Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1132/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1132/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-08-2012
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1132/R
Ședința publică din 29 august 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: G. B.
JUDECĂTOR: F. I.
GREFIER: A. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. I..
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarat de inculpații L. I. D. și G. R. N. împotriva sentinței penale nr. 1493 din 30.05.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent L. I. D., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat A. P. în substituire avocat F. A.; inculpatul recurent G. R. N., asistat de avocat G. A. în substituire avocat T. C., prezentă fiind și partea civilă intimată C. I...
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatul G. R. N. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și în rejudecare reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, reținerea circumstanțelor atenuante, având în vedere atitudinea părții vătămate și faptul că inculpatul a colaborat cu organele de cercetare penală, intenția de a acoperi prejudiciul părții vătămate, precizând că a fost o complicitate morală în săvârșirea faptei, nu a săvârșit nici un act de violență asupra părții vătămate. Ca modalitate de executare a pedepsei solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Apărătorul inculpatului L. I. D., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și în rejudecare având în vedere că inculpatul a colaborat și recunoscut în totalitate săvârșirea faptei solicită aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special redus cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Reprezentanta Ministerului Public arată că cei doi inculpați au beneficiat de aplicarea art. 3201 alin.7 Cpp, pedepsele aplicate de prima instanță fiind just individualizate, motiv pentru care pune concluzii de respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
Inculpatul recurent G. R. N., în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și aplicarea unei pedepse mai mici.
Inculpatul recurent L. I. D., având cuvântul solicită acordarea unui termen în vederea angajării unui avocat.
Instanța, în deliberare, respinge cererea apreciind că în cauză la termenul din data de 08 august 2012 a fost admisă cererea s-a acordat un termen pentru angajare apărător.
Inculpatul recuret L. I. D., pe fond, arată că el a sustras poșeta părții vătămate, nu a lovit-o, nu a atins-o și nu a zbierat la ea. Menționează că după ce s-a liberat a rămas fără bani de chirie.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1493 din 30 mai 2012 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Timișoara în temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin 21 lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod Penal și cu aplicarea art. 3201 al 7 din C.pr.pen a condamnat inculpatul L. I. D. , zis “ D.”, fiul lui I. și D., născut la data de 12.10.1987 în Timișoara, jud.T., CNP_, judecat în stare de arest preventiv, la pedeapsa de:
- 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, în condițiile regimului de detenție prevăzute de art. 57 C.pen.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b ) Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 357 alin. 2 lit. a C.p.p., rap. la art. 88 C.p., a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și a arestării preventive din data de 13.03.2012 la zi.
În temeiul art. 350 C.p.p., a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 26 C.pen. raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.b), alin 21 lit. a), b) și c) Cod penal, cu aplicarea art. 3201 al 7 din C.pr.pen a condamnat inculpatul G. R. N., zis “ A.”, fiul lui T. și A. A., născut la data de 10.12.1991, în Timișoara, jud. T., CNP_, judecat în stare de arest preventiv, la pedeapsa de:
- 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, în regim de detenție conform prevederilor art. 57 C.pen.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b )Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 357 alin. 2 lit. a C.p.p., rap. la art. 88 C.p., a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și a arestării preventive din data de 13.03.2012 la zi.
În temeiul art. 350 C.p.p., a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 14 și art. 346 c.pr.pen., raportat la art. 998,999 C.civ. a obligat inculpații în solidar la plata sumei de 1030 lei către partea civilă C. I., cu titlu de daune materiale rezultate .
În temeiul art. 191 alin.1, 2 C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat, la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
A dispus plata sumei de 300 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpatul L. I. D..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat:
Prin rechizitoriul înregistrat la Judecătoria Timișoara sub numărul_, la data de 26.03.2012, au fost trimiși în judecată inculpatul L. I. D., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.21 lit.a C.p. cu aplicarea art.37 lit. b C.p. și inculpatul G. R. N., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, în formă agravată, prev. de art. 26 C.p. raportat la artr. 211 alin.1, alin.2 lit. c și alin.21 lit.a C.p., ambii prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr.2251/P/2012, din data de 23.03.2012.
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că în data de 04.01.2012, în jurul orelor 15:00, inculpatul L. I.-D., cu complicitatea morală a coinculpatului G. R. N., a smuls din mâna părții vătămate C. I., în timp ce aceasta se afla pe . Timișoara, geanta pe care aceasta o avea asupra ei, după care cei doi coinculpați au fugit în direcții distincte.
Partea vătămată C. I. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1.030 lei având în vedere faptul că nu și-a recuperate toate bunurile furate, prejudicial material suferit nefiind integral recuperat.
Situația de fapt reținută prin rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a actelor premergătoare din data de 04.11.2011 (fila 10), plângerea părții vătămate C. I. (fila 12), declarațiile părții vătămate C. I. (fila 13-19), dovezile de predare a mijloacelor materiale de probă (fila 20,21), declarațiile martorei G. A.-M. A. A. (fila 23,24, 46), declarația martorului B. A. M.(fila 17-28), dovezile de ridicare a mijlocelor materiale de probă (fila 29, 47), process verbal de certificare numnăr cartelă S. (fila 40), procesul verbal de confruntare a celor doi coinculpați din data 21.03.2012(fila 64), proces-verbal de depistare și identificare a inculpaților (fila 67, 68, 79, 90), declarațiile inculpatului L. I. D. (fila 69, 72, 74), declarațiile inculpatului G. R. N.(fila 80,84, 85).
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 3201 din Codul de procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt.
Din declarațiile părții vătămate C. I., declarațiile martorilor G. A. M. și B. A. M. coroborate cu declarațiile inculpaților, rezultă că în data de 04.01.2012, în jurul orelor 15:00, inculpatul L. I.-D., cu complicitatea morală a coinculpatului G. R. N., a smuls din mâna părții vătămate C. I., în timp ce aceasta se afla pe . Timișoara, geanta pe care aceasta o avea asupra ei, după care cei doi coinculpați au fugit în direcții distincte.
În cursul judecății, partea vătămată C. I. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1030 lei.
În fata instanței, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca soluționarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală (fila 45,47).
I. În drept, fapta inculpatului L. I. D., care în data de 04.01.2012, în jurul orelor 15,00, cu complicitatea morală a inculpatului G. R. N., a deposedat-o pe partea vătămată C. I., prin folosirea violenței, în timp ce aceasta se deplasa pe . Timișoara, de geanta sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit. c și alin.21 lit. a C.p.
Elementul material al infracțiunii a constat în acțiunea de luare a unui bun mobil, respective a genții de culoare maro, din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia, folosind pentru aceasta constrângerea morală și întrebuințarea de violențe fizice, respectiv acțiunea de smulgere intempestivă a genții.
În felul acesta, bunul a trecut în mod ilegal în sfera de stăpânire a inculpatului.
Urmarea imediată a constat pe de o parte, în producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate, prejudiciu constând în valoarea genții și a bunurilor din interior, iar pe de altă parte, în atingerea adusă libertății psihice a persoanei, ca urmare a constrângerii morale a părții vătămate.
Infracțiunea de tâlhărie fiind săvârșită pe . Timișoara determină reținerea variantei agravate, prev. de art. 211 alin.2 lit. c, infracțiunea fiind săvârșită în loc public, astfel cum prevede disp.art.152 lit. a C.p.
De asemenea, în cauză a fost reținută și varianta agravată prev. de art.211 alin.21 lit. a C.p., deoarece infracțiunea a fost săvârșită în data de 04.01.2012 de două sau mai multe persoane împreună.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție a intenției directe, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și l-a urmărit. În configurarea laturii subiective cerința dublului scop este îndeplinită. Astfel, elementul material specific furtului a fost realizat în scopul însușirii bunurilor iar violențele au avut ca scop săvârșirea furtului.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că elementul material s-a realizat, prin două activități, una principală corespunzătoare furtului și alta secundară prin întrebuințarea de violențe.
Față de inculpatul L. I. D. au fost reținute dispozițiile art.37 lit. b C.p. întrucât la data săvârșirii faptei acesta se afla în stare de recidivă post executorie.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta are antecedente penale, fiind condamnat anterior la 2 ani închisoare pentru tâlhărie prin sentința penală nr.35/22.01.2007 a Tribunalului T., precum și la 3 ani închisoare pentru complicitate la furt calificat, prin sentința penală nr.3036/03.12.2008 a Judecătoriei Timișoara, arestat la 14.08.2008, eliberat condiționat la 20.10.2010, rămas de executat 297 zile, condamnare ce atrage starea de recidivă postexecutorie.
