Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 385/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 385/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-04-2014
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 385/A
Ședința publică din 28 aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. V.
JUDECĂTOR: F. I.
GREFIER: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelurilor declarat de inculpata B. B. și persoana civilă G. C., împotriva sentinței penale nr. 323/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpata B. B. asistată de apărător ales avocat D. D. cu împuternicire avocatială la dosar, pentru persoana civilă G. C. lipsă se prezintă avocat ales B. C. în substituirea avocat titular B. V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat ales B. C. pentru persoana civilă G. C. depune al dosar împuternicire avocatială și delegatie de substituire și chitanta nr. 549/10.02.2014 reprezentând onorariu avocatial.
Avocat ales D. D. pentru inculpata B. B. depune la dosar memoriu cu motivele de apel și chitanta nr. 360/28.04.2014 reprezentând onorariu de avocat.
Instanta, conform art. 83, art. 108 alin. (1) și (2) și art.420 alin.4 C.p.p., raportat la art. 374 alin. (2) C. proc. pen. aduce la cunoștința inculpatei B. B. faptele din rechizitoriu și se procedează la luarea unei declaratii acesteia, declaratia fiind consemnată în scris și atasată la dosar in filă separată.
Instanța, a respins întrebările apărătorului ales al persoanei civile, respectiv “de unde are cunostintă inculpata că partea civilă desfăoară activități de videochat”, aspect care s-a consemnat în declarație si “dacă este adevărat că inculpata este mediator de meserie”.
Instanta întreabă părțile dacă mai au alte cereri.
Părțile prezente la dezbateri arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat si alte probe de administrat instanța acordă cuvântul pe apelurile formulate.
Avocat ales D. D. pentru inculpată solicită achitarea inculpatei, iar pe latura civilă respingerea pretențiilor persoanei civile, invederând instantei că amenințarea făcută de inculpată pentru a-și recupera banii nu a produs temerea pentru infractiunea de șantaj. Inculpata a actionat strict pentru a-și recupera suma de bani împrumutată, de care avea nevoie la acel moment. Pe apelul formulat de persoana civilă solicită respingerea acestuia, apreciind că solicitarea de acordare daune morale nu este justificată. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al persoanei civile, avocat B. C. solicită admiterea apelului formulat pe latura civilă, în sensul acordării daunelor morale solicitate si a cheltuielilor de judecată efectuate în primă instantă și in apel, conform chitanțelor din dosar. Mai arată că persoana civilă este îndreptățită la daune morale, având în vedere răul produs.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului formulat de inculpată și mentinerea hotărârii instantei de fond ca fiind temeinică și legală, apreciind că s-a reținut în mod corect fapta, iar declaratia dată de inculpată în fata instantei de apel nu a fost sinceră.
Referitor la apelul persoanei civile, procurorul solicită admiterea în parte a acestuia, în sensul acordării cheltuielilor de judecată și respingerea pretențiilor civile.
Inculpatul, având cuvântul, arată că nu se consideră vinovată.
C.
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 323/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara, s-a dispus, în temeiul art. 194 alin. 1, 2 C.p. condamnarea inculpatei B. B., fără antecedente penale, cercetată în stare de libertate, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.
În temeiul art. 71 alin.2 C.pen. au fost interzise inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art. 82 C. pen.a fost stabilit un termen de încercare de 4 ani.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. a fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83, art. 84 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii în termenul de încercare a unei noi infracțiuni, având drept consecință executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară, precum și revocarea în cazul neîndeplinirii până la expirarea termenului de încercare a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
In temeiul art.14 al. 3 lit.b C.pr.pen. C.pr.pen și art.346 al.1 C.pr.pen., coroborat cu art. 1349, art.1357, art. 1385 din 2009, s-a admis în parte acțiunea civilă și inculpata a fost obligată la plata către partea civilă G. C. a sumei de 500 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale.
