Verificare măsuri preventive. Art.204 NCPP. Sentința nr. 78/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 78/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-09-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 78/DL
Ședința publică de la 09 septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: D. V.
Grefier: A. S.
Ministerul Public– Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara a fost reprezentat de procuror E. B..
Pe rol se află contestația formulată de inculpatul P. D. G. împotriva încheierii penale nr. 143/DL din data de 03.09.2014 pronunțată de Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul P. D. G. aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat R. B. din cadrul Baroului T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărător din oficiu, avocat R. B. din cadrul Baroului T. depune la dosar delegație pentru asistență juridică din oficiu nr. 6383.
Judecătorul de drepturi și libertăți întreabă părțile prezente la dezbateri dacă au cereri prealabile.
Părțile prezente la dezbateri arată că nu au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, se acordă cuvântul în dezbaterea contestației formulată de inculpatul P. D.-G..
Avocat R. B., apărător din oficiu pentru inculpat solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și în rejudecare cercetarea inculpatului în stare de libertate, sau în subsidiar, să se dispună față de inculpat măsura arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar, apreciind că, raportat la gravitatea faptei nu se imune cercetarea acestuia în stare de arest preventiv.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației, menținerea încheierii contestate ca fiind temeinică și legală, și arată că prima instanță în mod corect a apreciat gravitatea faptei și a dispus măsura arestului preventiv.
Inculpatul P. D.-G., având ultimul cuvânt, arată că, regretă faptele și dorește să fie cercetat în stare de libertate.
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 143/DL din data de 03.09.2014 pronunțată de Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T. în dosar nr._ s-a admis, în temeiul dispozițiilor art. 226 Cod procedură penală raportat la art. 202 alin. 1, 2, 3 și 4 lit. e) și 223 alin. 2 Cod procedură penală, propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Tribunalul T. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. D. G. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 03.09.2014, până la data de 02.10. 2014 inclusiv.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T. a reținut că, prin referatul cu propunerea de arestare preventivă nr.949/P/2014, înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 03.09.2014 sub nr._, P. de pe lângă Tribunalul T. a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpatului P. D.-G., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art.32 alin.1 raportat la art.188 alin.1 din C.pen..
Starea de fapt reținută de organele de urmărire penală:
Prin ordonanța procurorului nr.949/P/2014 din data de 28.08.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art.32 alin.1 raportat la art.188 alin.1 din C.pen..
Prin ordonanța procurorului nr.949/P/2014 din data de 02.09.2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la această faptă față de suspectul P. D.-G..
Prin ordonanța procurorului nr.949/P/2014 din data de 03.09.2014, a fost pusă în mișcare, în temeiul art.309 alin.1 din C.p.pen., acțiunea penală împotriva inculpatului P. D.-G.. S-a reținut în sarcina inculpatului P. D.-G. faptul că, în seara de 27.08.2014, în jurul orei 22.30, în timp ce se afla la domiciliul său situat în localitatea Periam, ., jud.T., singur în cameră cu minorul Tonța M. în vârstă de 4 ani, mama minorului M. L. și totodată concubina sa fiind plecată de acasă la serviciu, l-a agresat fizic pe minor deoarece acesta plângea în permanență după mama sa și nu vroia să se culce, împingându-l și lovindu-l peste picioare, împrejurare în care victima a căzut și s-a lovit cu capul de biroul și apoi de scândura de la patul din lemn din preajmă, iar în final de podeaua din pământ bătătorit din cameră, provocându-i în acest mod victimei Tonța M. un traumatism cranio-cerebral grav soldat cu hematom epicranian parietal dreapta, o fractură la nivelul osului parietal, hematom subdural fronto-parietal și edem cerebral difuz, leziuni care, alături de multiplele echimoze și excoriații de pe tot corpul produse minorului ca urmare a lovirii acestuia tot de către inculpat, în mod repetat, în cursul aceleiași zile dar și în zilele anterioare, i-au pus minorului Tonța M. viața în primejdie și au necesitat 65-70 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, victima fiind transportată la spital în comă de gradul IV.
Prin ordonanța nr.949/P/2014 din data de 02.09.2014, procurorul a luat față de inculpat, în temeiul art.202, art.203 alin.1,4 și art.209 alin.1,3,10,11 din C.p.pen., măsura preventivă a reținerii pe timp de 24 ore, începând cu ora 19.15, urmând ca măsura să înceteze în data de 03.09.2014, ora 16.15. Potrivit proceselor-verbale din 02.09.2014 și 03.09.2014, inculpatului i s-a adus la cunoștință în prezența apărătorului din oficiu, calitatea de suspect respectiv de inculpat, fapta pentru săvârșirea căreia este suspectat și pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, încadrarea juridică a acesteia precum și drepturile și obligațiile procesuale pe care le are în temeiul art.10, art.83 și art.108 din C.p.pen., iar potrivit dovezii din data de 02.09.2014, în baza art.108 alin.3 din C.p.pen., aceste drepturi și obligații i s-au comunicat și în scris, sub semnătură. Totodată, potrivit procesului-verbal din data de 02.09.2014, inculpatului P. D.-G. i s-a adus la cunoștință motivele reținerii, iar potrivit dovezii din data de 02.09.2014, inculpatului i s-a înmânat un exemplar al ordonanței de reținere, după care i s-a adus la cunoștință drepturile persoanei reținute, respectându-se așadar în cauză dispozițiile art.209 alin.2, 11, 17 și art.210 din C.p.pen.
Temeiurile propunerii:
Având în vedere că în cauză sunt incidente dispozițiile art.223 alin.2 din C.p.pen., în sensul că există probe care conduc la suspiciunea rezonabilă că inculpatul P. D.-G. a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor reținută în sarcina sa, adică o infracțiune intenționată contra vieții, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare (tentativa la omor fiind pedepsită cu închisoarea de la 5 ani la 10 ani), s-a constatat că prima condiție de fond necesară pentru luarea unei măsuri privative de libertate este îndeplinită. Din perspectiva laturii subiective, suspectul P. D.-G. a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor cu intenție indirectă întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, adică a avut reprezentarea faptului că pune în pericol viața minorului, rezultat pe care nu l-a urmărit însă a admis posibilitatea producerii lui date fiind condițiile în care a acționat, respectiv prin împingerea brutală a minorului și în același timp prin lovirea puternică a picioarelor acestuia cu piciorul, minor în vârstă de numai 4 ani, deci cu o constituție fizică și rezistență plăpândă, lipsit practic de orice apărare împotriva loviturilor din partea agresorului, agresiuni fizice pe care suspectul le-a exercitat asupra minorului în apropierea biroului și patului, obiecte de mobilier dure, din lemn, inculpatul trebuind și putându-și da seama că minorul nu va putea opune rezistență și va cădea, iar în cădere, dat fiind locul unde l-a agresat, se va lovi în mod inevitabil cu capul de birou și de scândura de la pat iar în final de podea, după care va suferi leziuni traumatice deosebit de grave la cap, de natură să pună în pericol viața victimei, ceea ce s-a și întâmplat de altfel, în prezent minorul fiind încă la spital, în stare de comă. De asemenea, nu s-a putut reține că suspectul nu a admis posibilitatea punerii în pericol a vieții victimei, atâta vreme cât, nu a luat nici cea mai mică măsură de prevedere în scopul preîntâmpinării unei stări de pericol pentru viața victimei, cum ar fi de exemplu o împingere și lovire a victimei peste picioare dar într-o zonă mai liberă din cameră, unde nu se aflau corpuri dure de mobilier, sau o împingere și lovire mult mai ușoară, în ideea aplicării unei simple corecții, fără ca victima să fie scăpată din mâini.
Totodată, s-a constatat că în cauză, privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. La înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, avem în vedere natura și modalitatea concretă de comitere a faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, respectiv încercarea de suprimare a vieții unui minor în vârstă de doar 4 ani, prin agresarea fizică repetată a acestuia, gradul ridicat de pericol social al faptelor de acest gen, reflectat și în limita maximă specială a pedepsei, precum și perseverența infracțională a inculpatului, care, potrivit copiei de pe cazierul judiciar, a comis noua faptă în stare de recidivă, mai exact în termenul de încercare de 4 ani stabilit de Judecătoria Timișoara prin sentința penală nr.185/10.07.2013, rămasă definitivă prin nerecurare, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani cu suspendare condiționată pentru o infracțiune de furt.
În același timp, s-a constatat că pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării inculpatului în libertate este dat, pe lângă modul de operare și urmarea produsă, de starea de insecuritate publică pe care ar determina-o lipsa de reacție preventivă și fermă a autorității față de comiterea unor fapte contra vieții, precum și de impactul avut asupra opiniei publice în situația în care, persoane acuzate de săvârșirea unei tentative de omor ar fi judecate în stare de libertate, iar asta întrucât pericolul de a fi tulburată ordinea publică a fost apreciat inclusiv de către C. Europeană ca fiind un temei ce justifică detenția.
De asemenea, măsura arestării preventive a inculpatului s-a reținut că este justificată și prin prisma dispozițiilor prevăzute de art.202 alin.1,3 din C.p.pen., o astfel de măsură preventivă fiind proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului și totodată, fiind necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, respectiv al asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al apărării ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, fiind inadmisibil ca o persoană care acționează într-o astfel de manieră, mai exact, care maltratează un minor de doar 4 ani, în permanență, prin bătăi repetate, acțiuni violente ce culminează apoi cu o agresiune fizică de natură să pună în pericol viața minorului, să fie cercetată în stare de libertate.
În fața judecătorului de la prima instanță, inculpatul a înțeles să dea declarație, arătând că își menține ultimele două declarații date la procuror prin care a recunoscut săvârșirea faptei. Cu prilejul audierii inculpatul a arătat că motivul pentru care l-a agresat pe minor era acela că nu îl asculta, plângea, dorea să se uite mereu la desene animate, astfel încât inculpatul nu avea posibilitatea să vizioneze la televizor vreun film. Inculpatul arată că l-a mai lovit și cu alte ocazii însă nu atât de tare.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T. a constatat următoarele:
Prin ordonanța procurorului nr.949/P/2014 din data de 28.08.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art.32 alin.1 raportat la art.188 alin.1 din C.pen. Prin ordonanța procurorului nr.949/P/2014 din data de 02.09.2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la această faptă față de suspectul P. D.-G..
Prin ordonanța procurorului nr.949/P/2014 din data de 03.09.2014, a fost pusă în mișcare, în temeiul art.309 alin.1 din C.p.pen., acțiunea penală împotriva inculpatului P. D.-G..
Prin ordonanța nr.949/P/2014 din data de 02.09.2014, procurorul a luat față de inculpat, în temeiul art.202, art.203 alin.1,4 și art.209 alin.1,3,10,11 din C.p.pen., măsura preventivă a reținerii pe timp de 24 ore, începând cu ora 19:15, urmând ca măsura să înceteze în data de 03.09.2014, ora 16:15.
Tribunalul a avut în vedere că temeiul de drept pe care se întemeiază propunerea il constituie dipozițiile art 223 alin 2 cod pr penală.
Potrivit acestui text, luarea măsurii arestării prevenive poate fi luată dacă „ din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Pentru a se verifica aplicabilitatea acestui text se impune a fi îndeplinite cerințele/condițiile inserate in conținutul acestuia:
1. Existența unor probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul au săvârșit una din infracțiunile enumerate in textul de mai sus sau orice infracțiunea sancționată de legiuitor cu o pedeapsă mai mare de 5 ani.
Analizând această cerință s-a observat faptul că infracțiunea pentru care a fost pusă in mișcarea acțiunea penală îndeplinește această cerință.
Există probe certe care confirmă suspiciunea rezobanilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării iar limitele de pedepsă se incadrează in cerințele textului.