II. În drept, fapta inculpatului G. R.-N. care în data de 04.01.2012, în jurul orelor 15,00 pe . Timișoara a luat parte la adoptarea hotărârii de a săvârși o tâlhărie împotriva părții vătămate C. I., la stabilirea rolului său și a modului de a acționa, la reperarea, pândirea părții vătămate și urmărirea ei, urmată de participarea la împărțirea bunurilor sustrase acesteia prin violență de către autor, respectiv inculpatul L. I. D., caracterizează complicitatea morală la infracțiunea de tâlhărie, în formă agravată, prevăzută de art.26 C.p. raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit. c alin.21 lit. a C.p.
Astfel, inculpatul G. R. N., deși nu a efectuat acte materiale de executare specifice infracțiunii de tâlhărie, l-a însoțit pe inculpatul L. I.-D., cunoscând intenția acestuia de a tâlhări partea vătămată, s-a aflat în imediata apropiere a părții vătămate și a asistat la deposedarea prin violență a acesteia de bunurile sale, acte materiale ce reprezintă acte de ajutor efectuate cu adeziune deplină la activitatea coinculpatului L. I. D. și în drept constituie acte de complicitate morală.
Din succesiunea desfășurării activității infracționale din data de 04.01.2012, începând cu momentul conceperii planului, rezultă că cei doi inculpați au fost permanent în consens să săvârșească tâlhăria și nu independent unul de altul, chiar dacă în cele din urmă nu au participat ambii în mod efectiv.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului G. R. N., deși nu are antecedente penale care să atragă starea de recidivă, acesta nu este la primul conflict cu legea penală, față de el fiind dispusă măsura procesuală a punerii în mișcare a acțiunii penale în cursul anului 2011, într-un număr de nu mai puțin de patru dosare penale, în care este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, dosarele fiind instrumentate la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria F..
Pentru infracțiunile săvârșite inculpații vor fi pedepsiți.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, instanța va avea în vedere criteriile generale prescrise de art. 72 Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii, persoana fiecărui inculpat și va ține seama de atitudinea procesuală a acestora. Totodată se va avea în vedere că fapta comisă de inculpat L. I. D. este în stare de recidivă postexecutorie.
De asemenea la stabilirea pedepsei se vor avea în vedere și dispozițiile art.3201 al.7 C.p.p. Ca și modalitate de executare a pedepsei aplicate fiecăruia dintre cei doi inculpați, instanța apreciază că regimul de detenție este cel care va atinge scopul atât punitiv,cât și coercitiv al pedepsei.
Pentru considerentele expuse instanța a aplicat inculpatului L. I. D. , pedeapsa de:
- 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, în condițiile regimului de detenție prevăzute de art. 57 C.pen.
În consecință, instanța a făcut aplicarea art.71 Cod penal, aplicând inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit.a) teza a II a și lit.b) Cod penal, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S. și P. împotriva României. Astfel, în acest context, instanța a apreciat că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art.64 lit.a) teza a II a și b) Cod penal față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.
În temeiul art. 357 alin. 2 lit. a C.p.p., rap. la art. 88 C.p., a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și a arestării preventive din data de 13.03.2012 la zi.
În temeiul art. 350 C.p.p.,a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art.26 C.pen. raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.b), alin 21 lit. a), b) și c) Cod penal, cu aplicarea art. 3201 al 7 din C.pr.pen a condamnat inculpatul G. R. N., la pedeapsa de:
- 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, în regim de detenție conform prevederilor art. 57 C.pen.
Instanța a făcut aplicarea art.71 Cod penal, aplicând inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit.a) teza a II a și lit.b) Cod penal, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S. și P. împotriva României. Astfel, în acest context, instanța a apreciat că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art.64 lit.a) teza a II a și b) Cod penal față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.
În temeiul art. 357 alin. 2 lit. a C.p.p., rap. la art. 88 C.p., a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și a arestării preventive din data de 13.03.2012 la zi.
