Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 328/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 328/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-03-2015

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.328/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24 martie 2015

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M.-U..

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de inculpații M. O., D. A. și Șomle G. împotriva sentinței penale nr. 3933/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.03.2015, potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, 24.03.2015, când,

C.,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3933/2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._,

În temeiul art. 386 C. pr. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C.pen. din 1969 pentru care s-a dispus prin rechizitoriu trimiterea în judecată a inculpaților D. A. și M. O., în infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. 1 C. pen. în vigoare de la 01.02.2014, formulată de apărătorul ales al inculpaților av. B. V..

I. În temeiul art. 260 alin. 1 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., raportat la art. 396 alin. 1 C.proc.pen., a condamnat pe inculpatul D. A., fiul lui P. și Nuța, născut la data de 04.04.1972 în localitatea Uivar, jud. T., domiciliat în Timișoara, ., ., fără antecedente penale, CNP_, cercetat în stare de libertate, la pedeapsa de 1 (un) an închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În temeiul art. 71 alin.2 C.pen. din 1969 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În temeiul art. 82 C. pen. din 1969 a stabilit un termen de încercare de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 404 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. din 1969, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 274 alin. 1 și 2 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 250 lei aferente fazei de urmărire penală).

II. În temeiul art. 260 alin. 1 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen. raportat la art. 396 alin. 1 C.proc.pen., a condamnat pe inculpata M. O., fiica lui Vilmoș și A., născută la data de 07.08.1961 în N., jud. T., domiciliată în Timișoara, Calea Șagului, nr. 140, ., ., fără antecedente penale, CNP_, cercetată în stare de libertate, la pedeapsa de 1 (un) an închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În temeiul art. 71 alin.2 C.pen. din 1969 a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În temeiul art. 82 C. pen. din 1969 a stabilit un termen de încercare de 3 (trei)ani.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. din 1969, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 274 alin. 1 și 2 C.pr.pen. a obligat inculpata la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 250 lei aferente fazei de urmărire penală).

III. În baza art. 396 alin.1, alin.6 rap. la art.16 alin.1 lit. f C.proc.pen. și la art. 122 alin. 1 lit. d și art. 124 C.pen din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului ȘOMLE G., fiul lui G. și M., născut la data de 18.03.1961 în ., cu domiciliul în Remetea M., nr. 3A, jud. T. și Timișoara, . C, jud. T., CNP_, cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. din 1969. (fapta din data de 18.09.2006)

În temeiul art. 396 alin. 1, 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C. proc. pen., la art. 338 alin. 3 lit. a și art. 4 C. pen a achitat pe același inculpat ȘOMLE G., sub aspectul săvârșirii de părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. (fapta din 04.11.2006).

În baza art. art. 396 alin.1, alin.6 rap. la art.16 alin.1 lit. f C.proc.pen. și la art. 122 alin. 1 lit. d și art. 124 C.pen din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat ȘOMLE G., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere cu numere false prev. de art. 85 alin. 2 din OUG. 195/2002 rep. (fapta din 04.11.2006).

În baza art. art. 396 alin.1, alin.6 rap. la art.16 alin.1 lit. f C.proc.pen și la art. 122 alin. 1 lit. d și art. 124 C.pen din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat ȘOMLE G., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice având dreptul de a conduce suspendat prev. de art. art. 86 al 2 din OUG 195/2002 republicată (fapta din 04.11.2006).

În temeiul art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 5 Cod penal, raportat la art. 396 alin. 1 C.proc.pen a condamnat pe același inculpat ȘOMLE G. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei (fapta din 18.09.2006)

În temeiul art.71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen., pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen.

În temeiul art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 5 Cod penal, raportat la art. 396 alin. 1 C.proc.pen a condamnat pe același inculpat ȘOMLE G. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei (fapta din 04.11.2006)

În temeiul art.71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen., pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen.

A constatat că infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală 2346/05.06.2014 a Judecătoriei Timișoara rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 843/A/16.10.2014 a Curții de A. Timișoara.

În temeiul art. 85 alin.1 C.pen cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 2346/05.06.2014 a Judecătoriei Timișoara rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 843/A/16.10.2014 a Curții de A. Timișoara.

A descontopit pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 2346/05.06.2014 a Judecătoriei Timișoara rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 843/A/16.10.2014 a Curții de A. Timișoara în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor:

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 85 al 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 5 C.pen.;

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare prev. de art. 85 al 2 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 5 C.pen;

. pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice având dreptul de a conduce suspendat prev. de art. art. 86 al 2 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 5 C.pen

- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 al 5 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 5 C.pen.

În baza art. 33 lit.a și art.34 al.1 lit. b și art. 36 alin. 1 C.pen. de la 1969, a contopit pedepsele concurente astfel cum au fost repuse în individualitate, respectiv: pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicate prin prezenta sentință; 1 (un) an închisoare, 1 (un) an închisoare, 1 (un) an închisoare, 2 (doi) ani închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 2346/05.06.2014 a Judecătoriei Timișoara rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 843/A/16.10.2014 a Curții de A. Timișoara), în pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care a a adăugat un spor de 1 (un) an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit b) Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art.86¹ C.pen. din 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 (șase) ani stabilit conform art.86² al.1 C.pen. din 1969 și calculat de la data rămânerii definitive a sentinței penale 2346/05.06.2014 a Judecătoriei Timișoara, respectiv 16.10.2014, conform art. 86⁵ al. 2 Cod pen. din 1969.

În temeiul art.86³ al.1 C.pen. din 1969, pe durata termenului de încercare a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T.;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art.86³ al.4 C.pen., supravegherea îndeplinirii măsurilor de supraveghere se va face de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., care în caz de neîndeplinire, va sesiza instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art.86⁴ al.2 C.pen. din 1969

În baza art.86³ al.2 C.pen. din 1969, un exemplar al prezentei sentințe se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..

În temeiul art.71 al.5 C.pen. din 1969, a suspendat pedepsele accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art.404 C.pr.pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969 și art. 86 4 alin. 2 C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii în termenul de încercare a unei noi infracțiuni și revocarea pentru neîndeplinirea cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În temeiul art. 274 alin. 1 și 2 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 3500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 2000 aferente fazei de urmărire penală).

A luat act că partea civilă S. I. nu a formulat pretenții civile în cauză.

În temeiul art. 273 și 272 alin. 2 C.pr.pen., raportat la art. 120 alin. 2 lit a C.pr.pen., a dispus restituirea din fondurile Tribunalului T. către martorul S. T., domicliat în . Izei, nr. 180, jud. Maramureș, a sumei de 290,2 lei, reprezentând cheltuieli prilejuite de chemarea în fața organelor judiciare.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 8637/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pe inculpatul ȘOMLE G., pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei (două fapte), părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului fără încuviințarea poliției, conducerea pe drumurile publice ale unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, fapte prevăzute și pedepsite de art. 184 alin. 1,3 C.pen., art. 79 al.4, art. 81 al.1, art. 77 al.2, art. 78 al.2 din OUG 195/ 2002, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. și art. 13 C.pen., pe inculpatul D. A., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 al.1 C.pen. și pe inculpata M. O., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 al.1 C.pen..

În fapt, s-a reținut că:

- în la data de 18.09.2006, în jurul orei 21:50, inculpatul Șomle G. a condus autovehiculul marca Opel, cu nr. de înmatriculare AH 488 W, pe ., dinspre Calea Buziașului spre .. În dreptul porții de acces cu nr. 2 a fabricii AEM, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia, nr. înmatriculare_, condus de către partea vătămată S. I., iar în partea dreaptă din față fiind martorul S. T.. Înainte de momentul impactului, numiții S. I. și S. T. l-au văzut pe inculpat conducând șerpuit și trecând pe contrasens, lucru ce a făcut partea vătămată să vireze stânga pentru evitarea impactului. Deoarece imediat înaintea coliziunii inculpatul a revenit pe banda sa, accidentul nu a putut fi evitat, astfel încât între cele două autoturisme a avut loc impactul. În urma coliziunii, numitul S. I. a necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal din data de 21.09.2006 (f.96).

- în data de 04.11.2006, în jurul orelor 19:30, inculpatul Șomle G. a condus autoturismul marca Opel cu nr. înmatriculare M N 4238 pe . Timișoara, ajungand în dreptul restaurantului Valahia, a lovit ușor autoturismul marca Skoda cu nr. înmatriculare B_/10/08, aparținând martorului P. C.-D., care se afla lângă autoturism împreună cu martorul P. N..

Persoana vătămată P. D.-C. nu s-a constituit parte civilă in cauză.

- în data de 09.01.2007, inculpata M. O. a fost audiată în calitate de martor în legătură cu evenimentul rutier din 18.09.2006 privind pe inculpatul Șomle G., aceasta a declarat că la volanul autoturismului se afla un bărbat pe nume Simi si nu Șomle G.. Apoi, a mai declarat că accidentul s-a produs din cauza autoturismului marca Dacia, care le-a tăiat calea. La aceeași dată, a arătat că, ”cu certitudine nu Șomle G. a condus autoturismul”, iar despre bărbatul pe nume Simi a arătat că nu îi cunoaște identitatea, doar că arăta ca având vârsta de 50-53 ani. Cu această ocazie a declarat că Șomle G. era asezat pe bancheta din spate în spatele șoferului.

De asemenea, în declarația din data de 24.07.2009, inculpata a precizat că ”Simi” avea în jur de 38-40 de ani, ceea ce naște îndoieli cu privire la veridicitatea celor afirmate, un bărbat tipic de 38 de ani neputând fi asemănat cu unul de 53, dacă amintirea este veridică și nu fabricată. În continuare, în aceeași declarație, a spus că ”Simi” era la volan, iar în afară de acesta și inculpatul Șomle G. nu se mai afla nimeni în mașină în afară de ea, iar în declarația din data de 10.05.2010 a declarat că Șomle G. era pe bancheta din dreapta față. Trecerea timpului nu poate schimba drastic amintirile esențiale dintr-un eveniment ca cel al impactului, precum cea că persoana este alături de cineva, iar apoi că este singură.

- în data de 23.07.2009, inculpatul D. A. a fost audiat în calitate de martor a arătat că pe data de 18.09.2006 el a fost cel care a condus autoturismul inculpatului Șomle G. în momentul coliziunii, deoarece acesta din urmă emana miros de alcool, deși nu știa dacă ar fi consumat alcool. În continuare, a arătat că după accident a părăsit locul accidentului, deoarece persoanele din autoturismul marca Dacia au afirmat că nu au pățit nimic și pentru că a fost agresat de inculpatul Șomle G.. Tot cu această ocazie a declarat că Șomle G. a urcat în autoturism împreună cu un bărbat și o femeie, fiind evaziv în declarații cu privire la locurile ocupate de pasageri, de denumirea străzii unde s-a produs accidentul și alte date anterioare producerii accidentului.

În declarația din data de 26.06.2008 inculpatul D. A. a arătat că a condus autoturismul aparținând inculpatului Șomle G. pentru motivul că acesta consumase alcool, iar după momentul coliziunii a părăsit locul accidentului la sugestia inculpatului Șomle G., fiind asigurat că se descurcă acesta.

Cele două declarații contrazic starea de fapt stabilită prin celelalte mijloace de probă prezente la dosar, astfel, prin faptul că inculpatul D. A. a afirmat că el se afla la volan și nu inculpatul Șomle G..

Din coroborarea tuturor probelor, respectiv raportul de expertiză din data de 26.07.2012, declarațiile părții vătămate S. I., declarațiile martorului S. T., declaratiile matrorului Tolcea I. A. si procesul-verbal de recunoaștere după planșă foto rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul Șomle G. se afla la volan. D. urmare, inculpata M. O. si inculpatul D. A. au făcut declarații mincinoase.

Organele de urmărire penală au arătat că faptele reținute în sarcina inculpatului se probează cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului din data de 18.09.2006 (f. 34); proces-verbal de recoltare din data de 18.09.2006- fila 35 ;proces-verbal din data 06.11._ – fila 37 ;proces-verbal de recoltare din data de 04.11.2006 – fila 38; proces-verbal de cercetare a locului accidentului din data de 15.06.2011 (f. 41-49); raport de expertiză tehnică judiciară auto (f.49-64);înscrisuri fila 85-95;certificat medico-legal nr.1865/ C/21.09.206 (f.96)declarațiile părții vătămate S. I. din data de 19.09.2006 (f.101),07.06.2007 (f.99),24.10.2006 (f.100),23.07.2009(f.97) declarațiile martorului S. T. din data de 19.09.2006 (f.111), 23.08.2011 (f.105). Proces-verbal de recunoaștere după planșă foto (f.107-109 ) ;declarațiile martorului Tolcea I. din 10.04.2007 (f.103), 19.09.2006 (f.104), 13.07.2009 (f.102);declarațiile martorului Wurfer L. din data de 26.06.2008 și 29.07.2009 – fila 118-119 ;declarațiile martorului P. C.-D. din data de 06.11.2006 (f.121), 29.05.2007 (f.120);declarațiile martorului P. N. din data de 06.11.2006 (f.123), 29.05.2007 (f.122); declarațile martorului Eascurschi G. din data de 04.11.2006 și 10.01.2007 – fila 125-126, declarațiile învinuitului Șomle G. din datele de 12.05.2010 (f.150 și f.152), 05.05.2011 (f.157), 07.11.2006 (f.160)raport de expertiză tehnică judiciară auto (f. 49-64);declarațiile părții vătămate S. I. din data de 19.09.2006 (f.101), 07.06.2007 (f.99), 24.10.2006 (f.100), 23.07.2009 (f.97)declarațiile martorului S. T. din data de 19.09.2006 (f.111), 23.08.2011 (f.105).Proces-verbal de recunoaștere după planșă foto (f.107) și declarațiile învinuiților D. A. și M. O. .

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 13.01.2014 sub nr. de dosar_ .

La dosarul cauzei a fost depusă și fișele de cazier judiciar actualizate ale inculpatilor

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 14.04.2014, în temeiul art. 346 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

În cadrul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 25.06.2014 instanța a încuviințat proba testimoniala cu audierea martorilor din rechizitoriu Tolcea I., S. Toder, P. N. și Eascurschi G. și cu audierea martorului Wurfer L. solicitată de apărătorul inculpaților, av. B. V..

Inculpații au fost asistați și reprezentați de apărător ales avocat B. V. (delegație la dosarul de fond).

Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:

In fapt inculpatul Șomle G. în data de l8.09.2006, în jurul orei 21,50 a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare AH 488 W, pe . . (fostă L.). În momentul în care autoturismul condus de inculpat a trecut de poarta de acces nr. 2 a fabricii AEM, la o distanță de aproximativ 9 metri față de această poartă, situată pe partea dreaptă a sensului său de mers, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, condus de partea vătămată S. I., care circula din sens opus.

În zona respectivă, . de 7 metri, cu două benzi de mers, câte una pe fiecare sens. În autoturismul condus de S. I. se afla în calitate de pasager, pe locul din partea dreapta față, numitul S. T..

Cu ocazia audierii partea vătămată S. I. (fila 97-101 dos. urm. pen.) a declarat că, înainte de coliziune autoturismul condus de inculpat circula șerpuit pe drum, trecând de pe o bandă pe alta. Cu puțin timp înainte, partea vătămată S. I. a observat autoturismul condus de inculpat trecând pe banda sa de mers și îndreptându-se în partea stângă a sensului său de mers. In aceste condiții a crezut ca inculpatul Șomle G. are intenția de a-și continua deplasarea pe . în partea stângă față de sensul său de deplasare și pentru a evita o coliziune frontală a încercat să efectueze o manevră de viraj spre stânga, pentru a ocoli autoturismul condus de inculpat. Coliziunea nu a putut fi însă evitată întrucât, conform declarației părții vătămate S. I., în ultimul moment inculpatul Șomle G. a revenit pe banda sa de mers. În această situație cele două autoturisme s-au izbit frontal, locul impactului fiind situat la o distanță de circa 11 metri fată de intersecția cu .>

În urma coliziunii, numitul S. I. a necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale leziunile putând data din data de 18.09.2006 și s-au putut produce prin lovire cu și sau de corp dur în cadrul unui accident rutier potrivit certificatului medico-legal din data de 21.09.2006 (fila 96 dos. de urm.pen.).

Potrivit declarației martorul S. T. (fila 105-106, 110-111 dos. urm. pen. și file 178 dos. cercetare judecătorească.) a declarat că la data producerii accidentului el se afla pe locul din față dreapta împreuna cu nepotul meu S. I., în mașina acestuia, o Dacie papuc, și a văzut ca în mașina ce venea din sens opus alături de șofer se mai aflau si alte persoane, iar după impactul dintre cele doua autoturisme, șoferul celeilalte mașini a coborât de pe scaunul șoferului si s-a dus spre ușa unui . vis, apreciind ca intenționa sa fuga, a plecat după el si l-a ajuns la scara blocului, fără a utiliza violente verbale s-au fizice, l-a reținut, acesta neopunându-se. Au venit organele de Poliție care după ce le-au luat declarații și i-au condus la Spital unde l-a văzut persponal pe celălalt șofer care era în opinia sa sub influența băuturilor alcoolice cum a refuzat să-i fie recoltate probe în vederea stabilirii alcoolemiei. Martorul S. T. a efectuat și o recunoaștere după fotografie (filele 107-108 dos. de urm. pen.) indicându-1 pe inculpatul Șomle G. ca fiind persoana care a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare AH 488 W în momentul accidentului. Totodată la întrebarea apărătorului ales al inculpaților dacă este sigur ca persoana pe care a reținut-o in fata scării este una și aceleiași persoana cu șoferul celeilalte mașini, acesta a confirmat ca este vorba despre aceiași persoană.

