Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 160/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 160/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-06-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 160/PI
Ședința publică din 28 iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul C. C. I. împotriva rezoluției din 18.01.2012 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 407/P/2011, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 247/II/2/2012 din 20.03.2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc petentul C. C. I. și intimații S. Ș. O., F. V. E., U. V. I. și A. D. V..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Procurorul solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea soluției dată de procuror ca temeinică și legală.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr._ din 19.04.2012, formulată de petentul C. C. I. s-a solicitat desființarea rezoluției din 18.01.2012 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 407/P/2011, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 247/II/2/2012 din 20.03.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este netemeinică și nelegală, întrucât procurorul de caz îb mod greșit a făcut aprecierea probațiunii administrate în cauză, motivarea fiind subiectivă și părtinitoare în ceea ce privește în special pe făptuitorul S. S. O., avându-se în vedere conținutul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Se mai arată că toate probele duc spre dovedirea comiterii faptelor întrucât o mare parte din martorii audiați au declarat că S. S. O. avea armă de vânătoare în mână, acesta din urmă a declarând că recunoaște că cele două autoturisme de teren i-au blocat petentului mașina și toate probele testimoniale au arătat că petentul a fost amenințat de făptuitor că dacă încearcă să plece îi va trage cu arma în roțile mașinii, dar și faptul că a fost lipsit de libertate circa o oră, nepermițându-i-se să plece din acel loc. Se mai critică soluția dată de procuror prin prisma faptului că acesta în motivare a arătat că timpul de circa o oră în care petentul a fost lipsit de libertate, șantajat și amenințat, nu este exagerat. Totodată, se arată că nu s-a procedat la o confruntare, procurorul limitându-se la argumente de ordin subiectiv care nu relevă adevărul iar motivarea nu face nici o referire al probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor propuși de petent, martori direcți. Se mai arată, de asemenea că și procurorul general care a confirmat soluția procurorului de caz a avut explicații pentru atitudinea infracțională a făptuitorului O. S., reproducând aproape identic motivarea procurorului de caz.
Analizând plângerea formulată de petent, în raport cu actele depuse în cauză, respectiv dosarul nr. 407/P/2011 și lucrarea nr. 247/II/2/2012 din 20.03.2012, instanța reține următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și înregistrată sub nr. 407/P/13 septembrie 2011, persoana vătămată Chișmorie C. I. a arătat că în data de 24 august 2011, în jurul orelor 2200, întorcându-se de la lucrări agricole împreună cu numitul B. D. din Pâncota ce lucrează ca tractorist la acesta, cu autoturismul marca „Toyota”, cu nr. de înmatriculare_, pe fondul de vânătoare „25 Sintea”, în apropiere de limita cu fondul de vânătoare „44 Chereluș” din județul A., a fost oprit de paznicul de vânătoare al fondului „44 Chereluș”, numitul Fees E. cu domiciliul în .-a transmis că șeful vrea să stea de vorbă cu el. După circa 15 minute, au sosit două autoturisme de teren care i-au blocat mașina, una postându-se în fața autoturismului său, iar cealaltă în spatele acestuia, astfel încât să nu poată pleca din loc. Din cele două autoturisme au coborât trei persoane, petentul recunoscându-l pe numitul S. Ș. O., numitul A. D. din Sicula și o altă persoană pe care nu o cunoștea. Făptuitorul S. Ș. O., pe un ton amenințător, având arma de vânătoare în mână îndreptată în față, însă oblic în jos, și cu lanterna prinsă pe ea, i-a întrebat ce căută acolo, în același timp somându-l pe numitul B. D. să ridice mâinile sus. Acesta s-a conformat, moment în care S. Ș. O. a procedat personal la percheziționarea corporală a acestuia, scoțându-i din buzunarele hainelor toate obiectele personale ce le avea asupra sa. Se mai arată în sesizare că petentul a încercat să-i atragă atenția numitului S. Ș. O., că ceea ce face este un abuz, dar acesta i-a replicat că: „dacă nu o fac eu oricum o face poliția și este totuna”. De asemenea l-a întrebat dacă o face în calitate de judecător sau vânător, iar acesta i-a replicat, că o face pentru grupa de vânătoare care nu are curaj să pună piciorul în prag, însă dânsul poate să o facă având în vedere statutul lui în județ. A mai spus că el este „ungur nebun și hotărât, nu român perpelit ... și că știe ce face ...”. În continuare s-a arătat că S. Ș. O. a luat o lanternă de pe o armă de vânătoare și a procedat și la percheziționarea autoturismului „Toyota”, în speranța că va găsi arme și muniție, urme, etc., folosite în scop de braconaj. Negăsind nimic din toate acestea, petentul și numitul B. D., și-au exprimat dorința de a pleca din acel loc, însă numitul S. Ș. O. a spus că nu le dă voie, amenințându-i că „dacă porniți mașina voi trage cu arma de vânătoare în roțile mașinii”. Simțindu-se constrâns, mașina fiind oricum blocată de cele două autoturisme, petentul s-a dat jos din mașină. S-a mai arătat că numitul S. Ș. O. i-a spus petentului că este „recidivist”, având în vedere că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de doi ani închisoare cu suspendare, pentru infracțiunea de braconaj, și că îl poate „executa oricând” și totodată s-a lăudat că el a fost cel care a influențat completul de judecată la Curtea de Apel Timișoara. De asemenea, acesta a mai susținut că „îmi stă în putere ca oricând să te execut”. S-a mai menționat că numitul S. Ș. O. i-a mărturisit, cu altă ocazie, că el a influențat, atât faza de cercetare cât și cea de urmărire penală, mersul dosarului de braconaj în care petentul a fost implicat. Totodată, s-a mai arătat în sesizare că S. S. O. l-a amenințat că dacă nu vrea să îl „execute”, să-i cedeze „colțul pădurii”, suprafața de pădure (aproximativ 200-300 ha de pădure) ce aparține fondului cinegetic „25 Sintea”, respectiv să o cedeze fondului „44 Chereluș”, amenințându-l că în cei patru ani de încercare dați de instanță, îi va găsi un motiv „cu care să îl agațe”, subliniind că îi stă în putere acest lucru, iar în caz contrar, va face ca „lucrurile să ducă în acea direcție”. S-a mai arătat că acesta i-a mai spus că dacă nu îi cedează colțul de pădure va ieși în presă și va face cunoscut public faptul că a primit 2 ani închisoare cu suspendare pentru infracțiunea de braconaj și că se ocupă de „administrarea în umbră” a mai multor fonduri de vânătoare, iar dacă cedează colțul pădurii asociației care o conduce, numitul S. Ș. O. i-a zis că nu mai iese în presă pentru a-l defăima. A mai menționat că va apela la presă la care are el influență și nu la cea la care ar avea petentul influență .
În sesizare, s-a mai arătat că numitul S. Ș. O. a recurs la acest șantaj deoarece știe că petentul s-a ocupat de atribuirea în gestiune a fondului de vânătoare „25 Sintea” către Asociația de Vânătoare B. Bonasus și că este unul din principalii factori de decizie în aceasta asociație fără însă a fi membru în acea asociație, deoarece nu poate exercita vânătoarea în perioada de încercare dată de Curtea de Apel Timișoara, însă se ocupă de administrarea acesteia, lucru care este cunoscut în zonă. Totodată s-a menționat că numitul S. Ș. O. are funcție în Asociația de Vânătoare Crisius Socodor, gestionară a fondului cinegetic „44 Chereluș” asociație care este condusă cu „mâna forte” de acesta. De asemenea, s-a arătat că suprafața dintre cele două fonduri de vânătoare este obiectul unui litigiu de câteva luni, litigiu aflat pe rolul Inspectoratului Silvic și de Vânătoare Oradea pentru soluționare, iar S. Ș. O. i-a solicitat să renunț la acest litigiu în favoarea Asociației de Vânătoare Crisius Socodor, în cadrul căreia deține funcție, iar el nu îi va „crea probleme de ordin penal” pe parcursul perioadei de încercare dispuse de Curtea de Apel Timișoara. De asemenea, s-a arătat că martori la evenimentul din 24.08.2011 au fost: M. Adalin din Pâncota,G. C. din Ineu, G. A. din Sintea, toți fiind angajați cu carte de muncă, în calitate de personal cu atribuții de pază la asociației B. Bonasus, aceștia aflându-se în zona incidentului, având ordin de serviciu pentru paza și combaterea braconajului, la o distanță de aproximativ 150 metri în momentul în care a fost oprit de Fees E., după care aceștia s-au apropiat să vadă despre ce e vorba, astfel că în momentul în care a ajuns S. Ș. O. ei se aflau la circa 30 metri, urmărind toată scena de la distanță fiind oarecum speriați de „judecător”, cum e el numit în zonă. S-a menționat că și cu alte ocazii, alte persoane au fost amenințate de către numitul S. Ș. O., respectiv A. G. din Sintea, paznic de vânătoare al fondului „25 Sintea”, căruia i-a transmis că „te execut dacă nu renunți să exerciți paza în colțul pădurii” (colțul pădurii fiind suprafața în litigiu), și „am să îți pun personal un punct roșu în frunte”. De asemenea, s-a arătat că S. Ș. O. i-a spus numitului G. M. din A. că „îl termină” pe petent dacă nu renunță la „colțul de pădure”, că are o grupă de 40 de vânători cu care oricând, dacă dânsul le solicită, poate să vină peste ei „o mână de oameni” și să rezolve problema suprafeței în litigiu, prin constrângere și violență, că de petent se va ocupa personal” să îl execute dacă îl prinde în teren”, având în vedere vulnerabilitatea petentului din punct de vedere a perioadei de încercare dată de instanță și că îi e foarte simplu să o facă și mai mult chiar îi stă în putere.
S-a mai arătat în sesizare că a mai fost amenințat de numitul S. Ș. O. și C. S., reprezentant al Inspecției Teritoriale de Regim Silvic și Vânătoare Oradea, căruia i-a spus: „dacă nu dai soluția favorabilă, te execut ...” în context fiind vorba de suprafața în litigiu, reprezentantul ITRSV Oradea fiind însărcinat de instituția sus menționată să dea o soluție corectă în litigiul dintre cele două fonduri și asociații de vânătoare. Tot lui S. C. reprezentantul ITRSV Oradea i-a spus S. că citez „... pe Chișmorie îl execut eu, că are 2 ani de suspendare ...”. S-a precizat de asemenea că deși a dorit să plece cu mașina din acel loc, S. Ș. O. nu i-a permis aceasta, ținându-l blocat circa o oră, în pofida voinței sale, șantajându-l și amenințându-l cu cele menționate mai sus, drept pentru care a solicitat cercetarea acestuia pentru faptele săvârșite și tragerea la răspundere penală, simțindu-se constrâns psihic în permanență având în vedere puterea de influență a acestui judecător, S. Ș. O., care se comportă ca un „despot” în comunitate.”
Prin rezoluția din 18 ianuarie 2012 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 407/P/2011, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S. Ș. O. - judecător la T. A. și F. V. E., U. V. I., A. D. V. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin.1 C.p.(lipsire de libertate în mod ilegal), art. 193 Cp (amenințare), art. 194 alin.1 C.p. (șantaj).
În motivarea rezoluției s-a reținut că martorii invocați de persoana vătămată Chișmorie C. I. ca fiind prezenți la locul incidentului, au confirmat susținerile sale, în condițiile în care numitul B. D. R. a fost în autoturismul persoanei vătămate, iar numiții M. Adalin E., G. C. și G. P. A. ar fi urmărit și ascultat discuțiile de la o distanță de circa 30 metri.
