Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1594/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1594/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-12-2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1594/R

Ședința publică din 19 decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: L. ANI B.

JUDECĂTOR: C. I. M.

JUDECĂTOR: A. N.

GREFIER: C. U.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul S. A. D. și părțile civile M. C. M. D., V. F., M. M., M. F., M. S., M. L. și D. S. și asiguratorul U. A. SA împotriva sentinței penale nr. 138 din 15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent S. A. D., asistat de avocat ales I. D., pentru părțile civile recurente M. C. M. D., V. F., M. M., M. F., M. S., M. L. și D. S. lipsă se prezintă avocat M. P., reprezentat asiguratorul . către cj A. A., nereprezentată partea vătămată intimată S. C. de Urgență A..

P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul părților civile recurente depune la dosar un memoriu însoțit de înscrisuri.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul părților civile recurente, avocat M. P., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, majorarea daunelor morale și a despăgubirilor materiale, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată. Arată că soluția primei instanțe este netemeinică raportat la latura civilă a cauzei, daunele morale fiind mici în comparația cu suferința psihică a părților civile și în contradicție cu practica judiciară. Totodată se solicită a fi acordate în totalitate despăgubirile materiale solicitate pentru partea civilă M. C., întrucât acestea au fost dovedite prin actele medicale și depozițiile martorilor. Solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentantul asiguratorului, cj. A. A., solicită admiterea recursului, conform motivelor de recurs depuse și diminuarea daunelor morale acordate părților civile, întrucât potrivit declarațiilor martorilor, atât păartea vătămată cât și defunctul au condus în mod neglijent. Consideră că daunele morale acordate de prima instanță sunt nedovedite și într-un cuantum nedovedit.

Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat I. D., solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate. Se arată că principala critică adusă hotărârii vizează latura penală, atât sub aspectul cuantumului pedepsei pe care-l consideră ca fiind prea mare, cât și în privința modalității de executare, raportat la contextul în care s-au petrecut faptele, din probe prima instanță având posibilitatea de a reține circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a,b, c Cp. Se mai solicită a se avea în vedere și poziția procesuală a inculpatului care și-a recunoscut vinovăția, solicitând să fie judecat conform procedurii simplificate, însă inculpatul a avut o alcoolemie sub limita legală și a dat dovadă de bună credință, regretând săvârșirea faptei. Se mai arată că din înscrisuri rezultă faptul că inculpatul a achitat suma de 10.700 lei în ideea de a repara prejudiciul cauzat părții civile M. C. și părinților victimei. Prin urmare solicită reducerea daunelor materiale cu sumele deja achitate de inculpat.

Procurorul solicită respingerea recursului formulat de inculpat în ceea ce privește latura penală a cauzei., considerând că pedeapsa aplicată acestuia a fost corect individualizată de prima instanță și admiterea recursului formulat de acesta în ceea ce privește diminuarea daunelor materiale cu sumele achitate de acesta.

Cu privire la recursurile formulate de părțile civile și asigurator, solicită respingerea acestora ca nefondate.

Inculpatul recurent S. A. D., având ultimul cuvânt, se arată de acord cu susținerile apărătorului său, arătând că regretă fapta și are familie în întreținere.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Chișineu-Criș, nr.652/P/2012, înregistrat la Judecătoria Chișineu Criș la data de 11.07.2013 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul S. A.-D., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art.178 alin.1, 2 Cod penal, respectiv a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.184 alin.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal .

Prin rechizitoriu în sarcina inculpatului i s-a reținut că la data de 21.10.2012, in jurul orei 06²⁰, organele de politie au fost sesizate despre faptul ca pe D.J. 7.93, la intrare in localitatea Șepreuș, a avut loc un accident de circulație soldat cu victime.

La fața locului organele de poliție au găsit autoturismul marca „BMW „ cu nr._, proprietatea inculpatului S. A. -D., care se afla în afara părții carosabile, răsturnat în șanț, pe partea stângă a drumului, pe sensul de mers Sintea M. - Șepreuș.

Tot atunci a fost identificat conducătorul autoturismului, în persoana inculpatului S. A. - D. și ceilalți pasageri, partea vătămată M. C., care a fost transportată la S. Județean A. pentru îngrijiri medicale și victima M. C., care era decedată, întinsă pe pășune, la o distanță de aproximativ 14 m față de marginea dreapta a carosabilului și 21 m față de autoturism.

Organele de poliție ai efectuat cercetări la fața locului concretizate într-un proces-verbal, planșă foto și o schiță a accidentului rutier. Din acestea reiese faptul că, autoturismul se deplasa din direcția Sintea M. către Șepreuș, iar accidentul s-a produs după o curbă la dreapta, la aproximativ 50 - 70 m față de aceasta.

În imaginile planșei foto au fost observate urmele de derapare (evidențiate în schiță) a autovehiculului condus de inculpat, care pornesc din acea curbă la dreapta, mai exact de pe sensul de mers al autovehiculului și continuă pe contrasens până la ieșirea în afara părții carosabile pe partea stângă a sensului de mers.

Autovehiculul găsit la fața locului prezenta avarii însemnate, iar piese din acesta erau împrăștiate pe o distanta mare.

Potrivit Raportului Medico - Legal de Necropsie nr. 283/A3/25.02.2013, moartea numitului M. C. a fost violentă, ea s-a datorat unui poli traumatism cranio-cerebral, vertebral și toraco-abdominal, leziunile traumatice descrise s-au putut produce în condițiile unui accident rutier și pot data din 21.10.2012.

S-a constatat că pentru victima M. C., tatăl acestuia M. S., a formulat o plângere penală împotriva inculpatului S. A. – D., declarând că se constituie parte civilă împotriva acestuia și solicită trimiterea sa în judecată.

În ce privește partea vătămată M. C., s-a reținut că acesta a formulat în termenul legal o plângere prealabilă împotriva inculpatului S. A. -D. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

Potrivit Raportului de primă expertiză medico - legală cu examinarea persoanei nr. 599/A1/13.12.2012, leziunile traumatice suferite de partea vătămată au putut fi produse în condițiile unui accident de circulație, ele pot data din 21.10.2012 și necesită pentru vindecare 45 – 50 zile de îngrijiri medicale.

Din declarația olografă a părții vătămate M. C. s-a reținut că la data de 21.10.2012, în jurul orei 21 s-a deplasat la o petrecere la o cabană din apropierea localității Șepreuș. A doua zi dimineață (21.10.2012) în jurul orei 06⁰⁰ la petrecere mai rămăsese partea vătămată împreună cu victima M. C., inculpatul S. A. - D. și proprietarul cabanei, respectiv martorul P. C.. Partea vătămată precizează că a luat decizia să plece acasă, astfel că aceasta a ocupat locul din dreapta - față a autovehiculului proprietatea inculpatului S. A. – D., care a urcat la volan, iar victima M. C. a ocupat loc pe bancheta din spate. Partea vătămată a precizat că au pornit către Șepreuș dar a adormit, astfel ca nu cunoaște în ce condiții a avut loc accidentul.

Din declarația martorului P. C. s-a reținut că că, la data de 21.10.2012 s-a aflat la cabana situată între localitățile Sintea-M. și Șepreuș, unde se mai aflau inculpatul S. A., partea vătămată M. C. și victima M. C.. Totodată, martorul P. C. precizează că acolo inculpatul a consumat băuturi alcoolice, aproximativ 2-3 sticle cu bere la 0,5 l, după care cei trei au pornit cu mașina inculpatului către Șepreuș. Martorul arată că inculpatul S. A. a condus autoturismul ,.BMW". După câteva minute, martorul a fost contactat telefonic de partea vătămată M. C., care i-a spus să vină, că a avut loc un accident.

Deplasându-se la fața locului, martorul P. C., a observat autoturismul răsturnat în șanț, iar lângă acesta se aflau inculpatul S. A. și partea vătămată M. C., dar aceștia spuneau că nu știu unde se află victima M. C.. Fiind întuneric, căutând cu luminile telefoanelor mobile, au găsit și victima care se afla întinsă pe pășune și prezenta urme de sânge pe față.

S-a reținut că martorul P. C. a precizat că i-a verificat pulsul numitului M. C., dar acesta nu mai avea puls, iar în aceste condiții l-a văzut pe inculpatul S. A. intrând în stare de șoc și strigând la victimă să se trezească. La fața locului a ajuns și un echipaj SMURD, care a dus-o pe partea vătămată la spital.

S-a constatat că inculpatul S. A. este posesor al permisului de conducere pentru categoriile A și B și este proprietarul autoturismului marca „BMW" cu numărul de înmatriculare_, autoturism care era asigurat cu polița de răspundere civilă auto RCA nr._, de către S.C. „UNIQUA A." S.A.

Din Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1311/24.10.2012, s-a reținut că inculpatul S. A.-D. avea o alcoolemie de 0,60 la ora 08¹⁰ și 0,45 la ora 09¹⁰ (a doua probă), panta alcoolemiei fiind descendentă. Inculpatul a fost testat și cu aparatul etilotest, rezultând valoarea de 0,41 mg/1 alcool pur în aerul expirat.

Cu privire la inculpatul S. A. – D. s-a reținut că acesta a declarat că la data de 20.10.2012 în jurul orei 21³⁰ s-a deplasat împreună cu soția și fetița cu autoturismul până la o cabană situată între Șepreuș și Sintea M., unde organizase o petrecere la care erau invitați membrii ai familiei și prieteni.

Inculpatul a rămas mai mult timp la cabană, în condițiile în care soția sa și fetița acestuia plecaseră de acolo cu o altă mașină. Astfel, inculpatul a arătat că, după ce a consumat vreo 2 - 3 sticle cu bere, după ora 05⁰⁰, a pornit de la cabana la volanul autoturismului său, fiind însoțit de partea vătămată M. C. și victima M. C..

S-a mai reținut că inculpatul a precizat că a condus autoturismul cu o viteză de aproximativ 90 - 100 km/h, iar în dreptul unității militare într-o curbă la dreapta, văzând că din față nu vine nici un autovehicul, a luat virajul mai larg, trecând pe sensul opus de mers, moment în care i-ar fi ieșit în cale un câine sau iepure și încercând să-l evite a frânat, astfel că s-a răsturnat în șanț. Tot inculpatul menționează că a intrat în curba respectivă cu 90 - 100 km/h întrucât nu a considerat-o periculoasă. După ce a ieșit din autovehicul, a strigat-o pe partea vătămată, care a ieșit la rândul ei din autoturism și pe care a rugat-o să-l sune pe martorul P. C..

Deși, inculpatul a susținut că a pierdut controlul autoturismului întrucât i-ar fi ieșit în cale un animal, din urmele de frânare/derapare găsite la fața locului, care au o traiectorie directă (din curbă, de pe sensul învinuitului de mers până pe contrasens și în afara părții carosabile) și din viteza mare cu care acesta a declarat că a circulat în condițiile unei curbe la dreapta, pe timpul nopții și sub influența băuturilor alcoolice, s-a reținut că a rezultat fără echivoc culpa inculpatului în producerea accidentului.

Din concluziile rechizitoriului s-a reținut că, inculpatul S. A. - D. a produs din neglijență accidentul de circulație și implicit leziunile corporale care au cauzat moartea victimei M. C. și leziunile traumatice ale părții vătămate M. C. ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și anume: art. 48 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 - republicată: „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță"; art. 102 alin. 3, lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 – republicată: „Constituie contravenție și se sancționează cu amendă și cu aplicarea sancțiunii de exercitarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 zile, săvârșirea de către conducătorul auto a următoarei fapte, conducerea sub influența băuturilor alcoolice dacă fapta nu constituie potrivit legii infracțiune.”

S-a constatat că între leziunile corporale suferite de victimă, ca urmare a producerii accidentului și moartea survenită există legătură de cauzalitate, reținându-se că practic, urcându-se sub influența băuturilor alcoolice la volan și conducând în această stare autovehiculul, inculpatul putea să prevadă rezultatul faptei sale chiar daca nu 1-a urmărit.

Prin sentința penală nr. 138 din 15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu inculpatul S. A.-D. din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.1, 3 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 4 Cod penal.

În temeiul art.178 alin.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul S. A.-D., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art.184 alin.2, 4 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul S. A.-D., cu datele de mai sus, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art.33 lit.b și art.34 lit.b din Codul penal, au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea în cea de 2 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare în regim de detenție.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin.1 Cod penal și interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.

În temeiul art.14 și art.346 Cod de procedură penală raportat la art.1357, art.2223 și următoarele cod civil nou, și art.49 și art.50 din Legea 136/1995, a fost admisă în parte acțiunea civilă, formulată de partea civilă M. C., și obligat inculpatul S. A.-D., alături de asiguratorul U. A. S.A., la plata către partea civilă a sumei de 5.000 (cincimii) lei cu titlu de daune materiale, la care se adaugă dobânda legală civilă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea ei; precum și a sumei de 15.000 euro cu titlu de daune morale, plătibil în lei conform ratei de schimb practicată de Banca Națională a României la data plății, la care se adaugă dobânda legală civilă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la executarea ei.

