Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr. 216/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 216/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-12-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.216/PI
Ședința publică din data de 18.12.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror B. E..
Pe rol fiind soluționarea cererii de strămutare formulată de petentul F. P. N. privind dosarul nr._ * al Judecătoriei Lugoj.
Fără citarea părților.
Dezbaterile și susținerile se află consemnate în încheierea de ședință din 16.12.2015 care face parte integrantă din prezenta și prin care, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a stabilit termen în vederea deliberării și pronunțării la data de 18.12.2015, când:
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de A. Timișoara sub nr._ la data de 12.11.2015, petentul F. P. N. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ * al Judecătoriei Lugoj.
În motivarea cererii petentul a arătat că, întrucât judecătorul P. E. D.-președinte, a refuzat să se abțină, există suspiciunea că are interes față de avocatul D. A., care, în opinia sa, „a ticluit probe nereale” în dosarul nr._ . Învederează că prin hotărârea pronunțată în dosarul anterior menționat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și obligat la plata de daune morale, având în vedere plângerea formulată de D. A. respinsă de procuror. Totodată, consideră că afirmațiile din plângerea soției acestuia, respectiv a numitei D. D. sunt nereale și că nejustificat i s-a acordat posibilitatea recuperării onorariului de avocat în faza de urmărire penală.
În drept, petentul a invocat prevederile art. 280 C.pen. și art. 71, 72 C.pr.pen.
În susținerea cererii formulate, petentul a depus copie de pe încheierea pronunțată în ședința publică din data de 20.10.2015, de către Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ *.
În temeiul art. 72 și următoarele C.pr.pen. s-a solicitat Tribunalului T. să comunice dacă informațiile din cererea de strămutare au suport real, precum și a comunica dacă la instanța vizată sunt asigurate condițiile pentru corecta soluționare a cauzelor. S-a solicitat totodată a scurtă prezentare a stării de fapt din dosar, termenele acordate și soluția în cazul în care a fost pronunțată.
Din referatul întocmit de Tribunalul T. rezultă că dosarul a cărei strămutare se solicită are ca obiect judecarea inculpatului F. P. N. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal din 1969.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj nr.2328/P/2013 emis la data de 25.06.2014 inculpatul F. P. N. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin. 1 Cp., art.96 alin.4 Cp. și art.5 Cp.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 13.12.2013 a lovit partea civilă D. D. S. cu o legătură de chei peste degetele de la mâna stângă și cu piciorul în zona inghinală, în urma agresiunii partea civilă suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Dosarul nr._ a fost înregistrat la Judecătoria Lugoj la data de 26.06.2014 și a fost repartizat spre soluționarea completului de judecată nr.2 prezidat de către d-nul judecător S. O..
Prin încheierea de cameră preliminară din data de 04.09.2014 instanța a constatat legalitatea sesizării, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 07.10.2014.
La termenul de judecată din data de 07.10.2014 instanța a constatat lipsa inculpatului de la judecată, acesta aflându-se în Penitenciarul A., motiv pentru care a amânat soluționarea cauzei pentru data de 04.11 2014.
La termenul de judecată din data de 04.11.2014, la solicitarea inculpatului, instanța a fixat un nou termen de judecată pentru data de 18.11.2014 pentru ca inculpatul să-și angajeze un apărător.
La termenul de judecată din data de 18.11.2014, instanța, la solicitarea părții civile, a dispus ca judecata să se desfășoare în ședință nepublică. Apoi, instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind atașată la dosar.
Totodată, instanța a încuviințat audierea martorilor indicați prin rechizitoriu și a trei martori propuși de către inculpat, respingând cererea inculpatului privind audierea martorului Predeșteanu T..
La același termen de judecată, inculpatul a formulat cereri de recuzare împotriva președintelui completului de judecată și procurorului de ședință. Cererea de recuzare a procurorului de ședință a fost respinsă ca inadmisibilă de către instanța de judecată, în vreme ce cererea de recuzare a judecătorului a fost respinsă ca neîntemeiată de către un alt complet de judecată prin încheierea din data de 18.11.2014.
În vederea audierii martorilor instanța a acordat un nou termen de judecată pentru data de 16.12.2014.
La termenul de judecată din data de 16.12.2014 instanța a procedat la audierea părții civile, a martorilor Călutoiu M., R. L.. I. D., Alivej S., R. Doreta, A. C., Leaută A. și M. V. și a respins cererea inculpatului privind suplimentarea probatoriului cu martorul Z. C. și reaudierea părții civile. Apoi, instanța a constatat terminată cercetarea judecătorească, acordând cuvântul procurorului și părților pentru dezbaterea fondului, dispunând amânarea pronunțării pentru data de 22.12.2014 pentru ca părțile să depună concluzii scrise.
Prin sentința penală nr.763/22.12.2014 a Judecătoriei Lugoj inculpatul F. P. N. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal din 1969, fiind obligat și la plata sumei de 2000 lei daune morale.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât inculpatul F. P. N., cât și partea civilă D. D. S., apelurile făcând obiectul dosarului nr._ înregistrat la C. de A. Timișoara la data de 02.03.2015.
Prin decizia penală nr.548/A/22.05.2015 a Curții de A. Timișoara cele două apeluri au fost admise, sentința Judecătoriei Lugoj desființată, instanța de apel dispunând rejudecarea cauzei de către prima instanță.
Instanța de apel și-a întemeiat soluția pe împrejurarea că judecata s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor legale privind publicitatea ședinței de judecată.
Dosarul nr._ * a fost reînregistrat la Judecătoria Lugoj la data de 18.06.2015 și a fost repartizat spre soluționarea completului de judecată nr.2 prezidat de către d-nul judecător S. O..
