Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 1254/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1254/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-12-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1254/A
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Judecător C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpații M. G. și M. C. D. împotriva sentinței penale nr. 118 din 29.09.2015 a Judecătoriei M. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații apelanți M. G. și M. C. D., ambii fiind asistați de avocat ales R. V. din cadrul Baroului T., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind părțile civile intimate O. S. M. N. și Direcția Silvică Reșița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța procedează la audierea celor doi inculpați apelanți, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și depuse la dosar.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul R. V., pentru inculpații apelanți M. G. și M. C. D. solicită admiterea apelului astfel cum a fost motivat, desființarea sentinței și achitarea inculpaților în temeiul art. 16 al. 1 lit. c C.p.p. În subsidiar solicită admiterea apelului și aplicarea unor sancțiuni în limite legale, a căror executare să fie suspendată. Susține că faptele sunt din 2012-2013 astfel că legea mai favorabilă este Codul penal vechi, fiind posibilă aplicarea unor pedepse cu aplicarea disp. art. 81 sau 86 ind. 1 Cod penal vechi. Inculpații susțin că nu se fac vinovați de comiterea faptei care li se impută, probele acuzării constau în declarațiile a doi martori și procesul-verbal de constatare a faptului că au fost tăiați copaci din pădure. De asemenea, pădurarul ar fi văzut că lemnele tăiate au fost depozitate în grădina lui M. C. D. și existau urme că ar fi fost tăiate din pădure. Consideră că declarațiile martorilor sunt indirecte, că martorul S. a dat trei declarații diferite, mărturiile fiind astfel subiective și că nu pot fi condamnați inculpații pe aceste declarații. Inculpații susțin că lemnele se aflau lângă casa lor, însă aceasta nu înseamnă că ei le-au sustras din pădure, astfel că nu sunt dovezi suficiente și certe pentru condamnarea acestora. Inculpații au dat la urmărirea penală declarații de complezență, nici nu au recunoscut și nici nu au negat comiterea faptei, însă la instanță au declarat că nu au comis fapta. Mai arată că din expertiza întocmită în cauză rezultă că 22 bucăți de lemn dintre cele găsite lângă casa inculpatului M. C. D., au configurația lemnelor din pădure. Susține că în cauză există dubii care profită inculpaților, că modalitatea de executare a pedepselor de către inculpați în penitenciar este foarte dură, aceștia nu au cazier, iar scopul pedepsei se poate realiza și fără executarea pedepsei, inculpații având familii în întreținere. Concluzionând, solicită în principal achitarea inculpaților, iar în subsidiar reducerea pedepselor și suspendarea acestora conform Codului penal anterior.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpați ca nefondat, arătând că nu se impune achitarea acestora în temeiul art. 16 lit. c C.p., că expertiza a constatat în mod corect că 22 bucăți lemne au configurația cioatelor din pădure și au fost găsite în grădina inculpatului M. C. D., astfel că în mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpaților. Sentința este legală și temeinică și sub aspectul calificării juridice a faptei inculpaților, precum și a individualizării pedepselor și a modalității de executare.
Inculpatul apelant M. G., având ultimul cuvânt, arată că nu a fost în țară când se presupune că ar fi comis fapta.
Inculpatul apelant M. C. D., având ultimul cuvânt, arată că lemnele se aflau în fața grădinii, dar nu doar în fața grădinii lui, ci și a altor persoane, la 500 metri de localitate, astfel că lemnele nu au fost în posesia sa.
INSTANȚA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 118 din 29.09.2015, Judecătoria M. N. în baza art.396 alin.1 și 2 CPP l-a condamnat pe inculpatul M. G., fără antecedente penale la 1 an închisoare pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.108 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S..
În baza art.396 alin.1 și 2 CPP l-a condamnat pe inculpatul M. G. la 1 an închisoare pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.110 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S..
În baza art.33 lit. a) din Codul penal din 1969 au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului M. G. pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 1 an închisoare, fără spor de pedeapsă.
În baza art.396 alin.1 și 2 CPP a fost condamnat inculpatul M. C. D., fără antecedente penale, la 1 an închisoare pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.108 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S..
În baza art.396 alin.1 și 2 CPP l-a condamnat pe inculpatul M. C. D. la 1 an închisoare pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.110 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S..
În baza art.33 lit. a) din Codul penal din 1969 au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului M. C. D. pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 1 an închisoare, fără spor de pedeapsă.
