Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 569/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 569/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-05-2013
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 569/R
Ședința publică din 13 mai 2013
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: F. I.
JUDECĂTOR: V. S.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petentul M. A. C. împotriva sentinței penale nr.13/20.02.2013 pronunțată de J. Gurahonț în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul recurent, personal, lipsă fiind intimatul P. O..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de petent, având în vedere că vizează o hotărâre definitivă.
Petentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și trimiterea dosarului la parchet pentru cercetări.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. nr.13/20.02.2013 a Judecătoriei Gurahonț, în baza dispozițiilor art. 278 ind. 1 pct. 8 lit. a Cod procedură penală s-a respins plângerea formulată de petentul M. A. C., împotriva Rezoluției procurorului din data de 29.03.2012, pronunțată în dosarul 679/P/2011, ca tardivă, iar împotriva Rezoluției procurorului din data de 08.11.2012 ,pronunțată în Dosarul 211/P/2012 și a Rezoluției prim procurorului din data de 28.12.2012, pronunțată în Dosarul 71/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă J. Gurahonț, ca inadmisibilă.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Petentul M. C., în calitate de reprezentant al S.C. M. Group SRL Sebiș a formulat o plângere penală la data de 27.12.2011 (f.1- Dosar 679/P/2011) împotriva numitului P. O. pentru comiterea infracțiunilor de furt și abuz de încredere,care a făcut obiectul Dosarului penal nr. 679/P/2011.
Acesta a susținut că făptuitorul P. O., cu știința primarului orașului Sebiș - F. G. - a sustras la începutul lunii noiembrie două rezervoare metalice V tip vagon cisternă CFR, proprietatea societății și amplasate în incinta IFET Sebiș.
Prin rezoluția din 29.03.2012 pronunțată în Dosarul 679/P/2011 (f.4,5) s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii: P. O. și F. G., lipsind unul din elementele constitutive ale infracțiunii pentru care au fost cercetați, respectiv vinovăția.
De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de A. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz de încredere, și C. D. R., sub aspectul infracțiunii de complicitate la furt, formându-se un nou dosar penal, respectiv Dosarul nr. 21l/P/2012.
În urma efectuării unor noi cercetări în Dosarul nr. 21l/P/2012 ,prin Rezoluția din 08.11.2012 (f.93,94 Dosarul nr. 21l/P/2012) s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A. G. și C. D. R., deoarece după constituirea noului dosar penal petentul nu a dorit a formula plângere penală prealabilă față de A. G., iar în privința făptuitorului C. D. R. s-a apreciat lipsa laturii subiective ca element constitutiv al infracțiunii de complicitate la furt.
În baza art. 278 din Codul de procedură, împotriva acestei soluții, în termen legal, petentul M. C. a formulat plângere (f.2, 3- Dosar 71/ll/2/2012). În cadrul acesteia, petentul a arătat că autorul infracțiunii de furt este P. O., care de altfel a și recunoscut ridicarea rezervoarelor, solicitând redeschiderea urmăririi penale. Totodată, acesta a menționat că înțelege să formuleze plângere și împotriva soluției din Dosarul 679/P/2011. Ulterior, la data de 27.12.2012 a fost depus de către petent un nou înscris cu privire la Dosarul nr. 679/P/2011 solicitând, în vederea stingerii conflictului, predarea de către făptuitorul P. O. a unui rezervor cu o capacitate de 9.000 1 pe care îl deține în fața casei sale și diferența de 20.000 lei.
Instanța a respins această acțiune pentru următoarele motive:
Relativ la Dosarul penal nr. 679/P/2011 instanța a constatat că rezoluția procurorului a fost pronunțată la data de 29.03.2012. Această soluție i-a fost comunicată petentului la data de 08.05.2012, fapt ce reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare (f. 11- Dosarului penal nr. 679/P/2011).
Conform art. 278 alin.3 Cod procedură penală, în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanță sau rezoluție, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin.6 Cod procedură penală.
Termenul de 20 de zile arătat anterior este unul peremptoriu, nerespectare acestuia sancționându-se cu decăderea.
Ca urmare, față de cele arătate anterior, instanța constată că plângerea împotriva soluției din acest dosar adresată primului procuror și instanței este tardivă.
Cu privire la Dosarul 211/P/2012, după cum s-a arătat anterior, se referă la alți făptuitori decât cei pentru care s-a formulat cererea.
Pe fond, instanța a constatat următoarele:
., firmă administrată în anul 2006 de către M. M., soția petentului, a cumpărat la data de 21.07.2006 un număr de 8 rezervoare având capacități cuprinse între 1700-_ litri de la Direcția Silvică A.-SPLD, conform înscrisurilor (f.7, 26, 27-45–Dosar 211/P/2012) și depoziției martorei S. S. R. (f.6 –Dosar 211/P/2012 ).
Aceste rezervoare au fost depozitate pe terenul ce aparținea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva RA-Direcția Silvică A.. În anul 2011, potrivit contractului de schimb( f.11,12-–Dosar 211/P/2012), Orașul Sebiș devine proprietar asupra acestui teren.
La data de 12.12.2011, terenul pe care se aflau aceste rezervoare devine proprietatea făptuitorului C. D. R., fapt ce reiese din CF (f.67-Dosar 211/P/2012) și contractul (f. 69-–Dosar 211/P/2012).Din declarația lui C. D. R. (f.66-–Dosar 211/P/2012),reiese că acesta nu a cunoscut cine este proprietarul rezervoarelor și că acesta i-a solicitat făptuitorului P. O. ,la începutul lunii noiembrie 2011, să îi facă curățenie pe acest teren ,să scoată două rezervoare din pământ, bunuri pe care le-a dat acestuia. Declarația acestuia se coroborează cu declarația făptuitorului P. O. (f.76–Dosar 211/P/2012) care la rândul său mai menționează faptul că nu a cunoscut că petentul este proprietarul acestor rezervoare, că le-a vândut la fier vechi, că nu a acționat la comanda lui Feier G. și că după 25 de zile de la ridicare acestora a fost contactat de către petent.
Instanța a constatat că susținerile martorei M. M. (f.80-82,85,86,88 –Dosar 211/P/2012) cum că într-o discuție purtată cu făptuitorul F. G., de față cu martorii: V. C. ,D. R. și A. D., acesta a lăsat să se înțeleagă că a avut cunoștință despre însușirea celor două rezervoare, nu se coroborează cu depozițiile acestor trei persoane (f.77-79–Dosar 211/P/2012).
Totodată și făptuitorul F. G. (f. 70-–Dosar 211/P/2012) a negat faptul că a știut că pe teren se află două rezervoare și că a avut vreo discuție cu făptuitorul P. O. de genul celei arătate de martora M. M..
Infracțiunea de furt se săvârșește, sub aspectul laturii subiective numai cu intenție. Din probele administrate nu reiese că făptuitorii P. O. sau C. D. aveau cunoștință că posesor sau detentor al rezervoarelor este o altă persoană decât proprietarul terenului, luând cunoștință despre acest lucru doar după consumarea faptei. Ca urmare, instanța a constatat lipsa vinovăției acestora.
Cu privire la făptuitorul A. G. instanța a constatat că petentul a declarat că nu dorește a formula împotriva acestuia plângere penală - condiție esențială pentru punerea în mișcare a acțiunii penale la infracțiunea de abuz de încredere, prev. de art. 213 alin.2 din Codul penal .
Împotriva sentinței Judecătoriei Gurahonț a declarat recurs petentul M. A. C., solicitând trimiterea dosarului la parchet în vederea reluării cercetărilor ș tragerea la răspundere a persoanelor vinovate și recuperarea integrală a prejudiciului cauzat.
La termenul din 13.05.2013, instanța a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Având a se pronunța pe această excepție, instanța constată că prin Legea nr.202/2010, intrată în vigoare la data de 25.11.2010, a fost modificat Codul de procedură penală, astfel încât potrivit art. 2781 alin 10 C.p.p. „ hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 este definitivă”.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a C.p.p. va respinge ca inadmisibil recursul.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.a Cpp respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul M. A. C. împotriva sentinței penale nr.13/20.02.2013 pronunțată de J. Gurahonț în dosarul nr._ .
Menține sentința recurată.
În baza art.192 alin.2 Cpp obligă petentul-recurent la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. F. I. V. S.
Grefier,
C. I.
Red. F.I./15.05.13
Tehnored. C.I./29.05.13
PI. – A. A. – Jud. Gurahonț
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1662/2012. Curtea... → |
|---|