În temeiul art 88 al 1 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore, începând cu data de 04.07.2013, ora 16,30.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.pr.pen. inculpata a fost obligată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act că partea civilă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a retinut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara nr. 314/P/2013 din data de 09.10.2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 17.10.2013, a fost trimisă în judecată inculpata B. B. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 alin 1 și 2 C.p.
Respectiv că în perioada 02.07._13, inculpata a sunat-o în mai multe rânduri pe partea civilă și a amenințat-o cu aducerea la cunoștința tatălui ei a activității de video chat pe care a desfășurat-o, precum și cu răspândirea unor fotografii compromițătoare cu aceasta pe raza comunei natale C. din județul T., comună în care tatăl acesteia este primar, cu scopul de a o determina să îi restituie ei suma de bani datorată numitului C. S.. Totodată, aceasta i-a mai spus că se află în posesia unui stick de memorie conținând imagini și înregistrări video cu conținut pornografic, compromițătoare pentru aceasta și pe care le va folosi, în sensul prezentării lor tatălui părții vătămate, dacă aceasta nu restituie banii împrumutați.
Partea vătămată G. C. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 3300 euro (f. 31 dup).
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probata următoarele mijloace de probă existente in dosarul de urmarire penala (dup): denunț și plângere parte civilă (f. 3); declarații parte vătămată/parte civilă (f. 7-8, 28-31); declarații inculpată (f. 54-58); declarații învinuiți C. S. (f. 36-39), C. M. (f. 44-47); declarații martor B. E. (f. 4-6, 33-34); proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 88); procese verbale și note de redare a înregistrărilor audio-video în mediul ambiental și a interceptărilor telefonice (vol. II).
Sub aspectul probatoriului, în temeiul art. 67 C.pr.pen. a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și proba cu martori, respectiv fișa de cazier a inculpatei, au fost audiați martorii B. E. (f. 56), C. P. S. (f. 57), C. M. (f. 58), precum și inculpata (f. 38).
În fapt, instanta de fond a retinut că, din declarația inculpatei (f. 38), coroborată cu procese verbale și note de redare a înregistrărilor audio-video în mediul ambiental și a interceptărilor telefonice dintre partea civilă și inculpată, cu denunțul și declarațiile părții vătămate (f. 3, 7-8 dup), precum și cu declarațiile martorilor B. E. (f. 56), C. P. S. (f. 57) și C. M. (f. 58), reiese că în perioada 02.07._13 inculpata a amenințat-o pe partea civilă cu divulgarea către tatăl acesteia, primarul comunei C. din județul T., precum și către locuitorii comunei C., a unei activități compromițătoare pentru aceasta, respectiv activitatea de video chat erotic, în scopul restituirii unui împrumut pe care partea civilă îl contractase de la martorii C. S. și C. M., împrumut care a fost preluat de inculpată.
Astfel, martorul C. S. a declarat (f. 57) că la întâlnirea care a avut loc la magazinul Profi între el, inculpată și partea civilă în scopul restituirii unei sume de bani inculpata i-a spus părții civile să îi dea banii înapoi că dacă nu se duce la tatăl ei și îi spune că a făcut video chat, iar partea civilă a părut puțin speriată în momentele respective.
Martora C. M. a declarat (f. 58) că inculpata i-a spus că a folosit ca mijloc de constrângere față de partea civilă divulgarea către tatăl acesteia a faptului că a desfășurat activități de video chat, iar din discuțiile cu inculpata a reieșit că partea civilă s-a speriat de acest mijloc de constrângere.
Martorul B. E. a declarat (f. 56) că telefonul părții civile era setat pentru a putea auzi și el convorbirea cu inculpata, iar din discuție a reieșit că inculpata știa despre activitățile anterioare ale părții civile de video chat, având în vedere că o amenința în mod repetat că va dezvălui către părinții acesteia aceste activități în cazul în care nu restituia banii. Martorul a mai declarat că în timpul convorbirii partea civilă a fost cuprinsă de un șoc emoțional.