În baza art.397 alin.1 CPP raportat la art. 1386 cod civil și art.9 din O.U.G. 85/2006 a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă O. S. M.-N..
În baza art. 398 raportat la art.274 alin.1 și 2 CPP au fost obligați inculpații M. G. și M. C. D. la plata cheltuielilor avansate de stat în cuantum de 1.000 de lei fiecare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria M. N. nr. 423/P/2013 din 06.08.2013, s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M. G. și M. C. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de „tăiere ilegală de arbori și sustragere de arbori”, faptă prev.de art.108 alin.1 lit.a și art.110 alin.1 lit.a din Legea 46/2008* cu aplic.art.33 lit.a C.p.
În expozitivul rechizitoriului a fost reținută următoarea situație de fapt:
În cursul lunilor aprilie – mai 2013 inculpații au tăiat și sustras un nr.de 47 arbori nemarcați de diferite specii și dimensiuni din punctul numit LA B. aparținând Primăriei . de O. S. M. Noua.
Cantitatea de lemne în valoare de 2294,37 lei a fost lăsată în custodia numitului S. G., pădurar în cadrul Ocolului S. M. Noua.
Inculpații au fost audiați în cauză, nu au recunoscut săvârșirea faptelor, dar din ansamblul probator rezultă cu certitudine că ei sunt autorii faptelor.
Astfel, materialul lemnos sustras a fost depozitat lângă grădina acestora iar din declarația martorului C. I. inginer șef district Ocol S. M. N., rezultă că aceștia după comiterea faptelor au apelat la el spunându-i că au tăiat lemnele crezând că aparțin izlazului comunal, neștiind că pădurea respectivă este administrată de O. S. M. N. și că pe terenul de unde au tăiat arborii voiau să amenajeze o grădină.
Pentru dovedirea acestei situații de fapt, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu, raportul nr.210/09.05.2013, proces verbal de lăsare în custodie, declarații martori, fișe calcul prejudiciu, adrese de constituire parte civilă.
În cauză au fost solicitate copiile fișelor de cazier judiciar ale inculpaților.
În faza cercetării judecătorești inculpații au fost ascultați în prezența apărătorului ales – avocat B. G. I. (declarații: filele 55, 56 și 57 din dosarul instanței).
În cadrul probei testimoniale au fost ascultați martorii: S. G. (filele 95, 189 și 208-209 din dosarul instanței), S. I. (fila 96 din dosarul instanței), Cîrpian I. (filele 97, 176, 177 din dosarul instanței), T. N. (fila 98 din dosarul instanței), T. G. F. (fila 99 din dosarul instanței).
Partea civilă O. S. M. N. a menționat că se constituie parte civilă cu suma reprezentând valoarea arborilor tăiați, dar nu a comunicat care este câtimea pentru prejudiciu produs prin fiecare infracțiune.
La termenul de judecată din 21.01.2014, instanța a încuviințat proba cu expertiză silvică solicitată de inculpați prin apărător, iar la data de 09.09.2014 a fost depus raportul de expertiză tehnică efectuat de expert F. Eugeniu C..
Inculpații prin apărător au depus la dosarul cauzei obiecțiuni la raportul de expertiză silvică, obiecțiuni la care expertul a răspuns potrivit adresei din 09.01.2015.
La data de 21.09.2015, inculpații au formulat concluzii scrise, prin care au solicitat achitarea, potrivit art. 16 alin. 1 lit. c din Cod proc. penală, întrucât nu există probe că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși nelegal în judecată. De asemenea, au solicitat respingerea cererii de constituire de parte civilă de către partea vătămată, ca fiind neîntemeiată, nedovedită.
Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a constatat că, în fapt, în data de 08.05.2013, în timpul efectuării unei patrule pe domeniul silvic al comunei Gîrnic, aflat în administrarea Ocolului S. M.-N., pădurarul S. G. a observat că un număr de 47 de arbori au fost tăiați ilegal.
Analizând urmele lăsate de transportarea arborilor tăiați, martorul S. G. a ajuns în aproprierea grădinii proprietatea inculpatului M. C. D., unde arborii tăiați erau depozitați.
În data de 09.05.2013, martorul S. G. a sezisat O. S. M.-N. cu săvârșirea faptei de tăiere ilegală de arbori conform înscrisului de la fila 8 din dosarul de urmărire penală. P. același înscris martorul a menționat că a avut loc o discuție între el și cei doi inculpați, ocazie cu care aceștia au recunoscut săvârșirea faptei, dar că nu au știut că arborii sunt pe domeniul comunei Gârnic.
Deși cei doi inculpați au contestat însăși existența săvârșirii infracțiunii, instanța reține existența săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.108 alin.1 lit. a) și art.110 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S. pe baza declarațiilor de martori ale numiților S. G. (filele 23 și 24 din dosarul de urmărire penală, filele 95, 189 și 209 din dosarul instanței), Cîrpian I. (filele 25 și 26 din dosarul de urmărire penală, filele 97, 176-177 din dosarul de urmărire penală), T. G. F. (filele 27 și 28 din dosarul de urmărire penală, fila 99 din dosarul instanței), procesul-verbal de constatare a infracțiunii de la fila 9 din dosarul de urmărire penală și raportul de expertiză tehnică în specialitatea silvicultură de la fila 143 din dosarul instanței.
Inculpații prin concluziile scrise au contestat faptul că în prezent cei 47 de arbori nu mai există, fiind folosiți la școala primară din . de foc, conform înscrisurilor de la fila 92 din dosarul de urmărire penală. Din cei 47 de arbori tăiați ilegal, la momentul efectuării expertizei tehnice au rămas un număr de 22 de arbori, cu un volum de 5,999 mc. Expertul a stabilit că „între cei 22 de arbori găsiți la sol și cioatele din teren există o corespondență sub aspect dimensional și al speciei”.
Faptul că restul de 25 de arbori au fost folosiți ca lemne foc la școala primară din . nicio importanță în ceea ce privește existența infracțiunii săvârșite. Acești arbori au rămas în custodia martorului S. G., dar lemnul este un material perisabil în condițiile în care este păstrat în spații deschise, expus la condițiile meteorologice. Astfel cum a constatat și expertul, acești arbori pot fi folosiți doar ca lemne de foc, iar din momentul tăierii și până în prezent au trecut mai mult de 2 ani. În aceste condiții, se impunea folosirea materialului lemnos înainte ca acesta să se degradeze în totalitate.
Inculpații, tot prin concluzii scrise, au invocat faptul că probele referitoare la conținutul constitutiv al infracțiunilor trebuiau administrate în faza de urmărire penală și nu în instanță. Conform prevederilor Codului de procedură penală, administrarea probelor se face atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată. Singura probă care a fost administrată în fața instanței (restul probelor fiind readministrate) a fost cea privind expertiza tehnică în specialitatea silvicultură. În faza de urmărire penală O. S. M.-N. s-a constituit parte civilă și a depus fișa de calcul raportat la prețul mediu pe metru cub.
Inculpații, în faza de urmărire penală nu au contestat nici tăierea ilegală a arborilor constatată prin procesul-verbal și nici cuantumul sumei calculată de O. S.. D. în instanță cei doi au formulat o cerere privind administrarea probei cu expertiza prin care să se stabilească dacă cei 47 de arbori au fost tăiați și care este valoarea lor, cerere care a fost încuviințată de instanță. Dacă susținerea inculpaților potrivit căreia probele trebuiau administrate în faza de urmărire penală și nu în instanță ar fi fost adevărată, atunci instanța ar fi trebui inițial să respingă cererea inculpaților privind efectuarea expertizei cu aceeași motivare.
În ceea ce privește persoanele care au săvârșit cele două infracțiuni, instanța a reținut că acest aspect este dovedit cu declarațiile martorilor Cîrpian I. și S. G.. Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor nici în faza de urmărire penală și nici în faza de judecată.
Faptul că arborii au fost depozitați lângă proprietatea mai multor persoane, nu numai a inculpatului M. C. D., aspect asupra căruia apărătorul inculpaților a insistat la fiecare depoziție de martor, nu prezintă nicio importanță. Localizarea depozitului de arbori tăiați ilegal a reprezentat doar un indiciu pentru care martorul S. G. a contactat cei doi inculpați, nu și o dovadă a săvârșirii faptelor penale de către aceștia. Însă, recunoașterea săvârșirii faptelor făcută atât martorului S. G., cât și martorului Cîrpian I., reprezintă dovada săvârșirii faptelor de către cei doi inculpați.
