Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 347/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 347/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-03-2015

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 347/A

Ședința publică din data de 25.03.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: F. P.

JUDECĂTOR: F. M. C. FLORENȚA

GREFIER: O. IOȚCOVICI

Ministerul Public- P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror M. V..

Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul K. R., împotriva sentinței penale nr. 435 din 18.12.2014, pronunțată de J. Reșița în dosar_ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul, personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu O. B., lipsă fiind părțile civile P. L., J. H. C. și L. F..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, la interpelarea instanței, inculpatul precizează că își menține apelul declarat în cauză.

Instanța îi pune în vedere inculpatului prezent că dispozițiile art. 420 alin 4 C. pr. pen. instituie ascultarea sa în fața instanței de apel, dar beneficiază în continuare de dreptul de a nu da nicio declarație și îi aduce la cunoștință drepturile și obligațiile prevăzute de art. 420 alin 4 rap. la art. 378, art, 108 și art. 83 C. pr. pen. Inculpatul este de acord să dea o declarație în fața instanței de apel, aceasta fiind atașată la dosar.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Avocatul din oficiu al inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pronunțarea unei noi hotărâri, respectiv reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului de prima instanță, în sensul coborârii sub minimul special. De asemenea, solicită suspendarea sub supraveghere a pedepsei care va fi aplicată inculpatului.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelului, apreciind că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală. În acest sens, arată că instanța de fond a ținut cont, la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, atât de împrejurarea că a comis fapta în stare de recidivă, la mai puțin de o lună de la data comiterii faptei anterioare, cât și faptul că a avut o atitudine sinceră.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, învederează că a comis fapta pentru care este condamnat în prezentul dosar la mai mult de un an de la data comiterii faptei pentru care a fost condamnat anterior. De asemenea, consideră că pedeapsa aplicată este mult prea mare raportat la gravitatea faptelor de care a fost acuzat. Pentru motivele arătate, totodată precizând că a recunoscut comiterea faptelor și că nu a avut posibilitatea să se împace cu persoanele vătămate, inculpatul solicită reducerea pedepsei aplicate de prima instanță.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 435 din data de 18.12.2014, pronunțată în dosarul nr._, J. Reșița, în baza art. 228 al.1, art.229 al.1 lit.b, lit.d, al.2 lit.b Cod pen., cu aplicarea art.41 al.1, art.43 al.5 Cod pen., totul cu aplicarea art.5 Cod pen. și art.374 al.4 rap la art.375, art.396 al.10 Cod pr.pen., a condamnat inculpatul K. R., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art.67 al.1 Cod pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b, Cod pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.65 al.1 Cod pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b Cod pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.38 al.1 rap la art.39 al.1 lit.b Cod pen., rap la art.10 din Legea nr.187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani și 6 (luni) închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani și 4 luni, stabilind ca, în final, să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani și 10 luni închisoare.

În baza art.45 al.3 lit.a Cod pen. rap. la art.67 al.1 Cod pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit.a, lit.b, Cod pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.45 al.5 rap la art.45 al.3 lit.a și art.65 al.1 Cod pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b Cod pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.72 C.pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, a arestării preventive din data de 09.05.2014 până la data de 11.05.2014, a arestului la domiciliu din data de 12.05.2014 până la data de 01.06.2014, precum și a arestului preventiv începând cu data de 12.06.2014 până la zi.

În temeiul art.399 alin.1 Cod.pr.pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art.397 al.1 și art.19, al.1 al.5, art.23 al.3, art.25 al.1 Cod pr.pen raportat la art.1349 la art.1357 C.civ, a admis acțiunea civilă formulată partea civilă P. L. și a obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei către partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art.397 al.1 și art.19, al.1 al.5, art.23 al.3, art.25 al.1 Cod pr.pen. raportat la art.1349 la art.1357 C.civ, a admis acțiunea civilă formulată partea civilă J. C. H. și a obligat inculpatul la plata sumei de 2500 lei către partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art.397 al.1 și art.19, al.1 al.5, art.23 al.3, art.25 al.1 Cod pr.pen raportat la art.1349 la art.1357 C.civ, a admis acțiunea civilă formulată partea civilă L. F. și a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei către partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art.274 alin.1 Cod pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În privința onorariului avocatului din oficiu, în sumă de 300 lei, s-a stabilit să rămână în sarcina statului și, respectiv să fie avansat din fondurile Ministerului de Justiție.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Reșița din data de 25.06.2014, înregistrat pe rolul Judecătoriei Reșița, la data de 25.06.2014, sub nr._, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul K. R., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea în stare de recidivă și în concurs real a infracțiunilor de furt calificat, prev de art.228 al.1, art.229 al.1 lit.b, lit.d, al.2 lit.b Cod pen. (trei fapte) cu aplicarea art.41 Cod pen. și art.38 cod pen.

S-a reținut, în esență că, inculpatul K. R., la sfârșitul lunii ianuarie 2014, în jurul orelor 01⁰⁰, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a deplasat la locuința numitului J. H. C., a forțat unul din geamurile imobilului și a pătruns în interior, de unde a sustras un filtru de cafea, un dvd player, o pompă electrică de scos apă, un set de pahare și un uscător de păr, precum și un motor de barcă, o bormașină electrică marca Stern de culoare verde, o rolă de țeavă din cupru, un cuptor electric, un redresor de culoare roșie și o cositoare pentru tuns iarba.

De asemenea, la sfârșitul lunii ianuarie 2014, în jurul orelor 00⁰⁰, inculpatul s-a deplasat la locuința numitului L. F., situată în Văliug, nr.312, jud. C.-S., a pătruns în locuința acestuia prin forțarea unui geam termopan, iar din interior a sustras un polizor electric și o drujbă de culoare roșie, după care a părăsit imobilul în aceeași modalitate în care a și intrat.

S-a mai reținut faptul că, în cursul lunii februarie 2014, în jurul orelor 23⁰⁰, inculpatul, aflat în stare de ebrietate a mers la locuința numitei P. S., situată în Văliug, nr.190, jud. C.-S., unde, prin spargerea geamului de la ușa de acces, a pătruns în interiorul casei, sustrăgând o . bunuri: un cd-player marca Toshiba, un cd-player marca Grunding, o periuță de dinți electrică marca Oral-B.