Inculpata a declarat (f. 38) că a aflat de la partea civilă că a desfășurat activități de video chat în timpul unei discuții telefonice pe care a avut-o cu aceasta în care i-a cerut să restituie împrumutul pe care îl contactase de la C. S. și C. M., precum și faptul că pentru a o speria și a o determina să restituie banii pe care îi datora i-a spus în convorbiri telefonice ulterioare că îi va spune tatălui ei despre activitatea de video chat. Inculpata a mai arătat că și-a dat seama că partea civilă se speria când îi spunea că îi spune tatălui ei despre video chat.
Aceste declarații sunt confirmate de notele de redare a înregistrărilor telefonice, din care reiese că inculpata o amenința pe partea civilă că dacă nu restituie banii le spune părinților acesteia despre activitatea de video chat și face afișe pe care le distribuie în toată .,18, 22, 24 vol. II dup).
În urma analizării materialului probator, instanta de fond a constatat că nu există niciun dubiu cu privire la activitatea inculpatei de a o amenința pe partea civilă cu dezvăluirea unei activități compromițătoare pentru aceasta în scopul de a o determina să restituie un împrumut.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatei de a o amenința pe partea civilă cu divulgarea unei fapte compromițătoare pentru aceasta (activitatea de video chat cu caracter erotic desfășurată anterior) în scopul restituirii împrumutului pe care îl contractase de la martorii C. S. și C. M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin 1 și 2 C.p..
Infractiunea de șantaj prevăzută de art 194 alin. 1 și 2 C. pen., în forma constrângerii prin amenințare cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare compromițătoare pentru persoana amenințată, absoarbe infractiunea de amenințare prevăzută de art 193 C. pen. Există infractiunea de șantaj în forma anterior meționată, raportat la siuația de fapt reținută în cauză, atunci când o persoana este constrânsa prin amenințare cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare compromițătoare pentru persoana amenințată, în scopul dobândirii unui folos în mod injust.
Caracteristica acestei infractiuni este atingerea libertatii persoanei de a lua hotărâri si de a se manifesta potrivit vointei proprii, creându-i-se o stare de temere. Încălcarea libertății persoanei trebuie să aibă drept scop obținerea în mod injust a unui folos, pentru sine sau pentru altul.
Elementul material al laturii obiective presupune o actiune de constrângere, în sensul de a se impune unei persoane sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva împotriva vointei sale. Amenințarea presupune efectuarea de către faptuitor a unui act care sa inspire victimei temerea că în viitor va da în vileag o faptă reală sau imaginară compromițătoare pentru persoana amenințată, temere care o pune în situatia de a nu mai avea resursele morale necesare pentru a se opune pretentiilor autorului faptei. A face ceva înseamna a actiona într-un anumit fel sub presiunea constrângerii. Între actiunea faptuitorului si urmarea produsă trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.
Sub aspectul formei de vinovatie infractiunea de santaj nu se poate comite decât cu intentie directa, calificata prin scop. Într-adevar, autorul actioneaza având reprezentarea ca prin fapta sa va exercita o constrângere ilicita asupra victimei pentru a o determina să facă, să nu facă, sa dea sau sa sufere ceva si urmarește producerea acestui rezultat cu scopul de a dobândi un folos injust, pentru sine sau pentru altul.
Elementul material al laturii obiective a constat în acțiunea de constrângere, prin amenințarea părții civile cu darea în vileag a activității anterioare de video chat erotic să restituie împrumutul pe care îl contractase de la martorii C. S. și C. M., împrumut preluat de inculpată.
Amenințarea a constat în săvârșirea de către inculpată de acte care au fost de natură a inspira părții civile temerea că va fi dezvăluită o activitate compromițătoare. Prin natura acesteia, activitatea de video chat erotic poate fi considerată o activitate compromițătoare, având în vedere perceptele morale și atitudinea societății față de astfel de activități. Chiar dacă acestă activitate este difuzată pe internet, persoana care desfășoară astfel de activițăți se adresează unui număr restrâns de persoane, selectate după anumite criterii, neavând intenția ca membrii familiei și comunitatea din care provine să ia cunoștință despre desfășurarea acesteia.
Amenințarea de divulgare a activității de video chat erotic a constituit un mijloc de constrângere exercitat de inculpată asupra părții civile pentru a da ceva, respectiv pentru a restitui o sumă de bani.
Deși partea civilă avea o datorie către martorii C. S. și C. M., datorie preluată de inculpată, nu se poate reține că modalitatea la care a recurs aceasta pentru a o determina să achite datoria avea un caracter just, astfel că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj și ceea ce privește existența unui mod injust de atingere a scopului, în condițiile în care pentru achitarea acestei datorii este permisă doar utilizarea căilor legale.
Urmarea imediată a acțiunii a constat în crearea unei stări serioase de temere a părții civile, constrângerea declanșată asupra sa punând-o în fața alternativei de a îndeplini pretențiile inculpatei, ori de a suporta consecințele aducerii la cunoștință către familia sa și către membrii comunității în care tatăl părții era primar a activității de video chat erotic, ceea ce echivalează cu o îngrădire a libertății psihice a persoanei civile de a acționa după voința sa.
Între acțiunea inculpatei și urmarea produsă, respectiv temerea insuflată părții civile, există legătură de cauzalitate.
Instnta de fond a mai retinut că, sub aspectul laturii subiective, inculpata a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, prevazută de art 19 pct.1 lit a Cod penal, urmărind realizarea unui scop determinat, respectiv restituirea unui împrumut prin amenințarea cu darea în vileag a unei fapte compromițătoare, mobilizându-și energia în vederea producerii rezultatului dorit.
Infracțiunea de șantaj s-a consumat în momentul în care s-a produs urmarea cerută de lege, adică starea de temere în persoana celui constrâns, indiferent dacă partea civilă a restituit sau nu suma de bani solicitată ca urmare a amenințărilor inculpatei.
Pentru infracțiunea săvârșită instanța de fond a aplicat inculpatei pedeapsa cu închisoarea, iar la individualizarea judiciară a pedepsei a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, natura și împrejurările concrete în care faptele au fost comise, atitudinea inculpatei, care pe parcursul procesului penal nu a recunoscut comiterea faptelor, faptul că nu are antecedente penale, însă i s-au aplicat patru sancțiuni cu caracter administrativ (cazier – f. 20).
În raport de aceste elemente instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege este în concordanță cu scopul pedepsei prevăzut de art.52 al.1 teza a II a C.pen., respectiv scopul sancționator și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, astfel că a aplicat inculpatei pedeapsa de 2 ani închisoare.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța de fond a făcut aplicarea art.71 C.pen., aplicând inculpatei pentru fiecare dintre fapte pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S. și P. împotriva României. Astfel, în acest context, s-a apreciat că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și b Cod penal, față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpată.
Cât privește individualizarea executării pedepsei, față de cuantumul acesteia, de persoana inculpatei, de periculozitatea socială a acesteia, instanța de fond a apreciat că reeducarea inculpatei, precum și scopul sancționator și de prevenție generală al pedepsei pot fi atinse chiar fără executare în regim de detenție. Astfel, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 C.penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Totodată, în temeiul art. 82 C.penal, a stabilit în sarcina inculpatei un termen de încercare cu durata de 4 ani, iar în temeiul art.359 C.proc.penală s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83, art. 84 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii în termenul de încercare a unei noi infracțiuni, având drept consecință executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară, precum și revocarea în cazul neîndeplinirii până la expirarea termenului de încercare a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale instanța de fond, in temeiul art.71 al. 5 C.pen., a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii stabilite în cauză.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a retinut că partea partea vătămată s-a constituit parte civilă în prezenta cauză, solicitând suma de 3.300 euro daune morale.
Judecătoria Timișoara a retinut că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează în mod direct, ci se stabilesc de instanța de judecată printr-o evaluare efectuată în temeiul unor prezumții judiciare simple. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă, precum și pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra liberțății persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din probe administrate. Întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere părții civile o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate, în speța de față pentru suferințele prilejuite în momentul în care a fost amenințată cu divulgarea către familie și comunitatea din care provine a activității de video chat cu caracter erotic desfășurată anterior în scopul restituirii împrumutului.
În privința cuantumului daunelor morale, instanța este în drept să aprecieze în raport de consecințele, pe orice plan, suferite de partea civilă. În concret, repercursiunile de ordin moral asupra părții civile fiind confirmate probele administrate în cauză, s-a retinut că partea civilă a fost afectată emoțional de amenințările inculpatei.
Cuantificarea valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale, pentru că deși nu compensează nimic, în sensul propriu al termenului, acordarea daunelor morale poate oferi persoanei lezate o anumită compensație pentru răul suferit, o anumită satisfacție sau ușurare a suferințelor suportate. Această satisfacție sau ușurare nu este neapărat un efect al cuantumului sumei acordate, deși nici acest aspect nu este de neglijat, cât mai ales un efect al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută și acordată părții civile.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a apreciat ca reprezentând o despăgubire rezonabilă suma de 500 euro pentru partea civilă, motiv pentru care a admis în parte cererea părții civile in ceea ce privește daunele morale.
Pentru aceste motive, în temeiul art.14 al. 3 lit.b C.pr.pen. C.pr.pen și art.346 al.1 C.pr.pen., coroborat cu art. 1349, art.1357, art. 1385 din 2009, a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpata la plata către partea civilă G. C. a sumei de 500 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale.
În temeiul art 88 al 1 C.pen. instanța de fond a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore, începând cu data de 04.07.2013, ora 16,30.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.pr.pen. inculpata a fost obligată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și s-a luat act că partea civilă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul legal, inculpata și partea civilă.
Inculpata a solicitat achitarea și respingerea acțiunii civile.
Partea civilă a solicitat majorarea daunelor morale la 3300 euro și acordarea cheltuielilor de judecată (constând în onorariul avocațial) efectuate la judecata în primă instanță.
Apelul declarat de partea civilă este fondat, în parte, iar apelul declarat de inculpată este nefondat.
Inculpata B. B. a fost trimisă în judecată, fiind acuzată că în cursul lunii iulie 2013 a amenințat-o pe partea civilă G. C. cu divulgarea unei fapte compromițătoare pentru aceasta (practicarea activității de video-chat cu caracter erotic, desfășurată anterior) în scopul determinării părții civile să restituie un împrumut pe care îl contractase de la numiții C. S. și C. M., faptă prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal (ce constituie infracțiunea de șantaj).
Starea de fapt expusă în rechizitoriu este confirmată de materialul probator administrat în cauză, relevante în acest sens fiind înregistrările convorbirilor telefonice purtate de inculpată cu partea civilă (în ziua de 03.07.2013, ora 1947:38 – f. 8 - 11 v. 2 d.u.p.) și martora C. M. (în ziua de 03.07.2013, ora 2000:45 – f. 6 v. 2 d.u.p.), precum și înregistrările în mediu ambiental a dialogurilor purtate de inculpată, partea civilă și martorul C. P. S. (în ziua de 04.07.2013, ora 1630 – f. 13 – 18 v. 2 d.u.p.).
Situația de fapt expusă anterior denotă săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de șantaj în modalitatea prevăzută de art. 194 alin. 2 din vechiul Cod penal (amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale, compromițătoare pentru persoana amenințată). Apărările inculpatei (folosul pretins era just, respectiv că partea civilă nu a fost speriată de amenințare) sunt irelevante întrucât, pe de o parte, textul de incriminare a șantajului nu condiționează existența infracțiunii de caracterul injust al folosului, ci de caracterul injust al modului de dobândire, iar, pe de altă parte, amenințarea unei persoane constituie infracțiune chiar dacă persoanei amenințate nu i s-a produs efectiv o stare de temere, întrucât textul de incriminare impune doar ca fapta să fie de natură să producă o stare de temere.
În cazul de față, modul de pretindere a folosului patrimonial a fost unul injust, iar fapta concretă (amenințarea cu darea în vileag a activității de video-chat cu caracter erotic, desfășurată anterior de partea civilă) era de natură (avea aptitudinea) de a produce o stare de temere în psihicul părții civile.
Prin urmare, în speță sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, astfel încât solicitarea acesteia de pronunțare a achitării și de respingere a acțiunii civile nu pot fi primite.
În privința legii penale mai favorabile, C. apreciază că nu se pune problema aplicării art. 5 alin. 1 din noul Cod penal întrucât, în raport de fapta concretă săvârșită de inculpată, ambele reglementări sunt identice (aceleași condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și aceleași limite de pedeapsă: 2 – 7 ani), iar în privința individualizarea executării pedepsei suspendarea condiționată dispusă de prima instanță este mai favorabilă decât instituția corespondentă (renunțarea la aplicarea pedepsei) prevăzută de noul Cod penal.
În privința apelului declarat de partea civilă, C. observă că la judecata în primă instanță (f. 26, 27, 62) partea civilă a solicitat obligarea inculpatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în acel stadiu procesual, cheltuieli constând în onorariul avocațial în sumă de 2000 lei, însă prima instanță a omis să se pronunțe asupra acestui aspect, omisiune care va fi îndreptată prin admiterea apelului părții civile.
În ce privește solicitarea de majorare a daunelor morale, C. apreciază că suma stabilită de prima instanță cu acest titlu (500 euro) reprezintă o compensație echitabilă pentru trauma psihică suferită de partea civilă, astfel încât nu se impune admiterea apelului sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de partea civilă G. C. împotriva sentinței penale nr. 323/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ .
Va desființa parțial sentința apelată, numai sub aspectul omisiunii de soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de partea civilă.
Rejudecând în aceste limite:
În baza art. 276 alin. 1 și 2 Cod procedură penală va obliga inculpata B. B. să plătească părții civile G. C. suma de 2.000 (două mii) lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în prima instanță.
Va menține în rest sentința apelată.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata B. B. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelului declarat de partea civilă vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. 2 Cpp va obliga inculpata B. B. să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate în apel.
În baza art. 276 alin. 6 Cpp raportat la art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă va obliga inculpata să plătească părții civile suma de 500 lei, cheltuieli judiciare în apel (reprezentând onorariul avocațial).
Va respinge cererea inculpatei de obligare a părții civile la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de partea civilă G. C. împotriva sentinței penale nr. 323/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ .
Desființează parțial sentința apelată, numai sub aspectul omisiunii de soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de partea civilă.
Rejudecând în aceste limite:
În baza art. 276 alin. 1 și 2 Cod procedură penală obligă inculpata B. B. să plătească părții civile G. C. suma de 2.000 (două mii) lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în prima instanță.
Menține în rest sentința apelată.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata B. B. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelului declarat de partea civilă rămân în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. 2 Cpp obligă inculpata B. B. să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate în apel.
În baza art. 276 alin. 6 Cpp raportat la art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă obligă inculpata să plătească părții civile suma de 500 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Respinge cererea inculpatei de obligare a părții civile la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.04.2014.
Președinte, Judecător,
D. V. F. I.
Grefier
A. S.
Red. F.I.
Tehnored. A.S./21.05.2014/2ex
Prima instanța: T. L. M.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 369/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