În temeiul art.14 și art.346 Cod de procedură penală raportat la art.1357, 1434, art.2223 și următoarele Cod civil nou, și art.49 și art.50 din Legea 136/1995, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile M. S. și M. L., și obligat inculpatul S. A.-D.,, alături de asiguratorul U. A. S.A., la plata către părțile civile a sumei de 3219,49 lei în solidaritate activă cu titlu de daune materiale, la care se adaugă dobânda legală civilă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la executarea ei; precum și a sumei de 10.000 (zecemii) euro cu titlu de daune morale, pentru fiecare din cele două părți civile (în total 20.000 euro), plătibil în lei conform ratei de schimb practicată de Banca Națională a României la data plății, la care se adaugă dobânda legală civilă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la executarea ei.

În temeiul art.14 și art.346 Cod de procedură penală raportat la art.1357, art.2223 și următoarele Cod civil nou, și art.49 și art.50 din Legea 136/1995, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile M. M., M. D., V. F., D. S., M. F., și obligat inculpatul S. A.-D., alături de asiguratorul U. A. S.A., la plata sumei de 5.000 (cincimii) euro cu titlu de despăgubiri civile morale în favoarea fiecărei părți civile (în total 25.000 euro), plătibili în lei conform ratei de schimb practicată de Banca Națională a României, la data plății, la care se adaugă dobânda legală civilă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la executarea ei.

În temeiul art.14 și art.346 Cod de procedură penală, s-a luat că partea civilă R. F., a decedat, iar moștenitorii acesteia nu au continuat acțiunea civilă formulată de aceasta în prezenta cauză.

În temeiul art.193 alin.2 Cod de procedură penală și art.50 din Legea 136/1995a fost obligat inculpatul S. A.-D., alături de asiguratorul U. A. S.A., la plata: sumei de 2.400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă M. C., cu datele de identificare de mai sus; sumei de 1.100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă M. S., cu datele de identificare de mai sus; sumei de 1.100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă M. L., cu datele de identificare de mai sus; sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă M. M., cu datele de identificare de mai sus; sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă M. D., cu datele de identificare de mai sus; sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă M. F., cu datele de identificare de mai sus; sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă V. F., cu datele de identificare de mai sus; sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă D. S., cu datele de identificare de mai sus.

În temeiul art.191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut situația de fapt descrisă în rechizitoriu față de poziția inculpatului de recunoaștere integrală a faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței.

S-a constatat că vinovăția inculpatului rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului de la f-le 9-13 dosar urmărire penală coroborat cu planșe fotografice f-le 15-30 dosar urmărire penală, schița locului accidentului f-la 31 dosar urmărire penală, raportul de necropsie medico-legală 41-42 dosar urmărire penală, raport de constatare medico-legal f-le 45-46 dosar urmărire penală, declarațiile martorilor, parte civilă M. C. și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

Prima instanță a reținut că în drept, faptele comise de către inculpatul S. A.-D., care în ziua de 21.10.2012, în jurul orei 06²⁰, conducând autoturismul marca „BMW ” cu număr de înmatriculare_ pe D.J. 793 (ruta Sintea M. – Șepreuș), nu a respectat prevederile legale în vigoare, privind circulația pe drumurile publice, a pierdut controlul autoturismului, răsturnându-se în șanț, rezultând decesul unei persoane și rănirea altei persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 alin.1, 2 Cod penal (în cazul victimei M. C.), și vătămare corporală din culpă, art. 184 alin. 2, 4 Cod penal (în cazul părții civile M. C.), cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

S-a reținut că regulile de circulație încălcate de către inculpat sunt prevăzute de art.48 din O.U.G. nr.195/2002 rep.: „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță" și art. 102 alin. 3, lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 – republicată: „Constituie contravenție și se sancționează cu amendă și cu aplicarea sancțiunii de exercitarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 zile, săvârșirea de către conducătorul auto a următoarei fapte, conducerea sub influența băuturilor alcoolice dacă fapta nu constituie potrivit legii infracțiune.”

Sub aspectul laturii penale, cu ocazia analizării probațiunii administrate în cauză, prima instanță a stabilit vinovăția exclusivă a inculpatului în producerea accidentului de circulație care a avut drept consecință decesul unei persoane și vătămarea corporală a unei persoane, aceasta fiind săvârșită din culpă, conform art. 19 alin. 1 pct.2 lit. b Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanță a ținut seama, în baza art. 52, 72 Cod penal, de gradul de pericol social ridicat al faptei sale, de rezultatul produs, respectiv uciderea din culpă a unei persoane și leziunile semnificative provocate părții civile M. C., de atitudinea inculpatului care a recunoscut și a regretat fapta comisă, de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, făcându-se și aplicarea art. 320¹Cod procedură penală.

S-a constatat că, la momentul producerii accidentului inculpatul avea o alcoolemie care deși nu depășea limita prevăzută de lege pentru a fi considerată ca infracțiune a constitui un factor favorizant al producerii accidentului. Inculpatul la data recoltării probelor biologice la circa două ore după accident avea o alcoolemie în descreștere, fapt ce conduce la ipoteza că la momentul accidentului inculpatul putea avea o alcoolemie de peste 0,6 gr/l, chiar 0,8 gr/l. Instanța nu găsește nici o scuză în favoarea inculpatului care să justifice consumul de alcool într-o cantitate semnificativă înainte de a conduce autoturismul implicat în incident. Ca dovadă a faptului că, alcoolul consumat de către inculpat a favorizat accidentul este împrejurarea că, inculpatul a pierdut controlul volanului fiind singur la momentul accidentului pe șoseaua cu două benzi pe un drum marcat cu linie întreruptă după ce a ieșit dintr-o curbă nu foarte strânsă, în acest sens sunt pozele de la filele 16, 17 dosar u.p. Pe de altă parte însă, instanța va ține seama și de atitudinea sinceră, de recunoaștere și regret a faptei pe care inculpatul a avut-o.

Văzând că prin fapta sa inculpatul a cauzat decesul unei persoane, prima instanță l-a condamnat pe inculpatul S. A.-D. în temeiul art.178 alin.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În temeiul art.184 alin.2, 4 Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul S. A.-D., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

Având în vedere împrejurarea că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost cercetat în prezenta cauză înainte de a fi condamnat pentru vreuna dintre ele sau pentru săvârșirea altei fapte prevăzute de legea penală, în baza art. 34 alin.1 lit. b Cod penal raportat la art. 33 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare în regim de detenție, prima instanță considerând că numai această modalitate de executare poate contribui la reeducarea inculpatului determinându-l pe acesta din urmă să reflecte la consecințele acțiunilor sale, acțiuni în urma cărora, o familie și-a pierdut fiul și o altă persoană a suferit vătămare corporală gravă. S-a avut în vedere conform celor de mai sus că inculpatul se afla sub influența alcoolului la momentul producerii accidentului și putea să prevadă că pe fondul consumului de alcool reflexele sale sunt diminuate fapt ce poate favoriza un accident rutier. S-a apreciat că, numai prin executarea pedepsei se poate realiza prevenția generală pe lângă cea specială, instanța apreciind netolerabilă conduita inculpatului dinainte de accident de a ingera alcool într-o cantitate semnificativă care i-a dus la o alcoolemie de 0,6 g/l în sânge.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin.1 Cod penal și au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.

