Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1179/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1179/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-11-2015
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr.1179/A
Ședința publică de la 17 noiembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. V.
Judecător: F. I.
Grefier: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelul declarat de revizuentul V. C. V. împotriva Sentinței penale nr. 1972 din data de 15 septembrie 2015, pronunțată de J. A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuentul V. C. V., aflat în stare de deținere și asistat de apărător din oficiu, avocat B. M., din cadrul Baroului T., care depune la dosar delegație pentru asistentă juridică obligatorie nr._/11.11.2015.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Inculpatul depune la dosar memoriu cu motivele de apel.
Instanța întreabă părțile dacă au cereri prealabile.
Părțile prezente la dezbateri arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnat conform motivelor expuse pe larg în memoriul depus la dosar.
Reprezentanta Ministerului Public arată că cererea de revizuire formulată de condamnat nu se încadrează în prevederile art. 453 CPP, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond. Solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.
Inculpatul, având ultimul cuvântul arată că în prezent execută o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru care a fost extrădat din G.. Nu a avut cunoștință de mandatul de 9 ani închisoare a cărui revizuire o cere, a aflat doar la . Noului Cod Penal. Solicită admiterea în principiu a cererii de revzuire.
C.
Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1972 din data de 15 septembrie 2015, pronunțată de J. A. în dosar nr._, în temeiul dispozițiilor art. 459 Cod procedură penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr.2026/28.10.2010 pronunțată de J. A. în dosar nr._ , rămasă definitivă prin Decizia penală nr.24/A/24.01.2011 a Tribunalului A. și Decizia Penală nr.516/R/07.04.2011 a Curții de A. Timișoara, formulată de către V. C. -V., în prezent în executarea pedepsei în P. Aiud.
În baza art. 275 alin. 2 Cod Procedură Penală a obligat revizuentul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată la J. A. la data de 27.08.2015,, petentul-condamnat V. C. V., deținut în P. A., a solicitat revizuirea Sentinței Penale nr.2026/28.10.2010 pronunțată de J. A. în dosar nr._ , rămasă definitivă prin Decizia penală nr.24/A/24.01.2011 a Tribunalului A. și Decizia Penală nr.516/R/07.04.2011 a Curții de A. Timișoara.
În motivare petentul susține că la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat au mai participat și alte persoane, în calitate de instigatori sau complici, astfel că solicită ca instanța să dispună efectuarea de către un procuror a cercetărilor penale în cauză pentru a fi stabilită exact situația de fapt.
Prima instanță a dispus atașarea mandatelor de executare a pedepsei nr.2243/2010/11.04.2011 și 606/08.04.2011 ale Judecătoriei A. și a Sentințele penale nr.576/01.03.2011 pronunțată în dosar nr._/55/2010 și nr.2026/2010/11.04.2011 pronunțată în dosar nr._ de J. A..
Analizând cererea petentului V. C. V. prin prisma admisibilității în principiu a revizuirii în conformitate cu prevederile art.459 Cod de Procedură Penală, prima instanță a reținut următoarele:
Revizuentul V. C. V. se află în executarea a două pedepse cu închisoarea, de 9 ani și 5 ani închisoare, necontopite, aplicate prin Sentințele penale nr.2026/28.10.2010 pronunțată de J. A. în dosar nr._ , rămasă definitivă prin Decizia penală nr.24/A/24.01.2011 a Tribunalului A. și Decizia Penală nr.516/R/07.04.2011 a Curții de A. Timișoara și în baza căreia s-a emis, respectiv nr. 576/01.03.2011 pronunțată de J. A. în dosar nr._/55/2010, definitivă prin nerecurare, în baza cărora au fost emise mandatele de executare a pedepsei nr.2243/2010/11.04.2011 și 606/08.04.2011 de către J. A..
Prin cererea de revizuire, întemeiată pe prevederile art.453 al.1 lit.a Cod procedură penală, petentul susține că la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat împreună cu numitul S. F. I., au participat și alte persoane care până în prezent nu au fost urmărite penal și nu au fost trimise în judecată, în calitate de instigatori sau complici. Petentul a precizat că va descrie în fața instanței modul de săvârșire a infracțiunii după admiterea în principiu.
Potrivit art.453 al.1 lit.a Cod Proc.Penal Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
iar potrivit al.4, cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.
Față de starea de fapt reținută, văzând în drept dispozițiile art. 453 și următoarele Cod procedură penală, prima instanță a apreciat cererea de revizuire formulată de condamnat ca fiind inadmisibilă pentru următoarele motive:
Conform art. 453 alin. 1 lit. a) Cod Procedură Penală, prima instanță a constatat că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză
Revizuentul nu a fost în măsură să arate fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanța de fond cu ocazia pronunțării hotărârii de condamnare. În al doilea rând, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire, condamnatul revizuent ar trebui sa indice noi fapte, elemente probatorii, însoțite de mijloacele de probă pentru dovedirea lor, iar nu sa ceară tragerea la răspundere penală a altor persoane participante la săvârșirea infracțiunii, pentru care poate formula plângere sau denunț penal în condițiile Codului de procedură penală..
În realitate, revizuentul prin cererea sa, fără să nege participarea sa și temeinicia condamnării, arată că la comiterea faptei pentru care a fost condamnat, au participat și alte persoane în calitate de instigatori sau complici ce nu au fost trași la răspundere penală pentru faptele lor. De esența căii de atac extraordinare a revizuirii este existența unor elemente faptice noi, necunoscute de instanțele ce au judecat fondul cauzei, care să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare în ceea ce-l privește pe condamant și nu pe alte persoane.
Față de această stare de fapt, prima instanță a apreciat că cererea de revizuire a condamnatului V. C. -V. nu îndeplinește condițiile impuse expres de textul legal sus-menționat.
Pe cale de consecință, instant de fond a apreciat că cererea de revizuire formulată ca fiind inadmisibilă în principiu, fiind respinsă, iar conform art. 275 alin. 3 Cod procedură penală revizuentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 350 de lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, condamnatul V. C. V., în care se arată că instanța de fond a soluționat o cerere de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive, revizuire care nu a solicitat-o; iar cererea de revizuire formulată împotriva hotărârii penale nr. 2026/28.10.2010 pronunțată de J. A. în dosar nr._ a rămas nesoluționată.
În memoriul depus la dosar la termenul de judecată, condamnatul a solicitat desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată și trimiterea dosarului nr._ spre rejudecare, arătând că, în conformitate cu prev. art. 5221 alin. 1 C.pen. de la 1969 orice persoană condamnată în lipsă are dreptul la rejudecare.
În motivare arată că a fost extrădat din G. în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 606/08.04.2011, emis de J. A., mandat pentru care nu a cerut rejudecarea. În prezent se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare conform acestui mandat. Despre mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2243/11.04.2011 a aflat cu prilejul intrării în vigoare a Noului Cod Penal, și nu există dovada că i-ar fi fost comunicat oficial. Mai arată că, imediat ce a luat cunoștință despre cel de al doilea mandat, a formulat cerere de rejudecare în termen legal, însă aceasta a fost respinsă ca tardiv formulată.
În drept, revizuientul a invocat art. 453 alin.1 lit. a CPP.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, în limitele art. 417 și art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, C. constată că apelul este nefondat pentru cele ce vor fi expuse în continuare:
Condamnatul contestator a formulat revizuire împotriva sentinței penale nr. 2026 sin 28.10.2010, pronunțată de J. A. în dosarul nr._, arătând că la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat au mai participat și alte persoane în calitate de instigatori sau complici, solicitând să se dispună efectuarea de către un procuror a cercetărilor penale în cauză pentru a fi stabilită exact situația de fapt.
Prin sentința penală nr. 2026 sin 28.10.2010 pronunțată de J. A. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr.516/R/07.04.2011 a Curții de A. Timișoara, în baza art. 211 alin. 2 lit. a,c, alin. 2 ind. 1 lit. a,b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, inculpatul V. C. V. a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie.
În baza art. 30 Cod penal, a contopit pedeapsa aplicată inculpatului cu pedeapsa de 3 ani închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 754 din 08.04.2010 în dosarul nr._ al Judecătoriei A. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
Prin sentința atacată s-a reținut că cererea de revizuire formulată de petent este inadmisibilă.
Din dispozițiile art. 452 și art. 453 C.pr.pen., rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar prin folosirea acestei căi se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Din aceleași texte de lege rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C.pr.pen. și numai pentru cazurile prevăzute expres de art. 453 C.pr.pen., numai pentru aceste cazuri putându-se reexamina în fapt cauza penală.
Potrivit dispozițiilor art. 453 Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută în următoarele cazuri:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat urmărirea penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate;
Potrivit art. 459 C.pr.pen., în etapa admisibilității în principiu, instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală prevăzută de lege, dacă cererea este motivată și dacă motivul pe care se sprijină este din cele prevăzute de art. 453 C.pr.pen., dacă faptele sau mijloacele de probă nu au fost prezentate printr-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Efectuând această verificare se constată că petentul solicită revizuirea unei hotărâri ce îndeplinește condițiile prevăzute de art. 452 C.pr.pen., referitoare la faptul că hotărârea trebuie să conțină o rezolvare a fondului, în sensul examinării problemei existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare a acestuia.
Cu privire la calitatea procesuală, se constată că petentul are calitatea procesuală prevăzută de lege pentru a formula cererea de revizuire, acesta fiind parte (inculpat) în procesul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În ce privește însă motivele invocate de petent, se constată că, deși cererea de revizuire este întemeiată în drept pe disp. art. 453 lit. a C.pr.pen., în cuprinsul cererii însă, motivul invocat de petent – faptul că la comiterea faptei au participat și alte persoane în calitate de instigatori sau complici care nu au fost cercetate, nu se circumscrie niciunui motiv din cele prev. de art. 453 C.pr.pen..
În atare situație, corect prima instanță a constatat că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 459 alin. 3 C.pr.pen., și a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
În ce privește criticile formulate de revizuient în apel, C. constată că sunt neîntemeiate, instanța de fond a examinat sentința penală nr. 2026 sin 28.10.2010 pronunțată de J. A. în dosarul nr._, iar susținerea petentului că a fost judecat în lipsă, nu constituie motiv de revizuire.
Pentru aceste considerente, C., în temeiul art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul formulat de condamnatul V. C. V., împotriva sentinței penale nr. 1972 din data de 15 septembrie 2015 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ și va menține sentința atacată.
Va dispune virarea sumei de 260 lei din fondurile MJ în contul Baroului T. reprezentând onorariu avocat oficiu.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga apelantul la 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge apelul declarat de petentul V. C. V., împotriva sentinței penale nr. 1972 din data de 15 septembrie 2015 pronunțată de J. A. în dosarul nr._, ca nefondat.
Menține sentința atacată.
Dispune virarea sumei de 260 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., reprezentând onorariu avocat oficiu.
În baza art. 275 alin. 2 Cpp obligă petentul la 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.11.2015.
Președinte Judecător
D. V. F. I.
Grefier
A. S.
Red. D.V./25.11.2015
Tehnored. A.S./19.11.2015/ex
J. A.: F. C. E.
| ← Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 185/2015. Curtea de... → |
|---|