Săvârșirea infracțiunii, dar și împrejurarea că inculpatul a agresat și în trecut monirul reieșind din următoarele mijloace de probă:
- raportul de constatare medico-legală nr.1583/A/28.08.2014 întocmit de IML Timișoara, potrivit căruia, leziunile suferite de victimă, respectiv traumatismul cranio-cerebral soldat cu hematom epicranian parietal dreapta, o fractură la nivelul osului parie-tal, hematom subdural fronto-parietal și edem cerebral difuz, alături de celelalte echimoze și excoriații de pe tot corpul minorului, s-au produs prin lovirea repetată cu sau de corpuri dure, iar unele prin lovirea directă și repetată cu corpuri dure, necesită 60-65 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și totodată, au pus viața victimei în primejdie, victima fiind transportată la spital în comă de gradul IV;
- declarația martorei M. L. din 28.08.2014, concubina inculpatului P. D.-G., care a arătat că ea l-a certat pe fiul Tonța M. în diferite ocazii însă nu are vreo implicare în leziunile suferite de acesta, iar în seara de 27.08.2014, în jurul orei 20.40 când a plecat la serviciu, l-a lăsat pe fiul ei acasă singur cu concubinul ei P. D.-G., prezentând doar leziunile mai vechi și oricum nu grave, produse tot de către inculpat;
- declarația minorei S. D.-C. (în vârstă de 13 ani) din data de 02.09.2014 care, audiată fiind de procuror, a precizat că în ziua de miercuri, 27.08.2014, pe la ora 19.30-20.00 l-a văzut pe minorul Tonța M. cum stătea pe tractorul lui de jucărie afară la stradă, în fața porții, având fața umflată și vânătă, iar când l-a întrebat pe minor, care se exprimă cu dificultate, cine l-a bătut, acesta a zis cu cuvintele lui „B., în tati”, adică inculpatul, după care minorul a intrat în curte, alături de mama acestuia care a ieșit la poartă, fapt ce a condus la concluzia că, cel puțin în acel moment, starea copilului era bună iar leziunile grave de la cap i-au fost produse ulterior, până la ora 23.00;
- declarațiile minorilor S. G.-D. (în vârstă de 6 ani) și Katin R.-P. (în vârstă de 9 ani) din data de 02.09.2014 care, la fel ca și martora S. D.-C., au arătat și ei că l-au văzut în ziua de miercuri pe prietenul lor Tonța M. („MIȚĂ”) cu fața umflată, precizând că ei nu s-au bătut vreodată cu victima, minorul S. G.-D. mai precizând și că, atunci când mama lui Miță pleca la serviciu, Miță plângea după ea și-i era dor de ea, momente în care el se juca cu Miță să-i treacă de supărare;
- declarația martorei G. E. din data de 02.09.2014, vecina inculpatului P. D.-G., ce locuiește vizavi de acesta, care a arătat că, duminică, 24.08.2014, l-a văzut pe Miță că avea vânătăi pe mâini, fund și picioare, dar fără să aibă ceva la față, menționând apoi că, marți, 26.08.2014, în ziua când inculpatul a omorât câinele din curte împreună cu prietenii săi deoarece acesta a sărit pe Miță, a observat pe fața lui Miță și pe piept julituri, pete roșii, iar când l-a pipăit pe cap, în creștetul capului a simțit un cucui de dimensiunea unui vârf de deget și atât, dar nu l-a văzut să aibă fața sau fruntea umflată;
- procesul-verbal din data de 01.09.2014 de redare rezumativă a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul P. D.-G. și concubina sa M. L., într-una dintre convorbiri aceasta din urmă acuzându-l pe concubinul ei de nenorocirea pe care i-a putut să i-o facă și că l-a lăsat pe copil în grija lui iar ea a plecat la lucru împăcată că e bine. În condițiile în care, dacă mama victimei, respectiv M. L., ar fi fost vinovată de leziunile suferite de fiul ei, aceasta, neavând de unde să cunoască că are telefonul ascultat, în convorbirile purtate cu concubinul ei, ar fi fost normal să-i recunoască acest aspect și să nu-l acuze pe inculpat pe nedrept de producerea leziunilor, și totodată, ar fi fost normal, să nu se prefacă, cel puțin în discuțiile cu acesta, că habar nu are ce i s-a întâmplat băiatului ei.
