Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 386/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 386/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-03-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 386/R
Ședința publică din 28 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
JUDECĂTOR:G. B.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea R. D. împotriva sentinței penale nr. 310/PI/6.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsește contestatoarea R. D..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța pune în discuție excepția inadmisibilității contestației.
Procurorul solicită admiterea excepției și respingerea contestației ca inadmisibilă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 2781 C.p.p., înregistrată pe rolul Curții instanțe la data de 19.07.2012, sub nr._ petenta R. D. a solicitat instanței desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 14.05.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara dată în dosar 145/P/2012 și a rezoluției de respingere a plângerii nr. 767/II/2/2012 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
În motivarea petenta a arătat că solicită cercetarea intimaților, avocați, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art. 260 alin.1 Cod penal.
Prin rezoluția din 14 mai 2012 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 145/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C. S., J. I. și P. P. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin.1 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că din actele premergătoare efectuate a rezultat că toate cele trei persoane împotriva cărora se îndreaptă plângerea penală formulată de către petenta R. D., au avut calitatea de avocat și au făcut parte din Baroul T.. Una dintre acestea, anume J. I., este decedat în prezent, iar C. S. s-a pensionat.
În cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de J. I., sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin.1 Cod penal, reținându-se incidența dispozițiilor art. 10 alin.1 lit. g Cod procedură penală, anume decesul persoanei cercetate.
Aceeași soluție, de neîncepere a urmăririi penale s-a dispus și față de S. C., fost avocat, sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin.1 Cod penal, reținându-se incidența dispozițiilor art. 10 alin.1 lit. a Cod procedură penală. Astfel, față de această persoană, nu există date sau indicii temeinice, de fapt, din conținutul cărora să rezulte presupunerea, rezonabilă, că ar fi comis, în materialitatea lor, acte de natură a putea constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii de mărturie mincinoasă, anume că, într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, ar fi făcut afirmații mincinoase sau nu ar fi spus tot ce știe, cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.
Neînceperea urmăririi penale s-a dispus, în cauză, față de P. P. M., avocat, membru al Baroului T., sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin.1 Cod penal, reținându-se incidența dispozițiilor art. 10 alin.1 lit. a Cod procedură penală. Astfel, față de această persoană, nu există date sau indicii temeinice, de fapt, din conținutul cărora să rezulte presupunerea, rezonabilă, că ar fi comis, în materialitatea lor, acte de natură a putea constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii de mărturie mincinoasă, anume că, într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, ar fi făcut afirmații mincinoase sau nu ar fi spus tot ce știe, cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.
Împotriva acestei rezoluții petenta a formulat plângere adresată prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, soluționată prin rezoluția nr. 767/II/2/2012, plângerea fiind respinsă pentru următoarele considerente: din probele administrate a rezultat că cei trei intimați nu au avut calitatea de martori în cauza civilă, ci pe aceea de apărători.
Prin sentința penală nr. 200/PI din 29.08.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.pr.pen., a fost respinsă plângerea formulată de petenta R. D. și s-a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 14.05.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara dată în dosar 145/P/2012 și rezoluția de respingere a plângerii nr. 767/II/2/2012 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În temeiul art.192 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligată petenta la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Petenta R. D. a susținut în cursul anului 2004 un proces civil având ca obiect revendicarea unui imobil. Ce trei intimați au avut la vremea respectivă calitatea de apărători ai părților adverse petentei. Din verificările întocmite în cauză a rezultat că unul dintre avocații împotriva căruia petenta a formulat plângere este decedat, respectiv J. I., astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de acesta în temeiul art. 10 lif. g C.pr.pen. este corectă.
Potrivit art. 260 C. pen., mărturia mincinoasă reprezintă o infracțiune, încadrată în categoria faptelor penale îndreptate împotriva înfăptuirii justiției. Se sancționează penal, potrivit acestui text de incriminare, fapta martorului, expertului sau interpretului care, într-o cauza penală, civilă, disciplinară sau în orice alta cauza în care se asculta martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.
Prin urmare, din textul incriminator s-a reținut că subiectul activ al infracțiunii trebuie să aibă calitatea de martor, expert sau interpret, avocatul neintrând în această categorie. Potrivit art. 29 din Legea nr. 51/1995 cu modificările și completările ulterioare: Avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă”.
De asemenea, s-a reținut că potrivit art. 39 alin. 7 din Legea 51/1995 „Avocatul nu răspunde penal pentru susținerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată și… în fața instanțelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicție…”.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a reținut că intimații P. P. M. și C. S. nu pot avea calitatea de făptuitori ai infracțiunii de mărturie mincinoasă, de vreme ce aceștia au avut în cauza respectivă calitatea de apărători și nu de martori, în consecință fapta nu există, motiv pentru care soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 260 alin. 1 C.pen., în temeiul art. 10 lit. a C.pr.pen., este legală și temeinică, plângerea petentei fiind respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat o cerere petenta R. D., solicitând revizuirea sentinței penale nr. 200/PI din 29.08.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, fiind nemulțumită de soluția pronunțată în cauză de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 145/P/2012, respectiv rezoluția din 14.05.2012, precum și rezoluția dispusă în dosarul nr. 767/II/2/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, cât și de sentința Curții de Apel Timișoara prin care s-a respins plângerea împotriva soluțiilor dispuse de procurori în cauză, precum și de faptul că a fost obligată la cheltuieli judiciare față de stat.
În referatul întocmit la 07.11.2012 de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în urma verificărilor efectuate de procurorul competent, s-a arătat că petenta s-a adresat justiției prin acțiune civilă în revendicarea imobilului înscris în CF_ Timișoara, ., pârâții pe parcursul soluționării procesului civil au beneficiat de asistența juridică a avocaților P. P. M., J. I. și C. S., împotriva cărora a formulat plângere la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C.p.
S-a mai arătat că procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei avocați reclamați, iar plângerea formulată împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția Procurorului general adjunct.
Petenta a formulat plângere împotriva acestor rezoluții la Curtea de Apel Timișoara, plângere care a fost respinsă prin sentința penală nr. 200/PI din 29.08.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, hotărâre a cărei revizuire se cere în prezentul dosar.
Procurorul în referatul întocmit a concluzionat că, cererea de revizuire este inadmisibilă prin lumina Deciziei nr. XVII/2007 a Î.C.C.J. întrucât s-a stabilit că o cerere de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a și b C.p.p., este inadmisibilă.
Prin sentința penală nr. 310/PI din 06.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în baza art. 394 și urm. C.p.p. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta R. D. împotriva sentinței penale nr. 200/PI din 29.08.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, iar în baza art. 192 alin. 2 C.p.p. a fost obligată revizuenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Examinând cererea de revizuire prin prisma acestei excepții, Curtea a constatat că hotărârea a cărei revizuire se solicită, are ca obiect o plângere împotriva rezoluției procurorului, soluționată în temeiul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a C.p.p., hotărâre care este definitivă, astfel că s-a apreciat că în speța de față este incidentă Decizia nr. XVII/2007 a Î.C.C.J. prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., stabilindu-se că o cerere de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a și b C.p.p., este inadmisibilă.
Văzând că speța de față se încadrează la cele hotărâre în decizia Î.C.C.J., aplicarea acesteia fiind obligatorie pentru instanță, s-a dat întâietate excepției de inadmisibilitate a formulării cererii de revizuire de către petenta R. D. și fără a mai analiza cele invocate de către aceasta, cererea a fost respinsă în consecință.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație în anulare petenta R. D., arătând că în speța de față a fost încălcată legea, organele de poliție nu și-au făcut datoria întrucât nu au efectuat suficiente cercetări.
Examinând contestația formulată de către petenta R. D. instanța apreciază că aceasta este inadmisibilă întrucât nu a fost invocat nici un motiv reglementat în mod expres de art. 386 Cpp, invocarea unor elemente cu caracter general neputând duce la concluzia admisibilității unui asemenea demers judiciar, cum ar fi insuficiența cercetărilor efectuate de către organele de poliție, invocarea unor încălcări legale fără a fi clar specificate și doar evocarea unor stări de fapt.
În acest context, se poate observa că sentința penală recurată a avut ca obiect revizuirea unei alte sentințe penale pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, respectiv nr. 200/PI/29.08.2012, hotărârea contestată stabilind că cererea de revizuire formulată este de asemenea inadmisibilă întrucât s-a îndreptat împotriva unei hotărâri care a avut ca obiect plângerea împotriva rezoluției procurorului soluționată în temeiul art. 2781 al. 8 lit. a Cpp.
Văzând caracterul hotărârii penale contestate, văzând motivele invocate care sunt cu caracter general și nu se încadrează în motivele expres prevăzute de art. 386 Cpp, instanța constată că contestația în anulare formulată de către contestatoarea R. D. este inadmisibilă și în consecință urmează a fi respinsă.
Văzând și disp.art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 386 și urm. C.pr.pen respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea R. D. împotriva sentinței penale nr. 310/PI/6.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
În temeiul art. 192 al. 2 C.pr.pen. obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, pentru JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N. G. B.
aflat în concediu medical,
semnează președintele completului
de judecată
L. ANI B.
Grefier,
C. U.
Red.-G.B.-.04.04.2013
Tehnored- .C.U.- 12.04.2013
Prima inst.-jud.GB.Curtea de Apel Timișoara.
| ← Falsul în declaraţii. Art. 292 C.p.. Decizia nr. 469/2013.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
