Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 266/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 266/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 47/CO
Ședința publică din 27 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul B. G. împotriva sentinței penale nr. 266/03.02.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul B. G., în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu N. L..
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror L. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului, avocat N. L., solicită admiterea contestației și reducerea pedepsei principale.
Procurorul solicită respingerea contestației ca nefondată.
Contestatorul B. G., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 20 ianuarie 2014, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului A. sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile, constituite în baza H.G. nr. 863/2013 în cadrul Penitenciarului A., privind pe condamnatul B. G., aflat în executarea pedepsei în PNT A..
Prin sentința penală nr. 266/03.02.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013, modificat prin art. 4 din OUG 116/2013, a fost admisă sesizarea Comisiei din P. A., constituite în baza H.G. nr. 836/2013, privind situația condamnatului B. G., fiul lui G. și M., născut la data de 26.03.1990 în loc. Sânnicolau M., jud. A., CNP_, deținut în PNT A., condamnat prin sentința penală nr. 359/09.09.2010 a Tribunalului T., pronunțată în dosar_, definitivă prin decizia penală nr. 158/A/25.10.2010 a Curții de A. Timișoara și decizia penală nr. 805/02.03.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și lit. b Cod penal, pentru omor deosebit de grav.
În baza art. 6 alin. 6 din Noul cod penal, a fost redusă pedeapsa complementară, aplicată prin hotărârea sus-menționată, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și d din Noul Cod penal, de la 10 ani, la 5 ani, urmând a fi executată după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. 1 lit. c din Noul Nod penal și a fost menținut MEP nr. 545/2010 din 03.03.2011, emis în baza sentinței de mai sus.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. A. a reținut că prin sentința penală nr. 359/09.09.2010 a Tribunalului T., pronunțată în dosar_, definitivă prin decizia penală nr. 158/A/25.10.2010 a Curții de A. Timișoara și decizia penală nr. 805/02.03.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a aplicat condamnatului B. G. pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și lit. b Cod penal, pentru omor deosebit de grav.
S-a constatat că dispozițiile art. 6 alin. 6 Noul Cod Penal prevăd următoarele: „dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se vor executa în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă”.
Conform prevederilor art. 66 alin. 1 Noul Cod Penal, tribunalul a reținut că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se poate aplica pe o perioadă maximă de 5 ani.
Prin urmare, T. A. a admis sesizarea Comisiei din P. A., constituite în baza H.G. nr. 836/2013, privind situația condamnatului B. G. și a procedat conform dispozitivului sentinței penale atacate.
Împotriva sentinței penale nr. nr. 266/03.02.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ a formulat contestație, în termen legal, condamnatul B. G., solicitând reducerea pedepsei principale la care a fost condamnat și nu doar a pedepsei complementare.
Analizând contestația formulată de condamnat prin prisma dispozițiilor art. 6 C.p. actual și art. 4 din Legea nr. 187/2012, instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. 1 din C.p. actual: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.” Rațiunea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal este aceea de a garanta respectarea principiului legalității prin înlăturarea părții din pedeapsă care depășește maximul special aplicabil sub legea nouă. Legalitatea pedepsei presupune existența unui suport legal la data aplicării ei și menținerea acestui suport pe durata executării. Ca atare, instanța este abilitată să verifice dacă pedeapsa aflată în executare depășește maximul prevăzut de legea nouă, să înlăture diferența de pedeapsă care nu se mai regăsește în textul în vigoare, operând reducerea la maximul legal. Astfel, nu se realizează o reindividualizare a sancțiuni, ci doar verificare caracterului legal al sancțiunii aflate în executare, iar aspectele care vizează fondul cauzei nu pot fi analizate în această procedură, hotărârea de condamnare dobândind autoritate de lucru judecat. În acest sens, se reține că pentru infracțiunea de omor calificat, art. 189 C.p. actual prevede pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani, iar condamnatului i s-a aplicat o pedeapsă de 25 ani închisoare. Potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012: „Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”. Prin urmare, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. instanța va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. G. împotriva sentinței penale nr. 266/03.02.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. G. împotriva sentinței penale nr. 266/03.02.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 Cpp obligă condamnatul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. ANI B.C. U.
Red.LB.-07.03.2014
Tehnored.CU-07.03.2014
Prima inst. jud.M. C.– T. A.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Hotărâre din 27-02-2014, Curtea de... | Falsificarea de valori străine. Art. 284 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