Inculpatul a dat mai multe declarații în cursul urmăririi penale, inițial nerecunoscând săvârșirea faptei, dar ulterior modificându-și poziția procesuală arătând că el este autorul faptei.
2. Privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Analiza acestei condiții s-a făcut pe baza criteriilor prev de art 223 alin 2 și anume: gravitatea faptelor, modul și circumstanțele comiterii faptelor, anturajul și mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale și alte împrejurări raportat la persoana inculpatului.
Gravitatea faptei . Infracțiunea de omor, chiar in forma tenatativei, face parte din categoria de infracțiuni săvârșite cu violență, considerată de legiutor, prin limitele mari de pedeapsă dar și prin valoarea socială ocrotită, respectiv dreptul la viață ca având o gravitate crescută. În concret, infracțiunea ce face obiectul cercetării, săvârșită asupra unui minor in vârstă de 4 ani, care nu are posibilitatea de a se apăra, și în condițiile în care anterior, în repetate rânduri a agresat minorul demonstrează un pericol crescut al faptei care justifică prin el insuși luarea măsuzrii arestării preventive.
Modul și circumstanțele săvârșirii faptelor
Modalitatea prin care s-a pus in practică realizarea activității infracționale, faptul că inculpatul nu parea a fi avut un motiv real pentru a aplica vre-o corecție copilului, argumentând prin faptul că era enervat de plânsetele copilului și faptul că nu il lăsa să schimbe canalul televizorului sunt cirsumstanțe care demonstrează un pericol social crescut al inculpatului, un real dezinteres pentru respectarea drepturilor altor persoane și lipsa de ințelegere pentru trăsăturile de comportament specifice copiilor.
Anturajul și mediul din care provine inculpatul și antecedente penale.
Potrivit spuselor sale în prezent locuia cu mama mama minorului cu care era . concubinaj impreună cu bunica sa și aveau în grijă, pe lângă acel minor de 4 ani, încă un minor de 1 an, rezultat dintr-o altă relația a inculpatului. Nu a efectuat decât 4 calase și apare că provine distr-o familie dezorganizată, părinții fiind plecați din țară. Potrivit propriilor susțineri anterior a suferit un tratament medicamentos datorită faptului că era foarte nervos, fără a indica dacă este diagnosticat cu o afecțiunea de natură psihică. Din fișa de cazier a inculpatul reise că a săvârșit prezenta infracțiune în stare de recidivă post condamnatorie, suferind în 10.07.2013 o condamnare pentru o infracțiunae de furt.
În concluzie, prin evaluarea acestor elemente, s-a format opinia că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, starea de pericol generată de impactul mare pe care îl crează săvârșirea faptei atât în spațiul public în general cât și în comunitatea din care provine inculpatului, prin consecințele foarte grave asupra victimei, care în prezent se află într-o starea critică la spital.
Deasemenea măsura este necesară pentru a preveni reluarea comportamentului infracțional întrucât în cazul inculpatului a reieșit o perseverență infracțională raportat la starea de recidică, dar și raportat la faptul că, a agresat și anterior minorul. Mai mult, inculpatul are în prezent în ingrijire un alt copil, care are o vârstă foarte mincă, dar raportat la conduita sa, se poate presupune că, în ipoteza în care va crește celălalt minor și evident va avea manifestări specifice vârstei, ar putea în egală măpsură să îl agreseze.
De asemenea, prima instanță a reținut că măsura este conformă cu exigențele art. 202 cod pr. penală, respectiv este proporțională cu acuzația care se aduce inculpatului, fiind vorba de o infracțiune îndreptată împotriva persoanei care prezintă prin ea însăși un grad ridicat de pericol social, dar care pericol devine accentuat prin modalitatea de săvârșire.
Măsura arestării nu are un efect excesiv asupra persoanei întrucât dreptul privat al inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate apare secundar, în acest moment, față de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Împotriva Încheierii penale nr. 143/DL din data de 03.09.2014 pronunțată de Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T. în dosar nr._ a formulat contestație în termenul legal inculpatul P. D. G..
Contestația a fost susținută oral de apărătorul din oficiu al inculpatului la acest termen de judecată, care a solicitat, în esență judecarea inculpatului în stare de libertate, iar, în subsidiar să se dispună față de inculpat măsura arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar, apreciind că, raportat la gravitatea faptei nu se imune cercetarea acestuia în stare de arest preventiv.
Inculpatul P. D. G., având cuvântul la termenul de judecată, a arătat că regretă săvârșirea faptei și a solicitat cercetarea sa în stare de libertate.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii penale contestate prin prisma motivelor de contestație precum și din oficiu conform art. 204 C.pr.pen., judecătorul de drepturi și libertăți de la C. de A. apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală în ceea ce privește arestarea preventivă a inculpatului P. D. G., în deplină concordanță cu dispozițiile art. 202 și art. 223 C.p.p., precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului pentru cele ce vor fi expuse în continuare:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul de procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune, infracțiunea respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.223 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit. c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, C. a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 202 alin.1 și art. 223 C.p.p., respectiv că sunt probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea de către inculpat a unei infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și față de gravitatea faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului inculpatului, privarea de libertate a acestuia este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul au comis fapta pentru care s-a pus în mișcarea acțiunea penală împotriva sa, respectiv tentativă de omor, faptă prev. de art. 32 alin.1 Cod penal rap. la art. 188 alin.1 Cod penal.
Presupunerea privind comiterea faptei de către inculpat rezultă din declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor audiați de organele de cercetare penală, raportul de constatare medico legală nr. 1583/A/28.08.2014, procesul verbal 01.09.2014 de redare rezumativă a convorbirilor purtate între inculpat și concubina sa M. L.. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 202 și art. 223 C.pr.pen., măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptei imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Instanța de control apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală față de inculpatul contestator, acuzele ce planează asupra acestuia vizează o infracțiune ce este sancționată cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică.
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia.
Infracțiunea de tentativă de omor aduce atingere relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață, drept recunoscut și ocrotit prin norma penală oricărei persoane, indiferent de vârstă, stare de sănătate, din momentul nașterii și până în momentul morții naturale, cu impact social deosebit, iar asemenea faptă, neurmată de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unei fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează viața persoanei.
Cu privire la solicitarea inculpatului de luare față de acesta a măsurilor preventive a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, în condițiile de față, instanța apreciază că nu se poate dispune luarea măsurii arestului la domiciliu sau a măsurii controlului judiciar raportat la scopul măsurilor preventive, la caracterul proporțional și necesar al măsurii, întrucât acuzația este aceea că inculpatul ar fi comis o infracțiune contra vieții, care prezintă prin ea însăși un grad ridicat de pericol social, și care pericol devine și mai accentuat prin modalitatea de comitere a faptei.
Ca atare, în baza art. 204 C.pr.pen., instanța va respinge contestația declarată de inculpatul P. D. G. împotriva încheierii penale nr. 143 din data de 03.09.2014 pronunțată de Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin.2 C.p.p, va obliga inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În baza art. 425 ind.1 alin. 7 pct.2 lit.b C.pr.pen., rap. la art. 204 C.pr.pen., respinge ca nefondată contestația formulată de P. D. G. împotriva încheierii penale nr. 143/DL din data de 03.09.2014 pronunțată de Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T. în dosar nr._ .
Menține încheierea atacată.
În baza art. 275 alin.2 C.p.p, obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu din 09.09.2014.
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,
D. V.
GREFIER,
S. A.
Red. D.V.
Technored. A.S./3 ex./
Tribunalul T.: M. B.
| ← Înlocuirea pedepsei amenzii. Art.560 NCPP. Decizia nr.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
