Omor calificat. At. 175 C.p.. Hotărâre din 13-12-2012, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-12-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 241/A
Ședința publică din 13 decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă T. T. împotriva sentinței penale nr. 284 din 22.08.2012 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ privind pe inculpatul ILINCUȚEI D..
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul intimat Ilincuței D. G. lipsă,s e prezintă avocat ales C. C., lipsă fiind partea civilă intimată M. V., părțile responsabile civilmente intimate U. M. și Lingă J., nereprezentate fiind partea civilă intimată S. C. Județean de Urgență Timișoara și S. de Probațiune de pe lângă T. T..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat C. C., solicită acordarea unui termen pentru a putea fi prezent inculpatul în fața instanței, la acest termen acesta lipsind din cauza vremii nefavorabile.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de inculpatul apelant prin apărător ales.
Procurorul nu se opune cererii de amânare.
Instanța, în deliberare, respinge cererea de amânare, motivat fiind de faptul că în speță a mai fost acordat un termen la solicitarea inculpatului și nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Procurorul solicită admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, reindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului, cu menținerea modalității de executare a pedepsei, criticând soluția primei instanțe ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând a fi avută în vedere starea de fapt. Se consideră că pedeapsa nu este îndestulătoare avându-se în vedere limitele de pedeapsă pentru această infracțiune și faptul că inculpatul a mai fost cercetat pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, de unde rezultă comportamentul violent al acestuia.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat C. C., solicită respingerea apelului, considerând că sentința pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, precum și a modalității de executare a acesteia, fiind avută în vedere atitudinea inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat aplicarea disp.art. 3201 Cpp. avându-se totodată în vedere concluziile raportului de evaluare și ținându-se seama de faptul că inculpatul a săvârșit fapta fiind provocat de către partea vătămată, aflându-se într-o stare de teamă față de aceasta. Consideră de asemenea, că limitele de pedeapsă au fost corect stabilite . Totodată, se arată că regretele inculpatului, dar și faptul că acesta nu este o persoană violentă, denotă faptul că acesta nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În ceea ce privește antecedentele penale, se arată că inculpatul a fost implicat într-o bătaie însă s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Solicită a se avea în vedere și faptul că de la momentul punerii sale în libertate, inculpatul lucrează.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. T. nr. 604/P/2012, emis la data de 08.08.2012 și înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 09.08.2012 sub nr._, inculpatul ILINCUTEI D. G. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, fapta prevăzută și pedepsită de art. 20 C.p. raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i C.p. cu aplicarea art. 99 și urm. C.p.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 15.06.2012, în jurul orelor 18, în timp ce se afla pe o stradă din localitatea Teremia M., a lovit pe numitul M. V. cu un cuțit în zona abdominală, printr-o mișcare în sens penetrant, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în pericol și au necesitat 30 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Prin sentința penală nr. 284 din 22.08.2012 pronunțată de T. T. în dosarul nr._, în baza art.20 C.p. raportat la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit. i C.p., cu aplicarea art.21 alin.2 C.p., art. 99 și urm. C.p. și art.3201 C.p.p., ca fost condamnat inculpatul ILINCUȚEI D. G., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.
În baza art.71 C.p. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a și b C.p. pe durata executării pedepsei, de la împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive din 16.06.2012 la zi.
În baza art.861 alin.1 C.p. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art.110 C.p.
În baza art.863 alin.1 C.p. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă T. T., căruia i se încredințează supravegherea; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
În baza art.863 al.3 lit.a rap. la art. 103 alin.3 lit.c C.p., a fost obligat inculpatul să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității pe o durată de 100 ore în cadrul Atelierului MEC Timișoara sau o altă locație stabilită de S. de Probațiune.
În baza art.359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.864 C.p.
În baza art.71 alin.5 C.p. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.
În baza art.350 alin.3 lit.b C.p.p. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Ilincuței D. G. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.36/16.06.2012 al Tribunalului T., dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art.14, 15 C.p.p. raportat la art.346 C.p.p. și art. 112 pct.3 C.p.c., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă M. V..
În baza art.14, art.16 și art. 161 C.p.p. raportat la art.313 din Legea nr.95/2006 a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente U. M., la plata sumei de 2.953,70 lei despăgubiri civile către partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara.
În baza art. 109 alin. 5 C.p.ps-a dispus restituirea către inculpatul Ilincuței D. G. a următorului obiect, corp delict la dosarul cauzei: o pereche de pantaloni tip sport, din material textil de culoare neagră cu dungi galben-verzui, cu șiret în partea superioară și fermoare la partea inferioară.
În baza art.118 alin.1 lit.b C.p. s-a dispus confiscareade la inculpatul Ilincuței D. G. a unui cuțit cu lungimea totală de 22 cm, lungimea lamei de 12,5 cm, prăsele din plastic imitație corn, deteriorate, cu inscripție pe lamă ˝HONG LI˝, obiect folosit la săvârșirea infracțiunii.
În baza art.191 alin.1, 3 C.p.p. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, T. T. a reținut că atât inculpatul Ilincuței D. G., cât și partea vătămată M. V. locuiesc în localitatea Teremia M., inculpatul locuind împreună cu mama sa, U. M., și cu cei doi frați ai săi.
Întrucât în luna februarie 2012, partea vătămată M. V. a dat o căruță cu lemne mamei inculpatului, iar aceasta nu a mai reușit nici să-i restituie lemnele, nici să-i achite suma de 200 lei drept contravaloare a acestora, între aceștia a apărut o stare conflictuală, adresându-și reciproc jigniri când se întâlneau prin comună.
S-a mai reținut că în data de 15.06.2012, în jurul orelor 18:00 - 18:30, inculpatul împreună cu mama sa, cu numita T. L. – concubina părții vătămate, precum și cu alte persoane, s-au întors de la muncă din localitatea Sânnicolau M., mașina de transport lăsându-i în centrul satului.
Partea vătămată se afla și el în acel loc, iar între M. V. și U. M. a izbucnit o altercație verbală pe fondul acelei stări conflictuale mai vechi. Concubina părții vătămate a încercat să îl potolească pe acesta, iar inculpatul și mama sa au plecat înspre casă. După ce s-au depărtat vreo 50 de metri, pe fondul acelui conflict verbal, inculpatul a adresat și el cuvinte jignitoare părții vătămate și concubinei acestuia, fapt ce a enervat partea vătămată, care a alergat înspre inculpat și l-a împins cu mâinile de umeri. Pe fondul acestei altercații, inculpatul a scos din rucsacul pe care îl avea asupra sa un cuțit (pe care îl folosea la tăiatul mâncării) și a aplicat părții vătămate o lovitură cu acesta în abdomen.
Imediat dupa aceea, inculpatul și mama sa au plecat repede spre casă, iar partea vătămată s-a îndreptat spre concubina sa, care, observând că acesta este tăiat, i-a legat rana cu o bluză și a chemat o ambulanță.
Partea vătămată a fost preluată de la domiciliu și transportată la S. C. Județean de Urgență Timișoara, unde a fost internată cu diagnosticul hemoperitoneu mediu prin plagă înjunghiată penetrantă abdominală, fiind supusă unei intervenții chirurgicale. Leziunile suferite au pus viața părții vătămate în pericol. A fost internată în perioada 15.06-26.06.2012.
Prima instanță a reținut că inculpatul Ilincuței D. G. a recunoscut din primul moment fapta săvârșită și a predat încă din seara incidentului de bună-voie organelor de cercetare penală cuțitul folosit și vestimentația ce o purtase în momentul săvârșirii faptei.
Conform dispozițiilor art.174 alin.1 C.p., prima instanță a reținut că infracțiunea de omor se realizează prin uciderea unei persoane, adică prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea unei persoane.
Potrivit dispozițiilor art.144 C.p. prin săvârșirea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă.
Totodată, reținându-se că tentativa nefiind altceva decât o formă a activității infracționale, situată în faza de executare a infracțiunii, între începutul executării acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective și producerea rezultatului socialmente periculos, având în vedere probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului Ilincutei D. de a încerca să suprime viața părții vătămate M. V., prin aplicarea unei lovituri cu un cuțit (obiect tăietor înțepător apt să producă decesul unei persoane) în zona abdomentului (zonă vitală ale corpului în care se află mai multe organe a căror lezare conduce la deces), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 C.p., inculpatul punând în executare hotărârea de a săvârși infracțiunea, executarea fiind realizată în întregime, dar neproducându-se rezultatul datorită unor motive independente de voința inculpatului.
La stabilirea vinovăției inculpatului, prima instanță a avut în vedere în primul rând declarațiile date de acesta pe parcursul procesului penal, inculpatul recunoscând, atât în declarațiile date în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de inculpare și descriind cu lux de amanunte modul de săvârșire al acesteia.
Astfel, în declarațiile date în faza urmăririi penale, s-a reținut că inculpatul a arătat că, în momentul în care au coborât din mijlocul de transport, între partea vătămată și mama sa a avut loc un schimb de replici pe fondul stării conflictuale generate de neachitarea lemnelor, iar, în timp ce mergeau spre casă, a adresat și el anumite cuvinte jignitoare părții vătămate. Atunci, acesta a venit înspre ei și l-a împins cu mâinile în umeri, iar el, de frică, a scos cuțitul pe care îl avea în geantă și a lovit cu acesta partea vătămată. Apoi, a plecat repede spre casă, iar partea vătămată a luat-o în direcția opusă.
S-a constatat că această poziție procesuală de recunoaștere a faptei săvârșite a fost menținută și în fața instanței de judecată, când inculpatul a precizat că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și dorește ca judecata să se facă exclusiv în baza acestora, fapt ce a condus la aplicarea de către instanța de judecată a procedurii simplificate prev. de art. 320 1 C.p.p..
Prima instanță a apreciat că aceste declarații ale inculpatului se coroborează partial cu declarațiile date în cauză de partea vătămată, acesta relatând și el că în ziua respectivă, ulterior unor discuții contradictorii avute cu inculpatul și cu mama acestuia, precum și a unor injurii aduse de inculpat, s-a îndreptat spre inculpat, iar, în altercație, acesta l-a lovit cu un cuțit în zona abdomentului, părăsind apoi locul faptei.
S-a considerat că vinovăția inculpatului este atestată și de declarațiile martorilor audiați în cauză, care au confirmat săvârșirea de către inculpat a faptei reținute în sarcina sa prin actul de inculpare.
Astfel, s-a reținut că martora T. S., concubina părții vătămate, a arătat că în seara respectivă, când au ajuns în centrul satului de la locul de muncă, partea vătămată o aștepta acolo și a avut o discuție contradictorie cu inculpatul și mama acestuia. Ea a încercat să aplaneze conflictul, discutând cu partea vătămată, iar inculpatul și mama acestuia au plecat spre casă. Însă, după ce s-au departat vreo 50 de metri, inculpatul le-a adresat din nou cuvinte jignitoare, fapt care a determinat partea vătămată să meargă după aceștia. Când a ajuns lângă inculpat, partea vătămată l-a împins pe acesta cu mâinile în piept, iar atunci inculpatul a scos un cuțit și a lovit partea vătămată în abdomen. Imediat după aceea, inculpatul a plecat cu mama sa spre casă, iar partea vătămată a venit spre ea, ținându-se de burtă. Văzând că sângera, martora a chemat ambulanța, partea vătămată fiind transportată la spital.
De asemenea, s-a reținut că martorul Bertolin M. a arătat că în ziua respectivă, în timp ce mergea spre casă pe o stradă paralelă cu cea pe care se deplasau inculpatul și mama sa, a văzut altercația dintre inculpat și partea vătămată, respectiv cum partea vătămată a alergat după inculpat, iar acesta l-a lovit cu un cuțit în zona abdominală.
Totodată, s-a reținut că martorul Ilincuție J., fratele inculpatului, a arătat că, deși nu a asistat la incident, a aflat în momentul în care inculpatul și mama lor au ajuns acasă, de la aceștia, că inculpatul a lovit cu cuțitul pe partea vătămată în acea seară.
Nu în ultimul rând, s-a reținut că și partea responsabilă civilmente U. M., mama inculpatului, a confirmat aceste aspecte, arătând că în ziua respectivă, pe fondul conflictului verbal existent între ei și partea vătămată, în momentul când acesta din urmă a venit spre fiul său și l-a împins, inculpatul a lovit partea vătămată cu un cuțit în zona abdominală.
În același timp, la stabilirea vinovăției inculpatului prima instanță a ținut seama și de împrejurarea că între activitatea desfășurată de acesta și leziunile cauzate victimei există un raport de cauzalitate, fiind evident că fără lovitura aplicată de inculpat, aceste leziuni nu s-ar fi produs. În acest sens pot fi observate concluziile raportului de constatare medico-legală nr.1493/2012 ale IML Timișoara din care rezultă că în momentul examinării medico-legale numitul M. V. prezenta leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire directă cu un corp tăietor-înțepător (posibil cuțit) din înainte-înapoi, leziunile putând data din ziua de 15.06.2012, punând viața victimei în primejdie și necesitând 30 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
În ceea ce privește latura subiectivă, prima instanță a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor cu intenție indirectă, respectiv a prevăzut rezultatul faptei sale și, fără a-l urmări, a acceptat posibilitatea producerii acestuia. Acest aspect a fost reținut din faptul ca a folosit un cutit pentru a lovi victima, instrument ascuțit tăietor apt prin natura sa să producă decesul unei persoane, precum și din zona corpului în care a fost aplicată lovitura, zona abdomenului, care este o zonă anatomică vitală în condițiile în care în acea zonă se află mai multe organe a căror lezare conduce la deces.
Întrucât s-a reținut că fapta a fost săvârșită de către inculpat pe o stradă a localitatii Teremia M., instanța de fond a constatat că în mod corect s-a reținut în sarcina acestuia și circumstanța agravantă prev. de art. 175 lit.i C.p.
Prin urmare, T. T. a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de inculpare, la individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată ținându-se seama de dispozițiile art. 3201 al.7 C.p.p. (respectiv reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime – având în vedere aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 3201 C.p.p. ca urmare a solicitării acestuia), criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.p., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a apreciat că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social deosebit, prin actele sale numitul Ilincuței D. G. aducând o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea dreptului oricărei persoane la viață.
În ceea ce privește persoana inculpatului, prima instanță a constatat că acesta este minor, având vârsta de 16 ani, fapt pentru care se vor retine în favoarea acestuia disp. art. 99 si urm. C.p., privitoare la starea de minoritate. Totodată, prima instanță a avut în vedere faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale și a manifestat un comportament sincer în tot cursul procesului, recunoscând și regretând încă din primul moment săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, ceea ce a și condus la aplicarea procedurii prevăzute de art.3201 C.p.p. În acest context s-a apreciat că atitudinea procesuală a acestuia denotă o manifestare a regretului raportat la comportamentul antisocial dovedit anterior, ceea ce imprimă faptei comise o periculozitate mai redusă.
De asemenea, prima instanță a avut în vedere și referatul de evaluare efectuat de SPT T., din care reiese că inculpatul a absolvit 6 clase, iar apoi, din dorința de a-și ajuta financiar familia, a renunțat să-și continue studiile, lucrând ca sezonier alături de mama sa la ferma Sinagro din Sânnicolau M., supraveghindu-și frații mai mici și ocupându-se de treburile gospodărești. Referitor la fapta comisă, s-a reținut că inculpatul își recunoaște vinovăția și speră să obțină o condamnare cât mai blândă, urmând ca ulterior să continue să lucreze alături de mama, la fermă, iar apoi să se angajeze la firma Delphi, cu sprijinul fraților săi mai mari. Referitor la perspectivele de reintegrare în societate, s-a arătat că acesta are șanse crescute de reintegrare, existând mulți factori de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional, respectiv: regretul profund manifestat față de fapta comisă, atașamentul puternic de familie, sprijin din partea familiei, lipsa adicțiilor, rolul asumat în întreținerea familiei, angajamentul de a nu reitera conduita infracțională, planuri de viitor realiste, prosociale.
Totodată, referitor la împrejurările producerii incidentului, prima instanță a apreciat că nu se poate face abstracție de relațiile conflictuale existente între partea vătămată și familia inculpatului, de numeroasele jigniri reciproce dintre aceștia, precum și de diferența de vârstă dintre inculpat – un minor și partea vătămată – un adult și de împrejurarea că partea vătămată a alergat după inculpat și l-a împins pe acesta cu mâinile în piept.
Raportat la toate aceste criterii, s-a apreciat că, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art.52 C.p., este necesară și suficientă aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată către minimul special, respectiv 3 ani închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a apreciat că, față de natura și circumstanțele reale de săvârșire a faptei, dreptul de a alege al inculpatului nu ar trebui sa fie afectat, astfel încât aplicarea acestei pedepse accesorii nu se impune, în schimb s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a si lit b) C.pen., după împlinirea vârstei de 18 ani, apreciind ca o persoană condamnată pentru o infracțiune prin care este lezat dreptul la viață al unei persoane nu poate fi considerată ca având demnitatea necesară pentru a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În ceea ce privește drepturile prev. de lit.c, d, e C.p., prima instanță a apreciat că nu se impune interzicerea acestor drepturi.
În ceea ce privește pedepsele complementare, întrucât s-a constatat că inculpatul este minor, conform art. 109 alin. 3 din Codul penal, astfel de pedepse nu au fost aplicate.
Întrucât s-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv, în baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive din 16.06.2012 la zi.
Ținând seama de toate circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta, și, în special, de circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului (este minor în vârstă de 16 ani, la primul contact cu legea penală, a recunoscut și regretat profund fapta săvârșită, este bine integrat în familie), precum și de concluziile referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. T., unde s-a consemnat că inculpatul prezintă șanse crescute de a reintegra corespunzător în societate, existând numeroși factori de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional (regretul profund manifestat față de fapta comisă, atașamentul puternic de familie, sprijin din partea familiei, lipsa adicțiilor, rolul asumat în întreținerea familiei, angajamentul de a nu reitera conduita infracțională, planuri de viitor realiste, prosociale), fiind însă importantă monitorizarea permanentă a minorului și consilierea acestuia raportat la starea de disperare cu care acesta se confruntă în prezent, prima instanță a apreciat că scopul acestei pedepse și reeducarea inculpatului este posibilă fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, condamnarea în sine, condițiile impuse la suspendarea executării și consecințele unei eventuale revocări a acesteia putând constitui un avertisment pentru corijarea comportamentului antisocial al acestuia.
Ca atare, constatând că și celelalte condiții prevăzute de art. 86¹ C.p. sunt îndeplinite (pedeapsa aplicată nu depășește 4 ani închisoare și inculpatul nu a mai suferit alte condamnări), s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului Ilincuței D. pe o perioadă de 5 ani termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art. 110 C.p.
În conformitate cu dispozițiile art.863 alin.1 C.p., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă T. T., căruia i se încredințează supravegherea; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
Totodată, în baza art.863 al.3 lit.a rap. la art. 103 alin.3 lit.c C.p., inculpatul va fi obligat să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității pe o durată de 100 ore în cadrul Atelierului MEC Timișoara sau o altă locație stabilită de S. de Probațiune, instanța apreciind că munca în echipă, respectarea unui program și activitatea lucrativă desfășurată, plasată în sfera protecției mediului, sub directa supraveghere a unui consilier de probațiune – beneficiind astfel de asistență și consiliere – vor conduce la creșterea responsabilității sociale a inculpatului și o reintegrare mai ușoară în societate.
În baza art.359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.864 C.p.
În baza art.71 alin.5 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.
În baza art.350 alin.3 lit.b C.p.p., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Ilincuței D. G. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.36/16.06.2012 al Tribunalului T., dacă nu este arestat în altă cauză.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că S. C. Județean de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă cu suma de 2.953,70 lei – daune materiale, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale furnizate părții vătămate M. V..
Potrivit dispozițiilor art.998 C.civ., s-a reținut că orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara.
Totodată, potrivit dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006, s-a reținut că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Față de aceste dispoziții legale, de actele justificative depuse la dosar, precum și de declarația inculpatului și a părții responsabile civilmente U. M., care au arătat că sunt de acord să achite suma solicitată de S. C. Județean de Urgență Timișoara, în baza art.14, art.16 și art. 161 C.p.p. raportat la art.313 din Legea nr.95/2006, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente U. M. la plata sumei de 2.953,70 lei despăgubiri civile către partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara.
În ceea ce privește partea vătămată M. V., instanța de fond a constatat că și acesta a precizat în declarația dată în faza de urmărire penală în data de 26.06.2012 că înțelege să se constituie parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata contravalorii serviciilor medicale și a medicamentelor, fără însă a indica cuantumul acestora nici în faza de urmărire penală și nici în fața instanței de judecată.
În atare condiții, având în vedere că partea vătămată nu a precizat câtimea obiectului cererii, deși a fost citată în mod expres cu această mențiune, și nu există nici un document justificativ în acest sens, în baza art.14, 15 C.p.p. raportat la art.346 C.p.p. și art. 112 pct.3 C.p.c., acțiunea civilă formulată de partea civilă M. V. a fost respinsă.
În baza art. 109 alin. 5 C.p.p. s-a dispus restituirea către inculpatul Ilincuței D. G. a următorului obiect, corp delict la dosarul cauzei: o pereche de pantaloni tip sport, din material textil de culoare neagră cu dungi galben-verzui, cu șiret în partea superioară și fermoare la partea inferioară.
În baza art.118 alin.1 lit.b C.p., s-a dispus confiscarea de la inculpatul Ilincuței D. G. a un cuțit cu lungimea totală de 22 cm, lungimea lamei de 12,5 cm, prăsele din plastic imitație corn, deteriorate, cu inscripție pe lamă ˝HONG LI˝, obiect folosit la săvârșirea infracțiunii.
În baza art.191 alin.1, 3 C.p.p., inculpatul a fot obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale nr. 284 din 22.08.2012 pronunțată de T. T. a declarat apel în termen legal P. de pe lângă T. T., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 11.10.2012.
În motivarea apelului declarat de către P. de pe lângă T. T. se solicită ca în rejudecare, să se dispună o hotărâre temeinică de condamnare a inculpatului, arătându-se că stabilirea unei pedepse aproape de limita minimă specială, de doar 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere nu satisface exigențele unei juste individualizări judiciare, impunându-se reevaluarea acestui cuantum raportat la toate împrejurările care particularizează acțiunea sa infracțională. Se consideră că instanța de fond a dat o pondere însemnată circumstanțelor personale ale inculpatului, omițând să acorde semnificația cuvenită circumstanțelor reale în care inculpatul a comis fapta, ceea ce trebuia să conducă instanța spre o justă individualizare și în alegerea unui cuantum mai mare al pedepsei fiind aspectele referitoare în primul rând, la valorile sociale ocrotite de norma incriminatoare și în al doilea rând, la modalitatea concretă de desfășurare a activității infracționale a inculpatului, iar în final, faptul că deși minor, inculpatul a mai fsot cercetat înainte de comiterea acestei fapte pentru o infracțiune de lovire și alte violențe comisă în septembrie 2011, de unde rezultă un comportament violent și o slabă conștientizare a consecințelor faptelor sale.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel precum și din oficiu potrivit atrt.371 al.2 Cpp, instanța de apel apreciază că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat în cauză.
În motivele de apel ale Parchetului de pe lângă T. T. a fost criticată hotărârea penală atacată numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate de către instanța de fond. Starea de fapt nu a fost contestată, astfel că ea nu va face obiectul analizei instanței de apel, inculpatul solicitând ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând integral acuzațiile aduse – fila 27 dosar fond.
În ce privește cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet și judicios evaluate, pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege. În conformitate cu dispozițiile art.72 C.pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 C.pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Infracțiunea de tentativă la omor calificat aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
Sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor calificat este închisoarea de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi, iar tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată. Aplicarea dispozițiilor stării de minoritate în care se afla inculpatul în momentul comiterii faptei prev. de art. 99 și urm.C.penal, precum și solicitarea inculpatului de soluționare a cauzei în procedura simplificată prev. de art. 320 ind. 1 Cpp, ca urmare a recunoașterii săvârșirii faptei, a condus la obținerea unor limite speciale de pedeapsă de la 2 ani și 6 luni închisoare la 4 ani și 2 luni închisoare, limite între care instanța de fond investită cu soluționarea cauzei urma a derula operațiunea de individualizare judiciară. Față de cele menționate, instanța de apel apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de către instanța de fond inculpatului minor satisface exigențele unei individualizări judiciare, raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 Cp. Pedeapsa aplicată de către instanța de fond a avut în vedere particularitățile concrete în care a fost comisă fapta pe fondul discuțiilor contradictorii avute de mama sa cu victima, personalitatea inculpatului, atitudinea sinceră manifestată de către acesta atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată concretizată în recunoașterea comiterii faptei, precum și lipsa antecedentelor penale. Nu în ultimul rând se impune precizarea că referatul de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. T. – filele 23-26 dosar fond, concluzionează că inculpatul are șanse crescute de reintegrare în societate, fiind un sprijin pentru familia sa, în special pentru mamă în condițiile în care inculpatul minor se ocupa de treburile gospodărești și se ocupa de supravegherea fraților mai mici. Referatul de evaluare arată că între membrii familiei există o bună comunicare, se înțeleg bine, având relații apropiate și cu vecinii și bucurându-se de o imagine pozitivă în comunitate, iar minorul este cunoscut pentru altruismul cu care sărea în ajutorul celor care-l solicitau. Față de concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză, care menționează și preocuparea inculpatului minor pentru practicarea activităților sportive, fiind legitimat la mai multe echipe de fotbal, instanța de apel apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond este în măsură să asigure reeducarea sa, neputându-se identifica în comportamentul său atitudini agresive anterioare care să permită concluzia unui comportament obișnuit infracțional, sau a unei premeditări a comiterii faptei, fiind plauzibilă explicația inculpatului referitoare la mobilul activității sale ilicite, respectiv nemulțumirea față de modalitatea în care partea vătămată i s-a adresat mamei sale pentru că nu au reușit să restituie în natură căruța de lemne împrumutată de partea vătămată.
Astfel, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen.va respinge apelul declarat de P. de pe lângă T. T. împotriva sentinței penale nr. 284 din 22.08.2012 pronunțată de T. T..
În temeiul art. 192 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge apelul declarat de P. de pe lângă T. T. împotriva sentinței penale nr. 284 din 22.08.2012 pronunțată de T. T..
În temeiul art. 192 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13.12.2012.
Președinte, JUDECĂTOR,
L. Ani B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-A.N. 20.12.2012
Tehnored- .C.U.- 20.12.2012
Prima inst.-jud.A. C. Țira – T. T.
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 1741/2012.... | Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... → |
|---|
