Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 477/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 477/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 251/CO
Ședința publică din 30 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul L. C. împotriva sentinței penale nr. 477/31.03.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă condamnatul L. C., în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu R. S..
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror A. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului, avocat R. S., solicită admiterea contestației pentru motivele invocate de condamnat.
Procurorul solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță ca temeinică și legală.
Contestatorul L. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și reducerea pedepsei, arătând că a este nevinovat și are 12 copii.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la T. A. la data de 14 martie 2014 - înaintată pe cale administrativă de Judecătoria A. - condamnatul L. C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.
Prin sentința penală nr. 477/31.03.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013, modificat prin art. 4 din OUG nr. 116/2013, a fost respinsă cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de condamnatul L. C., privind pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 80/09.04.2010 a Tribunalului Sibiu, dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr. 3949/08.11.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 275 alin. 2 noul Cod procedură penală a fost obligat condamnatul la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre,T. A. a reținut că persoana condamnată L. C. se află în P. A., în executarea pedepsei de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b vechiul Cod penal, pe o durată de 5 ani, aplicată prin sentința penală nr. 80/09.04.2010 a Tribunalului Sibiu, dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr. 3949/08.11.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 187 noul Cod penal, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor.
T. a constatat că pedeapsa în executarea căreia se află condamnatul L. C., a fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. 1, combinat cu art. 175 alin. 1 lit. i vechiul Cod penal. Chiar dacă săvârșirea infracțiunii de omor „în public”, nu se regăsește printre împrejurările prevăzute de art. 189 noul Cod penal, care reglementează omorul calificat, fapta condamnatului se încadrează în dispozițiile art. 188 noul Cod penal – forma tip a infracțiunii de omor, fiind pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.
În raport de cele de mai sus, s-a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 1 noul Cod penal, întrucât pedeapsa de 18 ani închisoare nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Totodată, prima instanță a constatat că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 6 alin. 6 noul Cod penal, privind pedepsele complementare, nefiind depășite conținutul sau limita maximă a acestora (5 ani), prevăzute de art. 66 alin. 1 noul Cod penal.
Prin urmare, T. A. a respins cererea de aplicarea a legii penale mai favorabile, formulată de condamnatul L. C., privind pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 80/09.04.2010 a Tribunalului Sibiu, dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr. 3949/08.11.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva sentinței penale nr. 477/31.03.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ a formulat contestație, în termen legal, condamnatul L. C. solicitând reducerea pedepsei principale la care a fost condamnat.
Analizând contestația formulată de condamnat prin prisma dispozițiilor art. 6 C.p. actual și art. 4 din Legea nr. 187/2012, instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. 1 din C.p. actual: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.” Rațiunea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal este aceea de a garanta respectarea principiului legalității prin înlăturarea părții din pedeapsă care depășește maximul special aplicabil sub legea nouă. Legalitatea pedepsei presupune existența unui suport legal la data aplicării ei și menținerea acestui suport pe durata executării. Ca atare, instanța este abilitată să verifice dacă pedeapsa aflată în executare depășește maximul prevăzut de legea nouă, să înlăture diferența de pedeapsă care nu se mai regăsește în textul în vigoare, operând reducerea la maximul legal. Astfel, nu se realizează o reindividualizare a sancțiuni, ci doar verificare caracterului legal al sancțiunii aflate în executare, iar aspectele care vizează fondul cauzei nu pot fi analizate în această procedură, hotărârea de condamnare dobândind autoritate de lucru judecat. În acest sens, se reține că pentru infracțiunea de omor, art. 188 C.p. actual prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, iar condamnatului i s-a aplicat o pedeapsă de 18 ani închisoare. În speță, pedeapsa principală aplicată condamnatului nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal actual astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 1 C.p. actual. Potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012: „Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”. Prin urmare, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. instanța va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul L. C. împotriva sentinței penale nr. 477/31.03.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p va obliga condamnatul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul L. C. împotriva sentinței penale nr. 477/31.03.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p obligă condamnatul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. ANI B.C. U.
Red.LB.-05.05.2014
Tehnored.CU-07.05.2014
Prima inst. jud.M. C. –T. A.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 372/2014. Curtea de... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