Martorul S. T. și partea vătămată S. I. au confirmat starea de ebrietate a inculpatului, afirmând că șoferul era Șomle G., în faza de urmărire penală, acesta a fost recunoscut de către martorul S. T. in planșa fotografică, după cum se arată în procesul-verbal de recunoaștere după fotografie.

Potrivit declarației martorului Tolcea I. A. (filele 102-104 dos. de urm. pen și 121-123 dos. cercetare judecătorească) acesta se afla în locuința sa, situată în apropiere și auzind un zgomot puternic s-a deplasat la locul accidentului. Numitul Tolcea I.-A. a precizat că, ajungând la locul accidentului, a găsit la volanul autoturismului marca Opel cu număr de înmatriculare AH 488 W, pe inculpatul Șomle G. care emana miros puternic de urină si alcool. Împreună cu alte persoane care au sosit la locul accidentului, acesta l-a ajutat pe inculpat să iasă din autoturism. După aceea înainte de sosirea organelor de poliție, inculpatul a încercat de mai multe ori să fugă de la locul accidentului, fiind oprit de persoanele prezente, fapt confirmat și de martorul S. T. și de partea vătămată S. I. care au indicat în mod clar faptul că inculpatul Șomle G. este cel care a condus autoturismul în momentul producerii accidentului.

Conform declarațiilor martorului Tolcea I., care a auzit sunetul impactului, iar apoi a ieșit în . ajutat pe inculpat să iasă din mașină, acesta din urmă mirosea a alcool și era în evidentă stare de ebrietate. Aceste declarații se coroborează cu cele ale părții vătămate și ale martorului S. T., în care aceștia confirmă starea de ebrietate a inculpatului.

Totodată, cu ocazia audierii martorului Tolcea I. (filele 121-123 dos. cercetare judecătorească), în fața instanței, acesta a declarat ca în luna septembrie 2006 spre seara era în fata blocului de pe . auzit o bubuitură la aprox. 40 /50 m, s-a îndreptat către sursa zgomotului șsi a observat ca era un accident de circulație în care erau implicate o mașina Opel de culoare închisă, în care se afla un domn la volan și o Dacia de culoare roșie, în care se aflau 4/5 cetățeni, ulterior, împreuna cu mai multe persoane, au deschis ușa Opelului si l-a scos pe șofer care, inițial a încercat sa fuga, însa a fost prins si adus înapoi de persoanele prezente la fata locului sesizând cu acea ocazie ca acesta era sub influenta băuturilor alcoolice, deoarece urinase pe pantaloni.

A mai declarat că a remarcat faptul că accidentul se produsese la intersecția .. Venus în apropierea porții de acces nr. 2 AEM, Opelul venind dinspre sensul giratoriu pe . de mers spre Calea Girocului și intenționând să intre pe . martorul că autoturismul Opel după impact se afla pe banda sa de mers perpendicular cu bordura, iar mașina Dacia rămăsese pe direcția sa de mers, respectiv de pe . giratoriu –C.. Buziașului. După ce s-a întors la mașină șoferul Opelului a remarcat sosirea organelor de politie și salvarea care i-au preluat pe cei vătămați din Dacia. A mai arătat că el nu l-a văzut pe șoferul Opelului să fi fost testat, la fața locului, cu alcooltestul, însă cunoaște că numele șoferului era Șomle și atât el cat si acesta au fost la poliție, fără a putea preciza daca au mai fost si alți martori. Tot cu acea ocazie, a declarat că nu a văzut o alta persoana care sa fi fost in interiorul Opelului sau care sa fi coborât cu excepția șoferului, numitul Șomle, însă își aduce aminte ca la aprox. 15/20 minute a venit o femeie blondă care a susținut ca ea era cea care a condus Opelul implicat în accident. A mai declarat martorul că șoferul autoturismului Opel vorbea greu, datorită faptul ca era sub influenta băuturilor alcoolice, însă nu a observat sa fi fost rănit în urma accidentului.

În faza de urmărire penală a fost audiat și martorul Wurfer L. (filele 118-120 dos. de urm. pen.) care a declarat că în data de 18.09.2009 se afala la adresa de domiciliu în bucătărie uitându-se la televizor. Auzind un zgomot puternic din sradă a mers la geam unde a observat că s-a produs un accident pe . blocului în care locuiește între o mașină marca Dacia model papuc și un alt autoturism de culoare închisă. A coborât sa vadă ce s-a întâmplat, ocazie cu care l-a observat pe Somle G., ulterior împreuna cu alte persoane aflate la locul accidentului a hotărât sa scoată autoturismele implicate în accident de pe carosabil, iar la solicitarea lui către inculpatul Somle G. a cheilor mașinii, acesta i-a spus ca nu le are, deoarece cel care a condus autoturismul a plecat cu ele, precizând însa că el nu a observat cine a condus autoturismul. Fiind audiat în fața instanței la data de 24.09.2014 (fila 138-139 dos. de cercetare judecătorească) a declarat ca se afla la geam, fumând o țigara, moment în care a văzut o mașina venind de pe . stângă din Calea Urseni care nu a redus viteza, deși avea semnul de cedează trecerea. A auzit un zgomot puternic, observând un nor de praf în urma impactului dintre mașina Dacia și un autoturism marca Opel care venea dinspre sensul giratoriu de pe Calea Buziașului, chiar în mijlocul drumului. A mai declarat în fața instanței martorul că a coborât în stradă unde l-a observat pe inculpatul Șomle Gheiorghe care era sub influența băuturilor alcoolice, și pe care îl cunoștea deoarece fusese prieten cu tatăl acestuia, și deaoarece nu erau răniți și fuseseră chemate organele de poliție i-a solicitat acestuia cheile mașinii, penztru a o muta din drum. A declarat martorul că inculpatul Șomle G. i-ar fi spus că nu are cheile a el întrucât cel care condusese mașina s-a speriat în urma accidentului și a plecat de la fața locului.

Față de declarația dată în fața instanței la termenul din data de 24.09.2014, reprezentanta Ministerului Public s-a sesizat din oficiu pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Prin ordonata din data de 01.10.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem” față de mărturia mincinoasă, faptă prev. de art. 273 alin. 1 CP, cu acea ocazie fiind audiat martorului Wurfer L. a declarat ca dorește sa-si retragă declarația data in fata instanței la data de 24.09.2014, întrucât a fost data la un interval de 8 ani de la producerea accidentului și ca își menține declarația dată în faza de urmărire penala, întrucât aceea este varianta adevărată, fiind luată la o perioadă relativ scurta de la producerea faptelor.

După sosirea organelor de poliție la locul accidentului i s-a solicitat inculpatului Șomle G. să fie testat cu aparatul etilotest, însă acesta a refuzat. Constatând că se află sub influența alcoolului, organele de poliție l-au condus pe la Spitalul Județean Timișoara pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Și de această dată inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice

In cauză s-a efectuat o expertiză tehnică auto (filele 49-64 dos. urm. pen.) în urma căreia s-a stabilit că locul producerii accidentului este situat pe sensul de deplasare al inculpatului Șomle G., mai precis dinspre . . (fostă L. la o distanță de aproximativ 0,40 metri față de axul drumului. Tot în urma efectuării expertizei s-au confirmat declarațiile părții vătămate S. I. și ale martorului S. T., cu privire la dinamica producerii, accidentului. Astfel s-a stabilit că în momentul impactului, roțile din fața ale autoturismului condus de partea vătămată S. I. erau ușor bracate spre stânga și frânate. În schimb, însă roțile autoturismului condus de inculpat erau bracate și nefrânate. Din acesta cauză, traiectoria după coliziune a autoturismului condus de partea vătămată S. I. a fost mai scurtă, cu deplasarea spre înapoi, decât traiectoria autoturismului condus de inculpatul Șomle G., cu deplasarea înspre dreapta. Având în vedere autoturismelor după coliziune, avariile acestora, precum și celelalte elemente existente la locul producerii accidentului, prin expertiză s-a mai stabilit că autoturismul Dacia, cu numărul de înmatriculare_, condus de partea vătămată S. I. lovit cu partea lateral dreapta față, autoturismul marca Opel, cu număr de înmatriculare AH 488 W, condus de inculpat, în partea lateral stânga. Concluzia, expertizei efectuate a stabilit că accidentul putea fi evitat numai de către inculpatul Șomle G., conducătorul autoturismului Dacia neavând nici timpul nici spațiul necesar pentru a fi putu evita impactul.

Prin procesului-verbal de constatare din data de 18.09.2006, s-a constatat că inculpatul avea halenă alcoolică, drept pentru care a fost condus la Spitalul Clinic Județean Timișoara în vederea recoltării probelor biologice, acesta refuzând recoltarea probelor biologice. Conform Buletinului de Examinare Clinică din 18.09.2006 (fila 40 dos. de urm. pen.), în cuprinsul acestuia s-a arătat atât refuzul inculpatului de a se supune recoltării, cât și faptul că acesta era sub influența băuturilor alcoolice.

Cu ocazia audierii în faza de urmărire penala inculpatul Șomle G. a declarat că nu el a condus autoturismul în momentul producerii accidentului, ci inculpatul D. A.. În vederea susținerii celor declarate inculpatul a propus ca martor pe numita M. O.. Fiind audiați în calitate de martori atât D. A., cât și M. O. au confirmat cele declarate de inculpatul Șomle G., declarând că inculpatul D. A. a condus autoturismul în momentul accidentului.

In fapt inculpata M. O. a fost audiată în calitate de martor în data de 09.01.2007 în legătură cu evenimentul rutier din 18.09.2006 privind pe inculpatul Șomle G. (f.131-132 dos. de urm. pen.). Aceasta a declarat că la volanul autoturismului se afla un bărbat pe nume Simi, și ”cu certitudine nu Șomle G. a condus autoturismul”. Despre bărbatul pe nume Simi a arătat că nu îi cunoaște identitatea, doar că arăta ca având vârsta de 50-53 ani. Cu această ocazie a declarat că Șomle G. era așezat pe bancheta din spate în spatele șoferului. Apoi, a mai declarat că accidentul s-a produs din cauza autoturismului marca Dacia, care le-a tăiat calea. Potrivit declarației din data de 24.07.2009 (f.130 dos. de urm. pen.), inculpata a precizat că ”Simi” avea în jur de 38-40 de ani, În continuare, în aceeași declarație, inculpata a spus că ”Simi” era la volan, iar în afară de ea, conducătorul „Simi” și inculpatul Șomle G. nu mai era nicio persoană în mașină. Potrivit declarației de la această dată inculpatul Șomle G. se afla pe scaunul din față dreapta, ea ocupând loc pe bancheta din spate a autoturismului, și s-au deplasat din fața Catedralei, și de la sensul giratoiu din Calea Buziașului, pe . fabrica FAEM. În apropiere de poarta de intrare în fabrica FAEM a observat cum o Dacie P. le-a tăiat calea venind de pe o stradă laterală din partea stângă a direcției lor de deplasare. După accident a coborât din mașină și s-a așezat pe bordură, iar cel care conducea mașina a plecat deoarece se certase cu inculpatul Șomle G.. A mai precizat că în celălalt autoturism pe lângă șofer se mai afla o persoană. A precizat că după venirea organelor de poliție le-a spus că era în autoturismul Opel însă aceștia nu au băgat-o în seama. A mai declarat că atât inculpatul Șomle G. cât și celălalt șofer emanau miros se alcool.

Potrivit declarației din data de 10.05.2010 în calitate de învinuită (f.129 dos. de urm. pen. ), inculpata a declarat că Șomle G. era pe bancheta din dreapta față. A mai declarat în această calitate că circulau în autoturismul condus de o persoană pe care nu o cunoștea pe . Calea Buziașului și în dreptul porții de acces la AEM au intrat în coliziune cu o mașină Dacia papuc. A observat că celălalt autoturism circula șerpuit anterior coliziunii, iar după accident șoferul mașinii în care se afla a plecat fiind certat de inculpatul Șomle.

In fapt în data de 23.07.2009 inculpatul D. A. a fost audiat în calitate de martor arătând că pe data de 18.09.2006 el a fost cel care a condus autoturismul inculpatului Șomle G. în momentul coliziunii, deoarece acesta din urmă emana miros de alcool, deși nu știa dacă ar fi consumat alcool. În continuare, a arătat că după accident a părăsit locul accidentului, deoarece persoanele din autoturismul marca Dacia au afirmat că nu au pățit nimic și pentru că a fost agresat de inculpatul Șomle G.. Tot cu această ocazie a declarat că Șomle G. a urcat în autoturism împreună cu un bărbat și o femeie, fiind evaziv în declarații cu privire la locurile ocupate de pasageri, de denumirea străzii unde s-a produs accidentul și alte date anterioare producerii accidentului. În declarația din data de 26.06.2008 (f.145 dos. de urm. pen.), însă, inculpatul D. A. a arătat că a condus autoturismul aparținând inculpatului Șomle G. pentru motivul că acesta consumase alcool, iar după momentul coliziunii a părăsit locul accidentului la sugestia inculpatului Șomle G., fiind asigurat că se descurcă acesta.

Acest fapt este însă contrazis de celelalte probe administrate in cauză. Inculpatul D. A. nici măcar nu a fost găsit de organele de politie la locul accidentului. Martorii Tolcea I.-A. și S. T., precum și partea vătămată S. I. au precizat în mod categoric faptul că inculpatul Șomle G. a condus autoturismul, acesta fiind scos de la volanul autoturismului și reținut de persoanele prezente la locul accidentului până la sosirea organelor de poliție, întrucât a încercat să fugă. Mai mult decât atât, între declarațiile inculpatului Șomle G., D. A. și inculpata M. O. sunt contradicții asupra unor aspecte esențiale, ce denotă caracterul mincinos al acestor declarații. Inculpata M. O. a arătat că în momentul accidentului ea se afla pe bancheta din spate a autoturismului, inculpatul Somle G. pe locul din partea dreapta față. În schimb, inculpatul Șomle G. a declarat că se afla împreună cu inculpata M. O. pe bancheta din spate. Atitudinea nesinceră a inculpatei M. O. mai reiese și din faptul că, inițial a fost de acord să fie testată cu aparatul poligraf, ulterior însă a refuzat acest lucru. Nici inculpatul Șomle G. nu a fost de acord să efectueze testul poligraf. În ceea ce îl privește pe inculpatul D. A., fiind audiat în calitate de martor, acesta nu a putut preciza elemente esențiale cu privire la accidentului, respectiv marca, tipul și culoarea autoturismului condus, dacă era sau nu înmatriculat în circulație, momentul în care a intrat în posesia autoturismului, așezarea persoanelor in autoturism. Acest fapt denotă caracterul mincinos al declarației, cu atât mai mult cu cât, conducând autoturismul a declarat că nu a consumat alcool.

De asemenea, fiind audiat inculpatul Șomle G., în fata instanței, acesta si-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penala și a declarat ca nu el a condus autoturismul, ci numitul D. A. care în urma altercației cu acesta a părăsit locul accidentului. Inculpatul a precizat faptul că evenimentul a avut loc seara, afară fiind noapte, iar pe stradă era doar un singur bec, motiv pentru care, apreciază ca persoanele care au declarat ca el se afla la volanul autoturismului, nu aveau cum sa vadă acest lucru si că nu își aduce aminte sa fi declarat că nu a consumat alcool.

Instanța a constatat pe de o parte că declarațiile inculpatei M. O. sunt contradictorii între ele cât și cu declarațiile inculpatului D. A. și a inculpatului Șomle G.. Astfel inculpata în calitate de martor, în data de 24.07.2009, a declarat că un bărbat pe nume Simi a condus autoturismul, iar martorul D. A. a arătat că el a condus autovehiculul în momentul producerii accidentului, că în autoturism se mai aflau în momentul accidentului, Șomle G., un bărbat și o femeie, acesta fiind în contradicție cu declarația data de M. O., care a declarat că se afla doar ea, pe bancheta din spate, Șomle G. pe locul din partea dreapta față și șoferul.

De asemenea, declarația inculpatului D. A. din data de 23.07.2009 în care a menționat ca el a fost cel care a condus autoturismul inculpatului Șomle G. în momentul coliziunii, că inculpatul Șomle G. a urcat în autoturism împreună cu un bărbat și o femeie, fiind evaziv în declarații cu privire la locurile ocupate de pasageri, de denumirea străzii unde s-a produs accidentul și alte date anterioare producerii accidentului, iar in declarația din data de 26.06.2008 a menționat că a condus autoturismul aparținând inculpatului Șomle G. pentru motivul că acesta consumase alcool, iar după momentul coliziunii a părăsit locul accidentului la sugestia inculpatului Șomle G., fiind asigurat că se descurcă acesta, cele doua declarații contrazic starea de fapt stabilită prin celelalte mijloace de probă prezente la dosar.

Din coroborarea tuturor probelor arătate, rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul Șomle G. se afla la volan. D. urmare, declarația inculpatei M. O. din data de 09.01.2007 în care a menționat că inculpatul Șomle G. era așezat pe bancheta din spate în spatele șoferului, iar în declarația din data de 24.07.2009 a menționat că inculpatul Șomle G. era pe bancheta din dreapta față, cele două declarații ale inculpatei contrazicând starea de fapt stabilită, cât și declarația inculpatului D. A. conform căreia el este cel care a condus autoturismul sunt declarații mincinoase. Trecerea timpului nu poate schimba drastic amintirile esențiale dintr-un eveniment ca cel al impactului, precum cea că persoana este alături de cineva, iar apoi că este singură, precum și date privind producerea unui accident rutier.

Pentru a reține situația de fapt de mai sus instanța a avut în vedere declarațiile părții vătămate S. I., a martorilor Tolcea I. și S. T., procesele-verbale de constatare la fața locului și raportului de expertiză din data de 26.07.2012. Toate aceste dovedesc nesinceritatea și reaua-credință a celor trei inculpați, încercarea de a ascunde adevărul cu privire la comiterea faptelor și de a induce în eroare organele de politie.

Toate aceste dovedesc nesinceritatea și reaua-credință a celor trei inculpați, încercarea de a ascunde adevărul cu privire la comiterea faptelor și de a induce în eroare organele de politie

In fapt inculpatul Șomle G. în data de 04.11.2006, în jurul orei 19,30 inculpatul Șomle G. a condus autoturismul marca Opel, pe care erau aplicate plăcuțele de înmatriculare cu numărul M N 4238 pe . Timișoara. Cu această ocazie, autoturismul condus de inculpat a lovit ușor autoturismul marea Skoda cu numărul de înmatriculare B_/10/08 care era oprit pe . fața Restaurantului Valahia. In acel moment proprietarul autoturismului marca Skoda, numitul P. C.-D. și talăl acestuia P. N. se aflau chiar lângă autoturismul menționat. După producerea accidentului, inculpatul Șomle G. a coborât din autoturism. Observând că se află sub influența băuturilor alcoolice, numitul P. C.-D. a apelat de pe telefonul mobil serviciul 112. Sub pretextul că dorește să mute autoturismul din stradă pentru a nu încurca circulația, Șomle G. a urcat în autoturism și a fugit de la locul accidentului. In această situație, numitul P. C.-D. a plecat în urmărirea sa, comunicând prin intermediul telefonului mobil poziția organelor de poliție. Inculpatul Șomle Gheorhe s-a deplasat pe . parcat autoturismul în fața imobilului cu numărul 132, unde locuia fără forme legale.

La sosirea organele de poliție, observând că inculpatul Șomle G. se află sub influența băuturilor alcoolice, au solicitat să fie testat cu aparatul etilotest însă acesta a refuzat, situație in care l-au condus la Spitalul Județean Timișoara pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, însă si de această dată inculpatul Șomle G. a refuzat recoltarea de probe biologice, declarând că nu el a condus autoturismul în momentul producerii accidentului.

Fiind audiat în faza de urmărire penală inculpatul Somle G. a declarat că in momentul producerii accidentului autoturismul a fost condus de numitul Simi, iar cu privire la refuzul recoltării probelor biologice a declarat ca nu-si amintește daca i-au fost prelevate probe biologice sau nu, iar în fața instanței a declarat ca nu a consumat băuturi alcoolice decât după ce a ajuns acasă.

Fiind audiat martorul Eascurschi G. (filele 124-126 dos. de urm. pen. și 152 dos. de cercetare judecătorească) a declarat că, la acel moment, locuia fără forme legale la locuința inculpatului Șomle G. de pe ., iar în data de 04.11.2006, în orei 18,00 s-a deplasat împreună cu acesta la un bar din zona Ronaț din Timișoara, unde inculpatul Șomle G. a consumat alcool respectiv o sticlă de 750 mililitri de vin alb. După o ora și jumătate petrecută în bar, inculpatul a ieșit afară în stare de ebrietate, și a condus autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare M N 4238, martorul fiind pasager, iar pe timpul deplasării, întrucât inculpatul conducea cu viteză, Eascurschi G. a coborât din autoturism, iar inculpatul Șomle G. și-a continuat deplasarea mai departe. A mai declarat că a plecat pe jos înspre locuința comună și când a ajuns la numărul 132 de pe . poliție se aflau deja acolo împreuna cu inculpatul.

Declarația martorului Eascurschi G. se coroborează cu declarațiile martorilor P. C. D. și P. N., care au declarat că autoturismul condus de inculpat a lovit autoturismul marca Skoda, cu numărul de înmatriculare B_/10/08, aflat în fața restaurantului Valahia de pe . asemenea, cei doi au precizat în mod categoric faptul că autoturismul a fost condus de Șomle G., acesta aflându-se singur în autoturism. Martorii P. C.-D. și P. N. au observat că Șomle G. se afla sub influența băuturilor alcoolice, confirmând astfel și declarația martorului Eascurschi G..

Din declarațiile martorului P. C.-D. date în datele de 29.05.2007, 06.11.2006, precum si ale martorului P. N. din datele de 29.05.2007 și 06.11.2006, rezultă că, sub pretextul scoaterii autoturismului lovit de pe suprafața carosabilă, inculpatul Somle G. s-a urcat la volan și a fugit de la locul accidentului. Partea vătămată P. C.-D., s-a urcat în autoturismul lovit de inculpat și a plecat în urmărirea acestora, comunicând organelor de poliție poziționarea lor. Când a ajuns pe . G. a parcat autovehiculul în curte, iar organele Poliției au fost anunțate cu privire la localizarea acestuia. Partea vătămată P. C.-D. a mai declarat că a fost la spital, iar Șomle G. refuzând recoltarea probelor. Refuzul este probat prin Buletinul de examinare clinică din data de 04.11.2006, în care mai este constatat faptul că inculpatul Somle G. era sub influența alcoolului.

Ulterior, fiind audiat P. C.-D. și în faza de judecată, a declarat că în momentul producerii accidentului se afla împreună cu familia in mașina, tatăl, mama si soția, întrucât mergea la nunta verișoarei sale ce se organiza la restaurantul Valahia din Timișoara, aflându-se pe . restaurantului pentru a se coborî celelalte persoane din mașină, moment in care din parcare a ieșit inculpatul cu mașina lovindu-i portiera de pe partea dreaptă, recunoscându-l ca fiind cel prezent in sală. Totodată, mai precizează faptul că inculpatul nu a coborât din mașină, iar când am început sa tragă mașina lui in afara carosabilului, acesta a plecat. Observând acest lucru s-a urcat in mașina si a plecat in urmărirea acestuia sunând in același timp si la politie, l-a ajuns pe inculpat in același timp cu organele de politie. El personal am remarcat comportamentului deviat al inculpatului încă din fața restaurantului când acesta se afla in mașină, iar la spital inculpatul a refuzat recoltarea probelor de sânge, el personal fiind de față la acest refuz.

Totodată, potrivit declarațiilor martorilor rezultă că inculpatul Somle G. era singur în mașină, contrazicând apărarea acestuia din urmă, care a arătat în declarația din 07.11.2006 că un anume Simi a condus autovehiculul, el fiind pe bancheta din spate. Această stare de fapt prezentată este infirmată și de declarația martorului Eascurschi G. din 04.11.2006, care a arătat că înaintea evenimentului, inculpatul a consumat alcool și se afla sub influența acestuia. În plus, datorită modului periculos în care conducea, a hotărât să coboare din autoturism, pentru a nu i se întâmpla ceva rău.

Cu ocazia cercetărilor s-a stabilit că autoturismul marca Opel, cu numărul de are M N 4238, condus de inculpatul Șomle G. în momentul accidentului, nu era înmatriculat în circulație, inculpatul Șomle G. declarând că l-a cumpărat din Piața Mehala din Timișoara, de la o persoană necunoscută, in aceiași zi, fără a încheia însă un document scris în acest sens.

In urma efectuării de verificări prin Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Punctul Național Focal, s-a stabilit că plăcuțele de înmatriculare cu numărul M N 4238 au fost atribuite, de autoritățile germane la data de 11.11.2003, unei rulote marca F. (fila 92 dos. de urm. pen.)

La fel ca și în cazul faptei din data de 18.09.2006, în ciuda probelor evidente și concludente, Șomle G., nu a recunoscut că el a condus autoturismul în ziua respectivă, în momentul producerii accidentului, indicând o persoană pe nume "Simi" care ar fi condus autoturismul. Nu a furnizat însă nici un element util pentru identificarea numitului "Simi". Mai mult instanța observă că inculpatul a indicat aceeași persoană care de altfel a fost indicată și de inculpata M. O. în declarațiile date cu privire la accidentul din data de 18.09.2014.

Instanța a observat că la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Noile Coduri penal și de procedură penală. Potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

La analizarea și alegerea textelor de lege aplicabile în cauză, instanța a avut în vedere considerentele deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale potrivit căreia „dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile …”. Aceeași decizie statuează că „…interpretarea potrivit căreia legea penală mai favorabilă presupune aplicarea instituțiilor autonome mai favorabile este de natură să înfrângă exigențele constituționale…”.

Având în vedere că în prezenta cauză instanța s-a orientat către o pedeapsă cu închisoare, s-a apreciat ca fiind mai favorabilă vechea reglementare a infracțiunilor, pentru următoarele motive deoarece:

- deși noul cod penal prevede limite de pedeapsă mai mici față de vechea reglementare, reglementarea nouă prevede în situația concursului de infracțiuni aplicarea obligatorie a sporului de 1/3 din pedepsele din totalul pedepselor stabilite, ori vechea reglementare în vigoare la data săvârșirii faptei prevede aplicarea facultativă a sporului;

- în ceea ce privește dispozițiile privind prescripția răspunderii penale instanța a constatat că vechea reglementare este mai favorabilă decât dispozițiile noului cod penal față de dispozițiile art. 124 C.pen. cu aplicarea art. 13 C.pen de la 1969 în referire la Decizia Curții Constituționale nr. 1092 din 18 decembrie 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 124 din Codul penal. Având în vedere că la data săvârșirii faptelor de către inculpați, respectiv 18.06.2006, 04.11.2006, 23.07.2009 și 24.07.2009 dispozițiile art. 124 C.pen. prevedeau că „Prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate.”

- În ceea ce privește faptele de mărturie mincinoasă reținute în rechizitoriu în sarcina inculpaților M. O. și D. A., instanța a reținut că în cauză s-au produs modificări în ceea ce privește pedepsele aplicabile, în sensul că potrivit art. 273 alin 1 C. pen. limitele pedepsei cu închisoarea s-au redus și se poate aplica și pedeapsa amenzii penale, alternativ cu pedeapsa închisorii. Instanța a reținut însă că față de gravitatea faptelor nu este suficientă renunțarea la aplicarea pedepsei, aplicarea amenzii penale sau aplicarea unor pedepse mai mici de un an, iar în ceea ce privește pedeapsa închisorii dispozițiile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile în ceea ce privește modalitățile de individualizare a executării pedepsei, suspendarea condiționată a executării pedepsei putând fi dispusă fără a fi însoțită de nicio obligație în sarcina inculpaților de a respecta anumite măsuri de supraveghere sau de a executa una sau mai multe obligații, astfel că în temeiul art. 5 alin. 1 C.pen. au fost aplicate în cauză dispozițiile art. 260 alin 1 Cod penal din 1969, în vigoare la data săvârșirii faptelor.

Cu privire la solicitarea apărătorului ales privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpaților M. O. și D. A. din art. 260 alin. 1 Cod penal din 1969 în art. 273 alin. 1 în vigoare de la 01.02.2014 Cod Penal, instanța în temeiul dispozițiilor art. 386 C.proc.pen. a respins solicitarea față de considerentele mai sus expuse privind aplicarea legii penale mai favorabile.

I și II. În drept, fapta inculpaților M. O. și D. A. de a afirma că la volanul autoturismului implicat în accidentul rutier din data de 18.09.2006 nu se afla inculpatul Șomle G., făcând deci afirmații mincinoase cu privire la o chestiune esențială asupra căreia aceștia au fost întrebați, constituie infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal.

Instanța nu a putut constata intervenirea prescripției răspunderii penale astfel cum a solicitat apărătorul ales, av. B. V., al celor doi inculpați față de data la care aceștia au dat declarațiile respectiv 24.07.2009 inculpata M. O. și 23.07.2009 inculpatul D. A., astfel încât termenul prevăzut de art. 112 lit. d raportat la art. 124 Cod penal de la 1969 nu este împlinit. Astfel pe de o parte data săvârșirii infracțiunilor de mărturie mincinoasă reținute în sarcina inculpaților este data de 24.07.2009 pentru M. O. și 23.07.2009 pentru inculpatul Desrobitul A.. Instanța nu a putut reține ca dată a săvârșirii infracțiunii data de 18.09.2006, iar pe de altă parte nu poate avea în vedere Decizia 2/2014 a Inaltei Curți de Casație și Justiție conform căreia prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei, aceasta încetându-și efectele raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014.

Elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpaților care, fiind audiați în calitate de martori în dosarul penal nr. 8637/P/2006, au prezentat în mod mincinos, declarând că nu inculpatul Șomle G. a fost cel care a condus autoturismul în data de 18.09.2006, aceste fapte fiind împrejurări esențiale asupra cărora au fost întrebați.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru desfășurarea normală a activității de înfăptuire a justiției, fiind aptă să conducă la o soluționare injustă a cauzei.

Raportul de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei și constă în determinarea directa a stării de pericol pentru înfăptuirea justiției, ca urmare a afirmațiilor mincinoase fiind posibilă nepedepsirea persoanei vinovate, respectiv luarea unei măsuri procesuale față de o altă persoană decât cea vinovată.

Sub aspectul laturii subiective inculpații M. O. și D. A. au acționat cu intenție directă prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen., urmărind producerea rezultatului, declarând că nu inculpatul Șomle G. a condus autoturismul în data de 18.09.2006:

În ceea ce privește inculpații M. O. si D. A. față de infracțiunea săvârșită, de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin.1 din C.pen. instanța a apreciat că o pedeapsă orientată spre minim este o sancțiune corespunzătoare gradului de pericol social concret al infracțiunii, precum și periculozității infractorilor care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

În consecință, în temeiul art. 260 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 5, raportat la art. 396 alin.1 C.proc.pen., a condamnat pe inculpații:

I. M. O. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

II. D. A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă

În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a reținut că potrivit art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, astfel că a făcut aplicarea art.71 C.pen. din 1969, aplicând inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S. și P. împotriva României, față de natura infracțiunii săvârșite de către aceștia.

În consecință, față de cuantumul acesteia, de persoana inculpaților M. O. si D. A., de periculozitatea socială a acestora, instanța a apreciat că reeducarea inculpaților, precum și scopul sancționator și de prevenție generală al pedepsei pot fi atinse chiar fără executare în regim de detenție. Astfel, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 C.penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În temeiul art. 82 C. pen. din 1969 a stabilit un termen de încercare de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 404 C. proc. pen. a pus în vedere inculpaților M. O. si D. Adria dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. din 1969, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 274 alin. 1 și 2 C.pr.pen. a obligat inculpații M. O. si D. A., la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 250 lei aferente fazei de urmărire penală).

III. Instanța, deși inculpatul Șomle G. a fost trimis în judecată pentru infracțiunile la legea circulației fiind indicate în rechizitoriu articolele din OUG 195/2002 anterior republicării, respectiv infracțiunea de refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 79 (alin. 4), infracțiunea de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului fără încuviințarea poliției, prev. de art. 81(1), infracțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, prev. de art. 78(2), infracțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având număr de înmatriculare fals, prev. de art. 77(2), a avut în vedere numerotarea articolelor din OUG 195/2002 după republicare respectiv art. 87 alin. 5, art. 89 alin. 1, 86 alin. 2 și 85 alin. 2, neexistând nicio diferență de incriminare a faptelor reținute ci doar o nouă numerotare, astfel că nu poate fi vorba de o eventuală schimbare de încadrare juridică a faptelor.

În drept, fapta inculpatului Șomle G. care, la data de 18.09.2006, în jurul orei 21:50, în timp ce conducea autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare AH 488 W, dinspre Calea Buziașului pe . din Timișoara, și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia, nr. înmatriculare_, condus regulamentar de către partea vătămată S. I., căruia i-a provocat leziuni ce au necesitat 25 zile îngrijiri medicale socotite de la data producerii accidentului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cp.

Întrucât acțiunea inculpatului Șomle G., datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele constitutive infracțiuni, vătămare corporală din culpă partea vătămată a necesitat un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale, latura obiectivă a infracțiuni constă în lovirea și violența la care au fost supusă partea vătămată prin coliziunea generată de neatenția inculpatului iar latura subiectivă constă în culpa nerespectării dispozițiilor legale menționate în materia circulației pe drumurile publice reglementată de O.U.G. nr.195/2002.

La data faptei reținute în actul de acuzare, dispozițiile textului de incriminare, art. 184 C. pen. stabileau următoarele:

„(1) Fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 și 2¹, care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și cea prevăzută la art. 181, săvârșite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau amendă. (…)

(3) Când săvârșirea faptei prevăzute în alin. 1 este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activități, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.”.

Potrivit art. 181 alin. 1 CP din 1968 pe care o menționează norma de trimitere cuprinsă de art. 184 alin. 1 CP din 1968 constituie vătămare corporală „fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile (…)”.

Potrivit art. 4 teza I CP: „Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche,dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă”. Totodată, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal dispozițiile citate anterior „sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii”.

Potrivit noului Cod penal, fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane,a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, constituie infracțiune atunci când este săvârșită din culpă numai în cazul în care a fost săvârșită de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși o infracțiune (art. 196 alin. 1 CP, cu trimitere la art. 193 alin. 2 CP). Având în vedere buletinul de examinare clinică (fila 39 dos. de urm. pen) potrivit cu care la data examinării a inculpatului Șomle G. acesta se afla/era sub influența băuturilor alcoolice, fiind bifat de medicul examinator la rubrica concluzii acest fapt, instanța a constatat că această faptă constituie infracțiune și conform prevederilor Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Fapta inculpatului Șomle G., care la data de 04.11.2006, în jurul orei 19,00 a condus autoturismul marca Opel Astra, pe . aplicate plăcuțele cu nr. de înmatriculare M-N-4238 care aparțineau unei rulote marca F., și cu permisul suspendat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere false prev. de art. 85 alin. 2 din OUG. 195/2002 rep. și infracțiunii de conducere pe drumurile publice având dreptul de a conduce suspendat prev. de art. art. 86 al 2 din OUG 195/2002 republicată.

Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002 rep. sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al acesteia constă în fapta inculpatului care a condus pe drumurile publice, respectiv pe . autoturismului marca Opel Astra având aplicate plăcuțele cu nr. de înmatriculare M-N-4238 care aparțineau unei rulote marca F. (fila 92 dos. de urm. pen.). Astfel s-a constatat că nu există corespondență între numărul de înmatriculare atribuit de autoritatea competentă și numărul folosit în concret de autoturismul condus de inculpat. Urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol ce se creează pentru securitatea circulației prin conducerea unui autovehicul care nu se află în evidențe. Având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol, raportul de cauzalitate există în mod implicit și rezultă din însăși săvârșirea faptei, starea de pericol fiind generată în mod direct de activitatea infracțională a inculpatei. Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, întrucât a cunoscut că prin conducerea unui autoturism cu numere false îngreunează activitatea organelor judiciare în legătură cu identificarea autoturismului și, deși nu a urmărit acest rezultat, a acceptat totuși producerea lui, aspect care rezultă din modul și împrejurările în care a comis fapta.

În ceea ce privește conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, rep, s-a reținut că elementul material este reprezentat de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care posedă permis de conducere însă acesta este suspendat. Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpată constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezultând din însăși materialitatea faptei. Sub aspectul laturii subiective, se reține ca inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale și acceptând posibilitatea producerii lui, cu toate că nu l-a urmărit.

Instanța cu privire la această infracțiune nu a putut reține susținerile apărătorului inculpatului Șomle G. privind necunoașterea de către acesta a faptului că avea permisul suspendat câtă vreme la dosarul cauzei există copia dovezii fără drept de circulație . nr._ (fila 84 dos. urm.pen), și procesul verbal de cercetare la fața locului din cuprinsul căruia rezultă că această dovadă i-a fost înmânată inculpatului acesta semnând de primire a dovezii (fila 34 dos. de urm. pen.)

Însă cu privire la aceste trei infracțiuni având în vedere dispozițiile 122 alin. 1 lit. d și art. 124 Cod penal din 1969 (la data săvârșirii faptei ținând seama și de aplicarea legii penale mai favorabile art. 13 C.pen. de la 1969 și Decizia Curții Constituționale 1092/18.12.2012) instanța a constatat împlinit termenul de prescripție la data de:

-17.03.2014 (și anume termenul de 7 ani și 6 luni de la data săvârșirii faptei), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 1 și 3 Codul Penal din 1968. (fapta din 18.09.2006).

În consecință, în temeiul art. 396 alin. 5 CPP, raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) NCPP, cu aplicarea art. 4 CP și a art. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, a dispus achitarea inculpatului Somle G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 1 și 3 Codul Penal din 1969. (fapta din 18.09.2006).

- 03.05.2014 (respectiv termenul de 7 ani și 6 luni de la data săvârșirii faptei) pentru săvârșirea infracțiunii de conducere cu numere false prev. de art. 85 alin. 2 din OUG. 195/2002 rep. (fapta din 04.11.2006).

În consecință, în baza art. art. 396 alin.1, alin.6 rap. la art.16 alin.1 lit. f C.proc.pen. și la art. 122 alin. 1 lit. d și art. 124 C.pen din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiași inculpat Șomle G., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere cu numere false prev. de art. 85 alin. 2 din OUG. 195/2002 rep. (fapta din 04.11.2006).

- 03.05.2014 (respectiv termenul de 7 ani și 6 luni de la data săvârșirii faptei) pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice având dreptul de a conduce suspendat prev. de art. art. 86 al 2 din OUG 195/2002 republicată (fapta din 04.11.2006).

În consecință, în baza art. art. 396 alin.1, alin.6 rap. la art.16 alin.1 lit. f C.proc.pen și la art. 122 alin. 1 lit. d și art. 124 C.pen din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiași inculpat Șomle G., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice având dreptul de a conduce suspendat prev. de art. art. 86 al 2 din OUG 195/2002 republicată (fapta din 04.11.2006).

În ceea ce privește infracțiunea de părăsirea locul accidentului produs ca urmare a unei infracțiuni fără încuviințarea organelor de poliție, prev.art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 rep., pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Șomle G., constând în aceea că, în data de 04.11.2006, acesta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare M N 4238 pe . Timișoara, iar când se afla în dreptul restaurantului Valahia a lovit autoturismul marca Skoda cu nr. De înmatriculare B_/10/08 aparținând numitului P. C.-D., și sub pretextul scoaterii autoturismului lovit de pe carosabil s-a urcat la volan și a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, instanța va verifica în ce măsură, în raport de noile dispoziții cuprinse în art. 338 din C.pen, intrat în vigoare la 01.02.2014, situația de fapt anterior descrisă se mai regăsește în tipicitatea infracțiunii astfel reglementate

Astfel, instanța a reținut că, art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 rep., în vigoare la data săvârșirii faptei, reglementa ca infracțiune părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului(…) implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei. În condițiile în care textul sus-indicat a fost abrogat prin legea 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, infracțiunea în discuție și-a găsit reglementare în disp. art. 338 C.pen., potrivit cărora constituie infracțiunea de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia fapta de părăsire a locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului (…) implicat într-un accident de circulație. Instanța reține totodată că, potrivit art. 338 alin.3 lit. a C.pen., nu constituie infracțiune părăsirea locului accidentului când în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale.

Raportând situația de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței la noile modificări legislative, s-a constatat că acțiunea inculpatului Șomle G. nu se circumscrie niciuneia din situațiile vizate de către legiuitor pentru a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia, reglementată de art. 338 C.pen în condițiile în care accidentul provocat de către inculpat nu a produs decât pagube materiale. Totodată, instanța a reținut că spre deosebire de reglementarea anterioară, nu mai constituie infracțiunea analizată fapta prin care accidentul s-a produs ca urmare a comiterii unei infracțiuni.

Cu privire la acest aspect, instanța a avut în vedere disp.art. art. 4 din noul Cod penal, potrivit cărora legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, precum și disp.art. 3 alin.1 din Legea 187/2012, de punere în aplicare a Codului penal, potrivit cărora dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii.

În contextul noului cod penal, aprecierea intervenției legii de dezincriminare se va face așadar prin aprecierea in concreto, instanța reținând că, în condițiile în care prin prevederile legii noi(art.338 C.pen) se restrânge sfera de incidență a unui anumit text astfel încât fapta concretă comisă nu mai întrunește condițiile impuse de acesta, acțiunea inculpatului nu mai reprezintă o faptă prevăzută de legea penală.

În considerarea celor antemenționate, în temeiul art. 396 alin. 1, 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C. proc. pen., la art. 338 alin. 3 lit. a și art. 4 C. pen a achitat pe același inculpat, sub aspectul săvârșirii de părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. (fapta din 04.11.2006).

În drept, fapta inculpatului Șomle G. de a conduce pe drumurile publice, la data de 18.09.2006, autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare AH 488 W pe . Buziașului spre . și a refuzat a refuzat recoltarea probe biologice de sânge la Spitalul Clinic Județean nr. 1 Timișoara, respectiv la data de 04.11.2006, autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare M-N-4238 pe . a refuzat recoltarea probelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei în incinta Spitalului Clinic Județean nr. 1 întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de refuz al unui conducător de autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Elementul material a constat în inacțiunea inculpatului Șomle G. care, în data de 18.09.2006 și 04.11.2006, după ce a condus sub influența alcoolului,, a refuzat să se supună recoltării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, realizându-se așadar una din cele două modalități alternative de săvârșire a infracțiunii.

Urmarea socialmente periculoasă constă pe de o parte, în starea de pericol ce se creează pentru relațiile sociale vizând securitatea circulației, iar pe de altă parte, în starea de pericol ce se creează pentru buna înfăptuire a justiției prin refuzul unei persoane de a se supune unei obligații legale. Fiind o infracțiune formală, de pericol, raportul de cauzalitate între urmarea imediată și acțiune se prezumă, starea de pericol fiind inerentă acțiunii.

Legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunilor, s-a reținut ca inculpatul a săvârșit faptele cu intenție indirecta prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. b Cod penal de la 1969, întrucât a cunoscut faptul că prin refuzul său de a i se preleva sânge, instituția medicală este în imposibilitate de a calcula alcoolemia din momentul în care a fost depistat în trafic, inculpatul urmărind ca prin omisiunea sa de a se supune unei obligații legale, organele de urmărire penală să nu mai poată fi în măsură să stabilească dacă acesta a condus cu o alcoolemie peste sau sub limita legală.