Martorul S. G. a fost audiat în fața instanței de trei ori datorită neconcordanțelor din declarațiile sale. Dacă prin cererea adresată ocolului silvic acesta susținea că cei doi inculpați i-au recunoscut direct săvârșirea faptelor, prin declarația dată în fața organelor de poliție a susținut că inculpații i-au recunoscut martorului Cîrpian I. săvârșirea faptelor, iar prin a doua declarație dată în fața instanței nu a mai menționat deloc aceste aspecte. La a treia declarație luată în fața instanței martorul S. G. a menționat că nu își explică neconcordanțele din declarații sale. La întrebarea instanței, acesta a declarat că nu încearcă să dea o declarație favorabilă inculpaților care sunt afinii săi, dar pe tot parcursul procedurii de luare a declarației martorul S. G. a invocat că „este o situație dificilă, suntem rude”. În aceste condiții instanța a constatat că martorul a fost cel care a sesizat autoritățile cu privire la săvârșirea infracțiunilor, dar ulterior a adoptat o atitudine subiectivă, iar prin declarațiile sale ulterioare a încercat să pună într-o lumină favorabilă cei doi inculpați.
Instanța de fond a dat credibilitate declarației martorului Cîrpian I., care, deși este rudă cu cei doi inculpați, a avut o poziție neutră față de cele întâmplate și nu a avut declarații contradictorii. Acesta a declarat că inculpatul M. C. D. a recunoscut săvârșirea faptei în fața sa, însă a refuzat să plătească la O. S. M. N. valoarea materialului lemnos. Acesta a declarat că atât inculpatul M. C. D. cât și martorul S. G. l-au sunat în urma discuției dintre cei doi, fapt ce confirmă cele susținute de martorul S. G. prin sesizarea adresată Ocolului S. M.-N. de la fila 8 din dosarul de urmărire penală. De asemenea, martorul a declarat că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și în fața sa.
Afirmația conform căreia cei doi inculpați nu știau că arbori tăiați se află pe domeniul comunei Gârnic nu poate fi considerată ca fiind adevărată de vreme ce inculpații nu dețin un fond forestier în vecinătate și nici nu aveau dreptul de a tăia arbori în zona respectivă.
Inculpatul M. G. a susținut pe tot parcursul procesului că în luna aprilie 2013 avea o altă ocupație, iar în luna mai 2013 a fost plecat în Germania.
Această afirmație nu a fost susținută de niciun mijloc de probă. Este improbabil ca o persoană să locuiască timp de o lună într-o altă țară, iar în acest timp să nu existe nicio o dovadă a șederii sale care să poată fi adusă în instanță ca mijloc de probă. Mai mult, conform declarației fratelui său, inculpatul M. C. D., de la fila 15 din dosarul de urmărire penală, depozitarea arborilor nemarcați s-a făcut lângă grădina sa aproximativ în luna noiembrie 2012, situație în care nu mai prezintă importanță unde se afla fratele său în luna mai 2013. Această susținere reprezintă de fapt o nouă dovadă a existenței celor două infracțiuni, contrar celor susținute prin concluziile scrise. De vreme ce inculpatul a recunoscut că arborii nemarcați erau lângă proprietatea sa, dar în același timp a invocat prin concluziile scrise că nu s-a făcut dovada că „cele 47 de cioate din pădure ar fi fost rezultatul unei infracțiuni”, instanța a reținut și reaua-credință a inculpatului M. C. D..
Procesul-verbal de căutare a celor doi inculpați prin care s-a stabilit că inculpatul M. G. este plecat în Germania, nu are nicio valoare probatorie, de vreme ce constatarea agentului de poliție s-a făcut pe baza susținerilor inculpatului M. C. D., care, în mod evident, are tot interesul să afirme acest lucru.
Inculpații nu au contestat verbal, în scris sau cu un alt mijloc de probă declarațiile martorilor Cîrpian I. și S. G.. Singura apărare privitoare la aceste aspecte a fost afirmația cu caracter general că infracțiunile nu au fost dovedite.
S-a menționat că la stabilirea existenței celor două infracțiuni instanța a avut în vedere cantitatea de 15,743 mc de masă lemnoasă calculată în cadrul urmăririi penale raportat la un număr de 47 de arbori tăiați și nu cea de 5,999 mc constatată de expert, deoarece volumul inițial a fost calculat pe baza celor menționate în procesului-verbal de constatare a infracțiunii și declarațiile martorilor Cîrpian I. și S. G., angajați ai Ocolului S. M.-N. și martorului T. G. F., reprezentantul comunei Gârnic. Astfel, cum s-a menționat anterior, este importantă masa de lemn de la momentul constatării infracțiunii și nu cea existentă în momentul efectuării expertizei, lemnul fiind un material perisabil.
