Prelungire/înlocuire măsuri educative neprivative. Art.513 NCPP. Decizia nr. 1163/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1163/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-11-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1163/A
Ședința publică din 12 noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă J. Caransebeș împotriva sentinței penale nr. 211 din 18.06.2015 pronunțată de J. Caransebeș în dosarul nr._ privind pe inculpatul F. C. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul intimat F. C. D. lipsă, se prezintă avocat din oficiu M. A., lipsă părțile responsabile civilmente intimate F. P. G. și L. A., nereprezentat S. de Probațiune de pe lângă T. C.-S..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată depusă copia contractului de asistență juridică_ din 24.07.2014 de către avocat G. G.; de asemenea se constată depus procesul-verbal cu privire la motivul neexecutării mandatului de aducere referitor la inculpat.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Procurorul solicită respingerea apelului, în conformitate cu art. 123 Cp. Se arată că nu poate fi reținută reaua credință a minorului, întrucât nu a putut fi găsit, fiind luat de părinți și trimis în străinătate și prin urmare nu a avut cunoștință despre existența procesului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat M. A., solicită respingerea apelului, arătând că nu poate fi reținută reaua credință a minorului, întrucât fiind plecat în Italia, comunicările nu au fost semnate nici de inculpat, nici de părinții acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sesizarea înregistrată la J. Caransebeș sub nr._ din 26 noiembrie 2014, B. E. penale al Judecătoriei Caransebeș a sesizat instanța pentru prelungirea sau înlocuirea măsurii educative neprivative de libertate aplicate intimatului F. C. D. prin Sentința penală nr. 296/12.08.2014 a Judecătoriei Caransebeș.
În motivare s-a arătat că prin sentința penală nr. 296/12.08.2014 pronunțată de J. Caransebeș în dosar nr._, definitivă la data de 9.09.2014 prin neapelare, inculpatului minor F. C. D.- i s-a aplicat măsura educativă a asistării zilnice, pe o durată de 6 luni cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, d C. pen. cu aplic. art. 113 alin. 3 C. pen., art. 38 C. pen, cu aplic. art. 5 alin. 1 C. pen, prin schimbarea încadrării juridice; A fost obligat inculpatul minor, pe durata executării măsurii educative, să respecte obligațiile prev. de art. 121 alin. 1 lit. a și e C. pen.; În baza art. 22 din Legea 187/2012 a fost menținută suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 17/14.01.2014 a Judecătoriei Caransebeș.
S-a mai arătat că judecătorul delegat al Biroului de executări penale a fixat termen pentru prezentarea inculpatului la B. E. penale al Judecătoriei Caransebeș, a reprezentanților legali ai acestuia și a reprezentantului serviciului de probațiune C.-S.. Minorul a fost înștiințat cu adresa din 16.09.2014, însă nici la ora stabilită și nici ulterior minorul nu s-a prezentat în vederea punerii în executare, deși s-a emis mandat de aducere atât pentru el cât și pentru reprezentanții legali ai acestuia, din mandatul de aducere rezultând că este plecat de 1 an cu părinții în Italia și nu se cunoaște domiciliul acestuia.
Prin sentința penală nr. 211 din 18.06.2015 pronunțată de J. Caransebeș în dosarul nr._, a fost respinsă sesizarea Biroului executări penale al Judecătoriei Caransebeș pentru prelungirea sau înlocuirea măsurii educative neprivative de libertate aplicate intimatului F. C. D. prin Sentința penală nr. 296/12.08.2014 a Judecătoriei Caransebeș.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, J. Caransebeș a reținut că prin sentința penală nr. 296/12.08.2014 pronunțată de J. Caransebeș în dosar nr._, definitivă la data de 9.09.2014 prin neapelare, în baza art. 120 C. pen. s-a aplicat inculpatului minor F. C. D. măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 luni cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, d C. pen. cu aplic. art. 113 alin. 3 C. pen., art. 38 C. pen, cu aplic. art. 5 alin. 1 C. pen, prin schimbarea încadrării juridice.
S-a dispus obligarea inculpatului minor, pe durata executării măsurii educative, să respecte obligațiile prev. de art. 121 alin. 1 lit. a și e C. pen, iar în baza art. 22 din Legea 187/2012 s-a dispus menținerea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 17/14.01.2014 a Judecătoriei Caransebeș.
