană ca fiind inculpatul B. D. I. (filele 59-60).
Partea vătămată D. P. S. a fost preluată cu Ambulanța și transportată la S. C. M. de Urgență Timișoara unde a fost internată în perioada 06.09.-09.09.2011, cu diagnosticul de „traumatism prin heteroagresiune, traumatism cranio-cerebral acut deschis” (f.86,88). Din certificatul medico-legal nr. 1771/10.09.2009 eliberat de IML Timișoara rezultă că în urma examenului medical efectuat au fost identificate „multiple plăgi contuze fronto parietale”, leziunile putând avea vechimea din data de 06.09.2011 și fiind „rezultatul lovirii cu corp dur cu margini ascuțite”. Pentru vindecare au fost necesare 12 zile îngrijiri medicale (f.48).
Ulterior, s-a solicitat IML Timișoara efectuarea unei expertize medico-legale, fiind pus la dispoziția specialiștilor toporul ridicat de la fața locului. Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că leziunile suferite de partea vătămată D. P. S. „sunt consecințe a două lovituri separate”, fiind produse prin lovirea directă și repetată cu corpul tăios al toporului. S-a reținut că agresorul a fost poziționat, cel mai probabil, în fața victimei, iar leziunile suferite nu au pus în primejdie vița victimei, întrucât aceasta nu a prezentat leziuni interne cranio-cerebrale (f.104-106).
Numita L. E. a solicitat eliberarea unui certificat medico-legal; din certificatul medico-legal nr.1746/08.09.2009 rezultă că sus-numita a prezentat leziuni la nivelul piciorului drept (coapsă și genunchi), leziuni care au putut fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure. Au necesitat pentru vindecare 5 zile îngrijiri medicale (f.58).
Părții vătămate C. G. i-a fost eliberat certificatul medico-legal nr. 1756/08.09.2009 din care rezultă existența unor leziuni la nivelul corpului (pleoapa superioară, piramidă nazală, periorbital) care au putut fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure. Leziunile suferite de sus-numit au necesitat pentru vindecare 7 zile îngrijiri medicale (f.61).
Fiind audiat, inculpatul B. D. I. a negat acuzațiile care i s-au adus. A menționat că a intrat în locuința de pe . cu consimțământul și ajutorul părții vătămate D. P. S., care i-a deschis geamul de la cameră. Nu a lovit cu toporul pe părțile vătămate și nici nu a distrus calculatorul. Declară învinuitul că partea vătămată D. P. S. a fost lovită cu toporul de partea vătămată C. G., care de fapt urmează să lovească cu toporul pe învinuit. Admite învinuitul că a lovit cu pumnul în față pe partea vătămată C. G. (f. 28-30, 73-75, 109).
Afirmațiile inculpatului B. D. I. sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, cât privește susținerile sale referitoare la pătrunderea în locuința de pe ., declarațiile părții vătămate D. P. S. se coroborează cu declarațiile martorei L. E. cât privește pătrunderea fără drept a inculpatului în locuință. Declarațiile acestora sunt susținute și de constatările organelor de cercetare penală la fața locului, acestea menționând în cuprinsul proceselor verbale de constatare și cercetare la fața locului că ușa de acces în locuință prezenta urme de forțare (f.10-26).
Declarațiile părților vătămate D. P. S. și C. G., ale martorei L. E., precum și constatările organelor de cercetare penală la fața locului și actele medicale întocmite în cauză dovedesc întrunirea elementelor constitutive ale celorlalte infracțiuni pentru care a fost începută urmărirea penală în cauză. Declarațiile părților vătămate cât privește zonele anatomice vizate de activitățile agresive ale inculpatului, sunt confirmate de certificatele medico-legale eliberate de IML Timișoara.
Având în vedere că toți membrii familie au suferit leziuni, este greu de acceptat punctul de vedere al inculpatului, care ar conduce la concluzia că membrii familiei s-ar fi agresat reciproc.