S-a constatat că situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală și materializate în: declarațiile inculpatului K. R. (f.27-29, 41, 42-43, 108-109 dup); declarațiile persoanelor vătămate P. S. (f.75-76 dup), J. H. C. (f.125-127, 129-130 dup), L. F. (f.153 dup); declarațiile martorului M. I. M. (f.92-95, 96-97 dup); declarația martorului B. D. (f.110-111 dup); declarațiile martorului M. R. S. (f.135-137, 151-152 dup); dovezi de ridicare-predare (f.98, 99, 128, 143 dup); fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.37-38 dup); procese-verbale de cercetare la fața locului (f.56-58, 89-91, 140-142 dup); planșe fotografice (f.62-73, 103-107, 121-125, 146-150 dup); proces-verbal de reconstituire (f.112 dup); planșe fotografice (f.115-119 dup).

Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă J. Reșița, din data de 14.03.2014, dispusă în dosarul penal nr.709/P/2014, s-a dispus ca urmărirea penală să fie efectuată în continuare față de suspectul K. R., pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă, a infracțiunilor de furt calificat, prev de art.228 al.1, art.229 al.1 lit.b, lit.d, al.2 lit.b Cod pen. (trei fapte) cu aplicarea art.41 Cod pen. și art.38 cod pen.

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă J. Reșița din data de 14.03.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului K. R., pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă, a infracțiunilor de furt calificat, prev de art.228 al.1, art.229 al.1 lit.b, lit.d, al.2 lit.b Cod pen. (trei fapte) cu aplicarea art.41 Cod pen. și art.38 cod pen.

Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă J. Reșița, din data de 14.03.2014, s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul K. R., pe o durată de 3 de zile, începând cu data de 14.03.2014 și până la data de 12.04.2014 inclusiv, fiindu-i impusă respectarea următoarelor obligații: să se prezinte la P. de pe lângă J. Reșița și la Postul de Poliție Văliug ori de câte ori este chemat; să informeze de îndată P. de pe lângă J. Reșița și la Postul de Poliție Văliug cu privire la schimbarea locuinței; să se prezinte la Postul de Poliție Văliug conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să comunice periodic, conform programului de supraveghere, informații relevante despre mijloacele sale de existență; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme (f.18-19 dup).

Având în vedere că, prin Ordonanța din data de 09.05.2014, întocmită în dosarul penal nr.1272/P/2014, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul K. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev de art.228 al.1, art.229 al.1 lit.b, lit.d Cod pen., cu aplicarea art.41 al.1 Cod pen., organele de cercetare penală au dispus reținerea inculpatului, fiind emisă în acest sens, în dosarul penal nr.709/P/2014, Ordonanța de reținere a inculpatului pe o durată de 24 ore, începând cu data de 09.05.2014 ora 18³⁰ și până la data de 10.05.2014, ora 18³⁰ (f.10-11 dup).

Prin încheierea nr.10/10.05.2014, pronunțată de J. Reșița, în dosarul nr._, a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă J. Reșița, iar pe cale de consecință s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului K. R., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 10.05.2014 și până la data de 08.06.2014 inclusiv.

Ca urmare a contestației formulate de către inculpat împotriva acestei încheieri, Tribunalul C.-S., prin decizia nr.38/12.05.2014, a admis contestația și a dispus luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu față de inculpatul K. R., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 12.05.2014 și până la data de 10.06.2014 inclusiv. De asemenea, inculpatului i-a fost impus, în baza art.221 al.1 Cod pr.pen., să nu părăsească imobilul situat în Văliug, nr.327, jud. C.-S. fără permisiunea organului judiciar, respectiv P. de pe lângă J. Reșița. În baza art.221 al.2 Cod pr.pen., în sarcina inculpatului s-au stabilit următoarele obligații: să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat; să nu se apropie și să nu comunice cu părțile civile J. C. H., L. F., P. S. și nici cu martorii.

În considerarea faptului că, din verificările efectuate de organele responsabile cu supravegherea măsurii arestului la domiciliu a rezultat faptul că inculpatul a încălcat obligația de a nu părăsi imobilul situat în Văliug, nr.327, jud. C.-S., fără permisiunea Parchetului de pe lângă J. Reșița, s-a solicitat înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive.

Prin încheierea nr.13/04.06.2014, pronunțată de J. Reșița, în dosarul nr._, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu, dispusă prin Decizia penală nr.38/12.05.2014 de către Tribunalul C.-S., în dosarul nr._, cu măsura arestării preventive față de inculpatul K. R., pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă. Totodată, a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.11/04.06.2014.

Prin încheierea din data de 12.06.2014, pronunțată de J. Reșița, în dosarul nr._ s-a dispus confirmarea arestării preventive a inculpatului K. R., cu consecința punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.

În ceea ce privește latura civilă, în faza de urmărire penală, persoana vătămată J. H. C. (f.110-112 dup) s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 2500 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase. Persoana vătămată L. F., prin declarația sa din faza de urmărire penală (f.153 dup), a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 lei, reprezentând despăgubiri materiale pentru prejudiciul creat ca urmare a săvârșirii infracțiunii. Persoana vătămată P. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 1200 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase (f.60-61 dup).

Prin încheierea din data de 04.08.2014 (f.47-48 dosar fond) s-a finalizat procedura de cameră preliminară, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.709/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. Reșița, privind pe inculpatul K. R. trimis în judecată pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă, a infracțiunilor de furt calificat, prev de art.228 al.1, art.229 al.1 lit.b, lit.d, al.2 lit.b Cod pen. (trei fapte) cu aplicarea art.41 Cod pen. și art.38 cod pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. De asemenea, s-a dispus începerea judecății, fixându-se termen de judecată la data de 07.08.2014.

În cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 23.10.2014, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu au solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform 375 al.1 C.pr.pen., declarația sa fiind consemnată și atașată la filele 111-112 din dosarul de fond.