Totodată, s-a reținut că magistratul judecător S. Ș. O. a susținut că la data de 24 august 2011 era într-o activitate de vânătoare autorizată pe terenurile aparținând Fondului de Vânătoare, nr. 44, Chereluș județul A. împreună cu numiții F. E., A. D. și U. V., cu două autovehicule de teren într-unul fiind el cu A. D. iar în celălalt F. E. cu U. V., iar la un moment dat în jurul orelor 22.00, F. E. a rămas la pândă într-un loc, iar magistratul judecător a observat într-o zonă de teren situat lângă pădurea Sintea, farurile unei mașini și două lumini de reflector care se mișcau. Presupunând că este o acțiune de braconaj numitul S. S. O. i-a comunicat telefonic lui F. E. care era în apropierea locului respectiv să meargă să vadă despre ce este vorba. La scurt timp acesta l-a sunat și i-a comunicat că mașina respectivă îi aparține lui Chișmorie C., iar numitul S. Ș. O. i-a cerut să-l oprească și să-l controleze dacă nu posedă arme, muniție sau vânat, inclusiv unelte de braconaj cunoscând faptul că numitul Chișmorie a fost condamnat pentru braconaj. S-a mai susținut că la puțin timp F. E. i-a spus telefonic că a oprit mașina lui Chișmorie care mai era cu o persoană, iar intimatul cu A. D. s-au deplasat imediat la locul respectiv unde U. V. era deja ajuns, plasând mașinile în fața și în spatele mașinii lui Chișmorie la o distanță de circa 2-3 metri, numitul S. S. O. coborând din mașină, cu o lanternă în mână, arma sa de vânătoare rămânând în mașină și că niciuna din persoanele care îl însoțeau nu a coborât din mașină având arme în mână. S-a mai arătat că numitul S. S. O. i-a spus lui Chișmorie dacă se găsesc la braconat, acesta răspunzându-i că ei executau lucrări de semănat în zona respectivă. L-a întrebat dacă le permite în calitate de vânători să verifice dacă în mașina sa nu sunt bunuri interzise de lege, iar acesta a deschis ușile mașinii sale, numitul S. Ș. O. uitându-se cu lanterna și văzând 2 reflectoare din care unul era conectat la brichetă pe scaunul din față dreapta, precum și un cofrag de ouă de găină cu o seringă și o pungă cu un praf verde despre care a presupus că folosea la otrăvirea ouălor pentru a se da la animale dăunătoare. S-a mai arătat faptul că anterior momentului în care a verificat mașina i-a spus lui Chișmorie dacă vrea să sune la 112 sau acceptă să i se controleze mașina, lucru cu care acesta a fost de acord. De asemenea, a contestat ca fiind real faptul că i-ar fi făcut o percheziție corporală persoanei care l-a însoțit pe Chișmorie despre care a înțeles că ar fi tractorist.
Legat de ouăle pe care le-a găsit în mașină, numitul S. Ș. O. a arătat că i-a spus lui Chișmorie că dacă sunt otrăvite va anunța 112, iar acesta i-a spus că așa o să-i facă rău pentru că ar putea să fie băgat la pușcărie deoarece avea o condamnare la închisoare cu suspendare, lucru care l-a făcut să renunț să anunț serviciul telefonic respectiv, purtând o discuție cu Chișmorie circa 10-15 minute, timp în care la nici un moment nu l-a amenințat că va trage cu arma în cauciucurile sale dacă pleacă și nici nu l-a amenințat în vreun fel. S-a mai reținut că numitul S. O. Ș. a declarat că între grupa sa de vânătoare și grupa de vânătoare din care face parte Chișmorie există o dispută legată de un teren de circa 300 ha, litigiu fiind dezbătut la I.T.R.S.V. Oradea și apoi la Ministerul Mediului de unde urmează a primi un răspuns și că, cu mai multe zile înainte de acest moment a mai existat o dispută verbală între S. O. Ș. și oamenii care îl însoțeau și doi paznici de vânătoare din grupa de vânătoare – 25 Sintea Bison Bonasus.
Au fost depuse de către numitul S. Ș. O. la dosarul cauzei soluțiile penale vizându-l pe Chișmorie C., punctul de vedere pe care le-a comunicat Consiliului Superior al Magistraturii, procesul verbal din 26 martie 2011 privind persoanele cu drept de control din cadrul grupei mele de vânătoare, declarațiile date de persoanele care m-au însoțit la data de 24 august 2011 la solicitarea Președintelui Tribunalului A. pentru cercetare administrativă, sesizarea făcută de Chișmorie C. la Consiliul Superior al Magistraturii.
Totodată, s-a reținut că acesta a declarat că a mai avut incidente legate de gestionarea fondurilor de vânătoare și că a apreciat că toate activitățile desfășurate de el la data de 24 august 2011 au avut suport legal, fiind de totală bună credință în ceea ce a făcut, singurul aspect care l-a determinat să intervin la momentul respectiv a vizat prevenirea unor acte de braconaj.
S-a apreciat că punctul de vedere al magistratului a fost confirmat în totalitate de persoanele care îl însoțeau, respectiv de numiții F. E. V., U. V. I. și A. D. V..
Din probele administrate în cauză s-a constatat că în sarcina făptuitorilor menționați în plângerea penală nu se poate reține săvârșirea unei infracțiuni, în aplicarea principiului „in dubio pro reo” și a prezumției de nevinovăție, reținându-se că existența momentului – incident relatat de persoana vătămată nu a fost negată de către făptuitori dar motivația timpului afectat discuțiilor și conținutul acestora diferă între cele două grupuri de persoane. Astfel, au fost apreciate ca subiective relatărilor în raport de cum fiecare persoană se poziționa într-o relație cu principalele personaje ale discuțiilor și anume persoana vătămată Chișmorie C. I. și magistratul judecător S. Ș. O..
S-a considerat că elementul cert este dat de faptul că între grupa de vânătoare din care face parte magistratul (A.V.P.S. Crisius Socodor) și cea în care anumite activități decizionale sunt îndeplinite de persoana vătămată, chiar dacă nu este membru (B. Bonasus) există o dispută asupra unui teren de circa 200 – 300 hectare de teren de vânătoare, dispută tratată în faza inițială la Inspectoratul Teritorial Silvic și Regim de Vânătoare Oradea, terenul fiind revendicat de ambele asociații de vânătoare și locul în care a avut loc și incidentul.
De asemenea, procurorul a apreciat că prezența magistratului la momentul respectiv a avut un suport legal, în condițiile în care, așa după cum s-a reținut din adresa nr. 5893/22 noiembrie 2011 a I.T.R.S.V. Oradea, au fost emise două autorizații de vânătoare, una individuală ..I. nr._ emisă la data de 02 august 2011 având perioada de valabilitate 02 august – 31 august 2011 și una de vânătoare colectivă tip A . nr._ emisă la data de 16 august 2011 având perioada de valabilitate 16 august 2011 – 14 septembrie 2011. S-a reținut că în baza ambelor autorizații emise pentru fondul cinegetic nr. 44 Chereluș gestionat de A.V.P.S. Crisius Socodor (din care face parte magistratul) la data de 24 august 2011 (ziua incidentului) s-au organizat acțiuni de vânătoare în zona menționată.
Prin urmare, s-a considerat probabil ca existența unor lumini de faruri de mașină sau reflectoare să i se fi părut magistratului ca suspectă pentru o posibilă acțiune de braconaj, motiv pentru care a acționat pentru verificarea situației, fiind identificată persoana vătămată a cărei justificare pentru prezența în zonă la o oră destul de târzie este relativă.
De asemenea s-a apreciat că susținerea persoanei vătămate privind o eventuală lipsire de libertate nu a putut fi luată în considerare în condițiile în care s-a reținut că practic a oprit la solicitarea unei singure persoane (F. V. E.), fără a fi constrâns în vreun mod, putând practic să-și continue drumul. Mai mult decât atât, s-a reținut că persoana vătămată a acceptat să aștepte sosirea magistratului (apreciat ca șef al lui F. V. E.) pentru a discuta despre un subiect necunoscut, care în fapt s-a dovedit a fi motivația prezenței persoanei vătămate în zona respectivă la o oră târzie.
S-a mai reținut, de asemenea că magistratul nu a negat nici faptul că s-a executat o verificare a interiorului autoturismului persoanei vătămate, dar cu acceptul acesteia, în condițiile în care plana suspiciunea de braconaj, persoana vătămată având antecedente în domeniu, aspect care face credibilă susținerea magistratului că s-a evitat solicitarea prezenței organelor de poliție (prin decizia penală nr. 1093/R/27 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara din dosarul nr._, persoana vătămată din prezenta cauză, Chișmorie C. I. a fost condamnată la o pedeapsă finală de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunilor de braconaj cinegetic, uz de armă letală fără drept și nerespectarea regimului armelor și munițiilor. În fapt, instanța de judecată a reținut că în seara zilei de 19 noiembrie 2008 Chișmorie C. I. împreună cu încă trei persoane, prin folosirea unei arme de tir cu glonț au împușcat un număr de 11 femele de cerb lopătar, valoarea prejudiciului cauzat Direcției Silvice A., Ocolului Silvic Chișineu-Criș fiind de 22.000 Euro). Prin urmare, s-a apreciat că antecedentele persoanei vătămate au creat magistratului o temere serioasă că acesta ar fi putut executa o activitate de braconaj, motiv pentru care i-a solicitat acesteia, dacă este de bună-credință, să se permită verificarea interiorului autoturismului, lucru cu care persoana vătămată a fost de acord.
S-a considerat că nu poate fi probată nici susținerea persoanei vătămate legată de amenințarea cu împușcarea roților autoturismului în eventualitatea părăsirii locului incidentului, dat fiind faptul că nu s-a exercitat nicio acțiune în acest sens. De asemenea, raportat la fondul discuțiilor și clarificarea situației, s-a apreciat că timpul ce s-a scurs (circa o oră) nu este exagerat, neputând constitui suport pentru o acuzație de lipsire de libertate.
Cât privește acuzațiile de amenințare și șantaj în legătură cu renunțarea la demersurile efectuate la I.T.R.S.V. Oradea de către asociația de vânătoare în care avea interese persoana vătămată ele au fost apreciate ca având un suport emoțional pentru persoana vătămată care a dat o interpretare subiectivă posibilelor afirmații legate de consecințele popularizării situației existente la momentul incidentului.
Tot urmare a interpretării subiective, dar și a poziționării subiective a participanților la incident, s-a apreciat că în cauză nu se impune o confruntare a acestora, argumentația constând nu numai în timpul destul de mare necesar desfășurării activității și costurile materiale mari impuse de deplasări,cât mai ales în aceea că nu s-ar obține o clarificare a stării de fapt, persoanele audiate urmând a-și menține punctele de vedere exprimate și care în principal vizează un conținut al discuțiilor care nu poate fi probat prin alte mijloace de probă (gen înregistrări audio sau video).
S-a considerat că există și semne de întrebare legate de lipsa intervenției martorilor invocați de persoana vătămată (M. Adalin E., G. C. și G. P. A.) care ar fi ascultat discuțiile și au observat ceea ce se întâmplă de la circa 30 metri, simplul fapt că aceștia aveau o anumită temere legată de prezența persoanei magistratului neputând constitui un suficient temei pentru a nu lua o atitudine fermă de sprijinire a unei persoane apropiate (Chișmorie C. I.) față de care se exercitau acte cu conținut penal în mod nejustificat. De asemenea, s-a reținut că acest aspect ridică semne de întrebare chiar în ceea ce privește prezența acestor persoane în locul respectiv, cu atât mai mult cu cât aceștia nu au solicitat nici intervenția organelor de poliție prin serviciul de urgență 112, constatându-se că prezența magistratului și a persoanelor care îl însoțeau a avut o motivație legală, aceștia susținând un punct de vedere unitar.
S-a mai apreciat că prezența persoanei vătămate și a însoțitorului acesteia este motivată relativ și neprobat, iar prezența persoanelor care au susținut punctul său de vedere poate fi pusă sub semnul întrebării, neexistând certitudinea prezenței lor în locul respectiv la momentul incidentului, aspect justificat de inacțiunea acestora.
S-a reținut că aprecierea probelor administrate care în principal țin de o poziționare subiectivă a participanților, fără alte elemente obiective, gen o agresiune fizică asupra unei persoane sau bun, prezența unei persoane sau reprezentant al unei instituții neutre în raport cu participanții, eventuale înregistrări, etc.) conduc la concluzia că acuzațiile aduse sunt nefondate și deci faptele imputate nu există.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara .
Prin rezoluția din 20 martie 2012 dată în dosar nr. 247/II/2/2012 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a respins ca neîntemeiată plângerea petentului, considerând că soluția procurorului este legală și temeinică, apreciindu-se că din probele administrate în cauză rezultă că în sarcina făptuitorilor menționați în plângerea penală nu se poate reține săvârșirea unei infracțiuni, fiind aplicabile principiul „în dubio pro reo” și prezumția de nevinovăție. S-a reținut că fiecare parte implicată a propus un număr de martori, despre care a susținut că au fost prezenți la locul incidentului, fiecare martor susținând versiunea prezentată de partea care l-a propus.
De asemenea, s-a reținut că într-adevăr la data de 24 august 2011 între petent și S. Ș. O. a existat un incident legat de suspiciunea de participare la o vânătoare fără autorizație de către petent, însă din actele premergătoare efectuate în cauză nu au reieșit indicii certe de comitere a vreunei infracțiuni dintre cele reclamate, respectiv că petentului i-ar fi fost îngrădită libertatea de mișcare fără acordul său sau că ar fi fost amenințat în scopul obținerii unei anumite conduite, legată de litigiul dintre fondurile de vânătoare.
Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate de petent, instanța reține că soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică:
Potrivit art. 193 C.p. constituie infracțiunea de „amenințare” „fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soțului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze”, iar conform art. 194 C.p. „constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul” constituie infracțiunea de „șantaj”. Totodată, dispozițiile art. 189 C.p. incriminează lipsirea ilegală de libertate. Cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal se reține că aceasta constă în acțiuni sau inacțiuni menite să facă imposibilă manifestarea victimei potrivit voinței sale, lipsirea de libertate trebuind să dureze atât cât să rezulte că persoana a fost efectiv împiedicată a se deplasa și acționa în conformitate cu aceasta. Pornind de la aceste aspecte natură legală, instanța urmează a analiza starea de fapt rezultată în baza actelor de cercetare penală. Astfel, toate declarațiile persoanelor audiate în cauză, atât petentul, cât și intimații au relevat faptul că între grupa de vânătoare din care face parte magistratul (A.V.P.S. Crisius Socodor) și cea în care anumite activități decizionale sunt îndeplinite de persoana vătămată, chiar dacă nu este membru (B. Bonasus) există un litigiu cu privire la o suprafață de teren de vânătoare de circa 200 – 300 hectare, terenul fiind revendicat de ambele asociații de vânătoare și locul în care a avut loc și incidentul. În timp ce prezența intimaților la locul și momentul incidentului este justificată întrucât conform adresei nr. 5893/22.11.2011 a I.T.R.S.V. Oradea, le-au fost emise două autorizații de vânătoare, una individuală ..I. nr._ emisă la data de 02 august 2011 având perioada de valabilitate 02 august – 31 august 2011 și una de vânătoare colectivă tip A . nr._ emisă la data de 16 august 2011 având perioada de valabilitate 16 august 2011 – 14 septembrie 2011, cea a petentului și însoțitorului său este justificată doar de propriile susțineri, respectiv că ar fi efectuat lucrări agricole în pofida orei târzii. De asemenea, atât petentul, cât și intimații susțin că mașina petentului a fost oprită de intimatul F. E., existând suspiciuni privind braconajul, dată fiind ora târzie, cât și antecedentele penale ale petentului. Astfel, prin decizia penală nr. 1093/R/27.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, petentul Chișmorie C. I. a fost condamnată la o pedeapsă finală de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunilor de braconaj cinegetic, uz de armă letală fără drept și nerespectarea regimului armelor și munițiilor. În decizia sus menționată s-a reținut că în sarcina petentului faptul că în seara zilei de 19 noiembrie 2008 împreună cu încă trei persoane, prin folosirea unei arme de tir cu glonț a împușcat un număr de 11 femele de cerb lopătar, valoarea prejudiciului cauzat Direcției Silvice A., Ocolului Silvic Chișineu-Criș fiind de 22.000 Euro. Această împrejurare a creat intimaților un dubiu asupra activității licite a petentului în zona și la ora respectivă, motiv pentru care i s-a solicitat acestuia, dacă este de bună-credință, să permită verificarea interiorului autoturismului. Asupra existenței acordului petentului pentru verificarea interiorului autoturismului și conținutului discuțiilor dintre cele două părți, declarațiile acestora sunt diferite. Astfel, în timp ce intimații S. Ș. O., F. V. E., U. V. I. și A. D. V. au susținut că petentul a fost de acord să i se verifice autoturismul dat fiind că nu dorea să fie implicate organele de poliție datorită condamnării pe care o avea, petentul Chișmorie C. I. și martorii B. D. R., M. Adalin E. și G. C. susțin că acesta nu ar fi fost lăsat să plece fiind amenințat că îi vor fi împușcate roțile autoturismului, că petentul a atras atenția asupra conduitei ilicite de percheziționare a autoturismului, precum și că i s-ar fi cerut să renunțe la terenul în litigiu. Instanța constată că în privința ambelor grupuri de persoane există motive care ar putea determina declarații subiective, respectiv intimații sunt acuzați de comiterea unor fapte penale, iar martorii sunt angajați ai asociației în care petentul, cum el însuși recunoaște, are putere decizională. Mai mult, așa cum au sesizat și organele de cercetare penală, nici martorii, nici petentul nu aveau vreun motiv pentru care să nu solicite intervenția organelor de poliției în cazul în care situația era cea prezentată în declarații și nici un motiv pentru care să oprească și să aștepte sosirea intimatului S. Ș. O.. Martorii M. Adașin E. și G. C. au susținut că nu s-au apropiat întrucât le-a fost teamă recunoscându-l pe intimatul S. Ș. O. – judecător; aspect care însă nu poate fi reținut ca un factor care să fi determinat neanunțarea organelor de poliție cu atât mai mult cu cât nu au avut rețineri în a da declarații în cursul cercetărilor penale, iar la momentul respectiv, dacă faptele s-ar fi derulat conform variantei petentului se punea chiar problema siguranței unei persoane. Instanța constată că este inexplicabil și faptul că deși, așa cum a susținut petentul, ar mai fi avut conflicte indirect cu intimatul S. Ș. O., acesta a așteptat venirea acestuia la solicitarea intimatului F. V. E., pentru ca mai apoi să invoce o stare de teamă datorată conduitei intimatului. Din plângerea petentului Chișmorie C. I. reiese că acțiunea de amenințare și șantaj ar fi constat în aceea că i s-a solicitat să renunțe la suprafața de teren în caz contrar urmând a se prezenta către presă împrejurarea că a fost condamnat și că administrează „în umbră” mai multe fonduri de vânătoare, ambele aspecte fiind însă reale, petentul însuși susținând că este unul din principalii factori de decizie în asociația de vânătoare B. Bonasus, chiar dacă nu este membru al acesteia, astfel că nu puteau avea aptitudinea de a-l alarma, fiind informații deja publice. În ceea ce privește presupusa lipsire de libertate, instanța reține că petentul a oprit la solicitarea intimatului F. V. E., fără a fi constrâns în vreun mod, putând practic să-și continue drumul, a așteptat sosirea intimatului S. Ș. O. pentru a avea o discuție, iar staționarea în locul respectiv a durat cât timp s-au purtat discuții între părți. În ceea ce privește susținerile că intimații ar fi avut arme asupra lor, că au percheziționat autoturismul fără acordul petentului și că le-a fost împiedicată plecarea, instanța constată că nu există probe cu caracter obiectiv care să le confirme, planând un grad mare de dubiu și de subiectivitate. Prin urmare, soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică, astfel că în temeiul art. 278 alin.8 lit. a C.p.p. va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul C. C. I. împotriva rezoluției din 18.01.2012 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 407/P/2011, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 247/II/2/2012 din 20.03.2012.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p., constatând culpa procesuală a petentului în formularea unei cereri nefondate, va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 2781 alin.8 lit. a C.p.p. respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul C. C. I. împotriva rezoluției din 18.01.2012 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 407/P/2011, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 247/II/2/2012 din 20.03.2012.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă petentul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.06.2012.
Președinte,
L. Ani B.
Grefier,
C. U.
Red. L.B-12.07.2012
Tehnored. C.U. –12.07.2012
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1132/2012. Curtea de Apel... | Înlocuirea pedepsei amenzii. Art.560 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