Inculpatul B. D. I. a fost expertizat din punct de vedere psihiatric, dat fiind comportamentul violent al acestuia. S-a reținut în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală că învinuitul, din punct de vedere al personalității, prezintă „personalitate structurată dizarmonic cu toleranță scăzută la frustrare, control scăzut al impulsurilor cu crize exploziv-impulsive,…, agresivitate, lipsa aderenței la norme, egocentrism, nesiguranță, senzitivitate, mitomanie”. I s-a stabilit diagnosticul de „tulburare disforic-relațională, tulburare de personalitate mixtă, conduită addictivă”, concluzionându-se că raportat la faptele sale pentru care este cercetat, a avut discernământul ușor diminuat” (f.34-36).
Se mai menționează că după comiterea faptelor ce formează obiectul prezentului dosar, la data de 22.03.2009, învinuitul a mai fost sancționat contravențional, pentru proferarea de amenințări la adresa părții vătămate D. P. S., faptă comisă la locuința acesteia din ., Timișoara (f.52).
Faptele inculpatului B. D. I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 C.p. și art. 217 alin. 1 C.p.(în raport de partea vătămată D. P. S.) și art. 192 alin.2 C.p. și art. 180 alin. 2 C.p.(în raport de partea vătămată C. G.).
Se precizează că pentru infracțiunea de distrugere a formulat plângere penală și partea vătămată C. G., dar având în vedere că bunul distrus aparține părții vătămate D. P. S. (f.47), învinuitul urmează a răspunde pentru o singură infracțiune de distrugere.
Inițial a formulat o plângere penală împotriva inculpatului B. D. I. și numita L. E.. Ulterior, în declarația din data de 16.09.2009, numita L. E. arată că își retrage plângerea penală depusă (f.54).
Cât privește infracțiunea de tentativă de omor, prev. de art.20 C.pen. raportat la art.174 C.pen., literatura și practica judiciară în domeniu au statuat în mod constant că: „intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului care, în majoritatea cazurilor, evidențiază poziția psihică a făptuitorului...există intenția de a ucide dacă se constată: multitudinea de lovituri în zone vitale ale corpului...perseverență în aplicarea de lovituri cu un obiect dur în diverse regiuni ale corpului, lovirea victimei cu intensitate în cap...” (V.D., ș.a.- D. penal, parte specială, E.. Europa N., București, 1997, p.99); „sunt relevante pentru încadrarea juridică împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, instrumentul utilizat, intensitatea loviturii și zona anatomică vizată” (CSJ, secț.pen., dec.nr.302/1992 și 304/1992 în Codul penal adnotat cu practică judiciară, E.. Argessis, Curtea de Argeș, p.497), sau „...pentru stabilirea corectă a încadrării juridice a faptei, prima instanță trebuia să ia în considerare locul în care sa aplicat lovitura, intensitatea și urmările acesteia, precum și obiectul vulnerant folosit...” (CSJ, secț.pen., dec.nr.2259/1995, în op.cit.,p.495), sau „sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, deși leziunile traumatice au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 6-7 zile, și nu s-a pus în primejdie viața victimei, atunci când inculpatul s-a folosit de un corp dur, apt să producă rezultatul letal, și a lovit victima într-o zonă vitală...” (Curtea de Apel București, secția a II a penală, dec.nr.102/1999, op.cit.p.99-100), sau „numărul zilelor de îngrijire medicală și împrejurarea că leziunile nu au pus în pericol viața victimei au mai puțină semnificație în stabilirea intenției indirecte de a ucide. În asemenea cazuri sunt relevante pentru încadrarea juridică împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, instrumentul utilizat, intensitatea loviturii și zona anatomică vizată” (CSJ, secț.pen., dec.nr.302,304/1992 și dec.nr.1135/1992, în op.cit.,p.497).
Ori, în cauza noastră, inculpatul a lovit pe partea vătămată D. P. cu muchia toporului –obiect vulnerant apt de a curma viața unei persoane-, în cap, –zonă anatomică extreme de vulnerantă-, de două ori, cu intensitate, provocându-i victimei multiple plăgi contuze fronto-parietale.
În cauză s-a constituit parte civilă numita D. P. S. cu suma de 2100 lei, reprezentând contravaloarea calculatorului distrus de învinuit (f.44, 76). Cu aceeași sumă și pentru același prejudiciu s-a constituit parte civilă și numita L. E., pretențiile acesteia urmând a fi respinse pentru considerentele mai sus arătate.
În ultima declarație, din data de 04.05.2011, partea vătămată C. G. a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză (f.78-79).
Prin adresa nr. 3473/23.05.2011, s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 608,621 lei, S. C. M. de Urgență Timișoara, suma reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare și a serviciilor medicale prestate părții vătămate D. P. S. (f.83-84).
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele aspecte:
Persoana vătămată D. P. S. a fost iubita inculpatului B. D. I. timp de aproximativ un an și jumătate, perioadă în care cei doi au locuit la adresa de domiciliu a inculpatului. La un moment dat cei doi s-au despărțit, persoana vătămată mutându-se la adresa din Timișoara, ., într-un imobil deținut de concubinul mamei sale C. G.. Inculpatul nu a acceptat despărțirea de persoana vătămată, motiv pentru care în repetate rânduri a încercat să o convingă să reia relația cu el, apelând în acest sens chiar la amenințări cu acte de violență și cu moartea, fiind refuzat de fiecare dată de persoana vătămată care se temea de caracterul violent al acestuia.
În data de 06.09.2009, în jurul orei 0200, inculpatul s-a deplasat în fața imobilului din Timișoara, . și a pătruns în curtea casei prin escaladarea gardului și a porții de la intrare. După ce a intrat în curte inculpatul a forțat sistemul de închidere de la ușa principală de acces în locuință și a intrat în casă. Inculpatul s-a înarmat cu un topor pe care l-a găsit pe coridor (folosit la spartul lemnelor) după care a intrat mai întâi în camera în care dormeau mama persoanei vătămate și concubinul acesteia. Pentru a se asigura că numitul C. G. nu va interveni, inculpatul l-a lovit pe acesta cu pumnul în față în timp ce martorul dormea. Imediat după aceasta inculpatul a intrat în camera în care dormea persoana vătămată, care s-a trezit din somn datorită zgomotului făcut de inculpat. Inculpatul, având în mâini toporul, i-a cerut persoanei vătămate să se întoarcă la el, afirmând că în caz contrar va sparge totul prin casă. Persoana vătămată l-a refuzat, moment în care inculpatul a lovit cu toporul de mai multe ori într-o unitate centrală de calculator și în monitorul aferent, bunuri care se aflau în dormitorul persoanei vătămate. Persoana vătămată a încercat să îl oprească pe inculpat, moment în care inculpatul a lovit-o pe aceasta în cap, de două ori, cu partea metalică netăioasă a toporului. În urma loviturilor primite persoana vătămată a căzut la podea și a început să sângereze de la o rană deschisă la nivelul capului, fără a-și pierde conștiența. Între timp în camera persoanei vătămate a intrat și mama acesteia L. E.. Inculpatul, folosind coada de lemn a toporului, a lovit-o pe L. E. peste piciorul drept, după care a ieșit din cameră și apoi din imobil.
În urma actelor de . săvârșite de inculpat, persoana vătămată D. P. a suferit leziuni care necesită 12 zile de îngrijiri medicale, leziuni care nu au pus în primejdie viața victimei. Persoana vătămată C. G. a suferit leziuni care necesită 7 zile de îngrijiri medicale, iar persoana vătămată L. E. a suferit leziuni care necesită 5 zile de îngrijiri medicale.
Existența relației de concubinaj, timp de aproximativ un an și jumătate, între persoana vătămată și inculpat este o împrejurare necontestată de părți și este confirmată de mama persoanei vătămate și concubinul acesteia (f.54, 56 dosarul instanței). La fel este confirmată și împrejurarea că persoana vătămată, ulterior ruperii relației cu inculpatul, s-a mutat la adresa din Timișoara, ., unde locuia cu mama sa și concubinul acesteia.
Modul în care s-au desfășurat evenimentele în noaptea de 06.09.2009 rezultă din declarațiile martorilor D. P., L. E. și C. G. (persoane vătămate care au renunțat atât la calitatea de parte civilă cât și la calitatea de parte vătămată), declarații care se coroborează cu datele consemnate în actele medico-legale și constatările organelor de poliție.
