Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 5/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-02-2014
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 120/A
Ședința publică din 27 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul B. V. împotriva sentinței penale nr. 581/05.12.2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul B. V. lipsă,se prezintă avocat din oficiu N. L..
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror L. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost reapelată la a doua strigare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar motivele de recurs formulate de inculpat și împuternicirea avocațială a d-nului avocat F. P..
Instanța, în baza art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 instanța recalifică calea de atac din recurs in apel.
Instanța constată imposibilitatea audierii inculpatului, conform art. 420 al. 4 Cpp și nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului apelant, avocat N. L., solicită schimbarea încadrării juridice a faptei, arătând că noua lege prevede posibilitatea alternativă a amenzii penale la pedeapsa închisorii.
Pe fond, solicită admiterea apelului și în rejudecare achitarea inculpatului, întrucât din probe nu rezultă că acesta ar fi condus autoturismul, iar în subsidiar, solicită aplicarea unei amenzi penale.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. 123/P/2012, înregistrat la Judecătoria Caranasebeș sub nr._ în data de 13 iunie 2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, în sarcina acestuia reținându-se că în noaptea de 06-07.01.2012 a condus autoturismul proprietate personală marca Dacia L. pe drumuri publice având o alcoolemie peste limita legală.
Prin același act de sesizare al instanței, s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 262 alin. (1) pct. 2 lit. „a” C. pr. pen., art. 11 pct. 1 lit. “b” rap. la art. 10 lit. “b1” C. pr. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților B. G. și B. M. M., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art. 260 alin. (1) C. pen și aplicarea unei amenzi administrative de 800 lei.
La termenul de judecată din data de 10 octombrie 2013, instanța de fond a adus la cunoștință inculpatului asistat de apărător ales disp. art. 70 și 320 ind. 1 Cod procedură penală, acesta susținând că nu dorește să se prevaleze de disp. art. 320 ind. 1 Cod procedură penală și că nu dorește să dea declarație în cauză.
Prin sentința penală nr. 581 din 05.12.2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._, în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, a fost condamnat inculpatul B. V. la 1 (un) an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71- 64 lit. a teza a-II-a, lit. b Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului și stabilește un termen de încercare de 3 (trei) ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului cu privire la disp. art. 83 Cod penal.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fot obligat inculpatul la 1200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Caransebeș a reținut că
în data de 07.01.2012 în jurul orei 00.56, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia L. având nr. de înmatriculare_ ,din direcția Copăcele către Zorile, fiind opriți de lucrători ai Poliției mun. Caransebeș care desfășurau serviciul de control al traficului rutier pe raza comunei Copăcele pe DJ 608 B, cu aproximativ 500 metri înainte de . pe DC5. În autoturismul condus de către inculpat se afla, pe scaunul din dreapta față, B. G., iar pe locul din spate numita B. M. M.-soția inculpatului.
Întrucât inculpatul emana miros de alcool, acesta a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager .-0365 care la poziția test nr._ a indicat o valoare de 0,71 mg/l alcool pur în aerul expirat, testul având loc la ora 00.56, datorită acestui fapt inculpatul condus la Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș unde i-au fost recoltate două probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei la un interval de o oră între probe, respectiv prima probă la ora 01.55 iar cea de a doua probă la ora 02.55.
Din Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie al Serviciului Județean de Medicină Legală C.-S. nr. 07/11.01.2012 pentru inculpatul B. V.,, s-a reținut că cantitatea de alcool exprimată în grame la 1.000 ml. de sânge la prima probă de la ora 01.55 a fost de 1,35 g %o iar la a doua probă de la ora 02.55 a fost de 1,25 g %o.
Prima instanță a reținut că în declarațiile inițiale, inculpatul a precizat că în seara zilei de 06.01.2012 în jurul orelor 23.00 a mers cu mașina sa împreună cu soția sa B. M. și cu un prieten B. G. la un alt prieten B. V. din Copăcele, unde a consumat băuturi alcoolice, respectiv palincă, iar în jurul orelor 00.30, întrucât B. G. l-a rugat să îl ducă acasă, a cedat insistențelor acestuia și a plecat cu autoturismul său împreună cu soția și cu B. G. de la locuința numitului B. V., conducând pe DJ 608 B, apoi pe DC 5 între Copăcele și Zorile, unde a fost oprit de un echipaj de Poliție, fiind testat cu aparatul etilotest, rezultând o valoare de 0,71 mg/l alcool pur în aerul expirat.
S-a mai reținu și că fiind audiat la procuror din data de 03.04.2012, inculpatul a precizat că, aflându-se la domiciliul lui B. G. în intervalul orar 20.00-21.00 a consumat 3 pahare cu țuică a câte 100 ml. fiecare, după care a mers cu autoturismul său la domiciliul lui B. V., unde a stat până la ora 00.00, apoi a plecat către satul Zorile pentru a-l duce acasă pe B. G.. Inculpatul a declarat că aproape de . a oprit mașina și a băut dintr-o sticlă de țuică, după care a pornit mașina continuându-și drumul către satul Zorile, moment în care a fost oprit de un echipaj de Poliție, fiind testat cu aparatul alcooltest, precizând că nu contestă rezultatele alcoolemiei și că nu solicită efectuarea unei expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei.
S-a constatat că starea de fapt reținută a fost confirmată și de martorul M. C. care a menționat că în noaptea de 06-07.01.2012 a asistat la testarea cu aparatul alcooltest a inculpatului B. V. și că în timp ce se afla la sediul Poliției mun. Caransebeș l-a auzit pe acesta declarând polițiștilor că în noaptea respectivă a condus autoturismul său pe drumul dintre Copăcele și Zorile, iar înainte de . a fost oprit de un echipaj de Poliție. Martorul a precizat că nu l-a auzit pe inculpat să afirme că în momentul opririi sale de către lucrătorii de Poliție acesta nu ar fi condus autoturismul și că de fapt ar fi fost staționat, declarație menținută și cu ocazia audierii de către instanța de judecată
Ulterior, s-a constatat că inculpatul a revenit asupra declarațiilor inițiale, menționând că nu a consumat băuturi alcoolice în seara respectivă înainte de a conduce autoturismul, și că în jurul orelor 00.00, după oprirea autoturismului lângă cimitir.
Totodată, prima instanță a reținut că în data de 11.02.2013, fiind audiat, în momentul când i s-a adus la cunoștință faptul că prin Raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 2375/23.09.2012 emis de I.M.L. Timișoara, s-a constatat o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, discordanța denotând afirmația unui consum exagerat de alcool sau ingestia băuturii în alt interval de timp decât cel declarat, inculpatul B. V. a declarat că în data de 05.01.2012 în intervalul orar 16.00-21.00 a băut la un bar în Reșița 3-4 beri cu alcool marca “Ursus” a câte 500 ml. fiecare.
Prima instanță a constatat că în faza de urmărire penală s-au efectuat două rapoarte de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei de către Comisia pentru interpretarea alcoolemiei din cadrul I.M.L. Timișoara. Astfel, conform raportului nr. 2375/23.09.2012, stabilindu-se alcoolemia inculpatului pe baza declarațiilor sale ulterioare potrivit cărora acesta a consumat 400 ml. palincă între orele 00.00-00.56, din calculul teoretic efectuat a rezultat că din consumul declarat s-ar fi realizat o alcoolemie maximă teoretică de aproximativ 2,77-3,64 g %o la orele 1.26-1.41 (în condițiile în care potrivit Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie cantitatea de alcool la prima probă de la ora 01.55 a fost de 1,35 g %o iar la a doua probă de la ora 02.55 a fost de 1,25 g %o) constatându-se o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, discordanța denotând afirmația unui consum exagerat de alcool sau ingestia băuturii în alt interval de timp decât cel declarat.
Potrivit raportului cu nr. 636/20.03.2013 (stabilindu-se alcoolemia inculpatului pe baza declarațiilor sale inițiale potrivit cărora acesta a consumat 300 ml. țuică între orele 20.00-21.00, din calculul teoretic efectuat prin aplicarea formulei Widmark), s-a reținut că a rezultat că din consumul declarat s-ar fi realizat o alcoolemie maximă teoretică de aproximativ 1,14-1,46 g %o, apreciindu-se că prin corelarea datelor obținute prin efectuarea calculului teoretic cu valorile stabilite prin analiză se constată o posibilă concordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză. Totodată, în raportul sus-menționat se concluzionează că la data de 07.01.2012 la ora 00.56 inculpatul B. V. era în eliminare și ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ de 1,45 g %0.
Instanța de fond a reținut că prin concluziile raportului privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, raportat la orele consumului de alcool, sunt înlăturate susținerile martorilor B. V. (care a arătat că până la orele 22,30-23,30 când inculpatul a plecat de la domiciliul său acesta nu a consumat băuturi alcoolice) și A. G. (care a arătat că în noaptea de 6/7.01.2012 când s-a întâlnit cu inculpatul în apropierea loc. Zorile, în jurul orei 24, nu a observat ca acesta să fi consumat băuturi alcoolice).
În raport de probele administrate în cauză, prima instanță a apreciat ca nesincere susținerile inculpatului, dar și declarațiile ulterioare ale soției acestuia, care în primele declarații date în fața organelor de poliție nu s-a prevalat de disp. art. 80 Cod procedură penală și a susținut că inculpatul a consumat circa 3 pahare de țuică, după care s-a urcat la volanul autoturismului său și a condus pe DJ 608B în direcția satului Zorile, iar înainte de . au fost opriți de un echipaj de Poliție. Deși a susținut că este de acord cu testarea cu aparatul poligraf, martora nu s-a prezentat la examinare, iar soluția dispusă în conformitate cu prevederile art. 262 alin. (1) pct. 2 lit. „a” C. pr. pen., art. 11 pct. 1 lit. “b” rap. la art. 10 lit. “b1” C. pr. pen., de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților B. G. și B. M. M., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art. 260 alin. (1) C. pen și aplicarea unei amenzi administrative de 800 lei este în prezent definitivă.
De altfel conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 21.12.2011 al I.P.J. C.-S. –Serviciul Criminalistic prima instanță a reținut că pentru răspunsurile inculpatului B. V. la întrebările 4 (“În 06-07.01.2012 tu ai condus băut autoturismul Dacia L._ pe drumul județean 608B? Răspuns: Nu”), 7 (“În 06-07.01.2012 tu ai condus sub influența băuturilor alcoolice autoturismul din localitatea Copăcele spre Zorile? Răspuns: Nu”) și 9 (“În 06-07.01.2012 tu ai condus autoturismul când ai fost găsit de organele de Poliție? Răspuns: Nu”) s-au evidențiat modificări care sunt interpretate ca indici cerți ai comportamentului simulat al subiectului, iar potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 28.06.2012 al I.P.J. C.-S. –Serviciul Criminalistic a rezultat că pentru răspunsurile învinuitului B. G. la întrebările 4 (“Este adevărat că B. V. a condus autoturismul în 06.01.2012 sub influența băuturilor alcoolice? Răspuns: Nu”), 7 (“Ai văzut că B. V. era băut în 06.01.2012 în timp ce conducea pe drumurile publice? Răspuns: Nu”) și 9 (“B. V. a condus autoturismul în stare de ebrietate între Copăcele și Zorile în 06.01.2012? Răspuns: Nu”) s-au evidențiat modificări care sunt interpretate ca indici cerți ai comportamentului simulat al subiectului.
În drept, prima instanță a constatat că fapta inculpatului B. V., care în noaptea de 06-07.01.2012 a condus un autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală constituie infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 C.pen. din O.G. 195/2002.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii fapta inculpatului care a condus autoturismul marca Dacia L. având nr. de înmatriculare_ din direcția Copăcele către Zorile - drum public conform art. 6 pct.14 din OUG 195/2002, s-a reținut că aceasta constituie elementul material al infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, iar urmarea imediată a constat în starea de pericol creată în privința traficului rutier care nu se poate desfășura în condiții de siguranță dacă conducătorii auto au în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol, s-a reținut că raportul de cauzalitate există în mod implicit și rezultă din însăși săvârșirea faptei, starea de pericol fiind generată în mod direct de activitatea infracțională a inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a observat din probatoriul administrat în cauză că inculpatul, în mod deliberat, a consumat băuturi alcoolice și sub influența acestora a condus pe drumurile publice, fapt ce a determinat reținerea intenției indirecte în comiterea infracțiunii întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, care era unul inevitabil - starea de pericol și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea acestuia, fiind conștient de pericolul intrinsec al acțiunii sale.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prescrise de art. 72 Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului, lipsa antecedentelor sale penale și considerând că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special este de natură a duce la atingerea scopului pedepsei, astfel cum este descris de art. 52 Cod penal, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În consecință, instanța de fond a făcut aplicarea art. 71 Cod penal, aplicând inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit.a) teza a II a și lit.b) Cod penal, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S. și P. împotriva României. Astfel, în acest context, s-a apreciat că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art.64 lit.a) teza a II a și b) Cod penal față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei aplicate, având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 81 Cod penal, și anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și aprecierea instanței că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe o durată de 3 (trei) ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen, acest termen fiind apreciat de instanță ca fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului.
În ceea ce privește condiția prevăzută la lit. b) alin. 1 al art. 81 Cod penal, și anume lipsa unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, prima instanță a reținut, conform fișei de cazier judiciar a inculpatului (f. 8 dosar instanță), că inculpatul nu este înscris în cazierul judiciar sau în alte evidențe.
Aprecierea instanței de fond că „scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia” conform disp. prev. la lit. c) alin. 1 al art. 81 Cod penal, s-a întemeiat pe considerente privind împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și pe circumstanțele personale ale inculpatului, reținându-se cu privire la persoana inculpatului lipsa antecedentelor penale.
Împotriva sentinței penale nr. 581 din 5.12.2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ a declarat recurs, calificat drept apel de art. 10 din Legea nr. 255/2013 inculpatul B. V..
În motivarea apelului se solicită reanalizarea probatoriului administrat și desființarea sentinței date, în sensul achitării inculpatului, arătându-se că nu conducea autoturismul, ci staționa pe un câmp, în momentul în care a fost depistat de către organele de poliție și testat cu aparatul alcooltest, iar declarațiile date de martorul M. C. sunt contradictorii. Se mai arată că nu a consumat alcool înainte de a ajunge la locul unde a fost depistat de organele de poliție, fapt probat de declarația martorului B. V., iar susținerile instanței de fond cu privire la faptul că ar fi consumat alcool înainte de ora 24,00 sunt simple deducții care nu au valoare științifică.
Analizând apelul declarat de inculpat prin prisma motivelor de apel și din oficiu conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este întemeiat doar în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legii mai favorabile ale instituției juridice a recidivei, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește starea de fapt, instanța de apel constată că inculpatul a fost depistat în trafic la data de 07.01.2012 ora 0,56 înainte de . conducând autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ . Întrucât emana miros de alcool în aerul expirat a fost testat cu aparatul etilotest marca Dragger . care la poziția test nr._ a indicat o valoare de 0,71 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul a fost condus la Serviciul de Medicină Legal ă C.-S. pentru recoltarea probelor biologice iar prin buletinul de analiză toxicologică nre.07 din 11.01.2012 – fila 15 dosar UP, s-a stabilit că la ora 1,55 inculpatul avea o alcoolemie de 1,35 gr%0, iar la ora 02,55, de 1,25 gr%0.
Pentru a justifica rezultatul buletinului de analiză toxicologică cu privire la consumul de alcool, inculpatul a avut o poziție procesuală oscilantă arătând că a consumat băuturi alcoolice cu puțin timp înainte de a fi oprit în trafic, respectiv la orele 23,00, pentru ca ulterior, cu ocazia audierii de către procuror la data de 03.04.2012 să arate că în intervalul 20-21,00 a consumat trei pahare de țuică a câte 100 ml. La data de 31.08.2012 inculpatul a revenit asupra declarațiilor date cu privire la consumul de alcool, arătând că nu a consumat în seara respectivă băuturi alcoolice la domiciliul martorului B. G. cum arătate în declarația din 03.04.2012, ci că băuturile alcoolice au fost consumate la ora 0,00 în timp ce stătea în mașină așteptând ca martorul B. G. să aprindă o lumânare la mormântul părinților, ocazie cu care a consumat aproximativ 400 gr palincă. La data de 11.02.2013 inculpatul a fost din nou audiat de către procuror pentru a oferi explicații cu privire la consumul de alcool, arătând că în după-masa anterioară surprinderii în trafic în intervalul 16-21.,00m a consumat la un bar în Reșița 3-4 beri cu alcool marca Ursuss a câte 500 ml fiecare.
În vederea stabilirii valorii de adevăr a afirmațiilor făcute de inculpat s-a procedat la testarea acestuia în vederea stabilirii comportamentului, iar raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 21.12.2012 întocmit de IPJ C.-S. Serviciul Criminalistic – filele 45-49 dosar UP, arată că la întrebarea adresată inculpatului referitoare la conducerea sub influența băuturilor alcoolice a autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ între localitatea Copăcele și Zorile, la conducerea autovehiculului menționat de către inculpat s-au evidențiat modificări specifice comportamentului simulat.
În același timp, raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei – filele 61-62 dosar UP, stabilește că prin corelarea datelor obținute prin efectuarea calculului teoretic cu valorile stabilite prin analiză se constată o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite de analiză, sub limita de credibilitate a consumului declarat. S-a mai concluzionat că discordanța denotă afirmația unui consum exagerat de alcool sau ingestia băuturii în alt interval de timp decât cel declarat. Aceste concluzii se explică prin faptul că în vederea stabilirii alcoolemiei se au în vedere exclusiv declarațiile inculpatului cu privire la consumul de alcool, cu ignorarea probei științifice rezultată din analiza recoltării probelor biologice.
Instanța apreciază că modificarea depozițiilor procesuale ale inculpatului în ceea ce privește momentul consumului de alcool se justifică prin încercarea acestuia de a furniza organelor judiciare elemente care să permită concluzia că la momentul la care a fost depistat în trafic acesta nu avea alcoolemia care să depășească limita legală și că această stare s-a instalat, fie ulterior momentului rulării pe drumurile publice cu autoturismul, fie anterior acestuia.
Instanța de apel apreciază că apărările inculpatului formulate în fața primei instanțe în ceea ce privește aspectul invocat mai sus nu au legătură cu realitatea faptică, iar martorii audiați în cauză nu au răsturnat concluziile buletinului de analiză toxicologică care a stabilit concentrația de alcool în sânge avută de inculpat la momentul la care a fost oprit de către organele de poliție. De altfel, în declarațiile succesive date de inculpat pe parcursul procesului penal acesta recunoaște că a consumat băuturi alcoolice în cantități apreciabile, acest lucru făcând de neacceptat conduita lui de a se urca ulterior la volanul autoturismului,
Încadrarea juridică dată faptelor este temeinică și legală, în noul Cod penal menținându-se incriminarea acestora după cum urmează: art. 335 C.p. actual – infracțiunea de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere” presupune „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere” și se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani; iar art. 336 C.p. actual – infracțiunea de „conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe” presupune „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă”. Singura distincție între cele două acte de incriminare, OUG nr. 195/2002 și C.p. actual o constituie împrejurarea că pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului noua reglementare prevede și posibilitatea aplicării unei amenzi penale, ceea ce ar putea conduce la ideea că noua lege ar fi mai favorabile. Cu toate acestea, instanța de apel constată că raportat la împrejurările cauzei, la situația concretă a inculpatului această diferențiere nu are relevanță în speță întrucât apelantul a manifestat o conduită procesuală nesinceră, a încercat să prezinte organelor judiciare o versiune care să scoată în afara ilicitului penal conduita sa, cu referire la consumul de alcool și momentul îngurgitării băuturilor alcoolice, a avut o poziție procesuală oscilantă, schimbându-și pe parcursul derulării procesului penal depozițiile relativ la starea de fapt expusă. Ca atare, nu ar exista posibilitatea de a i se aplica sancțiunea amenzii penale, ci doar a închisorii, iar în privința acesteia nu a operat vreo modificare a limitelor. Referitor la pedeapsa aplicată de către Judecătoria Caransebeș, instanța de apel constată că aceasta respectă exigențele criteriilor de individualizare atât din legea în vigoare la data faptelor, cât și ale celor de la momentul judecării căii de atac. Astfel, potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.”
Raportat la aceste criterii, pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia este în măsură să producă în conștiința inculpatului necesitatea respectării valorilor sociale circumscrise obligației de a respecta condițiile în care se poate rula cu autoturismul pe drumurile publice și să conducă la reeducarea acestuia.
Astfel, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. V. împotriva sentinței penale nr. 581/05.12.2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. V. împotriva sentinței penale nr. 581/05.12.2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu avocatul din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-A.N. – 10.03.2014
Tehnored- .C.U.- 14.03.2014
Prima inst. Jud. L. N. – Judecătoria Caransebeș
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 1/2014. Curtea de... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Hotărâre din 27-02-2014, Curtea de... → |
|---|
