Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 1449/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1449/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-10-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ operator 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 1449/R
Ședința publică din data de 17 octombrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. I. M.
JUDECĂTOR: F. P.
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: I. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA M. N. și inculpatul D. G., împotriva sentinței penale nr. 80 din 10.07.2012, pronunțată de Judecătoria M. N. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat N. A. din cadrul Baroului T. și apărătorul ales pentru părțile civile intimate D. Milevuța A. și D. V., avocat C. D. din cadrul Baroului C. S., lipsă fiind inculpatul recurent și părțile civile intimate D. Milevuța A., D. V. și S. Orășenesc M. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată imposibilitatea audierii inculpatului în condițiile în care era obligatorie.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul recurent depune la doar delegația pentru asistență juridică nr._/09.10.2012 emisă de Baroul T..
Apărătorul ales pentru părțile civile intimate depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 156/17.10.2012.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, potrivit art. 38513 C.p.p., acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului Parchetului, întrucât hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicată inculpatului. Arată că, față de gravitatea faptelor comise de către inculpat (acesta a aplicat lovituri cu o cârjă peste față fiicei și socrului său și s-a rupt cârja în momentul lovirii socrului), reacția soției și a soacrei inculpatului care au fugit pe fereastră atunci când acesta din urmă a pătruns în încăpere, pentru a se ascunde de frica lui, modalitatea efectivă de executare ce trebuia aplicată inculpatului trebuia să fie aceea de executare în regim de detenție, motiv pentru care solicită înlăturarea dispozițiilor art. 861 C.p. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat de inculpat și, în rejudecare, să se mențină pedeapsa aplicată acestuia, cu executare în modalitatea suspendării sub supraveghere. Referitor la recursul formulat de către P., solicită respingerea acestuia.
Apărătorul ales pentru părțile civile intimate solicită admiterea recursului formulat de către P. și respingerea recursului inculpatului, având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului nu este proporțională cu pericolul social al faptelor săvârșite de către inculpat, cu atât mai mult cu cât are antecedente penale. Depune la dosar chitanța . nr. 75/17.10.2012 reprezentând onorariul de avocat și concluzii scrise.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul cu privire la recursul inculpatului, solicită respingerea acestuia, nefiind nemotivat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 80 din 10.07.2012, pronunțată de Judecătoria M. N. în dosar nr._, în baza art. 180 alin. 1 C.p., a fost condamnat inculpatul D. G., fiul lui I. și M., ns. la 06.12.1975, în M. N., jud. C.-S., cetățean român, studii 8 clase, cu antecedente penale, domiciliat în ., jud. C.-S., fără forme legale, domiciliat în ., jud. C.-S., CNP_, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 180 alin. 2 ind. 2 C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 192 alin. 2 C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p., au fost contopite pedepsele stabilite anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C.p. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 86 ind. 1 C.p. s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani, din care 3 ani reprezintă durata pedepsei aplicate, iar 2 ani reprezintă intervalul de timp fixat de instanță, potrivit dispozițiilor prev. de art. 86 ind. 2 C.p.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 C.p.
În temeiul art. 86 ind. 3 C.p., a fost obligat inculpatul pe durata termenului de încercare să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. S. și să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 3 alin. 1 lit. a, b, c, d C.p.
În baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 346 C.p.p., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile D. Milevuța A. și D. V. și a fost obligat inculpatul la plata către acestea a sumei de 3.000 lei (1.500 lei pentru fiecare) reprezentând daune morale.
A fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. Orășenesc M. N. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 2539,67 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru părțile vătămate D. Milevuța A. (în sumă de 1543,77 lei) și D. V. (în sumă de 995,90 lei), precum și la plata dobânzilor legale aferente acestei sume.
În temeiul art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 696/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. N., înregistrat pe rolul Judecătoriei M. N. sub nr._, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul D. G., acuzat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de „lovire sau alte violențe”, prev. de art. 180 alin. 2 C.p., art. 180 alin. 2 ind. 1 C.p. și „violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 C.p.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 20.11.2011, inculpatul a pătruns fără drept în locuința socrului său, unde se aflau toți membrii familiei și a agresat fizic părțile vătămate D. V., socrul inculpatului și D. Milevuța A., fiica inculpatului.
Din cercetări a rezultat faptul că în data de 20.11.2011 D. Albina, soția inculpatului, se afla cu cei doi copii ai săi, Milevuța și I., și cu părinții săi în locuința acestora situată în com. Sichevița, .. La un moment dat, s-au auzit zgomote și înjurături la ușă făcute de către inculpat, care a spart ușa și a pătruns fără drept în respectiva locuință. În acel moment, realizând pericolul numita D. Albina a sărit pe geam, în afara casei, împreună cu mama sa, refugiindu-se departe de locul incidentului.
Inculpatul a agresat fizic pe socrul său, partea vătămată D. V., cât și pe fiica sa, partea vătămată D. Milevuța A.. Între timp, minorul D. I. a reușit să fugă din casă la mătușa sa, fără să fi fost agresat fizic de către inculpat.
Părțile vătămate au suferit leziuni corporale pentru care li s-au eliberat certificate medico-legale, astfel D. V. - certificat medico-legal nr. 842/A2/06.12.2011, un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale și D. Milevuța A. - certificat medico-legal nr. 841/A2/06.12.2011, un număr de 6-7 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul a fost audiat în cauză, a recunoscut datele și împrejurările săvârșirii faptelor, motivând atitudinea sa pe starea conflictuală care există între el și soția sa cu care este în divorț.
În apărarea sa, inculpatul a motivat deplasarea la locuința socrului său prin aceea că voia să-și recupereze telefonul mobil rămas la unul dintre copii săi și că, deși a bătut la ușă și știa că sunt persoane în interior, nu i s-a deschis, moment în care acesta a spart ușa intrând înăuntru.
Pentru dovedirea acestei situații de fapt au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpatului, certificatele medico-legale și declarațiile martorilor.
Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută prin rechizitoriu este corectă, fiind dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză.
Astfel, declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale se coroborează cu declarațiile părților vătămate, D. V. și D. Milevuța A., precum și cu declarațiile martorilor D. Albina și D. Chita, respectiv faptul că în seara zilei de 20.11.2011 inculpatul a pătruns fără drept în locuința socrilor săi din com. Sichevița, ., în care se aflau aceștia, împreună cu soția și cu cei doi copii ai inculpatului și a agresat fizic pe socrul său – D. V. și pe fiica sa, D. Milevuța A.. Aceste declarații se coroborează și cu constatările certificatelor medico-legale nr. 841/A2/06.12.2011 și nr. 842/A2/06.12.2011, eliberate de Serviciul Județean de Medicină Legală C.-S..
Inculpatul, în cursul urmăririi penale, a recunoscut datele și împrejurările săvârșirii faptelor, motivând atitudinea sa pe starea conflictuală care există între el și soția sa cu care este în divorț.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 842/A2/06.12.2011 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală C.-S., partea vătămată D. V. a prezentat leziuni traumatice la nivelul craniului și toracelui, leziuni care s-au putut produce prin lovirea cu corpuri dure, precum și lovirea repetată cu un corp dur de formă alungită (leziunile de la nivelul toracelui posterior) și care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 841/A2/06.12.2011 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală C.-S., partea vătămată D. Milevuța A. a prezentat leziuni traumatice, leziuni care s-au putut produce prin lovirea cu corpuri dure și care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Ca urmare a leziunilor provocate, părțile vătămate au fost internate în S. Orășenesc M. N. timp de 15 zile.
S-a atașat la dosar fișa de cazier judiciar a inculpatului.
În drept, faptele săvârșite de inculpatului D. G., de a pătrunde fără drept pe timp de noapte într-o locuință și a agresa fizic două părți vătămate, din care una este fiica sa minoră, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C.p., loviri sau alte violențe faptă prev. de art. 180 alin. 2 C.p. (fapta săvârșită față de socrul său) și loviri sau alte violențe faptă prev. de art. 180 alin. 2 ind. 1 C.p. (fapta săvârșită față de fiica sa).
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, leziunile produse părților vătămate, persoana inculpatului, care s-a prezentat în cursul urmăririi penale și a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, dar care în cursul judecății nu s-a mai prezentat.
Deși din fișa de cazier a inculpatului reiese că acesta a mai suferit anterior o condamnare, având în vedere că în privința acesteia s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească, instanța de fond, potrivit art. 38 alin. 2 C.p., nu a ținut seama de această condamnare.
Față de cele menționate anterior, instanța de fond, în baza art. 180 alin. 1 C.p., a condamnat pe inculpatul D. G. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 180 alin. 2 ind.2 C.p., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 192 alin. 2 C.p., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p., a contopit pedepsele stabilite anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C.p., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 86 ind. 1 C.p., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, din care 3 ani reprezintă durata pedepsei aplicate, iar 2 ani reprezintă intervalul de timp fixat de instanță, potrivit dispozițiilor prev. de art. 86 ind. 2 C.p.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 C.p., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În temeiul art. 86 ind. 3 C.p., a obligat inculpatul pe durata termenului de încercare să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. S. și să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 3 alin. 1 lit. a, b, c, d C.p.
În baza art. 14 C.p.p., rap. la art. 346 C.p.p. a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile D. Milevuța A. și D. V. și a obligat inculpatul la plata către acestea a sumei de 3.000 lei (1.500 lei pentru fiecare) reprezentând daune morale.
Sub aspectul soluționării laturii civile, instanța de fond a reținut că părțile vătămate s-au constituit părți civile cu suma de 10.000 lei fiecare, reprezentând daune morale.
Instanța de fond a apreciat că, față de pericolul social concret al faptelor de lovire sau alte violențe săvârșite de inculpatul D. G., de natura și împrejurările comiterii acestora, urmările produse (leziunile traumatice prezentate de părțile vătămate), numărul de zile de îngrijiri medicale, părțile civile D. Milevuța A. și D. V. au suferit un prejudiciu moral care necesită reparație bănească, motiv pentru care a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata către părțile civile a sumei a sumei de 3.000 lei (1.500 lei pentru fiecare) reprezentând daune morale.
Prin adresa nr. 1108 din 17.05.2012, S. Orășenesc M. N. a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma totală de 2539,67 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată D. Milevuța A. (suma de 1543,77 lei) și pentru partea vătămată D. V. (suma de 995,90 lei), astfel că instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Orășenesc M. N. și a obligat pe inculpatul D. G. plata către aceasta a sumei de 2539,67 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru părțile vătămate D. Milevuța A. (în sumă de 1543,77 lei) și D. V. (în sumă de 995,90 lei), precum și la plata dobânzilor legale aferente acestei sume.
În temeiul art. 191 C.p.p., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.
Împotriva sentinței penale nr. 80 din 10 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria M. N. în dosarul nr._ din 14.05.2012 au declarat recursuri în termen P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA M. N. și inculpatul D. G., înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr._ din 06.08.2012.
Pentru motivarea recursului procurorului, la dosar a fost depus un memoriu, prin care s-a solicitat casarea sentinței și condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executare în regim de detenție, arătându-se că: inculpatul a comis infracțiuni grave de violență pe timp de noapte asupra unui membru de familie și asupra unui afin, fapte în concurs cu violarea de domiciliu ; deși legal citat, inculpatul nu a dat curs chemării pentru prezentarea materialului de urmărire penală și nici nu s-a prezentat în fața instanței (filele 10-11).
Recursul inculpatului nu a fost motivat.
La dosar s-au mai depus concluzii scrise de către părțile civile D. MILEVUȚA A. și D. V., prin care s-a solicitat admiterea recursului procurorului și respingerea recursului inculpatului.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor ce se analizează din oficiu conform art. 3859 alin. 3 C. proc. pen., precum și examinând întreaga cauză sub toate aspectele conform art. 3856 alin. 3 C. proc. pen., Curtea constată, pentru considerentele ce urmează, că recursurile sunt nefondate.
Astfel, din probele administrate rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul recurent D. G. a săvârșite infracțiunile de lovire sau alte violențe și de violare de domiciliu reținute în sarcina sa.
Sub acest aspect, declarațiile părților vătămate/civile D. V. și D. MILEVUȚA A. se coroborează cu cele date de martorele D. ALBINA și D. C., cu certificatele medico-legale privind pe D. V. și D. Milevuța A. și parțial cu declarațiile inculpatului D. G. (care recunoaște existența incidentului – deplasarea la colibă, spargerea ușii, lovirea fiicei și a socrului).
Referitor la sancțiuni, se observă că pedepsele principale au fost aplicate în cuantumurile minime prevăzute de lege, iar cu ocazia contopirii nu s-a aplicat vreun spor de pedeapsă. Aceste pedepse au fost bine individualizate, având în vedere pe de o parte lipsa antecedentelor penale (pentru condamnarea anterioară intervenind reabilitarea de drept) și atitudinea sinceră în cursul urmăririi penale, iar pe de altă parte comportamentul agresiv al inculpatului care s-a manifestat violent pe timp de noapte față de două persoane apropiate (fiica și socrul) din coliba a cărei ușă a distrus-o cu piciorul, leziunile produse, precum și conduita procesuală necorespunzătoare (nu s-a prezentat în fața instanțelor de judecată – primă instanță și recurs).
În legătură cu modalitatea de individualizare a modului de executare a pedepsei închisorii, instanța de recurs consideră că suspendarea sub supraveghere este proporțională cu periculozitatea faptei și a făptuitorului, conflictul având loc pe fondul unei stări tensionate între părți ocazionate de procesul de divorț, întreținută nu numai de inculpat. Prin urmare, prima instanță a apreciat în mod corect că pronunțarea condamnării constituie un avertisment serios dat inculpatului și că o supraveghere activă exercitată de un organism de specialitate (serviciu de probațiune) este în măsură să ducă la atingerea scopului pedepsei.
În privința laturii civile, se remarcă faptul că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului iar pretențiile părților civile fondate în limitele admise. În mod cert inculpatul D. G. a produs prin faptele sale prejudicii părților D. MILEVUȚA A. și D. V., constând în suferințele fizice și psihice cauzate de pătrunderea violentă și fără drept în locuința lor, urmată de agresarea fizică a acestora. În orice caz, soluțiile date acțiunilor civile nu au fost contestate în mod expres de inculpat, așa încât nu se poate cunoaște dacă el are nemulțumiri sub acest aspect, iar în caz afirmativ care ar fi acestea.
Se mai constată că în cauză nu sunt incidente alte motive de recurs ce pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art. 38510 alin. 3 C. proc. pen.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA M. N. și inculpatul D. G. împotriva sentinței penale nr. 80 din 10 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria M. N. în dosarul nr._ din 14.05.2012.
Văzându-se dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs și vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluționarea recursului procurorului.
În temeiul art. 193 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata către părțile civile intimate D. MILEVUȚA A. și D. V. a sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr. pen. respinge recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria M. N. și inculpatul recurent D. G., fiul lui I. și al M., născut la data de 06.12.1975, împotriva sentinței penale nr. 80 din 10.07.2012, pronunțată de Judecătoria M. N. în dosar nr._, ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin. 2 C. pr. pen. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și în temeiul art. 192 alin. 3 C. pr. pen., parte din cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. și art. 193 alin. 1 C. pr. pen. obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către părțile civile D. Milevuța A. și D. V..
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.10.2012.
PREȘEDINTE, C. I. M. | JUDECĂTOR, F. P. | JUDECĂTOR, F. P. |
GREFIER,
I. S.
Red. F.P./31.10.2012
Tehnored. I.S. – 2 ex./01.11.2012
Prima inst. – Judecătoria M. N. – jud. A. P.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ operator 2711
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1449/R
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr. pen. respinge recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria M. N. și inculpatul recurent D. G., fiul lui I. și al M., născut la data de 06.12.1975, împotriva sentinței penale nr. 80 din 10.07.2012, pronunțată de Judecătoria M. N. în dosar nr._, ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin. 2 C. pr. pen. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și în temeiul art. 192 alin. 3 C. pr. pen., parte din cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. și art. 193 alin. 1 C. pr. pen. obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către părțile civile D. Milevuța A. și D. V..
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.10.2012.
PREȘEDINTE, C. I. M. | JUDECĂTOR, F. P. | JUDECĂTOR, F. P. |
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1144/2015. Curtea de Apel... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1521/2012. Curtea... → |
|---|
