Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 66/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Decizia nr. 66/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-02-2014

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 66/CO

Ședința publică de la 28 Februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. B.

Grefier A. B.

Ministerul Public este reprezentat de procuror D. L. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.

Pe rol se află judecarea contestației formulate de contestația formulată de condamnatul P. G. împotriva sentinței penale nr. 187 din 03.02.2014 a Tribunalului A..

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul condamnat personal, în stare de detenție, fiind asistat de avocat din oficiu Ș. A. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației.

Avocatul din oficiu solicită admiterea contestației și reducerea pedepsei.

Procurorul pune concluzii de respingere a contestației formulate de condamnat, sentința fiind legală și temeinică.

Condamnatul contestator, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea contestației.

INSTANȚA

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 187 din 03.02.2014 a Tribunalului A., în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 modificată a fost admisă sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și în consecință:

În baza art. 6 alin.6 din NCP rap.la art. 66 alin.1 din NCP a fost redusă de la 10 ani la 5 ani, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art.66, lit. a, b din Noul Cod Penal, aplicată condamnatului P. G., deținut în PRMS A., prin sentința penală nr. 415/11.11.2008 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr.1785/14.05.2009 a ICCJ București.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale.

S-a menținut mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 550/2008 din 15.05.2009, emis de T. B. cu excepția dispozițiilor referitoare la pedeapsa complementară.

În baza art. 275 alin.3 din NCPP cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, T. A. a reținut că prin referatul Comisiei de evaluare a aplicării incidenței legii penale mai favorabile, constituite la nivelul Penitenciarului A., în baza H.G. nr.836/2013, înregistrată la instanță la data de 20 ianuarie 2014, instanța a fost sesizată pentru a se pronunța dacă sunt incidente dispozițiile art. 6 alin.6 Noul Cod Penal privind pedeapsa complementară aplicată condamnatului P. G..

Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 415/11.11.2008 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr.1785/14.05.2009 a ICCJ București, s-a aplicat condamnatului pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare, fiind aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ,teza II a, b Cod penal, pe o perioadă de 10 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. și ped.. de art. 174 rap. la art. 175 lit. b și c Cod penal.

Instanța a constatat că dispozițiile art. 6 alin.6 Noul Cod Penal prevăd faptul că dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se vor executa în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă. Conform prevederilor art. 66 alin.1 Noul Cod Penal, pedeapsa complementară se poate interzice pe o perioadă maximă de 5 ani.

Pornind de la aceste considerente, tribunalul în baza art.595 Noul Cod Procedură Penală și art.23 din Legea nr. 255/2013 modificată, a admis sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și în consecință, în baza art. 6 alin.6 din NCP rap.la art. 66 alin.1 din Noul Cod Penal a redus de la 10 ani la 5 ani, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art.66, lit. a, b din Noul Cod Penal, aplicată condamnatului P. G., deținut în PRMS A., prin sentința penală nr. 415/11.11.2008, a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr.1785/14.05.2009 a ICCJ București; a menținut restul dispozițiilor sentinței penale; a menținut mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 550/2008 din 15.05.2009, emis de T. B. cu excepția dispozițiilor referitoare la pedeapsa complementară.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație contestatorul P. G., arătându-se că se impune reducerea pedepsei aplicate raportat la noua lege mai favorabilă.

Examinând sentința penală contestată prin prisma criticilor formulate, instanța constată că contestația formulată de condamnatul P. G. este nefondată, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 6 din Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Examinând situația condamnatului P. G., instanța constată că acesta se află în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare, în baza mandatului de executare nr. 550 din 15.05.2009 emis de T. B., aplicându-i-se o pedeapsă de 20 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit. b și c Cod penal vechi și 10 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, b, Cod penal vechi.

Instanța în mod judicios, văzând disp. art. 6 alin. 6 rap. la art. 66 alin. 1 din Noul C.p., a redus pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b din Noul C.p. de la 10 ani la 5 ani după executarea pedepsei principale, întrucât durata maximă a pedepselor complementare este de 5 ani.

Cu privire la reducerea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, instanța apreciază că această solicitare este netemeinică, întrucât în art. 189 Noul C.p. au fost preluate elementele constitutive ale acestei infracțiuni în textul care reglementează infracțiunea de omor calificat și această infracțiune este sancționată cu detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi, pedeapsa aplicată inculpatului nedepășind maximul prevăzut de legea actuală, respectiv 25 ani închisoare.

În această procedură a aplicării legii mai favorabile, instanța nu mai poate efectua o nouă reindividualizare a pedepselor aplicate, în funcție de criteriile de individualizare prevăzute de legea penală, ci doar efectuează o operațiune strictă de aplicare a legii mai favorabile în cadrul căreia va reduce, când se impune, pedepsele care depășesc maximul prevăzut de legea penală intrată în vigoare pentru infracțiunea în cauză.

Pentru toate aceste considerente, văzând că sentința penală contestată este legală și temeinică, instanța va respinge contestația formulată de condamnat.

În baza art. 275 alin.2 Noul C.p.p. va fi obligat contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat și se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul T..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 595 Noul C.p.p. rap. la art. 23 din Legea nr. 255/2013 respinge contestația formulată de condamnatul P. G. împotriva sentinței penale nr. 187 din 03.02.2014 a Tribunalului A..

În baza art. 275 alin.2 Noul C.p.p. obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul T..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2014.

PREȘEDINTE,GREFIER,

G. B. A. B.

Red.Gh.B./13.03.2014

Tehnored. A.B.

2 ex./ 27 Martie 2014

Prima instanță: C.V.L.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 66/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA