Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 312/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 312/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-03-2013
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 312/R
Ședința publică din 11 martie 2013
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: F. I.
JUDECĂTOR: V. S.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. A., părțile civile T. L., S. C. Județean de Urgență Târgu M., partea responsabilă civilmente ., asigurătorul . – R. SA și inculpatul G. S. M. împotriva sentinței penale nr. 3045 din 28 decembrie 2012 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al asigurătorului recurent, av. Didenco B., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind inculpatul recurent, reprezentat de avocat ales L. L., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, partea civilă recurentă T. L., reprezentată de avocat ales P. C., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, partea responsabilă civilmente recurentă, partea civilă recurentă S. C. Județean de Urgență Târgu M., partea civilă intimată S. C. Județean de Urgență A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului declarat de asigurătorul recurent, având în vedere că partea a fost reprezentată de consilierul juridic la dezbaterile care au avut loc în fața primei instanțe, situație în care termenul de 10 zile de declarare a căii de atac curge de la pronunțare (28.11.2012) și s-a împlinit în data de 10.12.2012, însă declarația de recurs a fost depusă la oficiul poștal în data de 17.12.2012. totodată acordă cuvântul și în dezbaterea celorlalte recursuri.
Procurorul solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă J. A. în sensul obligării inculpatului G. S. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosarul cauzei două înscrisuri medicale pentru a justifica imposibilitatea de prezentare a inculpatului la termenul anterior. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că în mod greșit a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurător la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de spitalizare întrucât, potrivit Legii nr. 136/1995, modificată, asigurătorii de răspundere civilă răspund singuri și nu în solidar cu inculpatul pentru daunele provocate prin accident de către asigurat și în limita contractului de asigurare. Pe de altă parte, sumele acordate de prima instanță cu titlu de daune materiale și daune morale sunt nelegale, întrucât daunele materiale au fost dovedite doar în sumă de 7.000 lei, iar în ceea ce privește daunele morale, apreciază că suma de 100.000 lei ar fi cea corectă raportat la prejudiciul suferit de partea vătămată.
Apărătorul ales al părții civile recurente solicită admiterea recursului și, prin decizia ce se va pronunța să se dispună majorarea cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță, raportat la numărul mare de zile de îngrijiri medicale și intervențiile chirurgicale suferite de partea vătămată. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul ales al asigurătorului recurent lasă la aprecierea instanței excepția invocată, iar pe fondul cauzei, pune concluzii de admitere a recursului și reducerea despăgubirilor civile acordate părții vătămate.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului declarat de partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu-M., respingerea ca tardiv a recursului declarat de asigurător, respingerea ca nefondat a recursurilor declarate de partea civilă T. L., inculpat și partea responsabilă civilmente, menținând în ce-i privește pe aceștia hotărârea primei instanțe.
Apărătorul ales al inculpatului recurent pune concluzii de admitere a recursului declarat de P. de pe lângă J. A., respingerea ca tardiv a recursului asigurătorului și respingerea recursurilor declarate de părțile civile T. L. și S. C. Județean de Urgență Târgu-M., precum și recursul părții responsabile civilmente.
Apărătorul ales al părții civile recurente pune concluzii de admitere a recursurilor declarate de parchet și S. C. Județean de Urgență Târgu-M., și de respingere a recursurilor declarate de asigurător – ca tardiv, de inculpat și partea responsabilă civilmente – ca nefondate.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3045 din 28.11.2012 pronunțată de J. A. în dosarul nr._, s-a constatat că prin sentința penală nr. 2642/17.10.2012 a Judecătoriei A., dată în dosar nr._/55/2012, definitivă prin nerecurare, a fost condamnat inculpatul G. S. M., la pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendare condiționată pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alineat 2,4 Cod Penal, în dauna părții vătămate T. L., fiind disjunsă soluționarea acțiunii civile conform art. 3201 alineat 5 Cod Procedură Penală.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. L. și în consecință a fost obligat inculpatul G. S. M. în solidar cu partea responsabil civilmente . PITEȘTI și alături de asigurătorul SOCIETATEA G. R. A. R. SA ( fosta ARDAF), în limita plafonului legal aferent anului 2009, la plata sumei de 8129,14 lei cu titlu de daune materiale și 200.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă, precum și la plata sumei de câte 250 lei lunar, începând din luna august 2011 și până la încetarea stării de invaliditate.
S-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. Județean de Urgență A. și în consecință a fost obligat inculpatul G. S. M. în solidar cu partea responsabil civilmente . PITEȘTI și alături de asigurătorul SOCIETATEA G. R. A. R. SA ( fosta ARDAF), în limita plafonului legal aferent anului 2009, la plata sumei de 2382,85 lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate T. L..
S-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M. și în consecință a fost obligat inculpatul G. S. M. în solidar cu partea responsabil civilmente . PITEȘTI și alături de asigurătorul SOCIETATEA G. R. A. R. SA ( fosta ARDAF), în limita plafonului legal aferent anului 2009, la plata sumei de 3115,51 lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate T. L..
În baza art. 191 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul G. S. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . PITEȘTI și alături de asigurătorul SOCIETATEA G. R. A. R. SA (fosta ARDAF), în limita plafonului legal aferent anului 2009, la plata sumei de 1200 lei către partea civilă T. L. cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A. nr. 6841/P/2011, înregistrat la această instanță cu nr._, a fost trimis în judecată inculpatul G. S.-M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 184 alineat 2,4 Cod Penal.
În motivarea actului de sesizare se arată că inculpatul a provocat un accident de circulație în urma căruia partea vătămată T. L. a suferit leziuni care au necesitat 300 zile de îngrijiri medicale.
Prin sentința penală nr. 2642/17.10.2012 a Judecătoriei A., dată în dosar nr._/55/2012, definitivă prin nerecurare, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendare condiționată pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alineat 2,4 Cod Penal, în dauna părții vătămate T. L., fiind disjunsă soluționarea acțiunii civile conform art. 3201 alineat 5 Cod Procedură Penală.
În motivarea sentinței penale nr. 2642/2012 a Judecătoriei A. s-au reținut următoarele:
„Din analiza actelor dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 11.11.2009,în jurul orei 15,30, inculpatul G. S.-M. conducea ansamblul auto format din autotractorul marca Volvo cu nr. de înmatriculare B-_, ce tracta semiremorca marca Krone cu nr. de înmatriculare_ , pe DN 7 pe raza orașului Nădlac din direcția orașului Pecica spre PTF Nădlac, județ A..
În același timp, T. N. C. conducea autoturismul marca Rover cu nr. de înmatriculare FEZ 3715, cu volan pe partea dreaptă, pe DN 7 pe raza orașului Nădlac, în aceeași direcție și pe aceeași bandă aflându-se în fața ansamblului auto, pe scaunul din stânga față aflându-se partea vătămată T. L. (soția sa).
Ajungând la intersecția cu . Nădlac, dorind să vireze la stânga, T. N. C. a acordat prioritate autovehiculelor care circulau din sens opus, pentru care a oprit autovehiculul pe banda sa de mers, având în funcțiune lămpile de semnalizare stânga. Inculpatul, care circula în spatele autovehiculului condus de T. N. C., a frânat și a virat dreapta, dar nu a putut evita coliziunea cu partea din dreapta spate a autovehiculului Rover, proiectându-l în șanțul din partea stângă a carosabilului. Traficul auto se desfășura în condiții specifice unui timp noros și carosabil umed.
Partea vătămată inițial nu a acuzat leziuni corporale grave, însă în zilele ulterioare starea de sănătate a acesteia s-a agravat, acesta fiind internată în perioada 11.11._09 în S. C. Județean de Urgență A., - secția neurochirurgie și în perioada 20.04._10 în S. C. Județean de Urgență Târgu-M.- Clinica de ortopedie-traumatologie I.
Conform raportului de constatare medico-legală cu examinarea persoanei nr. 591/A1 din 02.06.2010 efectuat de Serviciul de Medicină Legală A., leziunile traumatice suferite de partea vătămată T. L. – fractură- tasare corp vertebral T11, produs prin hiperflexia colanei vertebrale toracale, dar și lovirea cu și / sau de corpuri dure, pot data din 11.11.2009 și necesită pentru vindecare un număr de 300 de zile îngrijiri medicale (în care sunt incluse intervenții medicale, chirurgicale, imobilizarea și perioadele de recuperare recomandate de medicii curanți).
Partea vătămată a formulat plângere penală la data de 18 octombrie 2011 împotriva inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alineat 2, 4 din Codul Penal.
Fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive a infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alineat 2,4 din Codul Penal.
La individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpatului se vor avea în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal. Se va ține cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale și că a recunoscut săvârșirea faptei. Vor fi aplicate și prevederile art. 3201 alineat 7 Cod Procedură Penală.
Față de aceste considerente instanța constată că pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în dauna părții vătămate T. L. este de natură a realiza scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Se va face aplicarea art. 71, 64 Cod penal. Astfel, în condițiile prevăzute de art. 71 alineat 2 Cod Penal și față de prevederile din decizia LXXIV/2007 a ÎCCJ, instanța apreciază că în acest caz se impune interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite. Nu va fi interzis dreptul de a alege avându-se în vedere practica CEDO în materie ( cauza Hirst vs. Marea Britanie) și nici nu se va interzice dreptul prevăzut de art. 64 lit. c Cod Penal câtă vreme inculpatul nu se află în vreunul din cazurile prevăzute în acest text legal, deoarece prin menționarea sintagmei „s-a folosit” au fost avute în vedere infracțiunile comise cu intenție. Nici drepturile prevăzute de art. 64 literele d și e Cod Penal nu pot fi interzise în condițiile în care infracțiunea comisă de către inculpat nu are legătură cu natura și scopul reglementării acestor drepturi.
Față de lipsa antecedentelor penale și de atitudinea sinceră a inculpatului instanța consideră că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că urmează a se suspenda condiționat executarea pedepsei principal și accesorii, conform art. 81 și 71 alineat 5 Cod penal, pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni, fixat conform art. 82 Cod penal.
Se va atrage atenția inculpatului asupra prev. art. 83 Cod penal.
În baza art. 3201 alineat 5 Cod Procedură Penală se va disjunge soluționarea acțiunii civile.
Conform art. 191 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.”
În urma disjungerii s-a format un nou dosar, cu nr._, a fost audiată martora Ș. A., a fost atașat dosarul inițial cu nr._/55/2012.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă inițial în cadrul dosarului cu nr._/55/2012, solicitând plata sumelor de 14.539,14 lei daune materiale, 250 lei lunar reprezentând diferența dintre ultimul salariu de încadrare și pensia de invaliditate) și 150.000 Euro sau echivalentul în lei daune morale.
Deoarece în latura penală s-a reținut vinovăția inculpatului, instanța a considerat că și pe latură civilă acesta este obligat să repare daunele provocate conform principiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și urm. cod civil anterior aplicabil la data de 11 noiembrie 2009.
Daunele materiale solicitate de către partea civilă au fost dovedite în parte, respectiv doar pentru suma de 8129,14 lei. Astfel în cauză, din pretențiile solicitate și enumerate prin concluziile scrise ( fila 14 dosar), au fost dovedite doar cheltuielile privind achiziționarea unui corset în cuantum de 1069,14 lei ( filele 49, 50, 51 dosar urmărire penală), taxa de consultație la internare, suma de 2000 privind deplasările Șeitin-Târgu M. ( fila 52 dosar urmărire penală), suma de 1000 lei privind plata numitei C. L. ( fila 53 dosar urmărire penală), sumele de 525 lei pentru diverse consultații medicale ( fila 48 dosar urmărire penal9, suma de 30 lei pentru radiografie ( fila 47 dosar urmărire penală), suma de 2100 lei privind 20 de deplasări A.-Șeitin ( fila 54 dosar urmărire penală), diferența dintre venitul salarial și indemnizația de concediu medical în valoare de 1400 lei și diferența de 250 lei lunar reprezentând diferența dintre ultimul salar de încadrare de 600 lei și pensia de invaliditate de 350 lei ( filele 42, 45, 46 dosar urmărire penală).
Celelalte daune materiale solicitate, respectiv 400 lei pentru al doilea corset achiziționat, 260 lei pentru RMN, 200 lei reprezentând injecții după operație, 200 lei tratament cu injecții Clexane, 2000 lei cheltuieli cu operația și medicii, 3000 lei reprezentând îngrijiri pentru perioada de 3 luni în stare de imobilizare la pat nu au fost probate prin orice alte mijloace de probă ( înscrisuri sau eventual chiar martori în lipsa înscrisurilor), astfel că acestea nu au putut fi acordate.
În ce privește acordarea de daune morale, instanța a considerat că prin săvârșirea faptei și prin leziunile fizice care au urmat prin perioada de tratament și zilele de îngrijiri medicale de imposibilitate a exercitării acelorași activități normale s-au provocat suferințe morale părții civile, care trebuie acoperite. Astfel, au fost avute în vedere în primul rând numărul mare de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea civilă pentru a se recupera, respectiv 300 zile de îngrijiri medicale. Pe de altă parte, s-a avut în vedere că din declarațiile martorului Ș. A. ( fila 9 dosar instanță) rezultă că și în prezent partea civilă acuză urmările accidentului rutier, că are nevoie mereu de ajutor, că deși a încercat să își reia serviciul a fost nevoită să se pensioneze și are nevoie de ajutor la orice activitate.
Pentru aceste traume și suferințe instanța a apreciat că suma de 200 000 lei cu titlu de daune morale este de natură a duce la repararea acestora.
În cauză instanța a obligat pe inculpat, în temeiul răspunderii civile delictuale iar în temeiul răspunderii civile contractuale a fost obligat la despăgubiri și asigurătorul SOCIETATEA G. R. A. R. SA ( fosta ARDAF), care, în temeiul poliței de asigurare aflată la dosarul cauzei ( fila 21 dosar urmărire penală ) valabilă la data producerii accidentului, s-a obligat să preia toate riscurile și daunele rezultate din evenimentele rutiere. Pentru a evita posibilitatea ca asigurătorul să nu accepte plata daunelor în lipsa unei obligări directe prin hotărâre judecătorească, instanța a obligat direct asigurătorul la plata acestor daune acordate și detaliate anterior. Asigurătorul va răspunde în baza contractului de asigurare și în baza legii care reglementează domeniul asigurărilor nr. 136/1995 cu toate modificările ulterioare.
În cauză a fost obligată în solidar cu inculpatul și partea responsabil civilmente . PITEȘTI deoarece aceasta era utilizatorul autovehiculului implicat în accident ( fila 21 dosar urmărire penală), iar inculpatul se afla în timpul unei curse, fiind astfel aplicabile prevederile art. 1000 alineat 3 din Codul Civil anterior, valabil la data de 11.11.2009. Această societate nu a negat acest aspect ( fila 39 dosar nr._/55/2012) însă a solicitat ca în cauză să nu fie obligat decât inculpatul alături de asigurător. În condițiile în care însă inculpatul răspunde civil conform principiilor răspunderii civile delictuale și comitentul trebuie să răspundă în condițiile art. 1000 alineat 3 Cod Civil anterior.
Față de argumentele expuse mai sus, a fost obligat inculpatul G. S. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . PITEȘTI și alături de asigurătorul SOCIETATEA G. R. A. R. SA ( fosta ARDAF), în limita plafonului legal aferent anului 2009, la plata sumei de 8129,14 lei cu titlu de daune materiale și 200.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă, precum și la plata sumei de câte 250 lei lunar, începând din luna august 2011 ( data pensionării efective) și până la încetarea stării de invaliditate.
În cauză s-au constituit părți civile și S. C. Județean de Urgență A. (2382, 85 lei filele 35-37 dosar_/55/2012) precum și S. C. Județean de Urgență Târgu M. ( 3115,51 lei filele 42-44 dosar nr._/55/2012), reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate T. L.. Aceste cheltuieli au fost dovedite prin actele justificative, nu au fost contestate în cauză și sunt imputabile inculpatului în condițiile prevăzute de art. 313 alineat 1 din legea nr. 95/2006. În aceleași condiții descrise mai sus este responsabilă și partea responsabilă civilmente . PITEȘTI.
La aceste cheltuieli de spitalizare a fost obligat și asiguratorul pentru considerentele care vor fi analizate în continuare.
Potrivit art. 998, 999 C.civ., valabile la data de 11.11.2009, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Potrivit art. 50 din Legea nr. 136/1995:
„Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.
Se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.
Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel vehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, precum și dacă nu aparțineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului”.
Ulterior aderării României la Uniunea Europeană, dispozițiile Legii nr. 136/1995 au fost modificate, sens în care se are în vedere faptul că noile prevederi legale urmăresc transpunerea în dreptul național a legislației comunitare, care are prioritate, și care în materia asigurărilor de răspundere civilă auto este constituită din Directiva nr. 72/166, forma consolidată; Directiva Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi (72/166/CEE); A Doua Directivă a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule (84/5/CEE); DIRECTIVA 2005/14/CE a PARLAMENTULUI EUROPEAN și a CONSILIULUI din 11 mai 2005 de modificare a directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE și 90/232/CEE și a Directivei 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă auto.
Potrivit art., al. 1 din 3 DIRECTIVA CONSILIULUI din 24 aprilie 1972, privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi, în conformitate cu dispozițiile articolului 4, fiecare stat membru ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că răspunderea civilă pentru pagubele produse de vehiculele care provin în mod obișnuit de pe teritoriul lor să fie acoperită prin asigurare. Aceste măsuri stabilesc aria răspunderii civile acoperite de asigurare, precum și termenii și condițiile asigurării
Potrivit articolului 1 din A Doua Directivă a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule (84/5/CEE), asigurarea prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166/CEE acoperă obligatoriu pagubele materiale și vătămarea corporală.
Potrivit disp. pct. 12 și 21 din Preambulul DIRECTIVEI 2005/14/CE a PARLAMENTULUI EUROPEAN și a CONSILIULUI din 11 mai 2005 de modificare a directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE și 90/232/CEE și a Directivei 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă auto:
(12) Condițiile în care vătămările corporale sunt considerate importante ar trebui stabilite în conformitate cu legislația sau actele administrative ale statului membru în care a avut loc accidentul. Pentru stabilirea acestor condiții, statul membru poate ține seama, inter alia, de situația în care leziunile au necesitat sau nu îngrijiri medicale spitalicești.
(21) Dreptul de invocare a contractului de asigurare și de cererea despăgubirii direct la o întreprindere de asigurare este foarte importantă pentru protecția victimelor accidentelor auto.
În acest sens, prin art. 2 al respectivei Directive, articolul 1 din Directiva 84/5/CEE se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 1 (1) Asigurarea prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166/CEE acoperă în mod obligatoriu daunele materiale și vătămările corporale”.
Potrivit art. 313, al.1 și 2 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată. Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.
Față de aceste considerente, s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. Județean de Urgență A. și în consecință a fost obligat inculpatul G. S. M. în solidar cu partea responsabil civilmente . PITEȘTI și alături de asigurătorul SOCIETATEA G. R. A. R. SA ( fosta ARDAF), în limita plafonului legal aferent anului 2009, la plata sumei de 2382,85 lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate T. L..
S-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu M. și în consecință a fost obligat inculpatul G. S. M. în solidar cu partea responsabil civilmente . PITEȘTI și alături de asigurătorul SOCIETATEA G. R. A. R. SA ( fosta ARDAF), în limita plafonului legal aferent anului 2009, la plata sumei de 3115,51 lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate T. L..
Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs: inculpatul G. S. M., asiguratorul .-R. SA, partea responsabilă civilmente ., partea civilă T. L., partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu-M. și P. de pe lângă J. A..
Motivele de recurs, redactate în scris, susținute și completate oral cu ocazia dezbaterilor, vor fi analizate punctual în considerentele prezentei decizii.
Recursurile declarate de procuror și partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu-M. sunt fondate, recursul declarat de asigurător este tardiv, iar recursurile declarate de inculpat, partea responsabilă civilmente și partea civilă T. L. sunt nefondate.
Curtea observă că inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata despăgubirilor civile, motiv pentru care, în baza art.191 alin.3 Cpp, acesta trebuia obligat în solidar (nu singur) și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
De asemenea, se observă că S. C. Județean de Urgență Târgu-M. a pretins cu ocazia constituirii de parte civilă (f.42 d._/55/2012 al Judecătoriei A.) și dobânda legală aferentă debitului principal începând cu data externării părții vătămate T. L. (externare survenită la data de 28.04.2010 – conform mențiunii de la fila 42 din același dosar) până la data plății efective. Având în vedere că prima instanță a omis să se pronunțe pe acest capăt de cerere, Curtea, apreciind întemeiată această solicitare (efectuarea cheltuielilor de spitalizare fiind dovedită cu înscrisurile depuse de parte, iar dreptul la dobânda legală fiind prevăzut de Codul de procedură fiscală – art.21, 22 și 119) va obliga inculpatul G. S. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., alături de asiguratorul .-R. SA (fostă ARDAF), să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență Târgu-M. și dobânda legală aferentă sumei de 3.115,51 lei, calculată începând cu data de 28.04.2010 și până la data plății efective.
Recursul declarat de asigurator este tardiv, având în vedere că partea a fost reprezentată de consilierul juridic la dezbaterile care au avut loc în fața primei instanțe (f.10), situație în care termenul de 10 zile de declarare a căii de atac curge de la pronunțare (28.11.2012) și s-a împlinit în data de 10.12.2012, însă declarația de recurs a fost depusă la oficiul poștal în data de 17.12.2012 (conform mențiunii de pe plic – f.7 verso dosarul Curții).
Curtea, lecturând considerentele sentinței recurate, observă că prima instanță a argumentat în detaliu cuantumul daunelor materiale acordate, astfel încât critica vizând daunele materiale este nefondată.
În ce privește daunele morale, suma acordată cu acest titlu părții civile T. L., și anume 200.000 lei, reprezintă, în opinia Curții, o compensație echitabilă, având în vedere culpa exclusivă a inculpatului și numărul zilelor de îngrijire medicală suportate de partea civilă (300 de zile).
Susținerile inculpatului și ale părții responsabile civilmente, referitoare la angajarea exclusivă a răspunderii civile a asiguratorului pe baza poliței de asigurare RCA, sunt neîntemeiate, întrucât răspunderea asiguratorului nu o înlătură pe cea a inculpatului (care răspunde față de persoana vătămată pentru fapta proprie) și nici pe cea a părții responsabile civilmente (care răspunde față de persoana vătămată în calitate de comitent).
Pentru aceste considerente în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cpp va admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. A. și partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu-M. împotriva sentinței penale nr.3045/28.11.2012 pronunțată de J. A., secția penală, în dosarul nr._ .
Va casa parțial sentința recurată.
Rejudecând, în baza art.191 alin.1 și 3 Cpp va obliga inculpatul G. S. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., să plătească statului suma de 100 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate la judecata în primă instanță.
Va obliga inculpatul G. S. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., alături de asiguratorul .-R. SA (fostă ARDAF), să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență Târgu-M. și dobânda legală aferentă sumei de 3.115,51 lei, calculată începând cu data de 28.04.2010 și până la data plății efective.
Va menține în rest sentința atacată.
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.a Cpp va respinge, ca tardiv, recursul declarat de asiguratorul .-R. SA (fostă ARDAF) împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cpp va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul G. S. M., partea responsabilă civilmente . și partea civilă T. L. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.192 alin.2, 4 Cpp îi va obliga pe inculpatul G. S. M., partea responsabilă civilmente ., partea civilă T. L. și asiguratorul .-R. SA (fostă ARDAF), să plătească statului suma de 150 lei fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare avansate în recurs.
Va respinge, ca nefondată, cererea părții civile T. L. de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cpp admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. A. și partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu-M. împotriva sentinței penale nr.3045/28.11.2012 pronunțată de J. A., secția penală, în dosarul nr._ .
Casează parțial sentința recurată.
Rejudecând, în baza art.191 alin.1 și 3 Cpp obligă inculpatul G. S. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., să plătească statului suma de 100 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate la judecata în primă instanță.
Obligă inculpatul G. S. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., alături de asiguratorul .-R. SA (fostă ARDAF), să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență Târgu-M. și dobânda legală aferentă sumei de 3.115,51 lei, calculată începând cu data de 28.04.2010 și până la data plății efective.
Menține în rest sentința atacată.
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.a Cpp respinge, ca tardiv, recursul declarat de asiguratorul .-R. SA (fostă ARDAF) împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul G. S. M., partea responsabilă civilmente . și partea civilă T. L. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.192 alin.2, 4 Cpp îi obligă pe inculpatul G. S. M., partea responsabilă civilmente ., partea civilă T. L. și asiguratorul .-R. SA (fostă ARDAF), să plătească statului suma de 150 lei fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare avansate în recurs.
Respinge, ca nefondată, cererea părții civile T. L. de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. F. I. V. S.
Grefier,
C. I.
Red. F.I./11.03.13
Tehnored. C.I./18.03.13
PI. – R. E. M. – Jud. A.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 347/2015. Curtea de... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 326/2013. Curtea... → |
|---|