Inculpatul, audiat în faza de urmărire penală (f.73-75 și 109; în faza de judecată s-a prevalat de dreptul la tăcere – f.51), nu contestă că în noaptea respectivă s-a aflat în imobilul menționat, însă susține următoarele: a fost chemat acolo de fosta sa concubină care i-a deschis poarta ca să intre în curte și apoi i-a deschis fereastra ca să intre în camera ei. Inculpatul susține că a stat în pat cu D. P. până când a intrat în cameră C. G., care avea în mână un topor. C. G. a încercat să îl lovească cu toporul, însă s-a interpus D. P. iar lovitura a atins-o pe aceasta în cap. Inculpatul susține că a prins toporul iar cu cealaltă mână i-a aplicat lui C. G. un pumn în zona feței. În urma loviturii C. G. a căzut jos și s-a lovit cu capul de perete, iar după câteva momente s-a ridicat și a fugit afară, fiind urmat de inculpat căruia îi era teamă ca acesta (C. G.) să nu se înarmeze cu vreun cuțit. Ajuns afară în curtea casei inculpatul a observat mai mulți polițiști. Declară că nu știe cine a spart calculatorul din locuință; că nu le-a lovit pe D. P. și L. E.; că a venit la locuință cu o bicicletă pe care a lăsat-o în curtea casei; că la sosirea organelor de poliție el se afla în curtea casei; că nu a forțat nici o ușă de la locuință.
Susținerile inculpatului sunt nesincere, fiind contrazise de materialul probator administrat în cauză.
Nu există nici un element de probă care să susțină teza inculpatului, cum că acesta ar fi fost chemat în locuință de D. P., care i-ar fi permis și facilitat accesul în curtea casei iar apoi în locuință. Dimpotrivă, din datele speței rezultă că relația dintre cei doi era atât de deteriorată încât D. P. a căutat sprijin și ocrotire la locuința în care stătea mama sa și concubinul acesteia, și chiar și-a schimbat locul de muncă pentru a nu mai fi găsită și amenințată de inculpat. Fiecare dintre cele 3 persoane audiate (martori oculari) au prezentat o versiune similară a evenimentului din noaptea de 06.09.2009, cu mici inadvertențe explicabile datorită timpului trecut de atunci (2 ani și jumătate) și modului de derulare a faptelor (toți fiind surprinși în somn). Nici unul dintre martori nu susține teza inculpatului că ar fi fost chemat acolo s-au că i s-ar fi permis accesul în locuință de către vreunul dintre locatari, dimpotrivă aceștia manifestând un evident sentiment de teamă față de caracterul violent al acestuia. Forțarea sistemului de închidere al ușii de la . evidențiată de planșele fotografice întocmite de organele de poliție (f.18-19 dosar up) și menționată atât în procesul verbal de constatare întocmit de echipajul de poliție al secției 5 (sesizat inițial – f.25 up) cât și în procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de urmărire penală sesizate ulterior (f.11 up).
Agresarea persoanelor vătămate este confirmată de mențiunile cuprinse în certificatele medico-legale (f.48, 58, 61 up) precum și în raportul de expertiză medico-legală (f.105 up), iar distrugerea calculatorului este confirmată de planșele fotografice (f.23 up).
Primul echipaj de poliție (cel al secției 5) l-a găsit pe inculpat în fața imobilului (f.25 up) și nu în curtea casei astfel cum susține acesta.
În legătură cu bicicleta, aceasta a fost lăsată de inculpat în stradă, iar după consumarea incidentului și după reținerea sa de către poliție, a fost introdusă în curtea locuinței iar ulterior a fost predată fratelui inculpatului (astfel cum rezultă din declarația lui D. P. – f.53 instanță, care se coroborează cu declarația martorei L. E. – f.54 verso dosar instanță).
Un indiciu al nesincerității inculpatului rezultă și din lecturarea raportului de expertiză psihiatrică (f.35 verso up) în care se menționează că examenul clinic a evidențiat existența unei tulburări psihice – mitomanie. Această stare psihică se caracterizează prin tendința de a denatura adevărul, de a inventa fapte care nu s-au petrecut în realitate și poate explica susținerile inculpatului care se află în evidentă contradicție cu realitatea.
Fapta inculpatului, care a pătruns fără drept în data de 06.09.2009, ora 0200 (noaptea), prin escaladarea gardului și forțarea ușii de acces, în curtea casei și apoi în locuința persoanei vătămate C. G., situată în Timișoara, ., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu în formă agravată prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal.
Fapta inculpatului, care în data de 06.09.2009, ora 0200, în timp ce se afla în locuința persoanei vătămate C. G. a lovit-o pe aceasta cu pumnul în față cauzându-i leziuni care au necesitat 7 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal.
Fapta inculpatului, care în data de 06.09.2009, ora 0200, în timp ce se afla în camera persoanei vătămate D. P. a lovit cu toporul de mai multe ori într-o unitate centrală de calculator și în monitorul aferent (în valoare de 2100 RON), distrugându-le, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal.
Fapta inculpatului, care în data de 06.09.2009, ora 0200, în timp ce se afla în camera persoanei vătămate D. P. a lovit-o pe aceasta în cap, de două ori, cu partea metalică netăioasă a toporului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art.174 alin.1 Cod penal. În legătură cu această din urmă faptă, tribunalul a apreciat că inculpatul a acționat cu intenția (indirectă) de a provoca decesul persoanei vătămate, având în vedere următoarele elemente: obiectul folosit în acțiunea agresivă (partea superioară metalică a unui topor); zona corpului vizată de inculpat (la nivelul capului - zona fronto-parietală); numărul loviturilor (două), intensitatea relativ ridicată a acestora (traumatism cranio-cerebral deschis cu multiple plăgi contuze fronto-parietale); comportamentul inculpatului în momentul imediat anterior declanșării actului de agresiune față de persoana vătămată (a distrus, prin lovituri repetate aplicate cu toporul, calculatorul acesteia aflat în aceeași încăpere); comportamentul inculpatului după ce acesta a aplicat loviturile și a observat efectele acestora asupra persoanei vătămate (inculpatul a fugit din locuință); mobilul săvârșirii faptei (dorința de răzbunare față de persoana vătămată, care refuza să reia relația de concubinaj cu inculpatul); antecedentele agresive ale inculpatului față de persoana vătămată (amenințări repetate, inclusiv cu moartea, în scopul determinării persoanei vătămate la reluarea relației de concubinaj).
Instanța a mai remarcat un aspect atunci când se pune problema caracterizării poziției psihice a inculpatului în raport de acuzația de tentativă de omor. Inculpatul, în aceeași împrejurare și la interval de câteva secunde, a lovit-o, de data aceasta cu coada toporului și la nivelul membrelor inferioare, pe mama fostei sale concubine. Rezultă că inculpatul a făcut o distincție clară între actele de agresiune pe care le urmărea față de fosta concubină (lovituri repetate în cap, cu partea metalică a toporului) și cele pe care le-a exercitat față de mama acesteia (lovituri aplicate la piciorul drept cu coada toporului, și care reflectă o altă poziție psihică – intenția de vătămare a integrității corporale).
În consecință, tribunalul a apreciat că încadrarea juridică dată acestei fapte prin rechizitoriu este corectă și nu se impune schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat de apărătorul inculpatului (art.180 alin.2 CP).
În privința infracțiunilor prevăzute de art.180 alin.2 (persoană vătămată C. G.) și art.217 alin.1 Cod penal (persoană vătămată D. P.) instanța a constatat că persoanele vătămate au declarat că își retrag plângerile prealabile formulate împotriva inculpatului (filele 49, 50), situație în care față de aceste infracțiuni s-a dispus încetarea procesului penal.
Infracțiunea de violare de domiciliu incriminată de art.192 alin.2 Cod penal este pedepsită de lege cu închisoarea de la 3 la 10 ani. La stabilirea pedepsei trebuie avute în vedere următoarele elemente: săvârșirea faptei în timpul nopții; împrejurarea că această infracțiune a fost comisă pentru a înlesni tentativa de omor (conexitate etiologică); mobilul comiterii faptei (dorința de răzbunare a inculpatului pe fosta sa concubină) ce constituie circumstanța agravantă prevăzută de art.75 alin.1 lit.d Cod penal (săvârșirea infracțiunii din motive josnice); nesinceritatea inculpatului; temeritatea inculpatului, care nu a ezitat ca în realizarea unor scopuri personale să pătrundă prin escaladare și efracție într-o locuință în care știa că este posibil să întâlnească mai multe persoane; în favoarea inculpatului se va reține existența discernământului ușor diminuat la data comiterii faptei și lipsa antecedentelor penale.
În raport de aceste elemente instanța a stabilit o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
Infracțiunea de omor incriminată de art.174 alin.1 Cod penal este pedepsită de lege cu închisoarea de la 10 la 20 ani. În cazul de față limitele de pedeapsă se reduc la jumătate (5-10 ani) întrucât infracțiunea a rămas în formă tentată, fiind aplicabile prevederile art.21 alin.2 teza I Cod penal. Criteriile enumerate în cazul infracțiunii de violare de domiciliu sunt aplicabile și la individualizarea pedepsei în cazul acestei infracțiuni, criterii în raport de care instanța a stabilit o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă T. T., solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și rejudecând obligarea părților vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat ca urmare a retragerii plângerii de către acestea și o individualizare corectă a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond stabilind un cuantum prea mic în raport cu împrejurările care particularizează modul de comitere a infracțiunilor de către inculpat și gradul de periculozitate a acestuia.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, în raport cu actele și lucrările din dosar și cu cele cuprinse în hotărârea atacată constată următoarele:
În ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului și în cele din urmă cuantumul pedepsei rezultante este de observat că prima instanță la stabilirea acestuia ținut cont de criteriile generale prev. de art. 72 C.pen, respectiv săvârșirea faptei în timpul nopții, împrejurarea că infracțiunea de violare de domiciliu a fost comisă pentru a înlesni tentativa de omor (conexitate etiologică), mobilul comiterii faptei (dorința de răzbunare a inculpatului pe fosta sa concubină) ce constituie circumstanța agravantă prevăzută de art.75 alin.1 lit.d Cod penal (săvârșirea infracțiunii din motive josnice), nesinceritatea inculpatului, pătrunderea de către acesta prin escaladare și efracție într-o locuință în care știa că este posibil să întâlnească mai multe persoane, reținând în favoarea sa existența discernământului ușor diminuat la data comiterii faptei și lipsa antecedentelor penale.
În cazul ambelor infracțiuni, prima instanță a aplicat inculpatului câte o pedeapsă majorată cu 2 ani închisoare peste minimul special prevăzut de lege și având în vedere cauza generală facultativă de agravare a pedepselor, respectiv, concursul de infracțiuni, a aplicat inculpatului și un spor, stabilind pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni cu executare în detenție, pedeapsă care nu este deloc derizorie în raport cu faptele și persoana inculpatului, astfel că instanța de apel o consideră la rândul ei suficientă pentru constrângerea, reeducarea și resocializarea inculpatului conform art. 52 C.pen., întrucât s-au avut în vedere atât împrejurările agravante ale faptei cât și cele atenuante referitoare la persoana inculpatului în proporții rezonabile.
De aceea va considera ca nefondat acest motiv de apel al procurorului și va menține pedeapsa aplicată de prima instanță.
Hotărârea primei instanțe, este însă nelegală prin raportare la dispozițiile art. 192 pct.2 lit.c C.p.p., care prevăd că, cheltuielile judiciare avansate de stat în procesul penal se suportă de părțile vătămate în caz de retragere a plângerii prealabile.
În speță, prima instanță a omis să facă aplicarea acestor dispoziții imperative ca urmare a retragerii plângerilor penale prealabile de părțile vătămate D. P. S. și C. G., astfel că această nelegalitate va fi înlăturată prin admiterea apelului procurorului.
Văzând și prev. art. 192 alin. 3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.379 pct.2 lit. a C.p.p, admite apelul declarat de P. de pe lângă T. T. împotriva sentinței penale nr. 57 din 15.02.2012 a Tribunalului T., pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează și rejudecând:
În baza art. 192 pct.2 lit.c C.p.p. obligă partea vătămată D. P. S. și partea vătămată C. G. la câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 192 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu părțile civile.
Pronunțată în ședința publică din 28.05.2012.
Președinte, Judecător,
C. C. M. C.
Grefier,
C. I.
Red. M.C./19.06.12
Tehnored. C.I./19.06.12
PI. – F. I. – Trib. T.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 809/2012. Curtea de... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
