Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 159/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-08-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 159/A
Ședința publică de la 14 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător G. B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul A. împotriva sentinței penale nr. 225/25 iunie 2013 a Tribunalului A. pronunțată în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul intimat D. P., asistat de avocat oficiu P. S., lipsă celelalte părți.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul A. împotriva sentinței penale nr. 225/25 iunie 2013 a Tribunalului A., solicitând admiterea acestuia, întrucât soluția primei instanțe este nelegală, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul A., pentru judecarea unitară a laturii penale și civile a cauzei. În situația în care instanța a dispus disjungerea cauzei față de ceilalți doi inculpați, apreciază că acțiunea penală nu poate fi separată de acțiunea civilă în ceea ce îl privește pe inculpatul D. P..
Apărătorul din oficiu pentru inculpat a solicitat respingerea apelului declarat în cauză și menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale pronunțată de prima instanță.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, a solicitat respingerea apelului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
P. sentința penală nr. 225/25 iunie 2013 a Tribunalului A. pronunțată în dosar nr._, în baza art. 26 Cod penal, raportat la art. 9 alin. 1 lit. c și art. 9 alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 și 37 lit. a Cod penal și art. 3201 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului D. P., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru evaziune fiscală și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 ani.
S-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 215 din 19 mai 2006 a Tribunalului B. și s-a dispus executarea acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând a executa 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 ani.
S-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b și lit. c Cod penal, pe o durată de 2 ani, aplicată prin sentința penală nr. 690 din 29 iunie 2011 a Judecătoriei C., în pedeapsa cea mai mare de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 ani.
Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
S-a dedus din pedeapsă durata executată din 16.08.2012 la zi.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 690 din 29 iunie 2011 a Judecătoriei C., concomitent cu emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei după rămânerea definitivă.
În baza art. 12 din Legea 241/2005 s-a interzis inculpatului dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant al unei societăți comerciale, iar dacă are o astfel de calitate dispune decăderea din acest drept.
S-a disjuns latura civilă a cauzei și judecarea laturii penale față de inculpații T. S. și S. M. S. și s-a fixat termen de judecată la data de 09 iulie 2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul din dosarul nr. 28/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., înregistrat la data de 17 aprilie 2013, au fost trimiși în judecată inculpații T. S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 al. 1 lit. c cu aplicarea art. 9 alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, S. M. S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 al. 1 lit. c cu aplicarea art. 9 alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 29 alin. 1 lit. a din Legea 656/2003 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, D. P. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 al. 1 lit. c cu aplicarea art. 9 alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În fapt s-a arătat că în perioada mai – iunie 2011 Garda Financiară G., respectiv Garda Financiară A. au efectuat controale încrucișate la . G. și respectiv . A., având ca obiect verificarea relațiilor comerciale derulate între cele două societăți. De asemenea, atât . G. cât și . A. au făcut și obiectul unor inspecții fiscale efectuate de DGFP – Activitatea de Inspecție F..Astfel, s-a constat că inculpații T. S. și S. M., în calitate de reprezentanți ai . G. (primul având funcția de director general, iar învinuita fiind administratorul societății), au înregistrat în actele contabile și au declarat, în perioada octombrie 2009 – septembrie 2010, operațiuni fictive, reprezentând achiziții de mărfuri și utilaje de la . A. în valoare totală fără TVA de 6.473.500 lei.Au fost identificate în evidențele . G. un număr de 7 facturi fiscale, emise în perioada octombrie 2009 – septembrie 2010 de către . A., în care, singura referire cu privire la delegat și date privind expediția, este amprenta unei ștampile cu următoarele mențiuni „P. C. L. . nr._ CNP_".Trei dintre facturi, emise toate la data de 25.10.2009, justifică mărfuri transportate pe ruta Olanda (neprecizând locația de încărcare) – G., fără a se face referire, nici pe facturi și nici pe alte documente de transport, la locul de încărcare, mijloacele de transport utilizate, lungimea traseului ș.a., deși cheltuielile cu transportul sunt înregistrate de . G.. Celelalte patru facturi, aferente anului 2010, justifică achiziții de cantități însemnate de materiale: 46 cauciucuri de dimensiuni mari, 27 tone ulei și motorină, 800 m. cablu electric, utilaj de sortare mobil, fără a se preciza mijlocul de transport, locul de încărcare și traseul urmat.În cursul controlului și ulterior, pe parcursul cercetărilor, nici inculpata S. M. și nici inculpatul T. S., nu au putut prezenta un alt document care să furnizeze date suplimentare celor înscrise în facturi, respectiv contracte, comenzi, date de identificare ale mijloacelor de transport, date de identitate și de contact ale delegaților sau persoanelor ce reprezintă furnizorul.În urma verificărilor efectuate la societatea din A., s-a constatat că aceasta, a fost înființată la data de 21.10.2009, având ca administrator pe numitul P. C. L.. În fapt, însă, împuternicit să administreze această firmă, încă de la înființarea ei, era inculpatul D. P.. Acesta a fost singura persoană care putea efectua operațiuni în numele societății, în contul bancar al acesteia deschis la Raiffeisen Bank SA, sucursala A., în baza procurii speciale notariale încheiate la data de 29.10.2009.