La data de 19.06.2015 președintele completului de judecată a formulat o declarație de abținere, invocând motivul de incompatibilitate prevăzut de art.64 alin.3 C.p.p., declarație care a fost admisă prin încheierea pronunțată la data de 23.06.2015, completul de judecată dispunând repartizarea aleatorie a dosarului.
Dosarul a fost repartizat spre soluționarea completului de judecată nr.8 prezidat de către d-nul judecător P. E., primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 15.09.2015.
La termenul de judecată din data de 15.09.2015 instanța a respins cererea părții civile privind desfășurarea judecății în ședință nepublică, amânând și soluționarea cauzei întrucât inculpatul nu a fost transferat din Penitenciarul A..
La termenul de judecată din data de 06.10.2015 inculpatul a formulat oral o cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, motiv pentru care s-a dispus amânarea soluționării cauzei pentru data de 20.10.2015.
Cererea de recuzare a fost respinsă, în condițiile prevăzute de art.68 C.p.p., printr-o încheiere a Judecătoriei Lugoj pronunțată la data de 08.10.2015.
La termenul de judecată din data de 20.10.2015, instanța a procedat la audierea inculpatului șl a dispus amendarea inculpatului datorită atitudinii sale ireverențioase și sfidătoare la adresa membrilor completului de judecată.
De asemenea, instanța a luat act de depunerea unei cereri de strămutare de către inculpat, cerere pe care a înaintat-o Curții de A. Timișoara.
Totodată, instanța a încuviințat cererile privind audierea a cinci martori propuși de către procuror sau părți, respingând și cererea privind audierea altor doi martori ale căror declarații nu au fost apreciate ca fiind utile.
Următorul termen de judecată a fost fixat pentru data de 17.11.2015.
La termenul de judecată din data de 17.11.2015 instanța a procedat la audierea părții civile și a martorilor C. M., llie D. și Alivej S., amânând soluționarea cauzei pentru data de 15.12.2015 ca urmare a lipsei martorilor R. L. și F. G..
Următorul termen de judecată a fost fixat pentru data de 15.12.2015.
Referitor la temeiurile invocate de către numitul F. P. N. în sprijinul cererii de strămutare, în cuprinsul referatului s-a menționat că nu au putut fi identificate elemente care să confirme susținerile petentului, neexistând nici un indiciu care să conducă la concluzia că este posibil ca imparțialitatea judecătorilor Judecătoriei Lugoj să fi putut fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei sau calității părților, ori că soluționarea cauzei este întârziată în mod deliberat.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele cererii de strămutare și cu informațiile comunicate, C. va respinge cererea, având în vedere considerentele care urmează:
Potrivit art. 71 C.pr.pen: ”Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice”.
Strămutarea este acel remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra obiectivității și imparțialității tuturor judecătorilor unei instanțe.
C. reține în primul rând că cererea de strămutare nu a oferit nici un motiv privind imparțialitatea judecătorului investit cu judecarea cauzei, ci s-a rezumat a preciza aspectul că judecătorul P. E. C., investit cu soluționarea dosarului, a refuzat să se abțină, sens în care îl suspectează de interes față de avocatul D. A..
Acest fapt nu are nici o legătură cu corectitudinea actului de justiție.
În fine, se impune a aminti autorului cererii de strămutare principiul independenței judecătorilor și supunerii lor numai legii, regula potrivit căreia în activitatea de judecată judecătorii sunt independenți față de alte organe ale statului și chiar față de organele lor ierarhic superioare, fiind supuși numai legii, ale cărei dispoziții sunt chemați să le respecte. Constituția României, republicată, a consacrat acest principiu în art. 124 alin. 3, potrivit căruia judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, iar Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, în art. 2 alin. 3, prevede că judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali.
Independența judecătorului implică cerința soluționării litigiilor fără nici o ingerință din partea vreunui organ de stat sau din partea vreunei persoane, însă se constată în cauza de față nu există indicii că imparțialitatea judecătorului investit cu soluționarea cauzei a fost știrbită, sau că asupra acestuia s-au exercitat presiuni de natură să încalce principiul independenței.
În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat.
C. Europeană a Drepturilor Omului, referindu-se la conceptul de imparțialitate, a statuat că aceasta se definește prin „absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute”.
În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).
Demersul obiectiv a fost explicat de Curte în felul următor: ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului.( Fey contra Austria) În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă.
Imparțialitatea obiectivă constă „în a pune problema dacă independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă.” (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).
Cererea de strămutare nu oferă suficiente date și indicii din care să rezulte că imparțialitatea judecătorului este afectată și corectitudinea actului de justiție este pusă la îndoială.
Față de considerentele de mai sus, constatând că în speță nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității judecătorului învestit cu soluționarea cauzei sau la concluzia că pe rolul Judecătoriei Lugoj nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil și că motivele invocate de petent nu se confirmă, neexistând astfel motive legale și temeinice care să justifice strămutarea judecării dosarului, C. va respinge cererea ca nefondată.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. instanța va obliga petentul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂTRĂȘTE:
În temeiul art. 73 C.pr.pen., respinge cererea de strămutare formulată de petentul F. P. N. privind dosarul nr._ * al Judecătoriei Lugoj.
În temeiul art.275 alin. 2 C.pr.pen., obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.12.2015.
PREȘEDINTE
F. P. GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F. P./22.12.2015
Tehnored.O.I. 6 ex/22.12.2015
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 30/2016. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 11/2016.... → |
|---|
