Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 21/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-01-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 21/PI
Ședința publică din 24 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petenta . prin reprezentant M. M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 3752/P/2013 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în data de 03.09.2013, menținută prin rezoluția procurorului general al aceluiași parchet nr. 1073/II/2/2013 din 16.10.2013
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru petentă se prezintă avocat Vucoiev N., lipsă fiind intimata T. G..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Apărătoarea petentei, avocat Vucoiev N., solicită admiterea plângerii și restituirea cauzei la procuror în vederea administrării de probe și începerii urmăririi penale, considerându-se că procurorul a făcut confuzii cu privire la calitățile persoanelor din cauză, respectiv s-a făcut confuzie între calitatea părții vătămate care nu este debitor, singura calitate a acesteia fiind că are același administrator și același sediu. Se mai arată că plângerea e formulată împotriva intimatei în calitate de lichidator.
Procurorul solicită respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată și menținerea rezoluției atacate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr._ din 07.11.2013, formulată de petenta . s-a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 375/P/2013 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în data de 03.09.2013, menținută prin rezoluția procurorului general al aceluiași parchet nr.1073/II/2/2013.
În motivarea plângerii petenta a arătat că rezoluțiile atacate sunt netemeinice și nelegale, întrucât procurorul de caz a făcut o confuzie între partea vătămată . și debitoarea ., că făptuitoarea nu a sigilat doar bunurile debitoarei ., ci și ale părții vătămate; cât și între calitatea de avocat și lichidator judiciar ale făptuitoarei. S-a mai arătat că intimata și-a depășit atribuțiile conferite de către judecătorul sindic, comițând astfel un abuz.
Analizând plângerea formulată de petent, în raport cu actele depuse în cauză, respectiv dosarul nr. 375/P/2013 și lucrarea nr. 1073/II/2/2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, instanța reține următoarele:
La data de 21.05.2013 numita M. M., în calitate de reprezentant al . Sebiș a formulat plângere penală împotriva avocatului T. G. din cadrul Baroului București, sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 Cp și art. 247 Cp, rap. la art. 2481 Cp și artr. 258 Cp pentru actele întocmite de aceasta în calitate de lichidator judiciar al firmei petentei – ., plângerea fiind adresată inițial Parchetului de pe lângă Tribunalul A., care, prin ordonanța nr. 317/P/2013 din 22.07.2013 a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei după calitatea persoanei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Prin rezoluția din 03.09.2013 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 375/P/2013, s-a dispus în baza art. 228 al. 6 Cpp, art. 209 al. 3 Cpp, art. 10 lit. b și f Cpp, neînceperea urmăririi penale față de T. G. – avocat în cadrul Baroului București și practician în insolvență, sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 Cp și art. 247 Cp, rap. la art. 2481 Cp și art. 258 al. 1 Cp, în temeiul art. 10 lit f Cpp, art. 214 al. 1 Cp, rap. la art. 144 al. 1 din Legea nr. 85/2006, în temeiul art. 10 lit. b Cpp.
Din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză s-a reținut faptul că T. G. este avocat definitiv în cadrul Baroului București și practician în insolvență în cadrul Cabinetului individual de Insolvență T. G., fiind desemnată ca lichidator judiciar al debitoarei . ce fusese administrată de M. M., prin sentința comercială nr. 741/18.04.2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, prin aceeași sentință dispunându-se începerea procedurii falimentului debitoarei ., dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare al debitoarei. S-a mai reținut că pe rolul Tribunalului A. – Secția comercială, se află dosarul nr._ * având ca obiect insolvența debitoarei ..
Din cuprinsul plângerii penale și a declarației olografe din data de 09.07.2013, s-a reținut că M. M. a contestat măsurile luate de lichidatorul judiciar la datele de 25.10.2011 și 06.11.2012, constând în sigilarea încăperilor și ridicarea unor bunuri mobile de la sediul debitoarei, care este comun cu sediul unei alte firme a petentei, ., M. M. învederând că fără aceste bunuri și fără sediu, firma nu și-a mai putut continua activitatea și a suferit un prejudiciu ce depășește suma de 150.000 euro.
Din procesele-verbale încheiate în data de 25.10.2011 și 06.11.2012, s-a reținut că lichidatorul judiciar a procedat la individualizarea și evaluarea bunurilor debitoarei, la aplicarea de sigilii și încuietori pentru conservarea acestora la sediul firmei debitoare din loc. Sebiș, ., activitățile fiind desfășurate și cu concursul organelor de poliție și ale jandarmeriei și în prezența unui martor asistent, conform art. 39 al. 1 din OUG nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență.
S-a mai reținut că prin sentința comercială nr. 741/18.04.2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ al Tribunalului A., judecătorul sindic a dispus lichidatorului judiciar ca în temeiul art. 113 din Legea nr. 85/2006 să procedeze la sigilarea bunurilor din averea debitoarei și la îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare, în dispozitivul sentinței nedispunându-se ca debitoarea să fie de față și să asiste la inventar, astfel că, potrivit art. 114 al. 1 din Legea nr. 85/2006, prezența acesteia la inventarierea bunurilor nu era obligatorie.
Procurorul a reținut că potrivit art. 116 al. 1 din legea specială, lichidarea bunurilor din averea debitorului este efectuată de lichidatorul judiciar sub controlul judecătorului sindic, iar potrivit art. 11 al. 2 din Legea nr. 85/2006, activitatea administratorului judiciar este supusă controlului judecătoresc al judecătorului sindic în cadrul procedurii judiciare, inclusiv prin rapoarte lunare de activitate, iar din lucrările dosarului nu a reieșit ca, în sarcina numitei T. G., instanța de judecată să fi reținut existența unei încălcări a obligațiilor legale ce îi revin în această calitate.
Totodată, s-a constatat că, având în vedere că procedura insolvenței . se afla în derulare pe rolul Tribunalului A., nefiind finalizată, conform art. 21 al. 2 din Legea nr. 86/2006 modificată și completată, orice persoană interesată putea face contestație împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar, iar conform art. 11 al. 1 lit. i din legea specială, judecarea contestațiilor debitorului sunt de competența judecătorului sindic.
S-a reținut că petenta M. M. a formulat la termenul de judecată din data de 13.05.2013, în dosarul nr._ * o cerere de restituire a bunurilor sigilate și ridicate de către lichidatorul judiciar, iar judecătorul sindic a calificat obiectul cererii ca fiind „obligație a face”, a cărei soluționare a revenit Judecătoriei Gurahonț. De asemenea, s-a constatat că pe rolul Tribunalului A. – Secția Civilă, se afla dosarul nr._ (4890/2013) având ca obiect cererea de chemare în judecată întemeiată pe obligația de a face, formulată de . și de către persoanele fizice M. M., M. A.-C. și R. G. C., în contradictoriu cu lichidatorul judiciar, T. G., prin care se solicita obligarea acesteia de a preda bunurile reclamanților, care se aflau sigilate în sediul ..
Cu privire la infracțiunile prev. de art. 246 Cp și art. 247 Cp, rap. la art. 258 Cp reținute în sarcina avocatului – lichidatorului judiciar T. G., s-a constatat că lipsește o condiție legală – calitatea specială a subiectului activ. Astfel s-a reținut că avocatul, respectiv lichidatorul judiciar nu sunt funcționari, respectiv salariați care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice, aceste profesii fiind libere și independente, cu organizare și funcționare autonomă, nefiind sinonime sau asimilabile cu noțiunea de funcționar public sau funcționar, în sensul disp.art. 147 al. 1 și 2 Cp.
S-a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 51/1995 republicată, profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonomă, iar potrivit art. 3 pct. 28 din Legea nr. 85/2006 lichidatorul este persoana fizică sau juridică, practician în insolvență autorizat în condițiile legii și desemnat să conducă activitatea debitorului și să își exercite atribuțiile prevăzute de legea specială, conform art. 8 din OUG nr. 86/2006 privind organizarea activităților practicianilor în insolvență republicată, societatea profesională cu răspundere limitată având ca obiect unic de activitate exercitarea profesiei de practician în insolvență.
S-a considerat că faptele reclamate de petenta M. M. se pot încadra în textul de incriminare prevăzut de art. 214 al. 1 Cp rap. la art. 144 al. 1 din Legea nr. 85/2006, însă din actele premergătoare a rezultat că nu este vorba de o cauză comercială, contestațiile petentei cu privire la măsurile luate de lichidatorul judiciar al firmei sale fiind de competența judecătorului sindic, în cursul desfășurării insolvenței.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petenta . prin reprezentant legal M. M., iar prin rezoluția nr. 1073/II/2/2013 din 16.10.2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus respingerea acesteia ca nefondată. În motivarea rezoluției, s-a reținut că soluția procurorului este temeinică și legală, plângerea formulată de petentă fiind nefondată, întrucât în urma probelor administrate în cauză s-a constatat existența unui impediment procesual cu efect dirimant prev. de art. 10 lit. b și f Cpp care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale și prin urmare, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T. G..
Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate de petentă, instanța reține că soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică:
Conform dispozițiilor art. 246 C.p și art. 247 C.p. raportat la art. 258 alin. 1 C.p., infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi pot fi comise doar de persoane care au calitatea de funcționar public sau funcționar. Articolul 147 C.p. definește cele două noțiuni de funcționar public și funcționar după cum urmează: prin "funcționar public" se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145; prin "funcționar" se înțelege persoana menționată în alin. 1, precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat. Așa cum în mod corect a reținut și organul de urmărire penală, calitatea de lichidator judiciar nu poate fi calificată ca incluzându-se în noțiunea de funcționar, fiind o profesie liberală, independentă. La această concluzie conduc reglementările din art. 4 al OUG nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, conform cărora: „(1) Practicienii în insolvență compatibili își pot exercita profesia în cabinete individuale, societăți profesionale cu răspundere limitată (SPRL) și întreprinderi unipersonale cu răspundere limitată sau pot avea calitatea de colaboratori ori angajați ai uneia dintre formele de exercitare a profesiei. (2) Un practician în insolvență compatibil își poate exercita activitatea într-o singură formă de organizare a profesiei și va putea avea calitatea de asociat într-o singură societate profesională sau întreprindere profesională unipersonală, cu excepția constituirii de filiale ale societății profesionale cu răspundere limitată (SPRL), în care este partener.” Ca atare, în mod corect s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C.p. și art. 247 C.p. raportat la art. 2481 C.p. și art. 258 alin. 1 C.p.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 214 alin. 1 C.p. raportat la art. 144 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, se reține că a fost incriminată ca infracțiune acțiunea de pricinuire de pagube unei persoane, cu rea-credință, cu ocazia administrării ori conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri. În speță, persoana care reclamă o pagubă nu este ., ci o terță persoană față de care intimata nu are atribuții de administrare sau conservare a bunurilor, neexistând nici un raport juridic premisă pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă. Petenta impută intimatei T. G. împrejurarea că în procedura falimentului, cu ocazia individualizării și evaluării bunurilor debitoarei, respectiv a aplicării de sigilii și încuietori pentru conservarea acestora, la sediul debitoarei ar fi fost ridicate și sigilate și bunuri ale .. Într-adevăr o asemenea faptă, în cazul în care ar fi probată, nu este prevăzută de legea penală, existând de altfel și o acțiunea în fața instanțelor civile pentru restituirea bunurilor. Cu privire la această acțiune în „obligația a face” se constată că dosarul se află suspendat în temeiul art. 1551 C.p.civ întrucât reclamanta nu a respectat obligațiile impuse de instanță, fapt care denotă o lipsă de interes în reglementarea situației, respectiv recuperarea eventualelor bunuri indisponibilizate, astfel că nu se poate reține nici măcar o prejudiciere imputabilă intimatei la această dată.
Astfel fiind, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p. va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta . prin reprezentant M. M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 3752/P/2013 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în data de 03.09.2013, menținută prin rezoluția procurorului general al aceluiași parchet nr. 1073/II/2/2013 din 16.10.2013.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p., constatând culpa procesuală a petentei în formularea unei plângeri neîntemeiate, va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p. respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta . prin reprezentant M. M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 3752/P/2013 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în data de 03.09.2013, menținută prin rezoluția procurorului general al aceluiași parchet nr. 1073/II/2/2013 din 16.10.2013.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă petenta la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.01.2013.
Președinte,
L. Ani B.
Grefier,
C. U.
Red. L.B –10.02.2014
Tehnored.-CU-10.02.2014
| ← Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... | Neglijenţa în serviciu. Art.249 C.p.. Sentința nr. 86/2015.... → |
|---|