În drept, fapta inculpaților M. G. și M. C. D. de a tăia un număr de 47 de arbori cu un volum de 15,743 mc, fără drept, din fondul silvic aflat în proprietatea comunei Gîrnic și în administrarea Ocolului S. M.-N. este prevăzută și pedepsită de art.108 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S..
Fapta inculpaților M. G. și M. C. D. de a sustrage cei 47 de arbori cu un volum de 15,743 mc, fără drept, de pe fondul silvic aflat în proprietatea comunei Gîrnic și în administrarea Ocolului S. M.-N. este prevăzută și pedepsită de art.110 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S..
În ceea ce privește concursul de infracțiunii, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile Codului penal din 1969, deoarece Codul penal din 2009 prevede obligativitatea aplicării sporului de pedeapsă în timp ce în vechiul cod acesta are un caracter facultativ.
Sub aspectul laturii obiective instanța de fond a reținut că elementul material al faptei prevăzute de art.108 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S. este reprezentat de acțiunea de secționare a arborilor de rădăcină pentru un număr de 47 de arbori cu un volum total de 15,743 mc din fondul silvic aflat în proprietatea comunei Gîrnic și în administrarea Ocolului S. M.-N., iar elementul material al faptei prevăzute de art.110 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S. este reprezentat de acțiunea de sustragere fără drept a unui număr de 47 de arbori cu un volum de 15,743 mc din fondul silvic aflat în proprietatea comunei Gîrnic și în administrarea Ocolului S. M.-N..
Urmarea imediată a săvârșirii faptei prevăzute de art.108 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S. este reprezentată de prejudiciul creat prin secționarea arborilor de rădăcină, prejudiciu care se calculează conform O.U.G. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora.
Pentru infracțiunea prevăzută de art.110 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S. urmarea imediată este reprezentată de prejudiciul produs prin sustragerea materialului lemnos, respectiv valoarea arborilor. Trebuie menționat că prejudiciul pentru infracțiunea prevăzută de art.110 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S. a fost recuperat prin preluarea în custodie a arborilor depozitați lângă proprietatea inculpatului M. C. D..
Legătura de cauzalitate pentru ambele infracțiuni rezultă din materialitatea faptelor deoarece prejudiciul produs este consecința directă a faptelor comise.
În ceea ce privește latura subiectivă, instanța de fond a reținut că ambele fapte au fost săvârșite cu intenție directă de către cei doi inculpați. Astfel cum s-a menționat anterior, afirmația inculpaților conform căreia nu știau că se află pe fondul silvic al comunei Gîrnic nu a putut fi primită deoarece cei doi nu dețin niciun fond forestier în vecinătate și nici dreptul de a exploata fondurile forestiere din zona respectivă.
Deoarece a reținut existența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, instanța de fond s-a aplecat în continuare asupra elementelor de individualizare a pedepselor ce au fost aplicate.
Conform art.72 din Cod penal din 1969 „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”.
Conform art.108 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S. „tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se sancționează după cum urmează: a) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei…”.
Conform art.110 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S. „furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național constituie infracțiune și se sancționează după cum urmează: a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de 5 până la 20 de ori inclusiv mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior…”.
Instanța de fond a luat în considerare reaua-credință a inculpatului M. C. D. care a declarat că a văzut arbori nemarcați și tăiați lângă proprietatea sa, pentru care ulterior să conteste existența faptelor penale. Chiar și ipoteza în care el nu ar fi săvârșit fapta, existența depozitului de lemne tăiate și nemarcate lângă proprietatea este confirmată chiar de inculpat, motiv pentru care nu poate să invoce inexistența faptelor.
În ceea ce privește inculpatul M. G., instanța a reținut că din cazierul judiciar al inculpatului rezultă că acesta a mai fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art.108 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S..
Instanța de fond a luat în considerare și volumul masei lemnoase sustrase tăiate și sustrase în mod nelegal, acela de 15,743 mc, fiind aproape de limita superioară de 20 mc, fapt ce ar conduce la o încadrare juridică mai gravă.
De asemenea, pentru ambele fapte și ambii inculpații instanța de fond a luat în considerare faptul că aceștia au negat săvârșirea faptelor pe tot parcursul procesului penal, deși din materialul probatoriu rezultă o situație contrară.
Pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.108 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S., instanța de fond a aplicat inculpatului M. G. pedeapsa de 1 an închisoare.
Pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.110 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S., instanța de fond i-a aplicat inculpatului M. G. pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.33 lit. a) din Codul penal din 1969, instanța de fond a reținut existența concursului de infracțiuni între cele două fapte și, în conformitate cu art.34 alin.1 lit. a) din Codul penal din 1969, a aplicat inculpatului M. G. pedeapsa cea mai mare, respectiv cea de 1 an închisoare, fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă.
Instanța de fond a aplicat inculpatului M. C. D. pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.108 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S..
Pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.110 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S., instanța de fond i-a aplicat inculpatului M. C. D. pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.33 lit. a) din Codul penal din 1969, instanța de fond a reținut existența concursului de infracțiuni între cele două fapte și, în conformitate cu art.34 alin.1 lit. a) din Codul penal din 1969, a aplicat inculpatului M. C. D. pedeapsa cea mai mare, respectiv cea de 1 an închisoare, fără aplicare vreunui spor de pedeapsă.
În ceea ce privește modalitatea de aplicare a pedepselor stabilite, instanța de fond a reținut că, deși reprezentantul Ministerului Public a solicitat la concluziile pe fond amânarea aplicării pedepselor ce urmează să fie stabilite de instanță, în concret nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.83 alin1. lit. d) Cod penal. Inculpații nu au recunoscut faptele reținute în sarcina lor, situație în care îndreptarea inculpaților nu se poate atinge decât prin aplicarea pedepsei.
Mai mult, de vreme ce instanța de fond a reținut că în cauză este aplicabil Codul penal din 1969 ca lege mai favorabilă, instanța nu poate aplica o instituție din actualul Cod penal, de vreme ce aplicarea legii mai favorabile se aplică global, conform Deciziei nr.265 din 06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României nr.372 din 20.05.2014.
Astfel cum s-a reținut anterior, cei doi inculpați nu au recunoscut săvârșirea faptelor. În aceste condiții instanța a constatat că scopul stabilirii pedepsei nu poate fi atins fără ca inculpații să fie privați de libertate, îndreptarea neputând avea loc fără a se recunoaște săvârșirea faptelor. Pentru inculpatul M. G. instanța de fond a reținut, în plus, că acesta este la a treia faptă penală de acest gen, pentru primele două fiind obligat la plata unei amenzi administrative anterior. De vreme ce inculpatul perseverează în comportamentul infracțional, suspendarea pedepsei ar reprezenta pentru acesta o formă de încurajare a continuării activității infracționale.
În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a respins cererea.
Deși partea civilă O. S. M.-N. a menționat că se constituie parte civilă cu suma reprezentând valoarea arborilor tăiați, nu a comunicat care este câtimea pentru prejudiciu produs prin fiecare infracțiune.
Conform art.1386 Cod Civil „repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare…”. În cauză, prejudiciul produs prin săvârșirea faptei prevăzute de art.110 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S. a fost reparat prin recuperarea materialului lemnos care ulterior a fost lăsat în custodia martorului S. G., angajat al părții vătămate.
În ceea ce privește prejudiciul creat prin săvârșirea faptei prevăzute de art.108 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S., instanța de fond a reținut că pentru calcularea sa sunt aplicabile prevederile O.U.G. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora.
Conform art.9 alin. 1 din O.U.G. 85/2006 „în cazul recuperării, în condițiile legii, de materiale lemnoase obținute prin producerea de pagube, răspunderea patrimonială este limitată la diferența dintre valoarea pagubelor stabilită în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență și valoarea încasată prin comercializarea materialelor lemnoase recuperate”.
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, la momentul efectuării acestei expertize mai existau doar 22 de arbori. Restul masei lemnoase, respectiv un număr de 25 arbori, au fost folosiți ulterior de Primăria comunei Gîrnic la încălzirea școlii primare din localitate, care se află în administrația sa.
După cum rezultă din concluziile expertului, întreaga cantitate de material lemnos poate fi folosită doar ca lemne de foc. De vreme ce . forestier, a recuperat întreaga masă lemnoasă sustrasă și a folosit o parte din ea, fără a comercializa bunurile rămase, instanța a reținut că prejudiciul pentru infracțiunea prevăzută de art.108 alin.1 lit. a) din L.46/2008 privind Codul S. este recuperat.
În opinia primei instanțe, nu prezintă importanță dacă valoarea totală a prejudiciului este cea stabilită de expert prin răspunsul la obiecțiuni sau cea stabilită de O. S. M.-N. prin fișa de calcul de la fila 32 din dosarul de urmărire penală; diferența rezultă din numărul de arbori existenți la data efectuării calcului. De vreme ce întreg prejudiciul a fost recuperat prin recuperarea arborilor sustrași, o parte din arbori au fost folosiți de proprietar iar restul rămas nu a fost comercializat, inculpații nu mai pot fi obligați la plata contravalorii prejudiciului.
Împotriva sentinței penale nr. 118 din 29.09.2015 a Judecătoriei M. N. au declarat apel inculpații M. G. și M. C. D. înregistrate pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 05.11.2015, sub nr._ .
În motivarea apelului inculpații solicită în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe, iar pe fondul cauzei să se dispună achitarea lor în temeiul art. 16 al. 1 lit. c C.p.p., urmând ca, cererea de constituire de parte civilă să rămână respinsă.
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., C. reține următoarele:
Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tăiere ilegală și furt de arbori.
Solicitarea inculpaților privind achitarea în baza art.16 alin.1 lit.C C.p.p. pe motiv că nu există probe cu privire la săvârșirea faptelor imputate este nefondată.
Vinovăția inculpaților cu privire la faptele imputate în actul de sesizare al instanței rezultă din procesul de sesizare din oficiu, procesul verbal de custodie, expertiză silvică judiciară efectuată în faza cercetării judecătorești, declarațiile inculpaților și declarațiile martorilor S. G., Cărpian I., T. G. F., T. N., S. I. și din care rezultă faptul că în cursul lunilor aprilie – mai 2013 inculpații au tăiat și sustras un nr. de 47 arbori nemarcați de diferite specii și dimensiuni din punctul numit „ La brad” aparținând primărie comunei Gârnic, administrat de O. S. M. N., prejudiciul fiind 2294,37 lei.
În ceea ce privește cantitatea de material lemnos tăiată și sustrasă, instanța de apel constată că în mod corect prima instanță a menținut prejudiciul constatat în faza de urmărire penală, întrucât în faza de judecată, ca urmare a raportului de expertiză tehnică întocmit și a obiecțiunilor aferente (filele 143- 149 dosar fond), rezultă faptul că din cei 47 de arbori aflați în custodia pădurarului S. G. care au fost tăiați de către inculpați au fost expertizați doar 22 întrucât diferența de material lemnos a fost valorificată prin predarea către Școala din P. M. pentru foc.
Cu toate acestea s-a stabilit prin expertiză faptul că între cei 22 de arbori găsiți la sol și identificați potrivit procesului verbal de custodie și cioatele din teren identificare potrivit procesului verbal de sesizare din oficiu există o corespondență sub aspectul dimensional și al speciei, astfel încât nu poate fi reținută apărarea inculpaților referitoare la faptul că între arbori tăiați și cei găsiți de către martorul S. G., pădurar la O. S. M. N., nu ar exista identitate.
De altfel, la data de 08.05.2013 ca urmare a efectuării unei patrule pe domeniul silvic, martorul S. G. a identificat un nr. de 47 cioate, iar ca urmare a urmelor lăsate de transportarea arborilor a identificat materialul lemnos sustras în apropierea grădinii proprietatea inculpatului M. C. D., unde arbori tăiați erau depozitați, iar prin expertiză s-a dovedit identitatea între cioate și materialul lemnos depozitat.
Instanța de apel înlătură apărarea inculpaților referitor la faptul că nu poate fi dispusă condamnarea acestora, întrucât nu există probe directe în sensul că nicio persoană nu i-a văzut tăind lemne sau transportându-le, deoarece nu la toate infracțiunile săvârșite există și martori oculari, dar în cauză din ansamblul materialului probator rezultă faptul că inculpații au săvârșit infracțiunile, întrucât potrivit procesului verbal de sesizare din oficiu și a celui de lăsare în custodie coroborat cu expertiza judiciară, rezultă faptul că au fost tăiați ilegal 47 de arbori care au fost depozitați în apropierea grădinii inculpatului M. C. D., iar din declarațiile martorilor Cărpian I. și S. G. rezultă faptul că inculpații sunt autorii infracțiunilor de tăiere ilegală și furt de arbori întrucât aceștia le-au recunoscut martorilor faptul că au săvârșit faptele.
Cu toate că martorul S. G. și-au schimbat declarațiile în cursul cercetării judecătorești, instanța de apel constată că de regulă - atunci când s-au respectat regulile procedurale - așa cum este cazul în speță - declarațiile care reflectă cel mai exact adevărul sunt cele pe care părțile le-a scris în momentele inițiale ale urmăririi penale precum și cele în care acesta a relatat liber faptele într-un moment când nu s-au aliniat unor scenarii construite în apărarea inculpaților, motiv pentru care în mod corect prima instanță a dat eficiență doar acestei declarații. De altfel, chiar martorul audiat a treia oară în fața primei instanța a invocat faptul că „este într-o situație dificilă, deoarece este rudă cu inculpații” fiind de înțeles faptul de ce acesta într-o declarația dată în fața instanței nu a mai menționat aspectul referitor la faptul că inculpații i-ar fi recunoscut săvârșirea faptei.
În sprijinul primei declarații a martorului S. G. este și declarația martorului Cărpian I. care și-a menținut declarațiile pe parcursul procesului penal și care a confirmat faptul că atât inculpatul M. cât și martorul S. G. l-au sunat și i-au confirmat faptul că inculpații au săvârșit faptele.
Apărarea inculpatului M. G. referitoare la faptul că în luna aprilie 2013 avea o altă ocupație, iar în luna mai 2013 a fost plecat în Germania, nu corespunde adevărului și nu îl exonerează pe acesta de răspundere penală, în condițiile în care aceasta nu a fost susținută de niciun mijloc probator.
În cauză nu are relevanță locul depozitării materialului lemnos invocat de către inculpați ca nefiind proprietatea acestora, în condițiile în care potrivit expertizei judiciare s-a dovedit identitatea dintre cioate și materialul lemnos depozitat, iar pe de altă parte martorii au confirmat tăierea acelui material lemnos de către inculpați.
De altfel, în faza de urmărire penală inculpații nu au contestat faptul că ar fi tăiat materialul lemnos imputat. Astfel, în cauză s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în actul de sesizare al instanței.
La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 C.p. din 1969. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
La stabilirea pedepselor s-a avut în vedere gravitatea faptelor săvârșite, numărul de infracțiuni săvârșite în concurs, dar și elementele favorabile inculpaților precum lipsa antecedentelor penale, recuperarea prejudiciului, motiv pentru care se constată că pedepsele rezultante de 1 an închisoare au fost corect individualizate prin orientarea spre minimul special prevăzut de textul de lege.
Critica inculpaților privind modalitatea de executare a pedepsei este întemeiată. Astfel, raportat la faptul că inculpații nu au antecedente penale, potrivit fișei de cazier judiciar, fiind la primul contact cu legea penală, la faptul că prejudiciul a fost recuperat, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite prevederile art.81 C.p. din 1969, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, raportat la cuantumul pedepsei rezultante de 1 an închisoare, la persoana inculpaților, motiv pentru care apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de detenție, cu un termen de încercare de 3 ani și cu posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în situația în care inculpații nu respectă prevederile legale în această perioadă. P. modul de individualizare a executării pedepsei trebuie avută în vedere, pe lângă reeducarea inculpatului, și utilitatea socială a unei astfel de măsuri, motiv pentru care instanța de apel va suspenda condiționat executarea pedepsei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul declarat de inculpații M. G. și M. C. D. împotriva sentinței penale nr. 118 din 29.09.2015 a Judecătoriei M. N., va fi desființată sentința penală apelată și rejudecând:
În baza art. 81 și 82 C.p. vechi, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de câte 1 an închisoare aplicată inculpaților M. G. și M. C. D., pe un termen de încercare de 3 ani.
Se va atrage atenția inculpaților asupra disp. art. 83 C.p.
Se va aplica inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.p. vechi, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 71 al. 5 C.p. se va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de inculpații M. G. și M. C. D. împotriva sentinței penale nr. 118 din 29.09.2015 a Judecătoriei M. N..
Desființează sentința penală apelată și rejudecând:
În baza art. 81 și 82 C.p. vechi, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de câte 1 an închisoare aplicată inculpaților M. G. și M. C. D., pe un termen de încercare de 3 ani.
Atrage atenția inculpaților asupra disp. art. 83 C.p.
Aplică inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.p. vechi, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 71 al. 5 C.p. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
G. BUGARSKYCODRINA I. M.
GREFIER,
A. B.
Red. C.I.M./07.12.2015
Tehnored.A.B.
2 ex./10 Decembrie 2015
Prima instanță: C.C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1174/2013.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1189/2015.... → |
|---|