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La sfârșitul lunii ianuarie 2014, în jurul orelor 01⁰⁰, inculpatul, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, s-a deplasat la imobilul situat în Văliug, nr.315, jud. C.-S., proprietatea persoanei vătămate J. H. C.. Pentru a pătrunde în interiorul casei, inculpatul a forțat unul din geamurile imobilului, iar după ce a pătruns în interiorul acestuia a sustras o . bunuri găsite în diferite încăperi ale casei, mai exact: un filtru de cafea, un dvd player, o pompă electrică de scos apă, un set de pahare și un uscător de păr, bunuri pe care le-a depozitat într-o plasă. Inculpatul a părăsit imobilul în aceeași manieră prin care a și intrat, după care s-a deplasat într-o anexă aflată în curtea imobilului. A pătruns în această anexă prin forțarea ușii de acces. Din anexă, inculpatul a sustras mai multe bunuri: un motor de barcă, o bormașină electrică marca Stern de culoare verde, o rolă de țeavă din cupru, un cuptor electric, un redresor de culoare roșie și o cositoare pentru tuns iarba. Bunurile sustrase din această locație au fost duse de către inculpat într-o pădure, aflată la o distanță de 300 m de locuința inculpatului, fiind ascunse în vegetația din zonă. A doua zi, inculpatul a recuperat aceste bunuri și le-a vândut numitului M. I. M. pentru suma de 200-300 lei.

Tot în cursul lunii ianuarie, mai exact a doua zi după sustragerea bunurilor aparținând persoanei vătămate J. H. C., inculpatul, în cursul nopții, mai exact în jurul orelor 00⁰⁰, s-a deplasat la casa aparținând persoanei vătămate L. F., situată în Văliug, nr.312, jud. C.-S.. Prin forțarea unui geam termopan, inculpatul a pătruns în interior, de unde a sustras un polizor electric și o drujbă de culoare roșie, după care a părăsit imobilul în aceeași modalitate în care a și intrat. Bunurile sustrase au fost ascunse tot în pădure, fiind recuperate a doua zi, fiind vândute numitului M. I. M. în schimbul sumei de 300 lei.

În cursul lunii februarie, pe timp de noapte, mai exact în jurul orelor 23⁰⁰, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, s-a deplasat la imobilul, proprietatea persoanei vătămate P. S., situat în Văliug, nr190, jud. C.-S.. Pentru a pătrunde în interiorul casei, inculpatul a spart geamul de la ușa de acces în locuință. Din interior, inculpatul a sustras mai multe bunuri, respectiv: un cd-player marca Toshiba, un cd-player marca Grunding, o periuță de dinți electrică marca Oral-B.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, acesta a recunoscut săvârșirea faptelor în dauna persoanelor vătămate J. H. C. și L. F., negând sustragerea bunurilor aparținând persoanei vătămate P. S., precizând că a pătruns în locuința acesteia, a luat mai multe bunuri, pe care le-a pus într-o plasă, însă le-a abandonat întrucât i-a fost teamă că ar putea fi observat de vreo persoană.

Prima instanță a remarcat că în faza de judecată, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform 375 al.1 C.pr.pen., declarația sa fiind consemnată și atașată la filele 111-112 din dosar.

Instanța de fond a constatat că declarația inculpatului de recunoaștere a faptelor săvârșite, se coroborează cu probele administrate în faza de urmărire penala și anume: declarațiile inculpatului K. R. (f.27-29, 41, 42-43, 108-109 dup); declarațiile persoanelor vătămate P. S. (f.75-76 dup), J. H. C. (f.125-127, 129-130 dup), L. F. (f.153 dup); declarațiile martorului M. I. M. (f.92-95, 96-97 dup); declarația martorului B. D. (f.110-111 dup); declarațiile martorului M. R. S. (f.135-137, 151-152 dup); dovezi de ridicare-predare (f.98, 99, 128, 143 dup); fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.37-38 dup); procese-verbale de cercetare la fața locului (f.56-58, 89-91, 140-142 dup); planșe fotografice (f.62-73, 103-107, 121-125, 146-150 dup); proces-verbal de reconstituire (f.112 dup); planșe fotografice (f.115-119 dup).

Cu privire la legea penală aplicabilă, având în vedere faptul că, de la data săvârșirii celor două infracțiuni de furt calificat, ambele săvârșite la sfârșitul lunii ianuarie 2014 și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, instanța de fond a analizat aceste infracțiuni de furt calificat în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art.5 C. pen. De asemenea, pentru identificarea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere Decizia Curții Costituționale nr.265/06.05.2014, publicată în M.Of. nr. 373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, instanța de fond, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă a avut în vedere, în primul rând regimul sancționator prevăzut în cuprinsul celor două legi penale succesive, respectiv limitele de pedeapsă. Astfel, s-a reținut că, la momentul comiterii faptelor, acestea erau prevăzute după cum urmează: furt calificat - art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.g, lit.i C.pen.1969, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 de ani, și violare de domiciliu - art.192 al.1, al.2 Cod pen.1969, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani. Ca urmare a adoptării noului cod penal, această faptă este prevăzută de dispozițiile art.228 al.1, art.229 al.1 lit.b, lit.d, al.2 lit.b Cod pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

Totodată, s-a reținut că, un alt criteriu pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunile comise are în vedere, în primul rând faptul că, în conformitate cu dispozițiile Codului penal 1969 faptele inculpatului ar fi încadrate ca două infracțiuni distincte, în concurs real, în timp ce potrivit Noului Cod penal este vorba de o singură infracțiune calificată complexă, respectiv furtul calificat comis prin violare de domiciliu, care absoarbe infracțiunea de violare de domiciliu, excluzând astfel aplicarea regimului sancționator al concursului. S-a apreciat că reținerea noului cod penal ca fiind lege penală mai favorabilă nu este de natură să agraveze situația inculpatului, prin reținerea furtului calificat, din moment ce și potrivit Codului penal 1969 fapta acestuia ar fi calificată de asemenea ca fiind furt calificat.

Având în vedere că determinarea legii penale se face, în concret, prin raportare la situația inculpatului, prima instanță a avut în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, în stare de recidivă, mai exact recidivă post executorie.