Prima instanță în temeiul art.3 din Protocolul nr. 1. Dreptul de a vota – Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența în materie Hotărârea din 30 martie 2004 „Hirst versus Marea Britanie” nu a interzis inculpatului dreptul de a alege reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că partea civilă M. C. a solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor morale și materiale provocate alături de asigurator în sumă de 7.957,13 lei, cu titlul de despăgubiri materiale +dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea efectivă a despăgubirilor; 4500 euro daune materiale (reprezentând venituri nerealizate din salarii)+ dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea efectivă a despăgubirilor; 30.000 euro daune morale+ dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea efectivă a despăgubirilor și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faza de urmărire penală și în faza de judecată .

De asemenea, s-a reținut că părinții victimei decedate M. C., părțile civile M. S. și M. L. au solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor morale și materiale provocate alături de asigurator la plata sumelor de: 3.219,49 lei, cu titlul de despăgubiri materiale; 75.000 euro către fiecare parte civilă, cu titlul de daune morale+dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea efectivă a despăgubirilor și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faza de urmărire penală și în faza de judecată.

Cu privire la părțile civile M. M., M. D., V. F. și D. S. (frate, respectiv surori ale victimei M. C.), în calitate de frate, respectiv surori ale victimei decedate, s-a reținut că acestea s-au constituit părți civile fiecare cu suma de 50.000 euro către fiecare parte civilă, cu titlul de daune morale+dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea efectivă a despăgubirilor și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faza de urmărire penală și în faza de judecată.

Totodată, s-a reținut că părțile civile M. F. și R. F. (bunicile victimei M. C.) s-au constituit părți civile în procesul penal cu sumele de: 25.000 euro către fiecare parte civilă, cu titlul de daune morale+dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea efectivă a despăgubirilor și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faza de urmărire penală și în faza de judecată.

În temeiul art.14 și art.346 Cod de procedură penală, instanța de fond a luat act că partea civilă R. F., CNP_, a decedat, iar moștenitorii acesteia nu au dorit continuarea acțiunii civile formulată de defunctă în prezenta cauză conform înscrisului de la fila 54 dosar, constatând că decesul persoanei în cauză este dovedit cu certificatul de deces de la fila 55 dosar.

Instanța de fond a reținut în soluționarea acțiunii civile faptul că inculpatul, la momentul accidentului se afla la volanul unui autoturism care era asigurat de asiguratorul U. A. S.A., conform poliței de asigurare . nr._ valabilă la data producerii accidentului și va obliga asiguratorul alături de inculpat și la acoperirea prejudiciului dar în limita plafonului maxim de despăgubire stabilit pentru anul 2012 conform celor de mai jos.

În temeiul art.14 și art.346 Cod de procedură penală raportat la art.1357 Cod civil nou, art.313 din Legea nr.95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență A. si obligat inculpatul S. A.-D., cu datele de mai sus, la plata către partea civilă a sumei de 6931,096 lei cu titlu de despăgubiri civile, reținându-se că partea civilă S. C. Județean de Urgență A. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 6931,096 lei, cu titlul de cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate M. C. și constatându-se că cheltuielile de spitalizare au fost dovedite cu decontul de cheltuieli de la f.48 dosar instanță, prin care s-a făcut dovada prestațiilor medicale, drept pentru care, inculpatul fiind obligat la plata acestor cheltuieli în baza prevederilor art.1357 Cod civil nou și art.313 din Legea nr.95/2006, în sarcina sa reținându-se răspunderea civilă delictuală, deoarece el este vinovat de producerea accidentului în care a rezultat vătămarea părții civile M. C. și de cheltuielile de spitalizare efectuate de spital. S-a arătat că cheltuielile de spitalizare în cauză vor fi suportate numai de inculpat nu și de asigurator conform textelor de lege anterior menționate, asiguratorul neavând o astfel de obligație.

Prima instanță a reținut că asiguratorul U. A. S.A., prin notele scrise depuse la dosar a solicitat instanței să se aibă în vedere limitele maxime ale despăgubirilor ce se pot acorda, conform Legii nr.136/1995 și Ordinul CSA nr.11/2011. Față de daunele cerute a solicitat să se țină cont de documentele justificative depuse la dosar, urmând ca acordarea acestora să se facă ținând cont de jurisprudența din România. Față de constituirile de părți civile, conform solicitărilor și actelor depuse la dosar, s-a arătat că, sumele solicitate sunt exagerate în raport cu practica instanțelor de judecată și cu limitele stabilite de normele legale. Față de obligația asiguratorului de a răspunde alături de inculpat de producerea accidentului, pe latura civilă, prima instanță a reținut că, în condițiile Codului civil nou (Legea nr.287/2009 art.2223) asiguratorul este obligat să plătească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de asigurat terțelor persoane păgubite, precum și cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. Conform art. 2224 din Codul civil nou (Legea nr.287/2009) drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, asiguratorul putând fi chemat în judecată în limitele obligațiilor ce-i revin. Conform art. 50 din Legea nr.136/_ despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlul de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite. În condițiile art.2226 din Codul civil nou (Legea nr.287/2009) asiguratorul plătește despăgubirea direct terței persoane prejudiciate dacă nu a fost plătită de către asigurat.

S-a constatat că asiguratorul răspunde pentru prejudiciul cauzat de inculpat în baza unei răspunderi civile contractuale ce derivă din contractul de asigurare obligatorie a autoturismului reglementat de Noul Cod Civil și Legea 136/1995, sau prin efectul legii când răspunde Biroul de A. Naționale pentru autoturismul care nu are o asigurare valabilă; în acest sens a fost reținută și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.1/2005, care arată că răspunderea asiguratorului este o răspundere proprie contractuală a acestuia și nu în solidar cu inculpatul, el neavând calitatea de parte responsabilă civilmente. În sensul că asiguratorul are o răspundere contractuală proprie alături de inculpat a fost reținută și practica Curții de Apel Cluj. Ca urmare a celor de mai sus, inculpatul a fost obligat să răspundă alături de asigurator de plata despăgubirilor civile acordate de instanța de judecată.

Din Raportul de primă expertiză medico - legală cu examinarea persoanei emis de către S.J.M.L. A. (f. 45 – 46 dosar u.p. ) prima instanță a reținut că în urma accidentului partea civilă M. C. a fost internată în spital fiindu-i necesar un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale, totodată fiindu-i pusă în pericol viața. Concret această parte civilă a fost internată în spital în perioada 21.10.-31.10.2012 având fractură baza craniu, factură os malar, contuzie pulmonară bilaterală, insuficiență respiratorie acută ce a necesitat suport ventilator, contuzii și echimoze. Din declarația martorului B. V. fila 264 dosar s-a reținut că, partea civilă M. C. a avut sârme legate la gură, a mâncat cu paiul circa două săptămâni, având dureri mari la cap. Fisurile de la nivelul capului nu erau închise la ultimul control medical și totodată partea civilă a rămas fără dinții din față sus în urma accidentului rutier.

Prin urmare, s-a reținut că acestei părți i s-a cauzat un prejudiciu moral constând în stări de suferință semnificative atât pe perioada de spitalizare cât și după externare. Față de constituirea de parte civilă prima instanță a acordat părții civile M. C., următoarele sume: suma de 5.000 lei la care se adaugă dobânda, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea unui tratament medical și contravaloare deplasări. În acest sens au fost avute în vedere parțială chitanțele de la fila 15, 22 dosar. Instanța de fond nu a acordat întreaga sumă solicitată de 7957,13 lei ca urmare a faptului că, din probatoriu nu rezultă că, tot combustibilul plătit cu chitanțele depuse la dosar a fost folosit pentru transportul părții civile în vederea efectuării tratamentului. Această parte civilă locuiește în Șepreuș, partea civilă nu a dovedit numărul drumurilor efectuate pentru tratarea sa. La fel s-a reținut că partea civilă nu a dovedit că toate bonurile fiscale anexate reprezintă contravaloare medicamente necesare însănătoșirii sale.

Instanța de fond nu a acordat suma de 4500 euro reprezentând venitul nerealizat din salariu atâta timp cât partea civilă M. C. nu a dovedit că, a avut un contract de muncă sau că urma să încheie un astfel de contract în mod cert în Germania. S-a considerat că nu s-a dovedit nici suma pe care ar fi obținut-o în urma muncilor prestate, suma pretinsă nefiind un venit cert dovedit, pentru a putea invoca un prejudiciu, apreciindu-se că declarația martorilor P. C. V. și B. V. nu sunt suficiente pentru a dovedi că această parte civilă a fost lipsită de un venit cert, viitor, cele afirmate de martori fiind din auzite.

Față de prejudiciul moral prima instanță în echitate a acordat în parte despăgubirile morale solicitate respectiv 15.000 euro plus dobânzi, nu suma de 30.000 euro solicitată. S-a avut în vedere la stabilirea acestei sume că, partea civilă M. C. a suferit grave vătămări având fracturi multiple, fiind ventilat mecanic după accident, viața fiindu-i pusă în pericol conform constatărilor științifice. Partea civilă a suferit fracturi inclusiv la nivelul capului, a craniului și a gurii purtând proteze metalice o perioadă, nu s-a refăcut în totalitate resimțindu-se și în prezent. În echitate instanța de fond a apreciat că acestei părți civile i se cuvine suma de 15.000 euro cu titlu de daune morale.

Ca urmare, în temeiul art.14 și art.346 Cod de procedură penală raportat la art.1357, art.2223 și următoarele Cod civil nou, și art.49 și art.50 din Legea 136/1995, a fost admisă în parte acțiunea civilă, formulată de partea civilă M. C., și a fost obligat inculpatul S. A.-D., alături de asiguratorul U. A. S.A, la plata către partea civilă a sumei de 5.000 (cincimii) lei cu titlu de daune materiale, la care se adaugă dobânda legală civilă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea ei; precum și a sumei de 15.000 euro cu titlu de daune morale, plătibil în lei conform ratei de schimb practicată de Banca Națională a României la data plății, la care se adaugă dobânda legală civilă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la executarea ei.

Față de constituirile de părți civile a aparținătorilor defunctului M. C. în temeiul art.14 și art.346 Cod de procedură penală raportat la art.1357, 1434, art.2223 și următoarele Cod civil nou, și art.49 și art.50 din Legea 136/1995, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile M. S. și M. L., și a fost obligat pe inculpatul S. A.-D., la plata către părțile civile a sumei de 3219,49 lei în solidaritate activă cu titlu de daune materiale, la care se adaugă dobânda legală civilă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la executarea ei; precum și a sumei de 10.000 (zecemii) euro cu titlu de daune morale, pentru fiecare din cele două părți civile (în total 20.000 euro), plătibil în lei conform ratei de schimb practicată de Banca Națională a României la data plății, la care se adaugă dobânda legală civilă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la executarea ei.

La stabilirea acestor sume de mai sus prima instanță a avut în vedere că suma de 3219,49 lei reprezentând daune materiale reprezintă cheltuieli de înmormântare ale victimei efectuate de către cele două părți civile în calitate de părinți ai defunctului. S-a considerat că cheltuielile în cauză sunt rezonabile și sunt dovedite cu înscrisurile de la filele 39-41 dosar instanță, dar și cu declarațiile martorilor T. P. și V. T., care au arătat că defunctul a avut parte de o înmormântare creștinească la care a participat un număr mare de persoane. La stabilirea despăgubirilor morale, prima instanță a avut în vedere că cele două părți civile sunt părinții defunctului. Victima a fost o persoană tânără care se gospodărea cu părinții săi, astfel că, durerea resimțită de către cei doi părinți nu a putut fi una decât semnificativă, incomensurabilă. Cu toate acestea considerând că, indiferent de suma acordată prejudiciul nu poate fi reperat și nici suferințele acoperite; raportându-se totodată la puterea de cumpărare și salariul mediu în România, instanța în echitate nu va acorda suma de 75.000 euro solicitată de fiecare parte civilă individual ci numai 10.000 euro de persoană.

Instanța la acordarea sumelor de mai sus, a reținut că primele patru părți civile sunt frate respectiv surori ale defunctului M. C., iar partea civilă M. F. este bunica defunctului alături de care s-a și gospodărit și defunctul așa cum rezultă din declarația martorului V. T..

În baza raționamentelor de mai sus, care au stat la acordarea despăgubirilor civile către părinții victimei apreciind că și în acest caz se impune în echitate acordarea de despăgubiri civile către persoanele nominalizate mai sus în baza legăturilor de rudenie apropiate suferințele afective fiind evidente prin decesul unui membru al familiei apropiat; cu păstrarea unui just echilibru între sumele acordate și un prejudiciu; prima instanță a apreciat că, acordarea sumei de 5.000 euro plus dobânzi pentru fiecare dintre cele cinci părți civile nominalizate mai sus este suficientă și rezonabilă. Suma de 50.000 euro solicitată de către fratele și surorile victimei și de 25.000 euro solicitată de bunica defunctului, instanța le-a apreciat ca nerezonabile prin prisma motivației de mai sus și drept urmare pretențiile vor fi admise în parte.

Totodată, prima instanță a obligat inculpatul alături de asigurator la plata cheltuielilor judiciare.

Împotriva sentinței penale nr. 138 din 15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr._ au declarat recurs partea civilă M. C., inculpatul S. A. D., asiguratorul U. A. SA și părțile civile M. D., V. F., M. M., M. F., M. S., M. L., D. S. înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 6.11.2013, sub nr._ .

În motivarea părțile civile M. D., V. F., M. M., M. F., M. S., M. L., D. S. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare, modficiarea laturii civile a cauzei dispunându-se majorarea daunelor morale solicitate până la cuantumul solicitat prin constituirea de parte civilă, respectiv obligarea inculpatului S. A. D., alături de asiguratorul . la plata despăgubirilor morale către partea civilă, respectiv, către părțile civile M. S. și M. L., părinții victimei, a sumei de 75.000 euro pentru fiecare parte civilă â, către părțile civile M. M., M. D., V. F. și D. S. (frate, respectiv surori ale victimei), a sumei de 50.000 euro către fiecare parte civil, iar către partea civilă M. F., bunica victimei, a sumei de 25.000 euro și menținerea hotărârii atacate, în rest.

Se arată în motivarea recursului că referitor la cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță, avându-se în vedere că în urma conduitei infracționale culpabile a inculpatului a survenit decesul fiului părților civile, respectiv a fratelui și nepotului celorlalte părți civile, sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale nu sunt rezonabile. Astfel se arată că deși, în principiu, suferința pricinuită de decesul prematur al unui membru al familiei nu poate fi compensată prin nici o valoare materială, părinții victimei au fost puternic afectați, tatăl acestuia începând după tragicul eveniment să se închidă în sine și să evite a se mai deplasa în locuri aglomerate, unde aveau loc diverse discuții care îi aduceau aminte de cele întâmplate fiului său. De asemenea, se arată că acesta s-a îmbolnăvit de o afecțiune a inimii, fiind obligat să urmeze un tratament pentru a ține afecțiunea sub control. Cu privire la partea civilă M. L. se arată că a suferit la fel de mult, gândul și amintirea fiului pierdut producându-i o suferință sufletească ce nu va fi niciodată vindecată. Cu privire la părțile civile M. M.,M. D., V. F. și D. S., se arată că aceștia au fost afectați sufletește de decesul fratelui lor, care a fost un model de urmat, un frate bun și un sprijin moral pentru toți,în special pentru părțile civile M. M. și M. D. care erau mai tineri și locuiau însă în casa părinților. În ceea ce o privește pe partea civilă M. F., bunica victimei, se arată că aceasta a fost puternic afectată sufletește de tragedia pierderii nepotului, între aceasta și victimă fiind o puternică legătură afectivă.

Totodată se arată că relațiile afective și de familie dintre victimă și părțile civile erau dintre cele mai bune, dovadă fiind faptul că victima și-a cumpărat un imobil la doar câteva case distanță de casa părinților săi, intenționând să-și ridice o casă și să își întemeieze o familie.

În aceste condiții, se apreciază că se impune repararea prejudiciului moral imens prin acordarea unor daune morale substanțiale, care chiar dacă nu sunt de natură să înlăture pierderea suferită pot să compenseze într-o anumită măsură durerea încercată, întrucât uciderea fiului, respectiv fratelui și nepotului – o persoană în vârstă de numai 30 de ani, fără probleme de sănătate și cu întreaga viață înainte – a fost de natură să cauzeze părților civile intense suferințe psihice, neevaluate în mod corect de prima instanță. Se arată că relațiile de afecțiune și de sprijin reciproc dintre membrii familie fac ca nici o sumă de bani să nu poată compensa pierderea suferită, urmările nefaste asupra părinților și a celorlalte părți civile, confirmate de probatoriul administrat, venind să contureze cadrul general necesar stabiliri unei juste despăgubiri.

Totodată, se arată că prin raportare la jurisprudența constantă în materie se poate observa că sumele acordate de prima instanță cu titlu de daune morale sunt mult sub ceea ce se acordă de către instanțele de judecată în cazuri similare.

Partea civilă M. C. în motivarea recursului solicită majorarea daunelor materiale acordate până la concurența sumei de 7.957,13 lei cu titlu de despăgubiri materiale, obligarea inculpatului alături de asigurator la plata sumei de 4.500 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând venituri nerealizate din salarii + dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea efectivă a despăgubirilor, majorarea daunelor morale solicitate până la concurența sumei de 30.000 euro, astfel cum s-a solicitat prin constituirea de parte civilă formulată în fața primei instanțe, obligarea inculpatului alături de asigurător la plata acestor sume și la plata cheltuielilor judiciare efectuate în recurs. De asemenea, se solicită menținerea în rest a hotărârii atacate.

Cu privire la daunele materiale solicitate se arată faptul că suma de 7.957,13 lei este compusă din: 328,19 lei – unguente, geluri, medicamente, etc, suma de 2.878,94 lei – cheltuieli combustibil și autobuz pentru deplasarea de la Șepreuș la A. și retur pe toată durata tratamentului și pentru efectuarea de controale medicale, suma de 4.520 lei – cheltuieli de refacere a dinților și 230 lei – control periodic craniu. Se apreciază că din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv înscrisuri și proba testimonială cu martori s-a făcut dovada acestui prejudiciu, martorii arătând că partea civilă a beneficiat de îngrijiri medicale, sens în care a achiziționat cele necesare, căî s-au făcut numeroase drumuri la A., uneori și în zile consecutive pentru analize și tratamente medicale, fiind însă imposibil să se precizeze cu exactitate câte drumuri au fost făcute, însă fiind scoase bonuri fiscale privind combustibilul cu ocazia fiecărei deplasări, astfel încât acestea au aptitudinea să coroboreze proba testimonială administrată, atât cu privire la numărul deplasărilor, cât și cu privire la sumele cheltuite pe combustibil, aceeași situație regăsindu-se și în cazul medicamentelor, unguentelor și gelurilor. Se aratră că din moment ce s-a acordat suma de 5.000 lei, înseamnă că, pe lângă suma acordată pentru refacerea dinților, respectiv 4520 lei și controlul periodic la craniu – 230 lei, nu s-a mai acordat decât suma de 250 lei atât pentru medicamente cât și pentru deplasări, această sumă fiind derizorie din moment ce ea este deja cheltuită pentru două deplasări de la Sepreuș la A. și retur, în mod evident partea civilă făcând mai multe deplasări la A., probele administrate dovedint cheltuielile efectuate.

Cu privire la suma de 4.500 euro reprezentînd venit nerealizat din salariu, se arată că în mod greșit această sumă nu a fost acordată de prima instanță, partea civilă lucrând în numeroase rânduri periodic și pentru intervale de câteva luni în Germania, chiar în același loc cu victima M. C., în săptămâna urmotoare celei în care a avut loc accidentul rutier, partea civilă urmând să se deplaseze în Germania pentru o nouă perioadă de lucru de 3 luni. Se arată că cerința primei instanțe ca partea civilă să dovedească că a avut un contract este una imposibil de îndeplinit din moment ce contractul nu s-a făcut tocmai datorită faptului că partea civilă nu s-a mai deplasat în Germania, fiind accidentată, însă proba testimonială administrată în cauză dovedește că partea civilă urma să plece în Germania și că în cele 3 luni cât urma să lucreze acolo ar fi primit suma de 1.500 euro lunar, deci 4.500 euro pentru cele 3 luni. Prin urmare, se apreciază că acesta este beneficiul nerealizat al părții civile și chiar dacă s-ar putea obiecta că parte din acest beneficiu era cheltuit pentru traiul zilnic, se apreciază că această obiecție nu ar fi întemeiată, din moment ce partea civilă a avut cheltuieli cu traiul zilnic și pe perioada cât a stat în țară pentru recuperare, solicitându-se totodată a se observa că nu s-au cerut despăgubiri civile pentru alimentație, partea civilă trebuind să își asigure traiul zilnic în această perioadă din economiile sale sau din împrumuturi.

Se mai arată în motivele de recurs că, urmare accidentului, partea civilă a suferit leziuni care au necesitat 45-50 zile de îngrijiri medicale, din ziua accidentului și până în următoarea săptămână aflându-se în stare de comă indusă, datorată faptului că avea sânge în cutia craniană, iar starea de agitație în care era îi putea afecta creierul, iar aproape o săptămână de la data producerii accidentului, nu și-a adus aminte nimic despre cele întâmplate.

Se precizează că potrivit raportului de prima expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 599/A1/13.12.2012 întocmit în cauză, leziunile cranio-cerebrale, prin gravitatea lor au fost de natură a pune în primejdie viața victimei, urmare accidentului acesta având maxilarul rupt, astfel că o vindecare corectă și cu cât mai puține urmări ducând la imobilizarea maxilarului pe o perioadă de 14 zile, perioadă în care partea civilă s-a hrănit doar cu mare greutate, cu hrană lichidă, cu ajutorul unui pai, neputând vorbi, singura modalitate de comunicare fiind prin scriere. Totodată se arată că pe această perioadă partea civilă nu putea mișca maxilarul, iar durerile suferite au fost atroce, în special pe timpul nopții când se trezea din somn foarte des din cauza durerii.

De asemenea, se arată că tot ca urmare a accidentului, partea civilă a pierdut 4 dinți din partea de sus a maxilarului, fiind necesară o lucrare dentară de remediere, lucrare ce i-a cauzat părții civile dureri foarte mari. Se mai arată că după externare, timp de o lună, partea civilă nu a ieșit din curte, ci a fost obligată să stea mai mult imobilizată la pat din cauza durerilor și a fisurilor la cap care nu îi permiteau să iasă la aer liber, unde sunt curenți de aer mai puternici, statul la pat cauzându-i dureri, stres și o stare psihică și de spirit negativă.

Asiguratorul în motivarea recursului solicită diminuarea daunelor morale acordate de instanța de fond părților civile M. C., M. M., M. D., V. F., D. S. și M. F., la o sumă conformă cu media practicii judecătorești din România.

Inculpatul nu a motivat în scris recursul.

Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, potrivit art.385⁹ al.3 C.p.p. ,Curtea reține următoarele:

Instanța de recurs își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă.

De altfel, starea de fapt și încadrarea juridică nu a fost contestate de către recurenți inculpatul uzând de aplicarea dispozițiilor art. 320¹ C.p.p. privind recunoașterea de vinovăție motiv pentru care instanța va analiza criticile inculpatului privind individualizarea pedepsei precum și celelalte critici ale recurenților privind soluționarea acțiunii civile.

Criticile inculpatului cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante sunt întemeiate.

Curtea constată că la individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

La stabilirea pedepselor s-a avut în vedere gravitatea faptelor, circumstanțele săvârșirii acestora, faptul că în urma accidentului produs din culpa exclusivă a inculpatului a decedat o persoană, iar partea civilă M. C. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 50 de zile de îngrijiri medicale, dar și aspectele favorabile inculpatului precum lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptei, motiv pentru care nu se impune reducerea pedepselor, acestea fiind corect individualizate raportat la dispozițiile art.72 și 52 C.p. prin orientarea spre minimul special prevăzut de textul de lege .

În cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, deoarece aspectele favorabile acestuia au fost valorificate la stabilirea pedepselor prin orientarea acestora spre minimul special prevăzut de textul de lege.

În cauză, fiind îndeplinite cumulativ prevederile art. 81 C.p. în ceea ce privește cuantumul pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată pentru un concurs de infracțiuni, dar și cele privind persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptelor, și apreciind că scopul preventiv – educativ al pedepsei aplicate (prev. de art. 52 C.p.) poate fi atins și fără privare de libertate, întrucât prin modul de individualizare a executării pedepsei trebuie avută în vedere, pe lângă reeducarea inculpatului, și utilitatea socială a unei astfel de măsuri, instanța de recurs va suspenda condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani termen de încercare reținut potrivit art. 82 C.p.

În ceea ce privește criticile recurenților privind soluționarea acțiunii civile acestea sunt întemeiate în parte, cu excepția părții civile recurente M. C. ale cărui critici sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 14 C.p.p. obiectul acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuită părții vătămate, iar potrivit art. 998, 999 C.civ. răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției. Prejudiciul constă în consecințele negative patrimoniale sau morale suferite de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat; acesta trebuind să fie cert, ceea ce presupune că este sigur în ce privește existența sa și posibilitățile de evaluare. Mai trebuie reținut că prejudiciul cert este atât cel actual, adică deja produs; cât și cel viitor, care este sigur că se va produce și este susceptibil de evaluare; însă nu și prejudiciul eventual.

Referitor la despăgubiri materiale cuantumul acestora a fost criticat de către partea civilă M. C. care a solicitat admiterea în totalitate a despăgubirilor materiale și de către inculpat care a arătat că ar fi achitat parte din aceste despăgubiri acordate părților civile motiv pentru care a solicitat reducerea cuantumului acestor despăgubiri cu sumele achitate.

În ceea ce privește despăgubirile materiale acordate acestei părți civile instanța constată că în mod corect prima instanță a acordat doar suma de 5000 lei și dobânda legală la aceasta, deoarece această sumă a fost dovedită potrivit înscrisurilor depuse, filele 15, 22 dosar, partea nedovedind faptul că tot combustibilul a fost folosit pentru deplasări la spital, respectiv că toate medicamentele au fost necesare însănătoșirii. Cât privește suma de 4500 euro reprezentând beneficiu nerealizat, în cauză partea civilă nu a dovedit că prejudiciul are valoare certă în condițiile în care nu avea un contract de muncă și nici faptul că ar fi obținut astfel de sume din serviciile prestate.

Cât privește susținerile inculpatului referitoare la faptul că ar fi achitat parte din despăgubirile materiale potrivit facturilor și chitanțelor depuse în recurs, instanța constată că acestea sunt nefondate, deoarece pe de o parte S. C. Județean de Urgență A. potrivit cererii de constituire de parte civilă nu s-a constituit parte civilă cu sumele pe care inculpatul pretinde că le-a plătit, respectiv contravaloare intervenții chirurgicale, sau taxe autopsie, iar pe de altă parte părțile civile recurente nu au solicitat despăgubiri reprezentând contravaloarea serviciilor funerare. De asemenea, în situația în care inculpatul a achitat vreo sumă, aceasta va fi scăzută în faza de executare din debitul datorat.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, instanța de recurs apreciază că sumele acordate nu sunt rezonabile în raport cu suferințele părților civile .La stabilirea sumei acordată cu titlu de daune morale trebuie avute în vedere atât suferințele părții civile, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Astfel, despăgubirile acordate pentru daunele morale au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.

În urma accidentului de circulație provocat de inculpat, partea civilă M. C. pentru vindecarea leziunilor suferite a avut nevoie de 50 de zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal aflat la dosar și avându-se în vedere atât suferințele, cât și perioada de tratament și recuperare, descrise în actele medicale existente în cauză, instanța de recurs apreciază că se impune reducerea daunelor morale la suma de 10 000 euro.

Referitor la daunele morale solicitate de către părțile civile M. S., M. L., M. D., V. F., M. M., D. S., M. F., instanța de recurs constată că în cauză s-a făcut dovada că între victima infracțiunii și părțile vătămate în calitate de părinți, frați și surori, respectiv bunică, existau legături afective suficient de puternice în momentul decesului, care să determine repararea prejudiciului moral., victima fiind o persoană tânără - 30 de ani la data decesului.

La stabilirea cuantumului acestora s-a avut în vedere suferințele psihice cauzate prin moartea victimei, suferințe care au lezat în mod grav sentimentele de afecțiune față de cel mai apropiat om din viața părților vătămate .

Astfel, instanța de recurs va majora cuantumul daunelor morale acordate părților civile M. S. și M. L. la câte 30.000 Euro și la câte 10.000 Euro pentru părțile civile M. D., V. F., M. M., M. F., D. S..

Aceste sume vor asigura sprijinul necesar părinților, fraților și surorilor, respectiv bunicii victimei pentru depășirea momentelor de suferință, atenuând sentimentele de frustrare datorate urmărilor negative ale evenimentului rutier care a provocat moartea victimei.

Curtea înlătură susținerile inculpatului și asiguratorului privind reducerea cuantumului despăgubirilor materiale și morale acordate părților civile pentru considerentele avute în vedere la soluționarea recursurilor părților civile.

Curtea constată că în cauză este dat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin.1 pct. 17¹ C.p.p..

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b C.p.p. va fi respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă M. C. declarat împotriva sentinței penale nr. 138 din 15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr._ .

În baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d C.p.p. vor fi admise recursurile declarate de inculpatul S. A. D., asiguratorul U. A. SA și părțile civile M. D., V. F., M. M., M. F., M. S., M. L., D. S. împotriva aceleiași sentințe.

Va fi casată sentința penală recurată și rejudecând:

În baza art. 81 C.p. va fi suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 4 ani termen de încercare reținut potrivit art. 82 C.p.

În baza art. 359 C.p.p. se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, art. 84 C.p. privind revocarea suspendării.

În baza art. 71 alin. 5 C.p.p. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se vor suspenda și pedepsele accesorii.

Se va reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile M. C. la 10.000 Euro.

Va fi majorat cuantumul daunelor morale acordate părților civile M. S. și M. L. la câte 30.000 Euro și la câte 10.000 Euro pentru părțile civile M. D., V. F., M. M., M. F., D. S..

Vor fi menținute celelalte prevederi ale sentinței recurate.

În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va fi obligată partea civilă recurentă M. C. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 193 C.p.p. va fi obligat inculpatul alături de asigurator la plata sumei de 250 lei către partea civilă M. S., 250 lei către partea civilă M. L. și câte 150 lei către părțile civile M. M., M. D., V. F., D. S., M. F., reprezentând parte din cheltuielile judiciare efectuate de aceștia, ca urmare a admiterii recursurilor și pentru inculpat și asigurator, reprezentând onorariu avocat, conform chitanțelor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă M. C. împotriva sentinței penale nr. 138 din 15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr._ .

În baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d Cpp admite recursurile declarate de inculpatul S. A. D., asiguratorul Uniqua A. SA și părțile civile M. D., V. F., M. M., M. F., M. S., M. L. și D. S., împotriva aceleiași sentințe.

Casează sentința penală recurată și rejudecând:

În baza art. 81 Cp suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 4 ani termen de încercare reținut potrivit art. 82 Cp.

În baza art. 359 Cpp atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, aret. 84 Cp privind revocarea suspendării.

În baza art. 71 alin. 5 C.p.p. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și pedepsele accesorii.

Reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile M. C. la 10.000 Euro.

Majorează cuantumul daunelor morale acordate părților civile M. S. și M. L. la câte 30.000 Euro și la câte 10.000 Euro pentru părțile civile M. D., V. F., M. M., M. F., D. S..

Menține celelalte prevederi ale sentinței recurate.

În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă pe partea civilă recurentă M. C. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 193 C.p.p. obligă pe inculpat alături de asigurator la plata sumei de 250 lei către partea civilă M. S., 250 lei către partea civilă M. L. și câte 150 lei către părțile civile M. Marioana, M. D., V. F., D. S., M. F., reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceștia în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 19.12.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

L. ANI BOGDANCODRINA I. M. A. N.

Grefier,

C. U.

Red.-C.I.M.-20.12.2013

Tehnored- .C.U.-.30.12.2013

Prima inst.: jud. F. M. D. – Judecătoria Chișineu Criș

← Prelungire/înlocuire măsuri educative neprivative. Art.513...		Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... →

Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1594/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1594/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA