Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1174/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1174/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 07-10-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSARUL NR._ cod operator 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 1174/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 07 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. I.
JUDECĂTOR: V. S.
JUDECĂTOR: C. C.
GREFIER: V. R.
Ministerul Public este reprezentat de procuror L. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpatul T. M. B. și P. de pe lângă J. O., împotriva sentinței penale nr. 35 din 01.03.2013 pronunțată de J. O., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent personal, aflat în stare de libertate, asistat de avocat T. C. L. din cadrul Baroului T., în substituirea avocatului ales O. R. I. din cadrul Baroului C.-S., lipsă fiind părțile vătămate intimate C. L. și IPJ C.-S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul ales al inculpatului recurent depune la dosar un memoriu cu motivele de recurs, împuternicire avocațială și delegație de substituire.
Instanța, din oficiu, în baza art. 334 C.p.p., pune în discuție schimbarea de încadrare juridică reținută în sarcina inculpatului din instigare la mărturie mincinoasă și instigare la favorizarea infractorului în două infracțiuni de instigare la mărturie mincinoasă (în raport de numiții C. R. G. și T. I.), după care îi aduce la cunoștință inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății pentru pregătirea apărării.
Avocatul ales al inculpatului recurent precizează că nu solicită nici lăsarea cauzei mai la urmă și nici amânarea judecării cauzei întrucât este pregătit să pună concluzii și pe problema încadrării juridice invocată de instanță.
Instanța acordă cuvântul asupra recursurilor formulate și asupra schimbării de încadrare juridică.
Procurorul solicită admiterea recursului declarat de către P. de pe lângă J. O., casarea sentinței penale recurate ca fiind netemeinică și nelegală și în rejudecare solicită aplicarea unei pedepse sporite inculpatului pentru motivele arătate în scris.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice pusă în discuție de instanță solicită respingerea cererii de încadrarea juridică și menținerea încadrării juridice stabilită prin rechizitoriu.
Avocatul ales al inculpatului recurent solicită respingerea recursului declarat de către P. de pe lângă J. O. și admiterea recursului declarat de către inculpat, casarea sentinței penale recurate și în rejudecare solicită achitarea inculpatului pentru infracțiunile de ultraj, instigare la mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului.
Cu privire la infracțiunea de ultraj arată că inculpatul nu a avut intenția de a lovi partea vătămată, lipsind astfel vinovăția inculpatului, astfel, solicită achitarea în baza art. 10 alin.1 lit.c C.p.p.
Cu privire la infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă arată că este incidentă o cauză de nepedepsire.
În ceea ce privește infracțiunea de instigare la favorizarea infractorului arată că această faptă nu există.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice pusă în discuție de către instanță din oficiu, pune concluzii de admitere a excepției.
Procurorul solicită respingerea recursului declarat de către inculpat, ca nefundat, și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul recurent în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile avocatului său ales și solicită respingerea recursului parchetului și arată că a recunoscut faptele comise.
Avocatul din oficiu care s-a prezentat la termenul de judecată din data de 09.09.2013 solicită instanței acordarea onorariului parțial și rectificarea erorii materiale strecurate în încheierea anterioară în sensul menționării corecte a prenumelui său, din O. B. în O. G..
Instanța în baza art. 195 C.p.p. dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea de ședință din data de 09.09.2013, cu privire la prenumele domnului avocat O. G. din „O. B. în O. G.”.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 35 din 01 martie 2013 pronunțată în dosar nr._ J. O., în baza art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen, a condamnat pe inculpatul T. M. B., fiul lui N. D. și D. Drăguța, născut la 6.02.1977 în Sector 1 București, domiciliat în Grădinari nr.130 jud.C.-S., fără antecedente penale,
- la 1 (un) an închisoare.
În baza art.239 al.1,2 și 5 din C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen, a condamnat pe inculpatul T. M. B.
- la 1 (un) an închisoare.
În baza art. 217 al.1 C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen, a condamnat pe inculpatul T. M. B.
- la 1 (una) lună închisoare.
În baza art. 25 C.p, rap. la art.260 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen, a condamnat pe inculpatul T. M. B.
- la 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 25 C.p, rap. la art.264 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen, a condamnat pe inculpatul T. M. B.
- la 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 33 lit.”a” și 34 lit.”b” C.P., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 71 al.1 Cod penal, a interzis inculpatului T. M. B. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a . Cod penal și de art. 64 lit. b. Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 (trei) ani care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal,a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
A constatat că inculpatul T. M. B. a fost arestat preventiv în perioada 23 ianuarie -28 februarie 2013 și a dedus din pedeapsă perioada preventivă. Constată prejudiciul recuperat.
A constatat că la data de 27 februarie 2013 inculpatul a fost pus în libertate.
În baza art.38 C.p.p. a disjuns judecarea faptelor reținute în sarcina inculpaților C. R. G. și T. I. privind infracțiunile prev.de art.260 al.1 C.p. și 264 al.1 C.p., cu aplicarea art.33 lit.” b” C.p., într-un dosar nou și judecarea acesteia separat.
În baza art. 191 alin 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul T. M. B. la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărâ astfel prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. O., înregistrat la această instanță sub nr._ din 7.02.2013 a fost trimis în judecată inculpatul T. M. B., pentru săvârșirea infracțiunilor de: „conducere pe drumurile publice a unui autoturism cu o alcoolemie peste limita legală”, prev. de art.87 al.1 OUG 195/2002, „ultraj” prev. și ped. de art.239 al.1, 2 și 5 C.penal, „ distrugere” prev. și ped. de art. 217 al.1 C.penal, „instigare la mărturie mincinoasă” prev. și ped. de art.25 rap. la art. 260 al.1 C.penal, „ instigare la favorizarea infractorului” art.25 rap la art.264 al.1 C.penal, cu aplicarea art.33 lit.a) și b) C.penal.
La termenul din 26.02.2012, înainte de începerea cercetării judecătorești inculpatul a făcut o declarație personală în fața instanței că dorește să fie judecat cu aplicarea art.320/1 c.pr.pen., pe baza probelor de la urmărire penală, probe pe care le cunoaște și le însușește și nu solicită probe în apărare.
Analizând întregul material probator administrat, instanța a constatat că situația de fapt reținută în actul de inculpare este corectă, fiind dovedită cu mijloacele de probe administrate în cauză.
În fapt, în seara zilei de 19.01.2013 inculpatul T. M. B. împreună cu numiții C. R. G. și T. I., s-au deplasat la Reșița, cu autoturismul proprietatea numitului C., marca Audi A4 cu nr._, la discoteca BAMBOO din Reșița. Aici, inculpatul T. a consumat circa 700 ml Wisky Ballantines, deși era deja în stare vădită de ebrietate, fiind observat de martorul U. L. Ș. care se afla la o masă învecinată. Inculpatul și cei doi prieteni ai săi au părăsit localul în jurul orelor 3,00, deplasându-se cu același autoturism pe ruta Reșița-Grădinari, autoturismul fiind condus de inculpatul T., iar în jurul orelor 4,00 au ajuns în Grădinari, unde inculpatul s-a apropiat de echipajele poliției naționale și de frontieră, a strigat către polițiști „deșteptarea” și le-a propus să facă o cursă auto, după care inculpatul s-a deplasat în viteză pe DN 57. Organele de poliție au pornit în urmărirea inculpatului, iar acesta a evitat filtrul și a virat pe una din străzile laterale, oprind în fața unui imobil. Când a observat că se apropie organele de poliție, inculpatul a oprit autoturismul și a determinat pe numiții C. și T. să declare cu autoturismul era parcat, iar până acolo au ajuns cu un taxi. Organele de poliție au observat însă că autoturismul a fost condus de inculpat pe drumurile publice și pe raza localității Grădinari și au procedat la reținerea acestuia, ocazie cu care au observat că acesta consumase o cantitate apreciabilă de alcool întrucât emana vapori de alcool, iar în autoturism se aflau numiții C. R. G. proprietarul autoturismului, pe scaunul din dreapta șoferului și T. I., care se afla pe bancheta din spate. Întrucât organele de poliție nu dețineau aparatul de testare Drager, au condus pe inculpat și pe numitul C. care încredințase inculpatului autoturismul, la sediul Poliției O.. Aici, inculpatul a fost introdus în sala de așteptare unde a fost supravegheat de martorii polițiști de frontieră I. M. și G. P. S., de față aflându-se și martorul M. P.. Numitul C. R. G. a fost condus într-un birou la etajul 1 al clădirii pentru consemnarea unei declarații cu privire la împrejurările în care a fost încredințat autoturismul inculpatului T.. În acest timp, inculpatul aflându-se în sala de așteptare, a amenințat pe partea vătămată, agentul de poliție C. L. D., cu acte de violență și cât acest a se afla în biroul ofițerului de serviciu, despărțit de sala de așteptare de un geam tip termopan, inculpatul a lovit cu scaunul spre agentul de poliție. Scaunul a lovit cu putere geamul, care s-a spart, a pătruns în biroul alăturat prin golul format, însă partea vătămată a reușit să se ferească. Cioburile de la geam au fost împrăștiate în celălalt birou și o parte din ele au lovit fața părții vătămate producându-i acestuia leziuni de tăiere.
