Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1521/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1521/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 01-11-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1521/R
Ședința publică de la 01 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător G. B.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de asiguratorul . București, împotriva sentinței penale nr. 283 din 28 mai 2012 a Judecătoriei Caransebeș pronunțată în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic C. A. pentru asiguratorul recurent, lipsă celelalte părți, inculpatul intimat B. G. fiind reprezentat de avocat oficiu P. R..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul societății de asigurare a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și înlăturarea obligării asiguratorului la plata rentei viagere în cuantum de 500 lei. A mai arătat că și perioada pentru care s-a stabilit această obligativitate este nelegală.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul intimat a solicitat respingerea recuruslui ș-i menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de Judecătoria Caransebeș.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului formulat de asigurator, motivat de faptul că Legea nr. 136/1995 nu prevede acordarea despăgubirilor periodice care să fie suportate de societatea de asigurare. A solicitat a se avea în vedere și jurisprudența în materie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
P. sentința penală nr. 283/28.05.2012 pronunțată de Judecătoria caransebeș în dosar nr._, în baza art. 178 alin.2, 3 C.p. cu aplicarea art.320 ind.1 alin. 7 C.pr.pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B. G., la pedeapsa de 3 ( trei) ani și 4 ( patru ) luni închisoare, cu aplicarea art. 71- 64 lit. a teza a-II-a, lit. b Cod penal.
În baza art. 86 indice 1 alin. 1 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei de 3 ani și patru luni închisoare aplicate inculpatului sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S., pe un termen de încercare de 6 ani și 4 luni, stabilit în condițiile art. 86 indice 2 Cod penal.
În baza art. 86 indice 3 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S.; b) să anunțe în prealabil, organului însărcinat cu supravegherea sa, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență ; e) să nu conducă nici un vehicul
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art.65 C.p. s-a dispus interzicerea dreptului de a mai conduce un vehicul pe un termen de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 indice 4 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a dispus obligarea inculpatului B. B. G. alături de asiguratorul de răspundere civilă . în România a asiguratorului M. FAMILIAR, la plata către partea civilă B. T. M.-prin reprezentant legal M. M. la plata sumei de 25.000 lei daune morale și la plata unei rente viagere în cuantum de 500 lei lunar.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 29.573,42 lei către partea civila S. M. Caransebeș( 6123,33 lei pentru B. R., 7316 lei pentru B. G., 1499,57 lei pentru Margelu N., 5810,80 lei pentru A. A. M., 3469,90 lei pentru B. T. M., 5353,82 lei pentru B. M. – cheltuieli de spitalizare) reprezentând despăgubiri civile.
S-a luat act că partea vătămată M. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din data de 19 septembrie 2011, înregistrat sub nr._ din data de 28 septembrie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. G., pentru săv.infr.prev.de art.178 alin.2 și 3 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 29.12.2010, în jurul orei 18.57, pe DN 68, la ., pe sensul de mers I. către Caransebeș, s-a produs un accident de circulație soldat cu victime omenești și pagube materiale. În urma cercetărilor, a fost stabilit autorul accidentului în persoana numitului B. G., care a condus autoturismul marca Renault Trafic cu nr.de înmatriculare 3127 DNR (Spania) fiind sub influența băuturilor alcoolice. La km 4 + 250 m, autoturismul a derapat, părăsind partea carosabilă, în dreapta sensului său de mers, datorită carosabilului umed și faptului că ningea și s-a lovit de un copac. În urma accidentului provocat de învinuit, a rezultat autoaccidentarea sa, decesul fiului său B. I., precum și vătămarea corporală a numiților B. R. – soția învinuitului, care a necesitat pentru vindecare un număr de 120 zile îngrijiri medicale, B. M. – fiica învinuitului, care a necesitat pentru vindecare un număr de 90 zile îngrijiri medicale, B. T. M. – nepoata învinuitului, care a necesitat pentru vindecare un număr de 70 zile îngrijiri medicale, M. N. – nepotul învinuitului, care a necesitat pentru vindecare un număr de 30 zile îngrijiri medicale, A. A. M. – prietena lui M. N., care a necesitat pentru vindecare un număr de 50 zile îngrijiri medicale, În mașină se mai afla numita M. M. – nora învinuitului, care nu a suferit vătămări corporale. Victimele accidentului nu au formulat plângere penală și nu s-au constituit părți civile față de învinuit. La S. M. de Urgență învinuitului i-a fost recoltată o probă biologică de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind de 0,75 g 0 /00. Întrucât între ora producerii accidentului și ora recoltării probei biologice de sânge exista o diferență de o oră și 33 minute, s-a dispus efectuarea unei expertize medico legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, de către IML Timișoara, stabilindu-se că învinuitul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 0,90 – 0,95 g 0 /00. Învinuitul a declarat că la data de 29.12.2010 între orele 15.00 – 15.30 în timp ce servea prânzul, a consumat circa 250 ml bere, apoi împreună cu membrii familiei sale, s-a urcat la volanul microbuzului marca Renault Trafic, conducând de la domiciliul din loc.I. până la . în jurul orei 18.55, în fața .-o curbă la stânga, autoturismul a derapat, lovindu-se de un copac în afara părții carosabile A mai declarat că nu contestă rezultatul expertizei medico legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei și nu are de propus probe în apărarea sa. La data de 16.08.2011, învinuitul a declarat că își menține declarațiile date la organele de poliție și că se prevalează de dreptul de a nu mai face nici o altă declarație.
Din fișa de cazier judiciar a rezultat că învinuitul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru art.178 al.2, 5 Cod penal și 2 luni închisoare pentru art.249 al.1 Cod penal, conform art.33-34 C.p. execută pedeapsa de 5 ani închisoare, s.p.1991/23.11.1992 a Judecătoriei D., d.p. 296/07.04.1993 a Tribunalului Hunedoara, arestat la 27.08.1991, execută până la 08.09.1993, rest 1083 zile.
Starea de fapt descrisă a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral (f.5 dosar urmărire penală), proces verbal de cercetare la fața locului (f.,6-9 dosar urmărire penală), declarații învinuit (f.76-81, 83-89 dosar urmărire penală), declarații părți vătămate (f. 23-46 dosar urmărire penală), raport autopsie (f.10-22 dosar urmărire penală), rapoarte de primă expertiză medico legală (f.66-71 dosar urmărire penală), raport expertiză medico legală IML Timișoara privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei (f.92-93 dosar urmărire penală), buletin de analiză toxicologică alcoolemie (f. 95 dosar urmărire penală).
Analizând probele existente în dosarul de urmărire penală și declarația inculpatului dată în faza de cercetare judecătorească, instanța a reținut că starea de fapt este cea reținută prin rechizitoriu, inculpatul B. G. fiind autorul unui accident de circulație care a avut ca urmare moartea unei persoane.
În drept faptele inculpatului B. G. îndeplinesc elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art.178 C.p. al. 2 și 3 Cod penal .
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege, gradul de pericol social al faptei comise, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, persoana și conduita inculpatului precum și prevederile art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală, introdus de Legea nr. 202/2010, apreciind că aplicarea unei pedepse reduse cu o treime orientată spre minimul special cu suspendarea sub supraveghere a executării ei, va duce la atingerea scopului pedepsei atât cel coercitiv, cât și cel educativ.
În ședința publică din data de 06 februarie 2012, reprezentantul Ministerului Public, față de lipsa reprezentantului legal al părții vătămate minore, B. T. M., a formulat constituirea de parte civilă în numele acesteia, respectiv 25.000 lei daune morale și obligarea la plata sumei de 500 lei /luna rentă viageră.
Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. art.998-999 și urm. C.civ. fapta ilicită – infracțiunea săvârșită, prejudiciul – rezultatul negativ și nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre faptele ilicite și prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei.
Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral consta în rezultatul dăunător direct al faptei ilicite si culpabile prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umana, respectiv sentimentele de dragoste si afecțiune, cum este cazul în speță.
S-a apreciat că în cauza, acordarea daunelor morale este pe deplin justificată în raport de urmările produse - decesul victimei B. I. - consecințele pe care acest eveniment tragic le-a avut asupra fiicei sale, aceasta implicând profunde suferințe psihice, generate de lezarea sentimentelor de afecțiune existente între membrii familiei, consecințele pe plan psihic pe care decesul tatălui le-a avut asupra copilului.Este evident astfel că s-a produs un prejudiciu moral prin suferințele psihice determinate de decesul unei persoane foarte apropiate
La aprecierea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere toate aceste criterii, în raport de care a apreciat ca fiind justificată acordarea despăgubirilor în cuantum de 25.000 lei.
Sub un ultim aspect, instanța a reținut că cererea privind obligarea inculpatului la o prestație periodică în favoarea părții civile B. T. M. privind acordarea unei prestații în cuantum de 500 lei/lună de la data decesului este fondată, motiv pentru care a admis această cerere.
Împotriva sentinței penale nr. 283/28.05.2012 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ a declarat recurs, în termen legal, asiguratorul U. A. SA, solicitând casarea în parte a acesteia, respectiv înlăturarea obligației impuse asiguratorului M. Familiar, prin corespondent, la plata rentei viagere în cuantum de 500 lei lunar către partea civilă B. T. M..
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod nelegal instanța de fond a obligat asiguratorul M. Familiar prin – U. A. SA, la plata către partea civilă B. T. M. a unei rente viagere în cuantum de 500 lei. S-a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 136/1995 aprobate prin Ordinul CSA nr. 5/2010, care la art. 49 al.2 stipulează că în caz de deces în urma accidentelor de circulație asiguratorul acordă următoarele despăgubiri: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu ritualurile religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuieli de transport a cadavrului de la locul decesului și până în localitatea unde se face înmormântarea, cele de îmbălsămare, probate cu acte justificative; c) veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului; d) daunele morale. Aceste dispoziții legale conțin o normă imperativă și de strictă interpretare, în sensul că asiguratorul nu acordă despăgubiri cu caracter periodic, astfel că obligația de plată privind renta viageră trebuia stabilită în speță, exclusiv în sarcina inculpatului. S-a mai criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul perioadei pentru care a fost dispusă acordarea rentei viagere, având în vedere că potrivit legii și practicii judiciare despăgubirea periodică se acordă unei persoane până la terminarea studiilor dar nu mai târziu de vârsta de 25 de ani.
Analizând recursul declarat de în cauză prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C.p.p., instanța constată că acesta este întemeiat, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 10 C.p.p. pentru următoarele considerente:
În prealabil, se impune a se reține că, în virtutea efectului devolutiv reglementat de art. 3856 C.p.p., instanța de recurs poate cenzura hotărârea atacată numai în limitele indicate de părți în cererea de declarare a căii de atac și concluziile în fața instanței, respectiv numai în ce privește latura civilă a procesului.
Conform dispozițiilor art. 354 C.p.p. „hotărârea prin care instanța penală soluționează fondul cauzei trebuie să conțină o parte introductivă, o expunere și dispozitivul”, iar potrivit art. 356 lit. c C.p.p. expunerea trebuie să cuprindă „analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză”. Astfel, orice hotărâre judecătorească trebuie motivată, cu arătarea motivelor de fapt și de drept care au stat la baza luării acesteia, cu menționarea dovezilor și analiza mijloacelor de probă administrate în cauză. Motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire la temeinicia și legalitatea soluției adoptate, iar instanțelor de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. A motiva înseamnă a demonstra, a pune în evidență datele concrete care, folosite ca premise, duc la formarea unei concluzii logice. Simpla afirmare a unei concluzii fără indicarea unei date concrete, fără a arăta în ce mod a fost stabilită sau fără referirea explicită ori implicită la actele cauzei în general nu echivalează cu motivarea hotărârii. Analizând considerentele sentinței penale atacate, instanța de recurs constată că nu au fost evaluate probele administrate și nici indicate textele legale incidente, Judecătoria Caransebeș limitându-se a arăta că „cererea privind obligarea inculpatului la o prestație periodică în favoarea părții civile B. T. M. privind acordarea unei prestații în cuantum de 500 lei/lună de la data decesului este fondată”, fără a se arăta nici măcar în raport cu ce anume a stabilit cuantumul acestei obligații periodice și nici nu a înlăturat motivat apărările asiguratorului, apărări formulate prin cerere scrisă, depusă în dosar (filele 37 – 38 dosar judecătorie), ceea ce nu respectă exigențele dispozițiilor legale sus menționate.
Calea de atac în recurs fiind o soluție specială, reglementarea este restrictivă, legea stabilind atât cazurile în care poate avea loc casarea cu trimitere spre rejudecare, dar și instanța la care se trimite cauza. Cum prima instanță a încălcat dispozițiile imperative ale art. 354 și 356 C.p.p. - prin nemotivarea hotărârii în latura civilă a cauzei și ale art. 6 CEDO - referitoare la dreptul la un proces echitabil, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. c C.proc.pen. raportat la art. 3859 alin. 1 pct. 9 C.proc.pen.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c C.p.p. instanța va admite recursul declarat de asiguratorul . București, împotriva sentinței penale nr. 283 din 28 mai 2012 a Judecătoriei Caransebeș, care va fi casată în parte sentința penală și rejudecând, va dispune rejudecarea cauzei în latură civilă de către instanța de fond, unde se va trimite dosarul.
Va menține hotărârea recurată cu privire la latura penală a cauzei.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 C.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 38515 pct.2 lit.d C.p.p admite recursul formulat de asiguratorul . București, împotriva sentinței penale nr. 283 din 28 mai 2012 a Judecătoriei Caransebeș.
Casează în parte sentința penală recurată și rejudecând:
Dispune rejudecarea cauzei în latură civilă de către instanța de fond, Judecătoria Caransebeș, unde se va trimite dosarul.
Menține hotărârea recurată cu privire la latura penală a cauzei.
În baza art. 192 alin.3 C.p.p cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 01.11.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. N. G. B. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. LB/2.11.2012
Tehnored A.J. /2 ex/8.11. 2012
Prima instanță: Judec.Caransebeș-E. S.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr.... | Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 209/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