Din înscrisurile depuse la dosar prima instanță a reținut că la data de 24.09.2014, ora 11, în vederea punerii în executare a susmenționatei sentințe, judecătorul delegat al Biroului de executări penale a fixat termen pentru prezentarea inculpatului la B. E. penale al Judecătoriei Caransebeș, a reprezentanților legali ai acestuia și a reprezentantului serviciului de probațiune C.-S.. Minorul a fost înștiințat cu adresa din 16.09.2014, însă nici la ora stabilită și nici ulterior minorul nu s-a prezentat în vederea punerii în executare, deși s-a emis mandat de aducere atât pentru el cât și pentru reprezentanții legali ai acestuia, din mandatul de aducere rezultând că este plecat de 1 an cu părinții în Italia și nu se cunoaște domiciliul acestuia.
S-a reținut că, potrivit art. 123 din Noul Cod penal, dacă minorul nu respectă, cu rea credință, condițiile de executare a măsurii educative sau a obligațiilor impuse, instanța dispune prelungirea sau înlocuirea măsurii educative.
Analizând dispozițiile susmenționate, care reglementează prelungirea sau înlocuirea măsurii educative, prima instanță a reținut că legiuitorul a impus drept condiție de bază a prelungirii sau înlocuirii în această situație, constatarea existenței relei-credințe a minorului, care nu a respectat condițiile de executare a măsurii educative sau a obligațiilor impuse.
Astfel, s-a constatat că pentru a se reține reaua-credință este necesar să se constate că persoana în cauză a avut o atitudine în mod voit contrară dispozițiilor legale, fiind pe deplin conștientă atât cu privire la nerespectarea obligațiilor, cât și cu privire la consecințele conduitei sale.
Instanța de fond a apreciat că în speță nu se poate reține reaua credință a minorului, în acest sens avându-se în vedere că nici citațiile și nici comunicările emise în dosarul nr._ al Judecătoriei Caransebeș nu au fost semnate personal de către minor sau reprezentanții legali ai acestuia, părți responsabile civilmente, procedura de citare fiind îndeplinită potrivit art. 259 alin. 5 Cod procedură penală. Mandatele de aducere privind minorul au fost neexecutate, în conținutul acestora arătându-se că minorul împreună cu părinții săi este plecat în Italia, în zona Sicilia necunoscându-se adresa exactă. S-a mai reținut că împrejurarea că la termenul de judecată din data de 5 august 2014, în dosarul inițial, minorul a fost reprezentat de apărător ales nu este de natură a dovedi reaua credință a minorului cu privire la executarea măsurii educative dispuse ulterior, în condițiile în care de asemenea dovada de comunicare a susmenționatei sentințe nu a fost semnată personal de către minor sau reprezentanții legali ai acestuia.
De altfel, prima instanță a reținut în prezenta cauză, prin cererea depusă la fila 19 dosar fond, avocatul ales din dosarul anterior a precizat că nu a încheiat nici un contract de mandat special, respectiv asistență juridică și reprezentare cu intimatul în dosarul nr._ . De asemenea, s-a constatat că deși a fost citat în toate modalitățile legale, nici intimatul și nici reprezentanții acestuia nu s-au prezentat și nu au semnat personal dovezile de înștiințare, mandatele de executare fiind neexecutate din aceleași motive menționate anterior. S-a dispus citarea părților și în Italia la ultima reședință cunoscută a tatălui intimatului F. P. G. potrivit adresei Parchetului de pe lângă J. Caransebeș, confirmările de primire fiind restituite cu mențiunea „necunoscut”, procedura de citare fiind îndeplinită și în această cauză doar potrivit art. 259 alin. 5 Cod procedură penală.
Astfel, prima instanță a apreciat că reaua credința a intimatului în nerespectarea măsurilor și obligațiilor prevăzute în hotărârea de condamnare nu este probată în cauză, iar plecarea acestuia în străinătate nu a fost determinată de intenția de a se sustrage îndeplinirii obligațiilor ce îi reveneau, în condițiile în care acesta era plecat în străinătate împreună cu părinții anterior datei aplicării măsurii educative de către instanță.
Prin urmare, apreciind ca nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 123 din Noul Cod penal, J. Caransebeș a respins sesizarea Biroului executări penale al Judecătoriei Caransebeș pentru prelungirea sau înlocuirea măsurii educative neprivative de libertate aplicate intimatului F. C. D. prin Sentința penală nr. 296/12.08.2014 a Judecătoriei Caransebeș.
Împotriva sentinței penale nr. 21/18.06.2015 pronunțată de J. Caransebeș în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă J. Caransebeș criticând-o ca netemeinică sub aspectul nereținerii relei credințe a minorului.
În motivarea apelului s-a arătat că faptul că pe parcursul efectuării cercetării judecătorești desfășurată în dosarul penal nr._, inculpatul F. C. D. nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, dar a fost reprezentat de apărător ales G. G., denotă aspectul că a cunoscut de existența procesului penal; iar pe parcursul urmăriri penale s-a procedat la audierea inculpatului minor, astfel că acesta cunoștea că este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. S-a mai menționat și aspectul că sentința penală nr. 296/12.08.2014 a Judecătoriei Caransebeș a fost comunicată în mod legal inculpatului F. C. D. și părților responsabile civilmente L. A. și F. P. G., iar judecătorul delegat al Biroului E. P. din cadrul Judecătoriei Caransebeș a încercat să pună în executare prevederile hotărârii judecătorești prin care s-a aplicat măsura educativă a asistării zilnice, prin toate mijloacele legale (citare și mandate de aducere). De asemenea, s-a arătat că în dosarul nr._ al Judecătoriei Caransebeș s-a realizat citarea condamnatului la toate adresele cunoscute (inclusiv în Italia) și s-au emis mandate de aducere, toate aceste demersuri rămânând însă fără rezultat.
Parchetul de pe lângă J. Caransebeș a susținut că, avându-se în vedere că persoana condamnată minoră, F. C. D., nu a executat măsura educativă dispusă de instanța de judecată, deși cunoștea de existența procesului penal și de emiterea hotărârii judecătorești, în speță există reaua credință cu privire la îndeplinirea obligațiilor stabilite. Astfel, se apreciază că în mod eronat instanța de judecată a considerat că nesemnarea comunicărilor și citațiilor de către condamnatul F. C. D. și negăsirea acestuia în momentul punerii în executare a mandatelor de aducere, nu echivalează cu o sustragere de la executarea sancțiunii penale aplicate de instanța de judecată și cu o sfidare la adresa organelor judiciare prin neprezentarea la termenele de judecată, deși s-a încercat aducerea acestuia în fața instanței prin toate mijloacele procesual penale aflate la dispoziție. S-a mai arătat că în condițiile în care s-ar admite că opinia exprimată de prima instanță este cea corectă, s-ar ajunge la situația în care o mare parte din măsurile educative nu ar mai fi puse în aplicare doar pentru că persoanele condamnate minore manifestă dezinteres pentru respectarea regulilor procesuale penale (nu se prezintă la judecată deși sunt legal citați, nu anunță schimbarea domiciliului, etc.).
Analizând apelul declarat de P. de pe lângă J. Caransebeș prin prisma motivelor de apel și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 123 alin. 1 C.p.: „Dacă minorul nu respectă, cu rea-credință, condițiile de executare a măsurii educative sau a obligațiilor impuse, instanța dispune: a) prelungirea măsurii educative, fără a putea depăși maximul prevăzut de lege pentru aceasta; b) înlocuirea măsurii luate cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă; c) înlocuirea măsurii luate cu internarea într-un centru educativ, în cazul în care, inițial, s-a luat măsura educativă neprivativă de libertate cea mai severă, pe durata sa maximă.” Așa cum în mod corect a reținut și J. Caransebeș, pentru a se putea dispune prelungirea sau înlocuirea măsurii educative se impune a se constata reaua credință a minorului, or în condițiile în care acesta era plecat în străinătate împreună cu părinții înainte ca instanța să pronunțe soluția de aplicare a măsurii educative există un dubiu asupra îndeplinirii acestei condiții.
Instanța de apel își însușește ca fiind temeinice și legale evaluările făcute de J. Caransebeș. Într-adevăr din actele dosarului nr._ al Judecătoriei Caransebeș rezultă că nici citațiile și nici comunicările nu au fost semnate de minor sau de reprezentanții săi legali; iar comunicarea minutei hotărârii pronunțate s-a făcut prin afișare la sediul instanței, cea trimisă la ultimul domiciliu al acestuia, fiind semnată de primire de numita Zălar A., în calitate de bunică (fila 247 dosar judecătorie). Este adevărat că minorul a fost reprezentat de un avocat ales pe parcursul procesului, avocat angajat de către tatăl minorului, partea responsabilă civilmente F. P. G. prin contractul de asistență juridică ./_/2014 nr._/24.07.2014, însă aspectul nu echivalează cu cunoașterea măsurii dispuse de instanță, cunoașterea conținutului și obligațiilor aferente, a riscului la care se supune în caz de nerespectare a acestora.
Potrivit art. 65 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, prima etapă în punerea în executare a măsurii educative neprivative de libertate este „informarea minorului și a familiei”: „1) După rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a luat față de minor o măsură educativă neprivativă de libertate, judecătorul delegat cu executarea, în aplicarea procedurii prevăzute la art. 511 din Legea nr. 135/2010, fixează un termen, dispunând aducerea minorului și citarea reprezentantului legal al acestuia, a reprezentantului serviciului de probațiune pentru punerea în executare a măsurii luate și a persoanelor desemnate cu supravegherea acesteia. Împreună cu citația, serviciului de probațiune i se comunică și o copie de pe hotărârea instanței. 2) În cadrul întâlnirii, judecătorul delegat îi prezintă minorului și persoanei desemnate cu supravegherea acestuia scopul și conținutul sancțiunii aplicate, precum și consecințele nerespectării acesteia.” Astfel, Curtea constată că legiuitorul a prevăzut o procedură care să garanteze că atât minorul, cât și părinții acestuia iau cunoștință de obligațiile impuse și de măsurile ce se pot dispune în cazul încălcării lor. Această prima etapă nu s-a putut realiza întrucât minorul este plecat împreună cu părinții în străinătate și nu se cunoaște adresa pentru comunicarea actelor. Instanța de apel reține că deși inculpatul are obligația de a informa organele judiciare despre orice schimbare de domiciliu, nu trebuie omis faptul că este vorba de un minor și, ca atare, deciziile, precum modificarea domiciliului sau plecarea în străinătate nu-i aparțin, ci sunt asumate de părinților săi.
Pe de altă parte, dispozitivul sentinței penale nr. 296/12.08.2014 a Judecătoriei Caransebeș nu face trimitere și la dispozițiile art. 123 C.p. pentru a exista măcar o prezumție că minorul și părțile responsabile au cunoștință despre dispozițiile legale aplicabile în cazul nerespectării măsurii educative (în art. 404 C.p.p. legiuitorul nefăcând vorbire și de măsurile educative). Astfel, Curtea observă că ori de câte ori legiuitorul a înțeles să prevadă măsuri drastice în cazul celor care nu respectă obligațiile impuse prin hotărârea penală, a dispus și o procedură de informare în legătură cu acest aspect. Desigur, nicio persoană nu se poate apăra invocând necunoașterea legii, însă, din nou, nu se poate face abstracție că această persoană este un minor și legiuitorul însuși a reglementat o procedură expresă de informare.
În altă ordine de idei, instanța de apel nu își însușește nici evaluarea făcută de P. de pe lângă J. Caransebeș în sensul că, dacă s-ar da prevalență opiniei exprimate de judecătorie, s-ar ajunge la situația în care o mare parte din măsurile educative nu ar mai fi puse în aplicare doar pentru că minorii manifestă dezinteres pentru respectarea regulilor procesual penale; instanța constatând că soluția pronunțată trebuie să reflecte situația specifică fiecărui caz în parte, iar rolul unei sancțiuni nu trebuie să fie în principal unul represiv, ci unul educativ, de reintegrare socială.
Prin urmare, raportat la faptul că nu există certitudinea că minorul și părinții acestuia au cunoștință de obligațiile impuse și consecințele nerespectării lor, instanța de apel apreciază că există un dubiu considerabil în ceea ce privește reaua credință a minorului în neexecutarea măsurii educative neprivative de libertate.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă J. Caransebeș împotriva sentinței penale nr. 21/18.06.2015 pronunțată de J. Caransebeș în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge apelul declarat de P. de pe lângă J. Caransebeș împotriva sentinței penale nr. 211 din 18.06.2015 pronunțată de J. Caransebeș.
În temeiul art. 275 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 260 lei către Baroul T. onorar avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.- L.B. 17.11.2015
Tehnored- .C.U.- 17.11.2015
Prima inst.: L. N. – J. Caransebeș
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 13/2016. Curtea de... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