În drept, fapta inculpatului, de a conduce pe drumurile publice autoturismul marca Audi A4 cu nr.de înmatriculare_, având o alcoolemie de 1,80 g%o, la prima probă, și de 1,70 g%o, la a doua probă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autoturism cu o alcoolemie peste limita legală”, prev. de art.87 al.1 OUG 195/2002.
Fapta inculpatului, care în seara zilei de 19.01.2013, în timp ce se afla în sala de așteptare la sediul Poliției O., a amenințat cu acte de violență pe agentul de poliție C. L. D. și în timp ce acesta se afla în biroul ofițerului de serviciu, despărțit de sala de așteptare de un geam termopan, a lovit cu un scaun geamul termopan, care s-a spart, scaunul a pătruns în biroul alăturat, prin golul format, însă partea vătămată reușește să se ferească; cioburile care s-au împrăștiat au atins și fața părții vătămate producându-i acestuia leziuni prin tăiere, potrivit certificatului medico-legal nr.125/A2/22.01.2013, partea vătămată a prezentat în zona feței o excoriație care poate fi produsă din lovire cu un corp dur și a necesitat o zi de îngrijire medicală; întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prev.și ped.de art.239 al.1,2 și 5 din c.pen.
Fapta inculpatului, care în data de 19/20.01.2013, aflându-se în sediul Poliției O. a lovit cu un scaun un geam termopan care s-a spart, prejudiciul fiind de 46,5 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prev.și ped.de art.217 al.1 c.pen.
Fapta inculpatului de a determina pe numiții C. R. G. și T. I. să declare în mod mincinos, în calitate de martori, aspecte mincinoase care ar urma să zădărnicească urmărirea penală față de propria persoană, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de „instigare la mărturie mincinoasă” prev. și ped. de art.25 rap. la art. 260 al.1 C.penal, și „instigare la favorizarea infractorului” art.25 rap la art.264 al.1 C.penal.
Din verificarea fișei de cazier judiciar a inculpatului T. reiese că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere disp. art. 72 c.pen., potrivit cărora, la stabilirea și aplicarea pedepsei, se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă ca urmare a aplicării disp.art.3201 al.7 c.pr.pen., de pericolul social concret al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. De asemenea, potrivit disp.art.52 c.pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnaților, scopul pedepsei fiind acela al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. În raport cu aceste criterii, instanța a aplicat inculpatului pedepsele reținute în dispozitivul hotărârii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, P. de pe lângă J. O. și inculpatul.
Procurorul a solicitat majorarea pedepselor, având în vedere starea de fapt reținută prin rechizitoriu, antecedentele penale ale inculpatului și atitudinea sa procesuală.
Inculpatul a solicitat achitarea pentru infracțiunile de: ultraj (pe motiv că lipsește latura subiectivă), instigare la mărturie mincinoasă (întrucât există o cauză de nepedepsire – martorii C. R. G. și T. I. recunoscând adevărul mai înainte de a se produce arestarea sa) și instigare la favorizarea infractorului (fapta nu există).
Recursul declarat de procuror este fondat (însă pentru alte motive decât cele invocate de parchet), iar recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul a recunoscut în totalitate acuzațiile formulate împotriva sa prin rechizitoriu (f. 13 dosarul de fond) și a solicitat să fie judecat exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește. Prima instanță a admis cererea și a pronunțat soluția de condamnare în cadrul procedurii simplificate de judecată, prevăzută de art. 3201 C.proc.pen.
În această ipoteză, pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. a C.proc.pen. (fapta nu există) sau lit. d (lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii), precum și încetarea procesului penal în baza art. 10 lit. i1 C.proc.pen. (există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege), astfel cum a solicitat în recurs inculpatul, nu este legal posibilă, întrucât art. 3201 alin. 7 C.proc.pen. permite doar pronunțarea unei soluții de condamnare.
Dacă inculpatul aprecia că sunt temeiuri de achitare sau de încetare a procesului penal trebuia să solicite judecarea în cadrul procedurii obișnuite, procedură care permitea primei instanțe să efectueze o cercetare judecătorească în urma căreia putea să pronunțe soluțiile invocate de inculpat. Solicitările recurentului presupun o reevaluare a situației de fapt din rechizitoriu, situație pe care inculpatul a acceptat-o atunci când a solicitat să fie judecat în cadrul procedurii simplificate, astfel încât nu se mai poate da curs cererii ulterioare a inculpatului.
Singurul aspect care poate fi modificat este cel legat de încadrarea juridică, astfel cum prevede art. 3201 alin. 6 C.proc.pen.
Din acest punct de vedere instanța de recurs observă că inculpatul a fost acuzat, printre altele, că i-a determinat pe martorii C. R. G. și T. I. să declare mincinos în fața organelor de urmărire penală cu ocazia instrumentării dosarului penal deschis împotriva inculpatului-recurent pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, că nu inculpatul a condus autoturismul marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare CS 77 COCS, ci deplasarea s-a făcut cu un taximetru, îngreunând astfel urmărirea penală. Această faptă a fost încadrată juridic în prevederile art. 25 C.pen. raportat la art. 260 C.pen. (instigare la mărturie mincinoasă) și art. 25 C.pen. raportat la art. 264 C.pen. (instigare la favorizarea infractorului), cu aplicarea art. 33 C.pen.
Infracțiunea de favorizare a infractorului are caracter subsidiar, neputând fii reținută dacă există alte incriminări speciale ale favorizării (cum ar fi mărturia mincinoasă sau înlesnirea evadării). Se observă că în speță există o incriminare specială (art. 260 C.pen – mărturia mincinoasă), astfel încât nu se poate reține concomitent infracțiunea de favorizare a infractorului și infracțiunea de mărturie mincinoasă ci doar infracțiunea de mărturie mincinoasă (două infracțiuni în concurs real, având în vedere că doi martori au fost convinși să declare mincinos).
În consecință va fi schimbată încadrarea juridică din instigare la mărturie mincinoasă și instigare la favorizarea infractorului în două infracțiuni de instigare la mărturie mincinoasă.
În ce privește individualizarea pedepselor, Curtea apreciază că prima instanță a stabilit pedepse în conformitate cu cerințele prevăzute de art. 72 C.pen, atât în raport de natura faptelor (majoritatea infracțiunilor fiind de pericol abstract), consecințele produse (persoana ultragiată a avut nevoie de o zi de îngrijire medicală, iar distrugerea a vizat un geam) cât și persoana inculpatului (fără antecedente penale, însă căruia i s-au aplicat în trecut sancțiuni administrative).
Procedând la individualizarea pedepselor pentru cele două infracțiuni de mărturie mincinoasă Curtea urmează să stabilească câte două pedepse de 8 luni închisoare, pe care le va contopi cu cele stabilite de prima instanță pentru celelalte infracțiuni.
Pentru aceste considerente, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cpp va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. O. împotriva sentinței penale nr.35/01.03.2013 pronunțată de J. O. în dosarul nr._ .
Va casa sentința atacată și, în rejudecare:
Va descontopi pedeapsa principală rezultantă de un an închisoare aplicată inculpatului T. M. B. în pedepsele componente de:
- un an închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen;
- un an închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.239 al.1,2 și 5 din C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen;
- o lună închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 al.1 C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen;
- 8 (opt) luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C.p, rap. la art.260 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen;
- 8 (opt) luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C.p, rap. la art.264 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen.
În baza art.334 Cpp va schimba încadrarea juridică reținută în rechizitoriu din infracțiunile de instigare la mărturie mincinoasă (prevăzută de art.25 Cp raportat la art.260 alin.1 Cp) și instigare la favorizarea infractorului (prevăzută de art.25 Cp raportat la art.264 alin.1 Cp) în două infracțiuni de instigare la mărturie mincinoasă prevăzute de art.25 Cp raportat la art.260 alin.1 Cp. cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În baza art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen îl va condamna pe inculpatul T. M. B., fiul lui N. D. și D. Drăguța, născut la 6.02.1977 în Sector 1 București, domiciliat în Grădinari nr.130 jud.C.-S., fără antecedente penale,
- la 1 (un) an închisoare.
În baza art.239 al.1,2 și 5 din C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen, îl va condamna pe inculpatul T. M. B.
- la 1 (un) an închisoare.
În baza art. 217 al.1 C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen, îl va condamna pe inculpatul T. M. B.
- la 1 (una) lună închisoare.
În baza art. 25 C.p, rap. la art.260 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen, îl va condamna pe inculpatul T. M. B.
- la 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 25 C.p, rap. la art.260 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen, îl va condamna pe inculpatul T. M. B.
- la 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 33 lit.”a” și 34 lit.”b” C.P., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, sporită cu 6 luni, în final un an și 6 luni închisoare.
Va menține dispoziția de suspendare condiționată a executării pedepsei principale rezultante și va stabili un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
Va menține în rest sentința recurată.
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cpp va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T. M. B. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.192 alin.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea recursului declarat de procuror vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art.192 alin.2 Cpp va obliga inculpatul să plătească statului suma de 150 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea recursului declarat de inculpat.
Va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., reprezentând onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cpp admite recursul declarat de P. de pe lângă J. O. împotriva sentinței penale nr.35/01.03.2013 pronunțată de J. O. în dosarul nr._ .
Casează sentința atacată și, în rejudecare:
Descontopește pedeapsa principală rezultantă de un an închisoare aplicată inculpatului T. M. B. în pedepsele componente de:
- un an închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen;
- un an închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.239 al.1,2 și 5 din C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen;
- o lună închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 al.1 C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen;
- 8 (opt) luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C.p, rap. la art.260 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen;
- 8 (opt) luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C.p, rap. la art.264 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen.
În baza art.334 Cpp schimbă încadrarea juridică reținută în rechizitoriu din infracțiunile de instigare la mărturie mincinoasă (prevăzută de art.25 Cp raportat la art.260 alin.1 Cp) și instigare la favorizarea infractorului (prevăzută de art.25 Cp raportat la art.264 alin.1 Cp) în două infracțiuni de instigare la mărturie mincinoasă prevăzute de art.25 Cp raportat la art.260 alin.1 Cp. cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În baza art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen, condamnă pe inculpatul T. M. B., fiul lui N. D. și D. Drăguța, născut la 6.02.1977 în Sector 1 București, domiciliat în Grădinari nr.130 jud.C.-S., fără antecedente penale,
- la 1 (un) an închisoare.
În baza art.239 al.1,2 și 5 din C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen, condamnă pe inculpatul T. M. B.
- la 1 (un) an închisoare.
În baza art. 217 al.1 C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen, condamnă pe inculpatul T. M. B.
- la 1 (una) lună închisoare.
În baza art. 25 C.p, rap. la art.260 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen, condamnă pe inculpatul T. M. B.
- la 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 25 C.p, rap. la art.260 alin.1 C.p., cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.pr.pen, condamnă pe inculpatul T. M. B.
- la 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 33 lit.”a” și 34 lit.”b” C.P., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, sporită cu 6 luni, în final un an și 6 luni închisoare.
Menține dispoziția de suspendare condiționată a executării pedepsei principale rezultante și stabilește un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
Menține în rest sentința recurată.
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T. M. B. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.192 alin.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea recursului declarat de procuror rămân în sarcina acestuia.
În baza art.192 alin.2 Cpp obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea recursului declarat de inculpat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., reprezentând onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.10.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
F. I. V. S. C. C.
GREFIER,
V. R.
Red.F.I.
Tehn.V.R./ 2 ex/15.10.2013
Primă instanță: J. O.
Jud. M. T..
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... | Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... → |
|---|