Pentru infracțiunile săvârșite instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea, la a cărei individualizare judiciară a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 52 si 72 C.pen., respectiv: scopul pedepsei, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, natura și împrejurările concrete în care faptele au fost comise, numărul mare de fapte și de acte materiale săvârșite, împrejurarea că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și nu a recunoscut săvârșirea faptelor nici în faza de urmărire penală și nici în fața instanței.

Așadar, constatând că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, instanța, cu aplicarea art. cu aplicarea art. 5 Cod penal, raportat la art. 396 alin. 1 C.proc.pen a condamnat peinculpatul Șomle G., la următoarele pedepse, după cum urmează:

- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei (fapta din 18.09.2006)

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, pe linia principiului fundamental al individualizării sancțiunilor de drept penal și al principiului constituțional înscris în prevederile art. 53 alin. 2 din Constituție – potrivit cu care restrângerea unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o – s-a examinat în raport de natura și gravitatea pedepsei principale, proporționalitatea restrângerii drepturilor în cadrul pedepsei accesorii care însoțește de drept pedeapsa principală.

Reținând natura faptei comise, rezultatul produs, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului care conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - instanța a privat pe inculpat de exercițiul acestor drepturi pe durata executării pedepsei, conform dispozițiilor art. 71 alin. 1 Cod penal.

În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a făcut aplicarea art.71 C.pen., aplicând inculpatului în cazul fiecăreia dintre infracțiuni pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S. și P. împotriva României. Astfel, în acest context, instanța a apreciat că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și b Cod penal, față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.

Având în vedere că cele două fapte au fost săvârșite înainte ca pentru vreuna dintre acestea sa intervină o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare s-a constatat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 33 lit. a C. pen. de la 1969, privind concursul real de infracțiuni.

Totodată, analizând sentința penală nr. 2346/05.06.2014 rămasă definitivă la data de 16.10.2014 s-a constatat că infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală 2346/05.06.2014 a Judecătoriei Timișoara rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 843/A/16.10.2014 a Curții de A. Timișoara.

Motiv pentru care a descontopit pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 2346/05.06.2014 a Judecătoriei Timișoara rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 843/A/16.10.2014 a Curții de A. Timișoara în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor:

În baza art. 33 lit.a și art.34 al.1 lit. b și art. 36 alin. 1 C.pen. de la 1969, a contopiti pedepsele concurente astfel cum au fost repuse în individualitate, respectiv: pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicate prin prezenta sentință; 1 (un) an închisoare, 1 (un) an închisoare, 1 (un) an închisoare, 2 (doi) ani închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 2346/05.06.2014 a Judecătoriei Timișoara rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 843/A/16.10.2014 a Curții de A. Timișoara), în pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care a adăugat spor de 1 (un) an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit b) Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.

Cât privește individualizarea judiciară a executării pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 86¹ C.pen., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată pentru concursul de infracțiuni este închisoarea de cel mult 3 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni; se apreciază de către instanță că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Astfel, având în vedere că inculpatul poate să conștientizeze rezultatul faptelor sale și necesitatea adoptării unei conduite viitoare corespunzătoare celei prescrise de normele juridice, instanța a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.

Considerând că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de art. 86¹, 86⁵ C.pen respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind o pedeapsă de 3 ani închisoare, lipsa antecedentelor penale și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - instanța, în baza art.86¹ C.pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 (șase) ani stabilit conform art.86² al.1 C.pen. din 1969 și calculat de la data rămânerii definitive a sentinței penale 2346/05.06.2014 a Judecătoriei Timișoara, respectiv 16.10.2014, conform art. 86⁵ al. 2 Cod pen. din 1969.

În temeiul art.86³ al.1 C.pen. din 1969, pe durata termenului de încercare a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T.;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art.86³ al.2 C.pen. din 1969, un exemplar al prezentei sentințe se va comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..

În temeiul art.71 al.5 C.pen. din 1969, a suspendat și pedepsele accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 274 alin. 1 și 2 C.pr.pen. a obligat inculpatul Somle G. la plata sumei de 3500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 2000 aferente fazei de urmărire penală).

Pe latura civilă a cauzei a constatat că partea civilă S. I. nu a formulat pretenții civile în cauză cauză.

În temeiul art. 273 și 272 alin. 2 C.pr.pen., raportat la art. 120 alin. 2 lit a C.pr.pen., a dispus restituirea din fondurile Tribunalului T. către martorul S. T., domiciliat în . Izei, nr. 180, jud. Maramureș, a sumei de 290,2 lei, reprezentând cheltuieli prilejuite de chemarea în fața organelor judiciare.

Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara au declarat apel inculpații Șomle G., M. O. și D. A..

Inculpatul Șomle G. nu a motivat apelul în scris însă fiind prezent prin concluziile orale formulate a solicitat să se constate că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Inculpata M. O. nu a motivat apelul în scris însă la termenul de judecată din data de 16 februarie 2015 a declarat că își retrage apelul formulat.

Inculpatul D. A. nu a motivat apelul în scris și nu s-a prezentat în instanță pentru susținerea acestuia.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și drept, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.

Referitor la solicitarea inculpatului Șomle G. de a se constata prescrierea răspunderii penale și pentru infracțiunile de refuz de a se supune recoltării probelor biologice, prev. de art.87 al.5 din OUG 195/2002, se constată că este nefondată.

Potrivit prevederilor art. art.87 al.5 din OUG 195/2002, pentru infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice este prevăzută o pedeapsă cuprinsă între 2 și 7 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art.122 al.1 lit. c Codul penal anterior când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită o pedeapsă cuprinsă între 5 și 10 ani închisoare, termenul de prescriere a răspunderii penale a persoanei fizice este de 8 ani. Termenul de prescriere a răspunderii penale se întrerupe, în conformitate cu prevederile art.123 al.1 cp anterior, prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat inculpatului în desfășurarea procesului penal. Însă potrivit prevederilor art.124 Cp anterior prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prev. de art. 122 Cp este depășit cu încă jumătate.

Raportat la prevederile menționate mai sus se constată că termenul de prescriere a răspunderii penale a inculpatului și pentru cele două infracțiuni refuz de a se supune recoltării probelor biologice este de 12 ani având în vedere că pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești în cauză au fost îndeplinite mai multe acte care trebuiau comunicate inculpatului, operând astfel întreruperea cursului prescripției.

Având în vedere că cele două infracțiuni au fost săvârșite la datele de 18.09.2006 și 04.11.2006 se poate observa că termenul de prescripție a răspunderii penale nu a fost împlinit.

Referitor la apelul inculpatului D. A. se constată că nu a fost motivat.

Se poate observa însă din probele administrate că vinovăția inculpatului a fost în mod corect stabilită de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Această faptă a fost comisă în timpul în care se efectuau cercetări cu privire la săvârșirea de către inculpatul Șomle G. la data de 18.09.2006 a infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și refuz de recoltare a probelor biologice, afirmând în mod mincinos că el se afla la volanul autoturismului implicat într-un accident de circulație .

Instanța de fond a reținut în mod întemeiat că declarațiile inculpatului au fost contrazise de martorii Tolcea I. A., S. T. și partea vătămată S. I. care au susținut că inculpatul Șomle G. a condus autoturismul în momentul accidentului, fiind scos de la volan de persoanele prezente și reținut până la sosirea organelor de poliție, întrucât a încercat să fugă.

Ce privește individualizarea judiciară a pedepsei se reține că instanța de fond a ținut seama de toate criteriile generale prevăzute de lege având în vedere pericolul social al infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă această faptă precum și circumstanțele personale a inculpatului respectiv lipsa antecedentelor penale și conduita procesuală a inculpatului fiind aplicată pedeapsa minimă prevăzută de lege cu suspendarea condiționată a executării.

Referitor la apelul inculpatei M. O. se constată că acesta a fost retras astfel că se va lua act de această retragere.

Față de aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit. b Cpp se va dispune respingerea apelurile inculpaților Șomle G. și D. A., ca nefondate.

În baza art.415 Cpp se va lua act de retragerea apelului declarat de inculpata M. O..

Văzând și prevederile art.274 al.2 Cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit. b Cpp respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații Șomle G. și D. A. împotriva Sentinței penale nr.3933/2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

În baza art.415 ia act de retragerea apelului declarat de inculpata M. O. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art.274 al.2 Cpp obligă inculpații apelanți la plata sumei de câte 100 de lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 24.03.2015.

Președinte,Judecător,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. C.C./02.04.2015

Tehnored. C.P./4 ex/20.04.2015

Primă instanță: Jud.Timișoara

Jud. L.D.

← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 343/2015. Curtea de...		Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 339/2015.... →

Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 328/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 328/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA