Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1087/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1087/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-09-2013

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 1087/R

Ședința publică de la 19 Septembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. B.

Judecător L. Ani B.

Judecător A. N.

Grefier A. B.

Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea recursului declarat de P. de pe lângă J. Timișoara împotriva sentinței penale nr. 891 din 01.04.2013, pronunțată de J. Timișoara.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsește inculpata intimată C. R. I., prezent fiind inculpatul intimat G. T. T., pentru ambii prezentându-se avocat din oficiu U. T. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar, lipsind partea vătămată intimată P. V. C..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Procurorul susține recursul declarat de parchet și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar, criticând sentința ca nelegală sub aspectul neaplicării art. 86 ind. 5 al. 3 C.p. cu consecința stabilirii în mod greșit a datei de la care curge termenul de încercare, și ca netemeinică sub aspectul reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit. c C.p. având ca și consecință pronunțarea unei pedepse sub minimul special. Se solicită astfel aplicarea art. 86 ind. 5 C.p. și înlăturarea circumstanțelor atenuante.

Avocatul din oficiu, pentru cei doi inculpați intimați, solicită admiterea în parte a recursului declarat de parchet numai cu privire la primul capăt de cerere, fiind calculată greșit data de la care curge termenul de încercare. Solicită respingerea celui de-al doilea capăt de cerere, prima instanță reținând în mod corect circumstanțele atenuante.

Inculpatul G. T. T. prezintă pașaportul seria_ în care se menționează CNP –_, domiciliul în Germania, Munchen, M.-Empl-Ring 10b, ap. 129, cod_. Se declară de acord cu soluția primei instanțe, arată că a dovedit că nu este vinovat, că numitul P. nu mai are pretenții față de el, că lucrează în Germania, unde are și familia și un copil și ar dori să se prezinte o dată la 3 luni la Serviciul de probațiune pentru a nu-și pierde serviciul.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 891 din 01.04.2013, pronunțată de J. Timișoara, în temeiul art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. c C. pen. a fost condamnată inculpata C. R. I., fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În temeiul art. 71 alin.2 C.pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

În temeiul art. 82 C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani și 8 luni.

În temeiul art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate are drept urmare revocarea suspendării condiționate, având drept consecință executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 221 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. b și c C. pen. a fost condamnat inculpatul G. T. T., fără antecedente penale la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin s.p. nr. 413/07.02.2011 a Judecătoriei Timișoara, dosar nr._/325/2010, definitivă prin nerecurare la data de 19.02.2011 și prin s.p. nr. 418/15.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, dosar nr._/325/2011, definitivă prin nerecurare la data de 04.03.2012.

S-a constatat că suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 413/07.02.2011 a Judecătoriei Timișoara, a fost anulată prin s.p. nr. 418/15.02.2012 a Judecătoriei Timișoara.

În temeiul art. 85 alin. 1 C.p.p. a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin s.p. nr. 418/15.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, dosar nr._/325/2011, definitivă prin nerecurare la data de 04.03.2012.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 418/15.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, dosar nr._/325/2011, definitivă prin nerecurare la data de 04.03.2012, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitate, astfel: pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 413/07.02.2011 a Judecătoriei Timișoara, dosar nr._/325/2010, definitivă prin nerecurare la data de 19.02.2011 pentru infracțiunea de furt de folosință calificat, prevazută de art. 208 alin. 4, art. 209 alin. 1 lit. g și i C.pen; pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 418/15.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, dosar nr._/325/2011, definitivă prin nerecurare la data de 04.03.2012 pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevazută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 320¹ alin. 4 și alin. 7 C. pr.pen.

În temeiul art. 36 al. 1, art. 34 lit.b C.p., raportat la art. 33 lit. a C.p., au fost contopite pedepsele astfel repuse în individualitatea lor cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicata în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 luni, urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 86¹ C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare pe un termen de încercare de 4 ani și 2 luni, stabilit conform art. 86² al. 1 C.pen. și calculat potrivit art. 82 al. 3 C.pen., de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale.

În temeiul art. 86³ al. 1 C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T.; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 86³ al. 4 C.pen., supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță se va face de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., care în caz de neîndeplinire a obligațiilor de către inculpat, va sesiza instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art. 86⁴ alin. 2 C.pen.

În temeiul art. 86³ al. 2 C.pen., un exemplar al prezentei sentințe se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..

În temeiul art.71 al.5 C.pen., a fost suspendată pedeapsa accesorie pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 al. 1 C.pr.pen. s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen., raportat la art. 86⁴ alin. 1 și 2 C.p. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii în termenul de încercare a unei noi infracțiuni, având drept consecință executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară, precum și revocarea pentru neîndeplinirea cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În temeiul art. 14, art. 346 Cod procedură penală s-a luat act că partea vătămată P. V. C. a renunțat la constituirea de parte civilă în prezenta cauză, prejudiciul fiind integral recuperat.

În temeiul art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de cate 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 600 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 464/P/2010 din 11.06.2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrat la data de 18.06.2012 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G. T. T., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 211 C.p. și a inculpatei C. R. I., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g. C.p.

În sarcina inculpaților s-a reținut, în esență, că în noaptea de 11/12.02.2009, inculpata C. R.-I. i-a sustras părții vătămate P. V.-C., din buzunarul hainei personale, suma de 4.000 lei în timp ce aceasta dormea, fiind toți trei cazați în aceeași cameră din locuința familiei G., situată în Timișoara, ., ..

S-a arătat că la data de 11.02.2009 partea vătămată a efectuat un monetar privind încasările realizate, activitatea acestuia fiind observată atât de inculpatul G. T.-T., cât și de concubina acestuia, inculpata C. R.-I., aceasta din urmă aflându-se în vizită la acesta și înnoptând în aceeași cameră cu inculpatul G. T.-T. și partea vătămată.

Pe timpul nopții, profitând de faptul că partea vătămată dormea, inculpata C. R.-I. i-a sustras întreaga sumă de bani provenită din încasări, ce se afla în buzunarul hainei personale așezată într-un cuier de cameră.

Din adresa Casei de Oaspeți N. reiese faptul că inculpații s-au cazat la pensiune pe perioada 11-18.02.2009, servicii pentru care au achitat suma de 500 lei (fila 16), inculpatul G. T. T. cheltuind banii împreună cu inculpata C. R.-I. pe cazare, mâncare la restaurante și distracții.

Inculpatul G. T.-T. a arătat că nu a avut nici o înțelegere privind sustragerea banilor cu prietena sa C. R.-I., dar a recunoscut că au valorificat banii, știind că aceștia proveneau din sustragerea acestora de la P. V.-C..

Prejudiciul cauzat părții vătămate P. V.-C. este suma de 4.000 lei, recuperată parțial prin restituirea sumei de 2000 lei de către inculpatul G. T.-T. (fila 7).

Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă existente in dosarul de urmărire penala (dup): plângere parte civilă P. V.-C. (f.6); declarații parte civilă (f.7-9); proces verbal cercetare la fața locului și planșe foto (f. 10-14); cazier judiciar (f. 17, 27); declarație olografă C. R.-I. (f.20-21); documentație cercetare în lipsă C. R. I. (f. 22-26, 36, 38, 39); declarații olografe G. T.-T. (f.32-33); declarații parte civilă P. V.-C. (f. 43-44); declarații învinuit G. T.-T. (f. 45-46); documentație cercetare în lipsă (f. 53-63).

Audiat fiind la termenul de judecată din 17.10.2012, inculpatul G. T.-T. a arătat că își menține declarațiile din faza de urmărire penală, dar că nu dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 al. 7 C.proc.penală.

Audiată fiind la termenul de judecată din 12.12.2012, inculpata C. R.-I. a arătat că recunoaște infracțiunile care au fost reținute în sarcina sa și a învederat instanței că înțelege să se prevaleze de dispozitiile art. 320/1 al. 7 C.proc.penală, respectiv a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor în modalitatea reținută prin rechizitoriu și își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, însă instanța a respins solicitarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 320/1 C.proc.penală.

La termenul din data de 14.11.2012, partea vătămată P. V. C. (fila 50) a renunțat la constituirea de parte civilă în prezenta cauză, prejudiciul fiind integral recuperat.

În cursul cercetării judecătorești au mai fost audiați inculpații, partea vătămată P. V. și martorii C. Nicolița, G. M. și R. I..

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat următoarele:

În fapt, din plângerea părții vătămate P. V.-C. (f.6 dup), coroborată cu declarațiile inculpaților (filele 40, 56) și cu declarațiile martorei G. M. (fila 67), reiese că în noaptea de 11-12.02.2009, inculpata C. R.-I., se afla în vizită la inculpatul G. T.-T. în locuința familiei G., situată în Timișoara, ., .. În aceeași locuință era găzduită și partea vătămată P. V.-C., care lucra ca agent comercial la o firmă de distribuție de articole de îmbrăcăminte.

În seara de 11.02.2009 partea vătămată a efectuat un monetar privind încasările realizate, activitatea acestuia fiind observată de ambii inculpați.

Cei trei au înnoptat în aceeași cameră, iar în timpul nopții inculpata C. R.-I. i-a sustras părții vătămate suma de 4.000 lei în timp ce aceasta dormea.

Inculpata s-a cazat ulterior la pensiunea Casa de Oaspeți N., loc în care s-a deplasat ulterior și inculpatul, cei doi cheltuind împreună banii sustrași.

Inculpata a recunoscut săvârșirea faptei (fila 56), iar inculpatul a declarat (fila 40) că în momentul în care erau cazați la pensiunea sus menționată știa de la inculpată că banii erau furați, din declarația acestuia rezultând și faptul că a participat la cheltuirea acestor bani, familia sa fiind de acord să restituie suma de 2000 lei, pentru că așa au apreciat că este corect.

La termenul din data de 14.11.2012 (fila 50) partea vătămată a renunțat la constituirea de parte civilă, arătând că prejudiciul a fost integral recuperat, arătând și faptul că s-a împăcat cu inculpații.

În drept, instanța a reținut următoarele:

1. Fapta inculpatei C. R.-I., care în noaptea de 11/12.02.2009 i-a sustras părții vătămate suma de 4000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g Cod penal.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de furt constă în două acțiuni succesive, deposedare și imposedare, activități strâns legate între ele. În fapt, sustragerea sumei de 4000 lei din buzunarul părții vătămate îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt.

Urmarea imediată constă în pricinuirea unei pagube. Între fapta săvârșită de către inculpată și urmarea imediată, respectiv prejudiciul suferit de partea vătămată, există legătură de cauzalitate.

Latura subiectivă constă în intenție directă, prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, pentru că inculpata și-a dat seama și a dorit să săvârșească furtul, mobilizându-și energia în vederea producerii rezultatului dorit.

Întrucât fapta a fost săvârșită în timpul nopții, s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal, respectiv furtul săvârșit în timpul nopții.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere conținutul concret al faptei comise, faptul că prejudiciul a fost integral recuperat, dar și persoana inculpatei care nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta săvârșită, prezentându-se în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată la termenele stabilite.

Reținând circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c C.p., raportat la art. 76 C.p. instanța a aplicat inculpatei o pedeapsă sub minimul special, respectiv pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g Cod penal.

În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite, pericolul social concret al acestora, precum și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, instanța apreciind că în cauză se impune îndepărtarea inculpatului de la activitățile care presupun încrederea publică sau exercițiul autorității de stat, iar în temeiul art. 71 Cod penal a aplicat inculpatului pedepsele accesorii constând în interzicerea acestor drepturi.

La aplicarea pedepselor accesorii s-a ținut seama de asemenea de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, respectiv cauzele Hirst contra Marii Britanii și S. și P. contra României, precum și de faptul că infracțiunea săvârșită prin natura ei nu denotă o nedemnitate în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d și e Cod penal, iar inculpatul nu s-a folosit pentru săvârșirea acesteia de vreunul din drepturile prevăzute de art. 64 lit. c.

Prin decizia nr. LXXIV (74)/2007, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art. 71 din C.penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din C.penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din C.penal.

În acest sens, instanța a reținut că nu este aplicabil art. 64 lit. c, întrucât inculpata nu s-a folosit de o funcție, o profesie sau de o activitate pentru săvârșirea infracțiunii.

Prin urmare, în temeiul art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II a și b C.pen.

Cât privește individualizarea executării pedepsei, față de cuantumul acesteia, de persoana inculpatei, de periculozitatea socială a acesteia, s-a apreciat că reeducarea sa, precum și scopul sancționator așa cum este prevăzut de art. 52 C.p., poate fi atins chiar și fără executare în regim de detenție. Astfel, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Totodată, în temeiul art. 82 C.penal, s-a stabilit în sarcina inculpatei un termen de încercare cu durata de 4 ani și 8 luni, iar în temeiul art. 359 C.proc.penală i s-a atras atenția că, în situația în care în cursul acestui termen va săvârși cu intenție o altă infracțiune, se va dispune revocarea suspendării condiționate potrivit art. 83 C.penal, având drept consecință executarea în întregime a pedepsei pronunțate în cauză, care nu se va contopi cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale instanța, în temeiul art. 71 al. 5 C.pen., a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii stabilite în cauză.

Fapta inculpatului G. T.-T. de a folosi banii sustrași de către C. R.-I., știind că acești bani proveneau din furt, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prevăzută și pedepsită de art. 221 alin. 1 C.p.

Pentru a concluziona că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, este necesar să se verifice dacă sub aspectul laturii subiective fapta a fost comisă cu forma de vinovăție specifică. Astfel, cum infracțiunea de tăinuire se comite numai cu intenție, este necesar ca tăinuitorul să știe că bunul provine dintr-o faptă penală și cu toate acestea să accepte să-l primească, fiind de rea credință, condiții îndeplinite în speță.

La individualizarea judiciara a pedepsei, instanța a avut în vedere conținutul concret al faptei comise, faptul că prejudiciul a fost integral recuperat, precum și faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.

Reținând circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. b și c C.p., raportat la art. 76 C.p. instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special, respectiv pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal.

În ceea ce privește pedepsele accesorii, pentru considerentele anterior menționate, în temeiul art.71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II a și b C.pen.

Reținând cazierul inculpatului (fila 17) și sentințele penale atașate la dosar (filele 79-84) s-a constatat faptul că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin s.p. nr. 413/07.02.2011 a Judecătoriei Timișoara, dosar nr._/325/2010, definitivă prin nerecurare la data de 19.02.2011 și prin s.p. nr. 418/15.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, dosar nr._/325/2011, definitivă prin nerecurare la data de 04.03.2012, precum și faptul că suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 413/07.02.2011 a Judecătoriei Timișoara, a fost anulată prin s.p. nr. 418/15.02.2012 a Judecătoriei Timișoara.

În temeiul art. 85 alin. 1 C.p.p. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin s.p. nr. 418/15.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, dosar nr._/325/2011, definitivă prin nerecurare la data de 04.03.2012.

S-a decontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 418/15.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, dosar nr._/325/2011, definitivă prin nerecurare la data de 04.03.2012 în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitate, astfel: pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 413/07.02.2011 a Judecătoriei Timișoara, dosar nr._/325/2010, definitivă prin nerecurare la data de 19.02.2011 pentru infracțiunea de furt de folosință calificat, prevazută de art. 208 alin. 4, art. 209 alin. 1 lit. g și i C.pen; pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 418/15.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, dosar nr._/325/2011, definitivă prin nerecurare la data de 04.03.2012 pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 320/1 alin. 4 și alin. 7 C. pr.pen.

În temeiul art. 36 al. 1, art. 34 lit. b C.p. raportat la art. 33 lit. a C.p., au fost contopite pedepsele astfel repuse în individualitatea lor cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicata în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 luni, urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 86/1 C.pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare pe un termen de încercare de 4 ani și 2 luni, stabilit conform art.86/2 al. 1 C.pen. și calculat potrivit art. 82 al. 3 C.pen., de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale.

În temeiul art. 86/3 al. 1 C.pen., pe durata termenului de încercare inculpatul va fi obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T.; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 86/3 al. 4 C.pen., supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță se va face de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., care în caz de neîndeplinire a obligațiilor de către inculpat, va sesiza instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art.86/4 alin. 2 C.pen. În temeiul art. 86/3 al. 2 C.pen., un exemplar al prezentei sentințe se va comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..

În temeiul art. 71 al. 5 C.pen., s-a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 al. 1 C.pr.pen. i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen., raportat la art. 86/4 alin. 1 și 2 C.p. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii în termenul de încercare a unei noi infracțiuni, având drept consecință executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară, precum și revocarea pentru neîndeplinirea cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

Sub aspectul laturii civile instanța, în temeiul art. 14, art. 346 C.p.p. a luat act ca partea vătămată a renunțat la pretențiile formulate în faza de urmărire penală, prejudiciul creat ca urmare a săvârșirii infracțiunii fiind integral recuperat (fila 50).

Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs P. de pe lângă J. Timișoara, arătându-se că sentința penală este netemeinică sub aspectul reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit. c C.p. cu consecința pronunțării unor pedepse sub minimul special cu privire la inculpații C. R. I. și G. T. T.. S-a mai arătat că sentința penală este nelegală și sub aspectul neaplicării disp. art. 86 ind. 5 al. 3 C.p., față de inculpatul G. T. T., cu consecința stabilirii în mod greșit a datei de la care curge termenul de încercare stabilit, în mod corect aceasta fiind data de 19.02.2011, dată la care a rămas definitivă sentința penală nr. 413/07.02.2013 a Judecătoriei Timișoara, prin care fusese pronunțată o condamnare cu suspendare condiționată, suspendare anulată prin sentința penală nr. 418/15.02.2012 a Judecătoriei Timișoara.

Examinând sentința penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp. art. 385 ind. 6 al. 3 C.p.p., instanța constată că recursul formulat de P. de pe lângă J. Timișoara este fondat, pentru următoarele considerente.

Instanța de fond, pe baza întregului material probator existent în cauză, în mod corect a stabilit starea de fapt dedusă judecății, respectiv aceea că în noaptea de 11/12.02.2009 inculpata C. R. I. a sustras de la partea vătămată P. V. C. suma de 4.000 lei, în timp ce aceasta dormea, întrucât cei doi inculpați și partea vătămată au dormit în aceeași încăpere, iar ulterior banii sustrași au fost cheltuiți de către ambii inculpați, faptele întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. g C.p. în ceea ce o privește pe inculpata C. R. I., respectiv de tăinuire, prev. și ped. de art. 229 al. 1 C.p. în ceea ce-l privește pe inculpatul G. T. T. întrucât acesta s-a folosit de banii sustrași de către inculpata C. R. I., știind că acești bani proveneau din furt.

Infracțiunile au fost recunoscute de către inculpați, astfel că prezumția de nevinovăție de care au beneficiat aceștia a fost răsturnată în speța de față.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C.p., gradul de pericol social al infracțiunilor, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, dar și circumstanțele personale ale inculpaților în sensul că aceștia au recunoscut săvârșirea faptelor, inculpata C. R. I. nu are antecedente penale, iar inculpatul G. T. T. a mai săvârșit alte infracțiuni, faptele respective fiind concurente cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea sa în prezentul dosar, iar pedepsele aplicate, de 2 ani și 8 luni închisoare inculpatei C. R. I. și de 2 luni închisoare inculpatului G. T. T., sunt de natură să conducă la reeducarea acestora.

P. a criticat faptul că instanța de fond a reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante facultative, cea prev. de art. 74 lit. c C.p. pentru inculpata C. R. I. și art. 74 lit. b și c C.p. pentru inculpatul G. T. T., raportat la comportamentul sincer pe parcursul procesului penal, prezentarea acestora în fața organelor judiciare la termenele de judecată acordate, repararea pagubei pricinuite, aceasta fiind recuperată în întregime, astfel că reținerea acestor circumstanțe s-a făcut în mod legal de către instanța de fond și nu se impune înlăturarea acestora, efectul acestui fapt fiind coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de legea penală.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor, raportat la toate împrejurările cauzei, în mod corect s-a apreciat că în cazul inculpatei C. R. I. se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 81 C.p., iar în ceea ce-l privește pe inculpatul G. T. T. se impune suspendarea sub supraveghere a pedepsei finale de 2 ani și 2 luni închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani și 2 luni, acesta urmând a fi supus unor măsuri de supraveghere, aceste modalități de executare a pedepselor fiind propice pentru reeducarea celor doi inculpați.

Recursul declarat de către P. de pe lângă J. Timișoara este fondat pentru considerentul legat de data de la care curge termenul de încercare stabilit în ceea ce-l privește pe inculpatul G. T. T..

Astfel, raportat la fișa de cazier a acestuia, prima instanță în mod judicios a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 418/15.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la data de 04.03.2012, sentință prin care a fost anulată o altă suspendare condiționată, cea din sentința penală nr. 413/07.02.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la data de 19.02.2011, iar ca urmare a faptului că s-a constatat că infracțiunile săvârșite de către inculpat sunt concurente, au fost contopite pedepsele după ce în prealabil au fost repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă finală de 2 ani și 2 luni închisoare.

Apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 86 ind. 1 C.p., instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare, însă instanța de fond a calculat în mod greșit termenul de încercare de la data rămânerii definitive a sentinței penale, întrucât potrivit disp. art. 86 ind. 5 C.p. în cazul în care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv 19.02.2011, dată la care a rămas definitivă sentința penală nr. 413 din 07.02.2011 a Judecătoriei Timișoara, prin care fusese pronunțată o condamnare cu suspendare condiționată, suspendare anulată prin sentința penală nr. 418/15.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, motiv pentru care recursul declarat de parchet urmează a fi admis, urmând a se efectua corectura de rigoare.

Pentru toate aceste considerente, se va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. Timișoara împotriva sentinței penale nr. 891 din 01.04.2013, pronunțată de J. Timișoara, se va casea sentința penală recurată și rejudecând:

În temeiul art. 86/5 C. pen. termenul de încercare stabilit pentru inculpatul G. T. T. curge de la data de 19.02.2011, dată la care a rămas definitivă sentința penală nr. 413 din 07.02.2011 a Judecătoriei Timișoara.

Se vor menține în rest dispozițiile hotărârii penale recurate.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul T., onorariu avocat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C.p.p. admite recursul declarat de P. de pe lângă J. Timișoara împotriva sentinței penale nr. 891 din 01.04.2013, pronunțată de J. Timișoara.

Casează sentința penală recurată și rejudecând:

Menține în rest dispozițiile hotărârii penale recurate.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul T., onorariu avocat din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 19 Septembrie 2013.

Președinte,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G. B. L. ANI B. A. N.

Grefier,

A. B.

Red. Gh.B./09.10.2013

Tehnored. A.B.

2 ex./09.10.2013

Prima instanță: L. M. T.