. A. nu a condus deloc evidență contabilă și nu a întocmit niciuna din declarațiile fiscale obligatorii de TVA și impozit pe profit, neavând niciodată o activitate reală ci doar a emis facturi fictive pentru ca firmele beneficiare să poată deduce, aparent legal, TVA și cheltuieli. Pentru a face cât mai credibile aceste „relații comerciale", facturile erau achitate prin bancă iar imediat după ., inculpatul D. P. ridica banii în numerar și îi returna celor care au efectuat plata, reținând un comision pentru serviciul prestat, care varia între 1,5% și 1% din valoarea facturii.Principala firmă beneficiară a fost . G., pentru care inculpatul D. P. a emis în total 7 facturi fiscale în valoare de 6.473.500 lei fără TVA. Facturile au fost achitate prin ordine de plată semnate de inculpații T. S. și S. M. S., iar imediat după plată banii întorcându-se la aceștia în numerar sau prin virament bancar.Verificând extrasele de cont ale celor două societăți, s-a constatat că la data de 07.01.2010 . G. a virat, din contul său în contul . A., suma de 1.099.00 lei, în două tranșe, una de 500.000 lei, iar a doua de 599.000 lei. În aceeași zi, din suma primită, inculpatul D. P. a virat 11.000.000 lei într-un cont personal aparținând inculpatei S. M. S.. Tot în cursul aceleiași zile, inculpata a transferat o parte din bani înapoi în contul ., în două tranșe, una de 400.000 lei cu explicația „aport asociat" și a doua tranșă în valoare de 100.000 lei cu explicația „majorare capital social". A doua zi, în data de 08.01.2010, din suma de 500.000 lei rămasă în contul personal, inculpata a retras în numerar 60.000 lei și a virat din nou în contul . o a treia tranșă de bani în valoare de 439.500 lei, cu explicația „aport social". Restul sumelor de bani au fost reținute de bancă sub formă de comisioane.
Din raportul de inspecție fiscală încheiat de către DGFP G. – Activitatea de Inspecție F. (f. 27 - 36 vol. I), rezultă că . G. a dedus ilegal, în baza facturilor emise de . A., TVA în sumă de 1.270.465 lei și s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în valoare de 228.747 lei.
Înainte de începerea cercetării judecătorești inculpatul D. P. a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținută în sarcina lui prin actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei.
Analizând probatoriul administrat la urmărirea penală, s-a constatat că vinovăția inculpatului D. P. este dovedită prin probele administrate. Tribunalul a apreciat că sunt date suficiente cu privire la persoana inculpatului D. P. pentru a se stabili pedeapsa potrivit prevederilor art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat.
Admițând cererea formulată de inculpatul D. P., pentru aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate, instanța a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului, la 3 (trei) ani închisoare pentru evaziune fiscală și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 ani, având în vedere pericolul social al faptei și modalitatea de săvârșire a acesteia, precum și persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale.
În baza art. 864, raportat la art. 83 Cod penal, instanța a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 215 din 19 mai 2006 a Tribunalului B., a dispus executarea acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul execută 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal, instanța a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b și lit. c Cod penal, pe o durată de 2 ani, aplicată prin sentința penală nr. 690 din 29 iunie 2011 a Judecătoriei C., în pedeapsa cea mai mare de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 ani., această din urmă pedeapsă fiind rezultată după aplicarea prevederilor art. 86 4 raportat la art. 83 Cod penal, în privința pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 215 din 19 mai 2006 a Tribunalului B..
Văzând că lichidatorul judiciar S.P.P.I. C. CM IPURL G. pentru partea civilmente responsabilă . G., a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja avocat, în cauză urmând a fi audiați inculpații T. S. și S. M. S., tribunalul a disjuns latura civilă a cauzei și judecarea laturii penale față de inculpații T. S. și S. M. S..
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul A., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 22.07.2013.
În motivarea apelului s-a solicitat admiterea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât hotărârea este nelegală sub aspectul disjungerii cauzei față de coinculpații T. S. și S. M. ( atât în ceea ce privește latura penală cât și cea civilă), acțiunea penală neputând fi separată de cea civilă în ceea ce îl privește pe inculpatul D. P.. În raport cu infracțiunea dedusă judecății și anume evaziune fiscală în formă continuată, se impune judecarea cauzei în ansamblul său, stabilirea întinderii prejudiciului produs prin faptă fiind un criteriu important care își găsește reflectarea și în latura penală, referitor la vinovăția inculpatului precum și în planul tragerii la răspundere penală în procesul individualizării pedepsei. Se arată că latura penală nu poate fi corect soluționată, în raport de prejudiciu, deoarece în prezenta cauză întinderea prejudiciului nu a fost stabilită în integralitate, latura civilă fiind disjunsă tocmai în vederea stabilirii pagubei produse bugetului de stat.
Examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp.art. 371 al. 2 Cpp, instanța constată că apelul formulat de P. de pe lângă tribunalul A. este nefondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Instanța de fond, Tribunalul A., pe baza întregului material probator existent în cauză, a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, respectiv aceea că inculpatul D. P., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a emis un număr de 7 facturi fiscale în numele . G., fapte care întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 Cp rap. la art.9 alin.1 lit.c cu aplic. art.9 alin.2 din legea 241/2005 cu aplicv. art. 41 al. 2 Cp.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 Cp, gradul de pericol social al infracțiunilor, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, prejudiciul stabilit până în prezent, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, a avut o poziție procesuală corectă în sensul recunoașterii vinovăției, motiv pentru care a și beneficiat de aplicabilitatea disp.art. 320 ind.1 Cpp, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, iar raportat la toate aceste elemente, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare este de natură să conducă la reeducarea inculpatului.
În legătură cu critica parchetului formulată în legătură cu disjungerea laturii civile a cauzei pentru administrarea probelor în vederea confirmării întinderii prejudiciului constatat în faza de urmărire penală, se apreciază că această dispoziție este corectă în raport cu prevederile art. 320 ind.1 Cpp, acest text de lege permițând tocmai în vederea asigurării celerității soluționării cauzei, disjungerea cauzei cu privire la anumite persoane inculpate sau la disjungerea laturii civile a cauzei, atunci când judecata acestora ar întârzia judecata laturii penale a cauzei, așa cum s-a întâmplat și în prezenta speță.
Prejudiciul stabilit în cursul urmăririi penale a fost în cuantum de 1.449.212 lei, ca urmare a înregistrării în contabilitate de către coinculpații S. M. și T. S. a celor 7 facturi fiscale emise de inculpatul D. P. în care erau consemnate operațiuni comerciale fictive, în scopul deducerii ilegale a TVA-ului și a cheltuielilor aferente. Mai mult se vor administra probe cu privire la presupusa transferare a sumei de 1.000.00 leide către inculpata S. M. din contul personal în contul societății pe care o administrează ca și creditare a societății de către asocial și majorare a capitalului social, cunoscând că provine din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, această faptă neprivindu-l pe inculpatul D. P.. Suma reținută în sarcina inculpatului nu se apropie de un cuantum al prejudiciului care în cazul modificări acesteia să conducă la schimbarea încadrării juridice a faptei într-una mai gravă, astfel că sub aspectul laturii penale, modificarea cuantumului prejudiciului într-o anumită măsură nu afectează modalitatea de soluționare a laturii penale, așa cum susține P. în motivele de recurs.
Având în vedere că inculpatul a uzat de disp.art. 320 ind. 1 Cpp, în mod judicios instanța a făcut aplicarea acestui text de lege și cu privire la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, iar soluționarea laturii civile nu are relevanță cu privire la aplicarea textului de lege menționat mai sus, iar administrarea probelor privindu-i pe ceilalți coinculpați nu impietează asupra soluționării laturii penale, criticile Parchetului nefiind fondate în acest sens.
În opinia instanței de apel nu există nici un motiv de desființare a sentinței penale apelate și de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât s-a procedat în mod judicios la disjungerea laturii civile a cauzei pentru a nu întârzia soluționarea laturii penale a cauzei, modalitate permisă de lege, respectiv de art. 320 ind.1 Cpp, scopul acestui scop de lege fiind tocmai de a permite soluționarea cu celeritate a cauzelor penale, astfel că solicitarea Parchetului în acest sens va fi respinsă. În același timp se impune precizarea că disjungerea laturii civile de cea penală nu este prevăzută în mod exclusiv pentru infracțiunile de pericol, cum greșit încearcă P. de pe lângă Tribunalul A. să acrediteze ideea, ori câtă vreme nu există o asemenea restricție menționată expres de textul incriminator, nu se poate refuza aplicarea acestui text de lege, respectiv art.320/1 C.pr.pen.
Pentru toate aceste considerente, nefiind motive de desființare a hotărârii penale apelate, instanța urmează să respingă ca nefondat apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul A. împotriva sentinței penale nr. 225/25.06.2013 a Tribunalului A..
În baza art. 192 al.2 c.p.p va obliga inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 379 pct.1 lit.b c.p.p, respinge apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul A. împotriva sentinței penale nr. 225/25 iunie 2013 a Tribunalului A..
În baza art. 192 al.2 c.p.p obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul T..
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 august 2013.
Președinte, Judecător,
A. N. G. B.
Grefier,
A. J.
Red. AN/26.08.2013
Tehnored A.J. /2 ex/2.09. 2013
Prima instanță: T..A.- T. D.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
CAMERA DE CONSILIU DIN 26 AUGUST 2013
PREȘEDINTE: A. N.
Judecător: G. B.
Grefier: A. J.
Pe rol se află soluționarea din oficiu a îndreptării erorii materiale strecurată în cuprinsul minutei, considerentele și dispozitivul deciziei penale nr. 159/A/14.08.2013 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosar cu nr. de mai sus.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Dată fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Împotriva sentinței penale nr. 225/25.06.2013 a Tribunalului A. a formulat apel P. de pe lângă Tribunalul A. privind soluția dispusă față de inculpautl intimat D. P., iar Curtea de Apel Timișoara prin Decizia penală nr. 159/A/14.08.2013 a dispus respingerea apelului declarat ca nefondat.
Lecturând decizia penală nr. 159/A/14.08.2013 și minuta acesteia, s-a constatat că din eroare în minută, dispozitiv, și ultimul rând al considerentelor s-a inserat faptul că „ în baza art. 192 alin.2 c.p.p va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare față de stat”, deși având în vedere calitatea de intimat a inculpatului și împrejurarea că în cauză calea de atac a fost promovată de parchet, nu se impunea acest lucru.
Potrivit art. 195 C.p.p erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală sau de instanța de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat sau din oficiu. Constituie erori materiale în sensul textului de lege sus arătat de exemplu - trecerea greșită a unui număr, a unei sume de bani, a numelui, eroarea evidențiindu-se în lipsa oricărui dubiu, neimpunându-se reaprecierea, deliberarea, sau exprimarea unei convingeri.
Pentru aceste motive, instanța va dispune îndreptarea erorii materiale, conform art. 195 C.p.p, în sensul că în minuta, dispozitivul, și ultimul rând al considerentelor hotărârii, se va înlătura mențiunea referitoare la obligarea inculpatului la plata a 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DISPUNE :
În baza art. 195 C.p.p dispune din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta, dispozitivul, și primul ultimul rând al considerentelor hotărârii penale nr. 159/A/14.08.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ în sensul că se înlătură aliniatul „ în baza art. 192 al.2 c.p.p obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare față de stat”.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 august 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. N. G. B.
Grefier
A. J.
RED. GB
Dact A.j/2 exempl/26.08.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