Prin urmare, legea penală mai favorabilă a fost analizată și prin prisma regimului sancționator al recidivei postexecutorii, astfel cum este reglementat în cele două coduri penale. Astfel, s-a ținut cont de faptul că dispozițiile art.39 al.4 Cod pen. 1969 stabilesc că sancționarea recidivei post executorii se face prin aplicarea unui spor facultativ de până la 10 ani, în timp ce dispozițiile art.43 al.5 Cod pen., prevăd majorarea obligatorie a limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate. Prin urmare, în concret, s-a apreciat că chiar dacă se aplică regimul sancționator al recidivei post executorii potrivit noului cod penal în raport de infracțiunea de furt calificat, limitele legale de pedeapsă sunt mai scăzute decât cele prevăzute de dispozițiile vechiului cod penal, situându-se în fapt între 3 ani și 10 ani și 6 luni, în comparație cu vechiul cod penal, care prevede o pedeapsă a închisorii situată între limitele de 3 ani și 15 ani.

Pe cale de consecință, având în vedere toate aceste criterii de determinare a legii penale mai favorabile, analizate în concret în raport de starea de fapt și situația personală a inculpatului, prima instanță a apreciat, per global, ca fiind lege penală mai favorabilă noul cod penal și, astfel a analizat infracțiunile de furt calificat, comise la sfârșitul lunii ianuarie 2014 prin raportare la dispozițiile noului cod penal.

În drept, s-a considerat că, fapta inculpatului K. R., care la sfârșitul lunii ianuarie 2014, pe timpul nopții, în jurul orelor 01⁰⁰, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a deplasat la locuința numitului J. H. C., situată în Văliug, nr.315, jud. C.-S., a forțat unul din geamurile imobilului și a pătruns în interior, de unde a sustras un filtru de cafea, un dvd player, o pompă electrică de scos apă, un set de pahare și un uscător de păr, precum și un motor de barcă, o bormașină electrică marca Stern de culoare verde, o rolă de țeavă din cupru, un cuptor electric, un redresor de culoare roșie și o cositoare pentru tuns iarba, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev de art.228 al.1, art.229 al.1, lit.b, lit.d, al.2 lit.b Cod pen..

S-a stabilit în acest sens că, elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de luare a bunurilor (un filtru de cafea, un dvd player, o pompă electrică de scos apă, un set de pahare și un uscător de păr, precum și un motor de barcă, o bormașină electrică marca Stern de culoare verde, o rolă de țeavă din cupru, un cuptor electric, un redresor de culoare roșie și o cositoare pentru tuns iarba), aparținând persoanei vătămate J. H. C., fără consimțământul acestuia, în scopul însușirii pe nedrept iar

urmarea imediată a infracțiunii constă în trecerea bunurilor respective din stăpânirea de fapt a persoanei vătămate în stăpânirea inculpatului.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată, în opinia primei instanțe, este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, trecerea bunurilor din posesia persoanei vătămate în aceea a inculpatului a fost consecința directă a acțiunii acestuia de sustragere.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe, potrivit art. 16 alin. 3 lit. a C.pen., acesta a prevăzut și urmărit producerea rezultatului prin săvârșirea faptelor, intenție calificată prin scopul ei și anume, acela al însușirii pe nedrept a bunurilor sustrase.

Instanța de fond a reținut și elementele circumstanțiale prevăzute de art. art. 228 alin.1, art. 229 alin. 1 lit.b și d, al.2 lit.b C. pen, văzând fapta a fost săvârșită în timpul nopții, prin efracție și prin violare de domiciliu.

Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului K. R. (aflată la fila 121-122 dosar fond), s-a constatat că fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză a fost comisă în starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.41 al.1 rap la art.43 al.5 Cod pen. Astfel, s-a reținut că starea de recidivă postexecutorie este atrasă de condamnarea dispusă față de inculpat prin sentința penală nr.2964/26.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă la data de 11.12.2008, prin neapelare, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa finală de 2 ani și 3 luni, a cărei executare a început la data de 20.02.2008 și s-a finalizat la data de 16.05.2010.

De asemenea, s-a constatat că recidiva postexecutorie este atrasă și de condamnarea dispusă față de inculpat prin sentința penală nr.177/28.04.2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin neapelare la data de 24.05.2011, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani, observându-se că executarea acestei pedepse a început la data de 17.01.2011 și s-a finalizat la data de 16.01.2014 (fiind indicată f.146).

În consecință, instanța de fond a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de furt, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpat, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.p.p., a pronunțat o soluție de condamnare față de acesta.

De asemenea, prima instanță a reținut, în drept, că fapta inculpatului, care la sfârșitul lunii ianuarie 2014, în jurul orelor 00⁰⁰, s-a deplasat la locuința persoanei vătămate L. F., situată în Văliug, nr.312, jud. C.-S., a pătruns în locuința acestuia prin forțarea unui geam termopan, iar din interior a sustras un polizor electric și o drujbă de culoare roșie, după care a părăsit imobilul în aceeași modalitate în care a și intrat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev de art.228 al.1, art.229 al.1, lit.b, lit.d, al.2 lit.b Cod pen..

S-a reținut că elementul material al laturii obiective a infracțiunii, constă în acțiunea inculpatului de luare a bunurilor (un polizor electric și o drujbă de culoare roșie), aparținând persoanei vătămate L. F., fără consimțământul acestuia, în scopul însușirii pe nedrept;

urmarea imediată a infracțiunii constă în trecerea bunurilor respective din stăpânirea de fapt a persoanei vătămate în stăpânirea inculpatului; legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, trecerea bunurilor din posesia persoanei vătămate în aceea a inculpatului a fost consecința directă a acțiunii acestuia de sustragere iar sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe, potrivit art. 16 alin. 3 lit. a C.pen., acesta a prevăzut și urmărit producerea rezultatului prin săvârșirea faptelor, intenție calificată prin scopul ei și anume, acela al însușirii pe nedrept a bunurilor sustrase.

Instanța de fond a ținut cont și de elementele circumstanțiale prevăzute de art. art. 228 alin.1, art. 229 alin. 1 lit.b și d, al.2 lit.b C. pen, deoarece fapta a fost săvârșită în timpul nopții, prin efracție și prin violare de domiciliu.

Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului K. R. (aflată la fila 121-122), s-a stabilit că fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză a fost comisă în starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.41 al.1 rap la art.43 al.5 Cod pen. Astfel, starea de recidivă postexecutorie fiind atrasă de condamnarea dispusă față de inculpat prin sentința penală nr.2964/26.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă la data de 11.12.2008, prin neapelare, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa finală de 2 ani și 3 luni, a cărei executare a început la data de 20.02.2008 și s-a finalizat la data de 16.05.2010.

De asemenea, s-a constatat că recidiva postexecutorie este atrasă și de condamnarea dispusă față de inculpat prin sentința penală nr.177/28.04.2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin neapelare la data de 24.05.2011, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani. Executarea acestei pedepse a început la data de 17.01.2011 și s-a finalizat la data de 16.01.2014 (f.146).

În drept, s-a mai apreciat că fapta inculpatului, care, în cursul lunii februarie 2014, pe timp de noapte, mai exact în jurul orelor 23⁰⁰, aflat în stare de ebrietate, s-a deplasat la imobilul, proprietatea persoanei vătămate P. S., situat în Văliug, nr190, jud. C.-S., în care a pătruns prin spargerea geamului de la ușa de acces în locuință, iar din interior, inculpatul a sustras mai multe bunuri, respectiv: un cd-player marca Toshiba, un cd-player marca Grunding, o periuță de dinți electrică marca Oral-B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev de art.228 al.1, art.229 al.1, lit.b, lit.d, al.2 lit.b Cod pen.

Totodată s-a reținut că elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de luare a bunurilor (un cd-player marca Toshiba, un cd-player marca Grunding, o periuță de dinți electrică marca Oral-B), aparținând persoanei vătămate P. S., fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept;

Instanța de fond a reținut și elementele circumstanțiale prevăzute de art. art. 228 alin.1, art. 229 alin. 1 lit.b și d, al.2 lit.b C. pen, deoarece fapta a fost săvârșită în timpul nopții, prin efracție și prin violare de domiciliu.

Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului K. R. (fila 121-122), s-a stabilit că fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză a fost comisă în starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.41 al.1 rap la art.43 al.5 Cod pen. Astfel, starea de recidivă postexecutorie este atrasă de condamnarea dispusă față de inculpat prin sentința penală nr.2964/26.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă la data de 11.12.2008, prin neapelare, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa finală de 2 ani și 3 luni, a cărei executare a început la data de 20.02.2008 și s-a finalizat la data de 16.05.2010.

De asemenea, s-a observat că recidiva postexecutorie este atrasă și de condamnarea dispusă față de inculpat prin sentința penală nr.177/28.04.2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin neapelare la data de 24.05.2011, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani. Executarea acestei pedepse a început la data de 17.01.2011 și s-a finalizat la data de 16.01.2014 (f.146).

În consecință, prima instanță a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de furt, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpat, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.p.p., a pronunțat o soluție de condamnare față de acesta.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 cod penal, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, ținându-se seama de criteriile expres prevăzute de dispozițiile art.74 Cod pen., și anume: împrejurările, modul de comitere a infracțiunii și mijloacele folosite; starea de pericol creată; natura și gravitatea rezultatului produs ori consecințele infracțiunii; motivul săvârșirii faptei; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedența penală a inculpatului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului; nivelul de educație, vârsta, sănătatea, situația familială și socială.

În ceea ce privește limitele legale de pedeapsă, instanța anterioară a avut în vedere în primul rând faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile în stare de recidivă postexecutorie, astfel încât, în baza art.43 al.5 Cod pen., limitele legale de pedeapsă se măresc cu jumătate, fiind situate între următoarele limite: închisoare de la 3 ani la 10 ani și 6 luni. Având în vedere că inculpatul a înțeles să uzeze de procedura recunoașterii învinuirii, prima instanță, în baza art.396 al.10 Cod pr.pen., a procedat la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, și, prin urmare a reținut că limitele de pedeapsă se situează între 2 ani și 7 ani închisoare.

Astfel, la stabilirea cuantumului pedepsei, prima instanță a ținut cont de împrejurările și modul de comitere a faptei, precum și mijloacele folosite, sens în care s-a avut în vedere pericol social concret al faptelor săvârșite, având în vedere valorile sociale apărate prin dispozițiile legale – patrimoniul persoanelor vătămate, de împrejurările și modul de comitere a faptei. Astfel, la stabilirea gravității și periculozității inculpatului, s-au avut în vedere, ca și criterii, faptul că inculpatul a comis faptele prin violare de domiciliu, prin efracție și în timpul nopții, profitând astfel de ora înaintată și lipsa persoanelor care ar fi putut să-l surprindă în desfășurarea activităților de sustragere. S-a remarcat și faptul că inculpatul a săvârșit actele de sustragere, după ce în prealabil a consumat o anumită cantitate de băuturi alcoolice, aspecte considerate ca fiind de natură să imprime faptelor un grad ridicat de periculozitate.

În ceea ce privește urmările faptelor săvârșite de către inculpat, instanța de fond a ținut cont de faptul că prejudiciul total cauzat s-a ridicat la suma totală de 4700 lei, parțial recuperat prin restituire.

Cu privire la motivul săvârșirii acestor fapte, s-a reținut faptul că infracțiunile de furt au fost săvârșite de către inculpat în scopul asigurării mijloacelor de subzistență, întrucât acesta nu are ocupație și nici loc de muncă.

Pentru determinarea gradului de periculozitate al inculpatului, s-a avut în vedere, în primul rând, săvârșirea de către inculpat a unui număr de 3 infracțiuni contra patrimoniului la aproximativ șase luni de zile de la data liberării condiționate din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare.

În al doilea rând, s-a apreciat că prezintă relevanță și faptul că, pe parcursul urmăririi penale, față de inculpat a fost dispusă măsura preventivă a controlului judiciar și cu toate acestea, inculpatul a înțeles să mai săvârșească o infracțiune contra patrimoniului, fapt care a determinat luarea față de acesta a măsurii preventive a reținerii de o durată de 24 ore, urmată de luarea măsurii arestării preventive. Această măsură preventivă a fost înlocuită de către instanța de control judiciar, fiind dispusă măsura preventivă a arestului la domiciliu. În opinia primei instanțe, inculpatul nu a apreciat această clemență, încălcând obligațiile stabilite, mai exact a înțeles să părăsească domiciliul fără aprobarea organelor judiciare, fapt care a atras înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura arestului preventiv. Instanța de fond a concluzionat că toate aceste aspecte sunt de natură să determine un grad de periculozitate ridicat, din moment ce inculpatul nu a conștientizat gravitatea faptelor sale, dând dovadă de o atitudine de sfidare și indiferență față de toate măsurile preventive dispuse față de acesta.

În ceea ce privește antecedența penală a inculpatului, observând fișa de cazier judiciar a acestuia, s-a constatat faptul că față de acesta au fost pronunțate un număr de 8 hotărâri de condamnare pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, pedepsele aplicate acestuia totalizând un număr de 14 de ani de închisoare. Prin urmare, s-a opiniat că scopul coercitiv și educativ al tuturor pedepselor aplicate inculpatului și al timpului petrecut în detenție nu a fost atins, acesta perseverând în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, inculpatul dând dovadă de un comportament deviant și o puternică predispoziție spre săvârșirea de infracțiuni, reeducarea acestuia nefiind posibilă decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, astfel ca s-a aplicat pedeapsa închisorii, într-un cuantum ridicat.

De asemenea, instanța de fond, la stabilirea pedepselor aplicate, a luat în considerare și faptul că inculpatul a fost de acord cu admiterea în totalitate a acțiunilor civile formulate de către părțile civile, prin care s-a solicitat obligarea acestuia la plata unor sume de bani, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material suferit.

Totodată, s-a considerat că atitudinea procesuală reprezintă o componentă semnificativă pentru determinarea periculozității inculpatului, atitudine care a fost analizată în cadrul circumstanțelor personale, ce conturează profilul de personalitate al inculpatului, care la rândul său, s-au examinat în mod plural, cu celelalte criterii legale adecvate în contextul cauzei, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, circumstanțele reale efective în care au fost comise, respectiv săvârșirea unui număr de mare infracțiuni în scopul asigurării celor necesare subzistenței, aspect care, în opinia primei instanțe, relevă faptul că inculpatul nu conștientizează gravitatea acțiunilor lor și nu își asumă responsabilitatea acestora.

În fine, la stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța anterioară a avut în vedere faptul că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, astfel încât, s-a conchis că atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

În această ordine de idei, instanța de fond a reținut și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, motiv pentru care, în raport de pericolul social concret al infracțiunilor precum și de toate criteriile de individualizare prezentate, a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii, apreciată ca fiind aptă să răspundă exigențelor și criteriilor stabilite de dispozițiile art. 74 C.pen.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 228 al.1, art.229 al.1 lit.b, lit.d, al.2 lit.b Cod pen., cu aplicarea art.41 al.1, art.43 al.5 Cod pen., totul cu aplicarea art.5 Cod pen. și art.374 al.4 rap la art.375, art.396 al.10 Cod pr.pen., a fost condamnat inculpatul K. R. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pedeapsă considerată a fi de natură să ducă la atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, respectând totodată criteriul proporționalității în raport de gravitatea infracțiunii și persoana inculpatului.

În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, s-a reținut că în conformitate cu prevederile art.12 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele aceesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Prin urmare, având în vedere că în raport de infracțiunea comisă, în speță a fost identificată ca lege mai favorabilă noul cod penal, instanța de fond a aplicat dispozițiile acestuia în ceea ce privește pedepsele aceesorii și complementare.

S-a reținut, în acest sens că, aplicarea pedepselor complementare și accesorii inculpatului se impune a fi realizată atât în baza art.67, art.65 Cod pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, ținând seama de natura faptei săvârșite, pericolul social concret a infracțiunii și mai ales persoana infractorului, care, având în vedere antecedența sa penală, a dat dovadă de perseverență în sfidarea și încălcarea dispozițiilor legale, instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea, în baza art.67 al.1 Cod pen., pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b, Cod pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

De asemenea, în baza art. 228 al.1, art.229 al.1 lit.b, lit.d, al.2 lit.b Cod pen., cu aplicarea art.41 al.1, art.43 al.5 Cod pen., totul cu aplicarea art.5 Cod pen. și art.374 al.4 rap la art.375, art.396 al.10 Cod pr.pen., a fost condamnat inculpatul K. R. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pedeapsă ce, în opinia primei instanțe, corespunde pe deplin scopului acesteia, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.74 din Codul penal.

În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, s-au reținut, de asemenea prevederile art.12 din Legea nr.187/2012 și, de asemenea, s-a apreciat că aplicarea pedepselor complementare și accesorii inculpatului, se impune a fi realizată atât în baza art.67, art.65 Cod pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

În baza art. 228 al.1, art.229 al.1 lit.b, lit.d, al.2 lit.b Cod pen., cu aplicarea art.41 al.1, art.43 al.5 Cod pen., totul cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.375, art.396 al.10 Cod pr.pen., a fost condamnat inculpatul K. R. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, stabilită în concordanță cu criteriile generale de individualizare cu aplicarea pedepselor complementare și accesorii, ținând cont de criteriile avute în vedere și în privința celorlalte două pedepse, astfel cum s-a redat mai sus.

În ceea ce privește infracțiunile săvârșite de către inculpat, instanța de fond, constatând că două dintre acestea au fost săvârșite sub imperiul Codului penal 1969, în timp ce una dintre ele a fost săvârșită sub imperiul noului Cod penal, a concluzionat că sunt incidente dispozițiile art.10 din Legea nr.187/2012, potrivit cărora „tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi, atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă”.

Astfel, având în vedere că inculpatul a comis cele trei fapte înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, prima instanță a reținut că acestea au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni prevăzut de dispozițiile art.38 al.1 Cod pen.

Astfel, în considerarea faptului că în cauză au fost aplicate numai pedepse cu închisoarea, instanța de fond, în baza art.39 al.1 lit.b Cod pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani și 6 (luni) închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, adică un spor de 2 ani și 4 luni, stabilind ca, în final, să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani și 10 luni închisoare.

În raport de faptul că în cauză au fost stabilite pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut, instanța anterioară, în baza art.45 al.3 lit.a Cod pen. rap. la art.67 al.1 Cod pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit.a, lit.b, Cod pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.45 al.5 rap la art.45 al.3 lit.a Cod pen. rap. la art.65 al.1 Cod pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b Cod pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei principale.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a luat în considerare funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, care pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii și a executării acesteia, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

În raport de gradul de pericol social concret al infracțiunilor deduse judecății, de persoana inculpatului, de antecedența sa penală, prima instanță a considerat că se impune executarea pedepsei în regim de detenție, apreciind că doar în acest mod se poate asigura îndreptarea atitudinii acestuia față de comiterea de infracțiuni, resocializarea lor viitoare pozitivă, precum și o reacție socială adecvată în diminuarea săvârșirii de fapte penale îndreptate împotriva patrimoniului, întărind percepția opiniei publice că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiție, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale conferite atât de dispozițiile legale procesuale penale, cât și de cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a cărui finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condițiile stabilirii vinovăției inculpatului, corespunde și caracterului disuasiv al pedepsei.

Cu privire la starea de arest a inculpatului, instanța de fond a constatat că acesta: prin Ordonanța de reținere din data de 09.05.2014, a fost reținut pe o durată de 24 ore, începând cu data de 09.05.2014 ora 18³⁰ și până la data de 10.05.2014, ora 18³⁰ (f.10-11 dup): prin încheierea nr.10/10.05.2014, pronunțată de J. Reșița, în dosarul nr._, a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă J. Reșița, iar pe cale de consecință s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului K. R., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 10.05.2014 și până la data de 08.06.2014 inclusiv; că urmare a contestației formulate de către inculpat împotriva acestei încheieri, Tribunalul C.-S., prin Decizia nr.38/12.05.2014, a dispus admiterea contestației și luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu față de inculpatul K. R., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 12.05.2014 și până la data de 10.06.2014 inclusiv. De asemenea, inculpatului i-a fost impus, în baza art.221 al.1 Cod pr.pen., să nu părăsească imobilul situat în Văliug, nr.327, jud. C.-S. fără permisiunea organului judiciar, respectiv P. de pe lângă J. Reșița. În baza art.221 al.2 Cod pr.pen., în sarcina inculpatului s-au stabilit următoarele obligații: să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat; să nu se apropie și să nu comunice cu părțile civile J. C. H., L. F., P. S. și nici cu martorii.

În considerarea faptului că, din verificările efectuate de organele responsabile cu supravegherea măsurii arestului la domiciliu a rezultat faptul că inculpatul, în data de 02.06.2014 nu a fost găsit la domiciliu, considerându-se că a încălcat cu rea-credință obligația de a nu părăsi imobilul situat în Văliug, nr.327, jud. C.-S., fără permisiunea Parchetului de pe lângă J. Reșița, s-a solicitat înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive iar prin încheierea nr.13/04.06.2014, pronunțată de J. Reșița, în dosarul nr._, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu, luată față de inculpat prin decizia penală nr.38/12.05.2014 de către Tribunalul C.-S., în dosarul nr._, cu măsura arestării preventive, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă. Totodată, a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.11/04.06.2014.

În ceea ce privește deducerea arestului la domiciliu, instanța de fond a dedus perioada de la data luării măsurii -12.05.2014- și până la data când organele desemnate cu supravegherea acestuia au constatat că acesta a încălcat obligația stabilită, părăsind fără permisiune domiciliul impus, respectiv până la data de 01.06.2014, până când se presupune, în virtutea principiului in dubio pro reo, că inculpatul și-a îndeplinit obligațiile, respectiv a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, a arestării preventive din data de 09.05.2014 până la data de 11.05.2014, a arestului la domiciliu din data de 12.05.2014 până la data de 01.06.2014, precum și a arestului preventiv începând cu data de 12.06.2014 până la zi.

În temeiul art.399 alin.1 C.pr.pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului având în vedere că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri se mențin în continuare, privarea de libertate fiind în continuare necesară și proporțională.

Cu privire la latura civilă, instanța de fond a reținut că pentru a fi admisibilă acțiunea civilă trebuiesc întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 1349 și următoarele Cod Civil, și anume să existe dovada prejudiciului, a culpei inculpatului, precum și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul prejudiciabil cauzat.

La soluționarea laturii civile, prima isnatnță a avut în vedere, în primul rând, dispozițiile art. 19 C.p.p., potrivit cărora obiectul acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuită părții vătămate, iar potrivit art. 1349 și urm. C.civ., răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției.

Instanța de fond a constatat că, în faza de urmărire penală, persoana vătămată J. H. C. (f.110-112 dup) s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 2500 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase. Persoana vătămată L. F., prin declarația sa din faza de urmărire penală (f.153 dup), a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 lei, reprezentând despăgubiri materiale pentru prejudiciul creat ca urmare a săvârșirii infracțiunii. Persoana vătămată P. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 1200 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase (f.60-61 dup).

În ceea ce privește despăgubirile materiale solicitate de către aceste părți civile, instanța de fond, în raport de probatoriul administrat a apreciat că existența și întinderea prejudiciului au fost dovedite, fiind totodate îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, motiv pentru care a admis solicitarea părților civile și, pe cale de consecință a dispus obligarea inculpatului la plata acestor despăgubiri materiale, constând în contravaloarea bunurilor sustrase de acesta.

De asemenea, observând declarația inculpatului, a constatat că acesta a fost de acord cu plata despăgubirilor solicitate de către părțile civile, și astel a făcut aplicarea dispozițiilor art.23 al.3 Cod pr.pen., potrivit cărora, în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la plata despăgubirilor în măsura recunoașterii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal inculpatul K. R., arătând că motivele le va prezenta în fața instanței. La acest termen de judecată, inculpatul a menționat că solicită reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond, pentru motivele prezentate oral și redate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de actele și lucrările dosarului, dar și în raport de criticile invocate de apelant, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.417 Cod procedură penala, C. constată că apelul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Se observă că instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt dedusă judecăți, respectiv aceea că la sfârșitul lunii ianuarie 2014, în jurul orelor 01⁰⁰, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a deplasat la locuința numitului J. H. C., a forțat unul din geamurile imobilului și a pătruns în interior, de unde a sustras un filtru de cafea, un dvd player, o pompă electrică de scos apă, un set de pahare și un uscător de păr, precum și un motor de barcă, o bormașină electrică marca Stern de culoare verde, o rolă de țeavă din cupru, un cuptor electric, un redresor de culoare roșie și o cositoare pentru tuns iarba. De asemenea, la sfârșitul lunii ianuarie 2014, în jurul orelor 00⁰⁰, inculpatul s-a deplasat la locuința numitului L. F., situată în Văliug, nr.312, jud. C.-S., a pătruns în locuința acestuia prin forțarea unui geam termopan, iar din interior a sustras un polizor electric și o drujbă de culoare roșie, după care a părăsit imobilul în aceeași modalitate în care a și intrat. În cursul lunii februarie 2014, în jurul orelor 23⁰⁰, inculpatul, aflat în stare de ebrietate a mers la locuința numitei P. S., situată în Văliug, nr.190, jud. C.-S., unde, prin spargerea geamului de la ușa de acces, a pătruns în interiorul casei, sustrăgând o . bunuri: un cd-player marca Toshiba, un cd-player marca Grunding, o periuță de dinți electrică marca Oral-B.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în fața instanței de judecată unde au solicitat ca judecata să aibă loc în baza art. 375 C. pr. pen.

Raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, C. de A. constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția inculpatului K. R. și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzute art.375 Cod procedură penală, încadrarea în drept a faptelor săvârșite, fiind de asemenea corectă, iar pedepsele de câte 3 (trei) ani și 6 (luni) închisoare aplicate pentru cele trei infracțiuni de furt calificat au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art.74 Cod penal.

Astfel, potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

La individualizarea și proporționalizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a dat eficiență deplină tuturor criteriilor prevăzute de art.74 Cp, respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite (între 2 ani și 7 ani închisoare, cu luarea în considerare atât a cauzelor de majorare a limitelor față de recidiva postexecutorie, cât și a celor de reducere), gradului de pericol social al acestora, pe care nu l-a apreciat doar prin raportare la pericolul social al infracțiunilor de furt calificat, ci în raport de împrejurările concrete în care au fost comise faptele în condițiile în care inculpatul, a săvârșit trei infracțiuni de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului fiind îngrijorătoare, în condițiile în care față de acesta au fost pronunțate 8 hotărâri de condamnare pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, ceea ce demonstrează perseverență în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, ceea ce face necesară aplicarea unor pedepse într-un cuantum ridicat. Gradul ridicat de periculozitate al inculpatului este relevat și de împrejurarea că acesta a fost indiferent atât față de măsurile de clemență cât și față de toate măsurile preventive dispuse în condițiile în care prima infracțiune de furt calificat care face obiectul prezentei cauze a fost comisă la foarte scurt timp după data liberării condiționate din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, iar pe parcursul urmăririi penale în cauză, pe perioada în care împotriva inculpatului s-a dispus măsura preventivă a controlului judiciar, inculpatul a mai săvârșit o infracțiune contra patrimoniului, ceea ce denotă temeritate și lipsa oricărei considerații privind valori sociale elementare, dar și cu urmările produse. Instanța în mod corect a avut în vedere, totodată, circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv conduita acestuia, faptul că este recidivist dar și predispoziția acestuia pentru fapte similare condamnările anterioare vizând tot fapte împotriva patrimoniului, nu a dat dovadă, ceea ce demonstrează că inculpatul nu intenționează să-și schimbe comportamentul în sens prosocial.

Toate aceste criterii enunțate conduc la concluzia că aplicarea unor pedepse orientate sub media limitelor speciale prevăzute de legea penală, realizează o justă individualizare a pedepsei, nejustificându-se o reducere a acesteia.

Recunoașterea faptelor de către inculpat a fost valorificată prin aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă reducându-se cu 1/3, iar dispozițiile art. 396 alin 10 C. pr. pen. nu obligă instanța la aplicarea unei pedepse chiar la minimul special astfel redus.

În continuare se observă că prima instanță a procedat corect la contopirea pedepselor potrivit dispozițiilor art.38 al.1 rap la art.39 al.1 lit.b Cod pen., rap la art.10 din Legea nr.187/2012, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani și 6 (luni) închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani și 4 luni, stabilind ca, în final, să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani și 10 luni închisoare.

Față de cuantumul pedepsei rezultante și față de antecedența penală a inculpatului singura posibilitate prevăzută de lege este executarea efectivă a pedepsei închisorii.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., va respinge apelul declarat de inculpatul K. R., împotriva sentinței penale nr. 435 din 18.12.2014, pronunțată de J. Reșița în dosar_ .

În baza art. 424 alin 2 și 3 C.pr.pen rap. la art. 399 alin 1 C.pr.pen și 72 C.pen va menține starea de arest a inculpatului și va deduce în continuare arestul preventiv din 18.12.2014 la zi.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

De asemenea, va dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge apelul declarat de inculpatul K. R., împotriva sentinței penale nr. 435 din 18.12.2014, pronunțată de J. Reșița în dosar_ .

În baza art. 424 alin 2 și 3 C.pr.pen rap. la art. 399 alin 1 C.pr.pen și 72 C.pen menține starea de arest a inculpatului și deduce în continuare arestul preventiv din 18.12.2014 la zi.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2015.

Președinte Judecător

F. P. F. M. C. FLORENȚA

GREFIER,

O. IOȚCOVICI

Notă: după dezbaterea cauzei, dar nu înainte de închiderea ședinței de judecată se prezintă avocat S. L. C., pentru partea civilă J. H. C., care depune la dosar împuternicire avocațială.

Red. F.F./16.04.2015

Tehnored.O.I. 8 ex- 31.03.2015

Prima instanță– J. Reșița- jud. H. L. F.

← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr....		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 347/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 347/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA