Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 32/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 32/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.32/A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18 ianuarie 2016
PREȘEDINTE: I. P.
JUDECĂTOR: C. C.
GREFIER: C. P.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de asigurătorul S.C.C. A.. S.A. împotriva sentinței penale nr. 43/17.09.2015 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpatul intimat Știole A. D. lipsă, avocat ales B. C., pentru asigurătorul apelant se prezintă consilier juridic D. Palacean, lipsind părțile civile intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.
Consilierul juridic al asigurătorului apelant solicită admiterea apelului astfel cum a fost motivat și depus la dosar, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare să se rețină în sarcina victimei un procent mult mai ridicat din culpă în producerea accidentului rutier raportat la normele legale în materie încălcate de acesta. Arată că victima a fost cea care a generat starea de pericol.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului asigurătorului ca nefondat și menținerea sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică arătând că în raportul de expertiză s-a reținut în mod corect culpa de 50-50.
Avocatul ales al inculpatului intimat solicită admiterea apelului asigurătorului.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 43/17.09.2015 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosar nr._,
În baza art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul Știole A. – D. născut la data de 25 iunie 1991 în localitatea Gurahonț, jud. A., fiul lui Știole N. și Știole R. – F., cetățenie – român, studii – superioare, necăsătorit, operator CNC la ., cu domiciliul în comuna Vîrfurile, ., jud. A., posesor al C.I. . nr._ eliberat de SPCLEP Sebiș la data de 11 iunie 2010 și CNP_;
- la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 81 raportat la art. art. 82 Cod penal 1968 cu aplicarea în totalitate a art. 5 din Noul Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei de către inculpat pe durata termenului de încercare, de 4 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II - a și lit. b Cod penal 1968 și conform art. 71 alin. 5 Cod penal 1968 a dispus suspendarea executării acestor pedepse pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 359 Cod procedură penală 1968, cu aplicarea în totalitate a art. 5 din Noul Cod penal a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 Cod penal 1968.
În baza art. 26 Cod procedură penală a dispus disjungerea acțiunii civile exercitată de părțile civile M. R. – I., personal și în reprezentarea minorelor M. D. – L. și M. D. – I. în contradictoriu cu inculpatul Știole A. – D. și asiguratorul . și a fixat termen pentru soluționarea cauzei la data de 15 octombrie 2015, ora 11,00.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului 600 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gurahont nr. 359/P/2013 înregistrat la această instanță la data de 04 mai 2015 a fost trimis în judecată inculpatul Știole A. - D. trimis pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 192 Cod penal.
S-a reținut în sarcina sa că în seara zilei de 30 aprilie 2013, în jurul orelor 22,oo a condus pe DN 79A pe direcția Gura Văii – Gurahonț, autoturismul marca VW cu număr de înmatriculare_ avându-l ca pasager dreapta față pe martorul N. F.. În același timp tractorul marca Renault, neînmatriculat sau înregistrat în circulație, condus de către victima M. D. și care tracta un utilaj agricol a pătruns de pe un drum lăturalnic pe DN 79 A, reușind a se încadra pe partea carosabilă și fiind depășit de un alt vehicul care circula din direcția Gura Văii, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor L. F. și L. I., transportați pe aripile laterale ale tractorului.
La ., în dreptul imobilului cu număr administrativ 41 de pe . în zona km 20, inculpatul Știole A. – D. sesizând târziu prezența în fața sa pe partea carosabilă tractorul condus de către victima M. D. cu toate manevrele pe care le-a efectuat, a avut loc un impact frontal între autoturismul condus de acesta și partea din spate a utilajului agricol pe care îl tracta cu tractorul.
În urma impactului victima M. D. a suferit leziuni corporale grave, fiind transportat la Spitalul Clinic de Urgență Timișoara, unde datorită evoluției nefavorabile a stării de sănătate a decedat la 07 mai 2013. Din Raportul medico – legal de necropsie nr. 212/A3/08 mai 2015 eliberat de Institutul de Medicină Legală Timișoara rezultă că moartea acesteia a fost de natură violentă și s-a datorat dilacerărilor cerebrale și cerebeloase survenite în cadrul unui traumatism cranio – cerebral sever, în contextul unui politraumatism cu componență cranio - cerebrală (fractură de boltă și bază craniană, hemoragie leptomeningee, contuzii și dilacerări cerebrale) și toracică (multiple fracturi costale, hemotorax), leziuni traumatice care s-ar fi putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, posibil în cadrul unui accident rutier.
Împrejurările în care s-a produs accidentul de circulație au fost consemnate de către organele de poliție în procesul – verbal de cercetare la fața locului, cu această ocazie fiind efectuate măsurători și fotografii judiciare și a fost întocmită schița accidentului. De asemenea, inculpatului i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind însă negativ.
Pentru stabilirea dinamicii și mecanismului de producere a accidentului de circulație, dar și a posibilităților reale și concrete de evitare a acestuia, în cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize criminalistice rezultatul acesteia fiind consemnat în Raportul nr. 121/23 septembrie 2014 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara.
Astfel, cu privire la locul impactului și potrivit concluziilor expertului, coliziunea dintre autoturismul condus de inculpat și tractorul Renault condus de către victimă a avut loc în planul longitudinal al drumului, în timp ce utilajul se afla în mișcare, respectiv se deplasa parțial pe sensul opus de deplasare, aspect care, coroborat cu procesul – verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică infirmă susținerile inculpatului că în timpul efectuării manevrei de depășire victima M. D. a virat brusc spre stânga, ceea ce a determinat inevitabil impactul cu utilajul condus de acesta.
De asemenea, potrivit Raportului de expertiză criminalistică, culpa în producerea accidentului rutier aparține inculpatului Știole A. – D. și care a circulat pe . viteză de 93 km/h, fiind încălcate dispozițiile art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 potrivit căruia limita maximă de viteză în localitate este de 50 km/h. Mai mult, acesta putea preveni producerea accidentului rutier prin corelarea vitezei de deplasare cu distanța de vizibilitate frontală și care să îi permită să oprească în interiorul spațiului de vizibilitate disponibil în orice moment, fiind încălcate și prevederile art. 48 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 conform căruia conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Analizând și comportamentul victimei M. D. prin raportare la normele care disciplinează circulația pe drumurile publice se constată, potrivit aceluiași Raport de expertiză, că și acesteia îi revine o culpă în producerea accidentului rutier, având obligația de a circula cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului și să își echipeze tractorul pe timp de noapte cu mijloace de iluminat corespunzătoare. Este de menționat și faptul că tractorul Renault condus de către victimă nu figura înmatriculat sau înregistrat în circulație.
Atât în cursul urmăririi penale cât și cu ocazia aducerii la cunoștință a calității de inculpat, Știole A. – D. a avut o comportare sinceră, apreciind și recunoscând că îi revine o parte din culpă în producerea accidentului rutier a cărui victimă a fost M. D..
În cauză în ședința publică din data de 20 august 2015 s-au constituit părți civile, M. R. – I., M. D. – I. și M. D. – L. cu suma totală de 450.000 euro echivalent în lei la data plății efective cu titlu de daune morale, respectiv câte 150.000 euro fiecare și cu suma de 3.264 lei reprezentând daune materiale din care 2.159 lei cheltuieli de înmormântare iar 1.105 lei contravaloarea expertizei tehnice efectuată în cauză precum și la obligarea alături de asigurator la plata unei prestații periodice lunare de câte 430 lei către cei doi minori, de la data decesului până la vârsta majoratului, cuantumul de 860 lei reprezentând 1/3 din media veniturilor realizate de defunct în ultimele 16 luni de viață. În aceeași ședință . a solicitat ca la stabilirea despăgubirilor civile să se aibă în vedere culpa comună în producerea accidentului a inculpatului și a victimei.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești astfel cum a fost menționat mai sus, instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
În seara zilei de 30 aprilie 2013, în jurul orelor 22 și 30 minute inculpatul Știole A. – D. a condus pe DN 79A pe direcția Gura Văii – Gurahonț, autoturismul marca VW cu număr de înmatriculare_ avându-l ca pasager dreapta față pe martorul N. F.. În același timp tractorul marca Renault neînmatriculat sau înregistrat în circulație, condus de către victima M. D. care tracta și un utilaj agricol, a pătruns de pe un drum lăturalnic pe DN 79 A, reușind a se încadra pe partea carosabilă și fiind depășit de un alt vehicul care circula din direcția Gura Văii, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor L. F. și L. I., transportați pe aripile laterale ale tractorului.
În urma impactului victima M. D. a suferit leziuni corporale grave, fiind transportat la Spitalul Clinic de Urgență Timișoara, unde datorită evoluției nefavorabile a stării de sănătate a decedat la 07 mai 2013, cauza decesului datorându-se leziunilor suferite, constând în dislocările cerebrale și cerebeloase survenite în cadrul unui traumatism cranio – cerebral sever, în contextul unui politraumatism cu componența cranio – cerebrală (fracturi de boltă și baza craniană, hemoragie leptomeningee, contuzii și dilacerări cerebrale) și toracice (multiple fracturi costale și hemotorax).
Din Raportul de expertiză criminalistică nr. 121/23 septembrie 2014, întocmit de Laboratorul Interjudețean Timișoara al Institutului Național de Expertize Criminalistice din cadrul Ministerului Justiției rezultă că autoturismul condus de inculpat a circulat cu viteza de 93 km/h, deși pe segmentul de drum în cauză limita maximă de viteză era de 50 km/h fapt ce dovedește că îi aparține culpa în producerea accidentului pentru că a încălcat dispozițiile art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și ale art. 48 din aceeași ordonanță pentru că nu a ținut seama de condițiile de drum, în sensul că dacă ar fi corelat viteza autoturismului cu distanță de vizibilitate, care raportat la ora producerii accidentului era redusă, putea preveni producerea accidentului.
În ce privește pe victima M. D. instanța a constatat și culpa acestuia la producerea accidentului pentru că tractorul pe care îl conducea și atelajul tractat de acesta nu erau echipate cu mijloace de iluminare corespunzătoare astfel cu rezultă din declarația martorului N. F. – C. și pentru faptul că nu a circulat cu utilajele cât mai aproape de marginea din partea dreaptă a drumului, obligație prevăzută de art. 41 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și care a nesocotit și solicitările martorilor L. E. și L. I., care îl însoțeau, aflate și ei pe aripile tractorului, de a nu pătrunde pe DN 79 A la momentul acela, având în vedere că în ziua respectivă a anului circulau la o anumită distanță 3 autovehicule, dintre care unul se găsea în depășirea altui autovehicul.
Față de această stare de fapt instanța a reținut culpa egală a inculpatului Știole A. – D. și a victimei M. D. în producerea accidentului.
În consecință fapta inculpatului Știole A. – D. care în seara zilei de 30 aprilie 2013, în jurul orelor 22 și 30 minute în timp ce conducea pe DN 79 A autovehiculul marca VW cu număr de înmatriculare_ cu o viteză de 93 km/h pe . Gurahonț unde viteza maximă admisă de lege era de 50 km/h a lovit frontal tractorul Renault condus de victima M. D. cu urmare a neadaptării vitezei la condițiile de drum și vizibilitate și în urma impactului a decedat conducătorul utilajului agricol, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal.
Ca urmare instanța în baza acestor dispoziții cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul Știole A. – D. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 81 raportat la art. art. 82 Cod penal 1968 cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de către inculpat pe durata termenului de încercare, de 4 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II - a și lit. b Cod penal 1968 și conform art. 71 alin. 5 Cod penal 1968 a dispus suspendarea executării acestor pedepse pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 359 Cod procedură penală 1968, cu aplicarea în totalitate a art. 5 din Noul Cod penal a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 Cod penal 1968.
În baza art. 26 Cod procedură penală a dispus disjungerea acțiunii civile exercitată de părțile civile M. R. – I., personal și în reprezentarea minorelor M. D. – L. și M. D. – I. în contradictoriu cu inculpatul Știole A. – D. și asiguratorul . și a fixat termen pentru soluționarea cauzei la data de 15 octombrie 2015, ora 11,00.
Ca urmare a condamnării inculpatului, în baza prev. art. 191 alin.1 Cod procedură penală, l-a obligat și la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel asigurătorul S.C.C. A.. S.A. solicitând admiterea apelului astfel cum a fost motivat și depus la dosar, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare să se rețină în sarcina victimei un procent mult mai ridicat din culpă în producerea accidentului rutier raportat la normele legale în materie încălcate de acesta. Arată că victima a fost cea care a generat starea de pericol.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor de apel invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art. 417 alin. 2 c.p.p., Curtea găsește hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală, urmând a o menține cu consecința respingerii apelului pentru următoarele considerente:
În urma producerii accidentului rutier din data de 30.04.2013 s-a procedat la identificarea dispozițiilor legale ce au fost încălcate de către persoanele implicate în accidentul rutier.
Ca urmare a întocmirii raportului de expertiză criminalistică aflat la filele 108-117 dosar UP s-a stabilit faptul că inculpatul putea preveni producerea evenimentului rutier prin corelarea permanentă a vitezei de deplasare cu distanța de vizibilitate frontală de care a dispus în orice moment, respectiv reducerea vitezei de deplasare a autovehiculului la o valoare care să-i permită să oprească în interiorul spațiului de vizibilitate frontal disponibil în orice moment.
Prin același raport s-a stabilit faptul că victima putea preveni producerea evenimentului rutier dacă ar fi circulat cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului și ar fi echipat pe timpul nopții tractorul cu mijloacele de iluminare corespunzătoare.
Din cuprinsul probatorului administrat în faza de urmărire penală s-a constatat faptul că inculpatul a încălcat disp. art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată referitoare la limita maximă de viteză în localități (această limită este de 50 km/h iar inculpatul a circulat cu o viteză de 93 km/h) precum și disp. art. 48 alin.1 din OUG 195/2002 referitoare la adaptarea vitezei în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
De asemenea, victima a încălcat dispozițiile art. 41 alin. 1 din OUG 195/2002 și pe cele ale art. 10 din HG 1391/2006 referitoare la circulația pe timp de noapte (tractorul împreună cu utilajul nefiind echipate corespunzător) precum și faptul că tractorul condus nu era înregistrat sau înmatriculat, astfel că victima nu avea dreptul să circule pe drumurile publice cu un astfel de utilaj agricol.
În cadrul hotărârii atacate, judecătorul fondului a avut în vedere dispozițiile legislative încălcate de către persoanele implicate în accident, stabilind în mod corect culpa egală a inculpatului și a victimei în producerea accidentului.
La stabilirea gradului culpei participanților la trafic nu trebuie să existe o echivalență perfectă între textele de lege încălcate de către cei implicați în urma accidentului, putând fi stabilit un grad al culpei mai ridicat sau mai redus chiar și în situația în care participanții la trafic încalcă una sau mai multe din regulile de circulație, importantă fiind aprecierea în concret a situației, precum și posibilitatea de evitare a accidentului.
În acest sens victima ar fi putu să evite accidentul de circulație numai în situația în care nu pătrundea pe drumul public atât datorită faptului că tractorul și utilajul nu erau semnalizate corespunzător cât și datorită faptului că respectivul tractor nu era înregistrat sau înmatriculat în circulație.
Cu toate acestea, chiar și în situația în care acest ansamblu condus de către victimă ar fi fost corect echipat și ar fi avut dreptul de a circula pe drumurile publice, inculpatul datorită vitezei ridicate de deplasare ar fi putu evita accidentul numai în situația în care astfel cum s-a arătat în raportul de expertiză adopta o viteză de deplasare care să-i permită să oprească în interiorul spațiului de vizibilitate frontal disponibil în orice moment.
Din concluziile aceluiași raport de expertiză rezultă faptul că spațiul teoretic necesar opririi autoturismului inculpatului (având în vedere viteza de deplasare a acestuia de 93 km/h) a fost de circa de 77 m, distanță care este apreciată ca fiind foarte mare în raport de configurația segmentului de drum respectiv.
În condițiile în care inculpatul ar fi avut o viteză de până la 50 km/h (viteza maximă permisă pe respectivul segment de drum), chiar și în situația în care ansamblul condus de către victimă ar fi apărut intempestiv pe drum, inculpatul ar fi avut posibilitatea evitării pericolului, sau chiar în situația în care nu se reușea acest lucru, impactul în urma accidentului ar fi fost mult mai mic astfel că rezultatul (moartea conducătorului tractorului) fie n-ar fi existat, fie s-ar fi produs vătămări corporale ce nu ar fi implicat decesul conducătorului de tractor.
Ca urmare a celor mai sus arătate, Curtea apreciază faptul că judecătorul fondului în mod corect a stabilit gradul de vinovăție al inculpatului precum și culpa, procesuală a fiecărei persoane implicate în accidentul de circulație, motiv pentru care va respinge apelul formulat cu consecința obligării asigurătorului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. respinge apelul declarat de asigurătorul S.C.C. A.. S.A. împotriva sentinței penale nr. 43/17.09.2015 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă asigurătorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.01.2016.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. PopescuConstantin C.
GREFIER,
C. P.
Red. I.P./ 27.01.2016
Tehnored. C.P./2 ex/27.01.2016
Primă instanță: Jud.Gurahonț – jud. Gh.T.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 25/2016.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 33/2016.... → |
|---|