În temeiul art. 350 C.p.p., a menținut starea de arest a inculpatului.
Latura civilă
Partea vătămată C. I. a formulat pretenții civile în sumă de 1030 lei reprezentând valoarea bunurilor sustrase și nerecuperate.
Analizând acțiunea civilă formulată de partea civilă instanța a apreciat-o întemeiată pentru argumentele expuse în continuare, apreciind că în cauză există o răspundere civilă delictuală în sarcina inculpatului pentru fapta proprie în condițiile art.998-999 C.civ.
Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului, a constatat că potrivit art. 998 C.civ., „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara” iar potrivit art.999 C.civ., „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela cea a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.
Textele legale citate instituie principiul răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat și presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, condiții ce se regăsesc întrunite cumulativ în cauză.
Fapta ilicită a inculpaților constă în săvârșirea actului material de sustragere a bunurilor din proprietatea părții vătămate,uzitând de violență.
Prejudiciul constă în contravaloarea bunurilor sustrase, pe care partea civilă nu le-a recuperat.
Apreciind întemeiată cererea de despăgubire și corect cuantificate pagubele, în temeiul art. 14 și art. 346 C.pr.pen., raportat la art. 998,999 C.civ. a obligat inculpații în solidar la plata sumei de 1030 lei către partea civilă C. I., cu titlu de daune materiale rezultate .
Împotriva sentinței penale nr. 1493 din 30.05.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ au declarat recurs, în termenul legal, inculpații L. I. D. și G. R. N..
În condițiile art. 38510 alin. 3 C.pr.pen., inculpații au arătat în fața instanței de recurs că pedeapsa aplicată este pre mare. Inculpatul G. R. N. a învederat instanței că a recunoscut fapta, a avut doar o complicitate morală la săvârșirea faptei, este de acord cu repararea prejudiciului, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse sub minimul special, reținerea încadrării juridice din rechizitoriu.
Inculpatul L. I. D. a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special cu suspendarea condiționată a executării pedepsei
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu actele și lucrările din dosar în limitele prevăzute de art. 3856 alin. 1 și 3 C.pr.pen, Curtea constată că recursul inculpatului G. R. N. este parțial întemeiat iar recursul inculpatului V. Ladislau este nefondat pentru motivele se vor fi arătate în continuare:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile martorilor, ale părții vătămate și declarațiile inculpaților.
Astfel, în data de 04.01.2012, în jurul orelor 15:00, inculpatul L. I.-D., cu complicitatea morală a coinculpatului G. R. N., a smuls din mâna părții vătămate C. I., în timp ce aceasta se afla pe . Timișoara, geanta pe care aceasta o avea asupra ei, după care cei doi coinculpați au fugit în direcții distincte.
S-a stabilit în faza de urmărire penală că inculpatul G. R. N. a fost cel care a văzut că partea vătămată deține o sumă considerabilă de bani și i-a comunicat inculpatului L. acest aspect, iar de comun acord au stabilit să o urmărească pe partea vătămată și să o deposedeze de geanta sa
În ceea ce privește încadrarea juridică, fapta comisă de către inculpatul L. I. D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă agravată prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.c), alin 21 lit. a) C.pen. și, fapta comisă de către inculpatul G. R. N. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev. și ped. de art. 26 Cod pen raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.c), alin 21 lit. a) C.pen.
Astfel, potrivit art. 26 din Codul penal, complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală sau care promite înainte sau în timpul săvârșirii faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă promisiunea nu mai este îndeplinită.
Așa cum rezultă din hotărârea recurată, prima instanță a reținut aceeași încadrare juridică, însă în dispozitivul hotărârii a condamnat inculpatul G. R. N., în temeiul art. 26 C.pen. raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin 21 lit. a), b) și c) Cod penal. Fapta a fost săvârșită într-un loc public de două persoane împreună, astfel încât încadrarea juridică corectă este cea reținută prin rechizitoriu respectiv art. 26 Cod pen raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.c), alin 21 lit. a) C.pen, în privința inculpatului G. R. N., sub acest aspect recursul inculpatului este întemeiat.
În ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază în privința inculpatului L. I. D. că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet și judicios evaluate, pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege.
În mod corect prima instanță a reținut aplicabilitatea art. 3201 C.pr.pen., fiind îndeplinite condițiile legale în acest sens, întrucât atât inculpatul L. I. D., cât și inculpatul G. R. N. au recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței, așa cum cer disp.art. 3201 C.pr.pen.
Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Instanța de recurs reține că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.
Infracțiunea săvârșită de inculpatul L. I. Daiel aduce atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv siguranța patrimonială cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
În speță, pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului recurent L. I. D. este în măsură să conducă la atingerea acestor deziderate, neimpunându-se reducerea acesteia în condițiile în care inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, condamnările anterioare fiind pentru fapte similare, iar pedepasa a fost aplicată la minimul special redus cu o treime. Totodată starea de recidivă post executorie exclude aplicarea beneficiului executării pedepsei cu suspendarea condiționată, astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului.
În ceea ce-l privește însă pe inculpatul G. R. N., instanța de recurs opinează, față de aceleași criteriile prevăzute de art. 72 C.pen., menționate mai sus că pedeapsa aplicată acestuia se impune a fi reindividualizată, în contextul reținerii în sarcina acestuia a unor circumstanțe personale constând în lipsa antecedentelor penale. Este adevărat că, așa cum rezultă din cazierul inculpatului, împotriva acestuia s-a pus în mișcare acțiunea penală în unele dosar aflate în stadiul de urmărire penală, însă, beneficiind de prezumția de nevinovăție, nu se poate aprecia dacă inculpatul va fi condamnat pentru acele fapte, astfel că urmează a se reține în favoarea inculpatului incidența art. 74 lit. a și art. 76 lit. c C.pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special.
Pedeapsa astfel aplicată va fi executată în regim de detenție, Curtea apreciind că numai în această modalitate scopul pedepsei poate fi atins.
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge recursul formulat de inculpatul recurent L. I. D., și în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen va admite.
Va casa sentința penală recurată numai sub aspectul încadrării juridice și al individualizării pedepsei și, rejudecând:
În baza art. 26 C.pen. raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.c), alin 21 lit. a) C.pen., cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. c C.pen. și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 C.pen. raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin 21 lit. a), b) și c) C.pen, cu aplicarea art. 3201 al 7 C.pr.pen., condamnă inculpatul G. R. N. la o pedeapsă de: 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 C.pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b C.pen., pe toată durata executării pedepsei principale.
Va menține în rest dispozițiile sentinței penale recurate.
În temeiul art. 38517 alin. 2 C.pr.pen., va menține starea de arest a inculpaților și deduce în continuare arestul preventiv executat din 30.05.2012 la zi.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 C.pr.pen și art. 192 alin. 3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge recursul formulat de inculpatul recurent L. I. D., născut la data de 12.10.1987, fiul lui I. și al D., împotriva sentinței penale nr. 1493 din 30.05.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen admite recursul declarat de inculpatul recurent G. R. N., născut la data de 10.12.1991, fiul lui T. și al A. A. împotriva sentinței penale nr. 1493 din 30.05.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
Casează sentința penală recurată numai sub aspectul încadrării juridice și al individualizării pedepsei și, rejudecând:
În baza art. 26 C.pen. raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.c), alin 21 lit. a) C.pen., cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. c C.pen. și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 C.pen. raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin 21 lit. a), b) și c) C.pen, cu aplicarea art. 3201 al 7 C.pr.pen., condamnă inculpatul G. R. N. la o pedeapsă de:
- 3 (trei) ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 C.pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b C.pen., pe toată durata executării pedepsei principale.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale recurate.
În temeiul art. 38516 alin. 2 C.pr.pen., menține starea de arest a inculpaților și deduce în continuare arestul preventiv executat din 30.05.2012 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen obligă inculpatul L. I. D. la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu și va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., iar în temeiul art. 192 alin. 3 C.pe.pen., parte din cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.08.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. P. G. B. F. I.
GREFIER,
A. A.
Red. F.P./20.09.2012
Tehnored. A.A./2 ex/29.08.2012
Primă instanță: Judecătoria Timișoara:
Jud. E. L. B.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 149/2012. Curtea de... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
