Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1331/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1331/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2177
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1331/A
Ședința publică de la 17 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul C. R. împotriva sentinței penale nr. 164 din 14.10.2015 a Judecătoriei Chișineu Criș, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales G. B. Ladislau, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul din oficiu, avocat C. C., solicită acordarea onorariului parțial.
Potrivit dispozițiilor art. 83, art.108 alin.1 și 2 și art.420 alin.4 C.p.p., raportat la art.374 alin.2 C.p.p, instanța îi aduce la cunoștință inculpatului drepturile conferite de lege, după care se ia declarație acestuia, aceasta fiind consemnată în proces verbal atașat separat la dosar.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art.420 alin.6 C.p.p.
Apărătorul ales al inculpatului solicită, admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, limitându-se a critica hotărârea atacată doar cu privire la individualizarea modului de executare a condamnării de 2 ani închisoare. Solicită desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, să se facă aplicarea dispozițiilor art.91 și urm. C.p., în sensul suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului de către prima instanță, cu stabilirea unui termen de supraveghere de 4 ani. Inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, acesta și-a dat acordul de a presta o muncă în folosul comunității a depus eforturi pentru înlăturarea consecințelor infracțiunii, achitând prejudiciul. Susține că, executarea pedepsei aplicate, în penitenciar, nu ar fi o mai mare certitudine a reeducării inculpatului decât lăsarea sa în libertate sub supraveghere.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de către inculpat, ca nefondat, menținerea sentinței penale atacate ca fiind temeinică și legală. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, iar raportat la modalitatea de săvârșire și gravitatea faptei comise, nu se impune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Inculpatul, având cuvântul, arată că regretă fapta.
C.,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.164/14.10.2015, pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._, în temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea rechizitoriului emis în dosarul nr. 487/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul menționat anterior și s-a dispus începerea judecății.
În temeiul art. 233 Cod penal raportat la art.234 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d Cod penal, și art.78 Cod penal, art. 396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. R., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 399 alin.1 și art. 404 alin. 4 lit. b Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului C. R..
În temeiul art.404 alin.4 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. R., durata reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 26.08.2015 până la zi.
În temeiul art.67 alin.2 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului C. R., ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a, b, n Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. 1 lit. c din Cod penal.
În baza art. 66 alin.5 Cod penal, în aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art.66 alin.1 lit. n) Cod penal, i s-a interzis inculpatului C. R., să se apropie la mai puțin de 50 metri sau să comunice cu: persoana vătămată C. A., domiciliată în oraș Chișineu-Criș, sat Nădab, ., jud.A.; inculpatul L. G. I., domiciliat în oraș Chișineu-Criș, sat Nădab, ., jud.A..
În temeiul art.65 alin.1 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului C. R., ca pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a, b, n Cod penal, pe toată perioada executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. 3 Cod penal.
În temeiul art. 7 alin. 1 și art. 3 din Legea nr. 76/2008, cu referire la pct. 22 din anexa aceleiași legi, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. R., în vederea stabilirii și stocării profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, prelevare ce se va face în conformitate cu art. 5 și art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2008.
În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea 76/2008, inculpatul C. R., va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În temeiul art. 114 alin.1, raportat la art. 118 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului minor L. G. I., măsura educativă neprivativă de libertate a supravegherii, pe o durată de 6(șase) luni, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art.48 Cod penal raportat la art.233 Cod penal raportat la art.234 alin.1 lit.d) cu aplicarea art.113 alin.3 Cod penal.
În baza art. 121 alin. 1 lit. a Cod penal, i s-a impus inculpatului ca, pe durata executării măsurii educative, să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională, ce urmează a fi stabilit de S. de probațiune A..
În temeiul art.123 Cod penal, i s-a atras atenția inculpatului L. G. I., asupra consecințelor nerespectării cu rea credință a obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative.
În temeiul art. 7 alin. 1 și art. 3 din Legea nr. 76/2008, cu referire la pct. 22 din anexa aceleiași legi, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul L. G. I., în vederea stabilirii și stocării profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, prelevare ce se va face în conformitate cu art. 5 și art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2008.
În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea 76/2008, inculpatul L. G. I., va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În temeiul art. 397 raportat la art. 19, art. 25 Cod de procedură penală, a fost respinsă ca rămasă fără obiect acțiunea civilă formulată de partea civilă C. A..
În baza art. 272 Cod procedură penală, s-a dispus virarea sumei de 360 lei din bugetul Ministerului de Justiție, în contul domnului avocat Zaslo C., cu titlul de onorariu avocat din oficiu pentru inculpatul L. G. I..
În baza art. 398, art. 274 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul C. R., la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat; a fost obligat inculpatul L. G. I., la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Chișineu - Criș emis la data de 09.09.2015 în dosar nr. 487/P/2015, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C. R., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal, raportat la art. 234 alin. (1) lit. d) Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal și în stare de libertate a inculpatului L. G.-I., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48 Cod penal, raportat la art. 233 Cod penal, raportat la art. 234 alin.(1) lit. d) Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin. (3) și următoarele Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a reținut că, în data de 25.08.2015, în jurul orei 22.40, inculpații C. R. și L. G. I., acționând în urma unei înțelegeri prealabile, au urmărit-o pe persoana vătămată C. A., care se deplasa de la locul de muncă la domiciliu, pe un drum agricol de la marginea localității Nădab. Inculpatul L. G. I. cunoștea că victima deține asupra sa o sumă mai mare de bani.
La un moment dat, inculpatul C. R. i-a aplicat persoanei vătămate lovituri cu pumnul în zona spatelui și cu piciorul in zona capului, deposedând-o de poșeta în care se aflau suma de 600 lei, patru tichete de masă, o carte de identitate, alte bunuri de uz personal.
Inculpatul L. G. I. nu a exercitat violențe asupra persoanei vătămate, participând la comiterea faptei prin acte de complicitate morală, după care a fugit de la locul faptei împreună cu inculpatul C. R..
În data de 25.08.2015, persoana vătămată C. A. a sesizat organele de poliție cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, menționând că în timp ce se întorcea de la serviciu, pe un drum agricol situat în extravilanul localității Nădab, a fost surprinsă de două persoane de sex masculin. Una dintre acestea a lovit-o cu pumnul în zona spatelui și cu piciorul în zona capului, după care i-a sustras poșeta. Cele două persoane au fugit de la locul faptei.
Persoana vătămată C. A. s-a prezentat la SJML A., în vederea emiterii unui certificat medico-legal care să stabilească numărul zilelor de îngrijiri medicale. Potrivit medicului legist, leziunile suferite de persoana vătămată necesită pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale.
La scurt timp de la comiterea faptei, organele de poliție i-au identificat pe autorul tâlhăriei, inculpatul C. R. și pe complicele acestuia, inculpatul L. G. I..
Inculpații, în faza urmăririi penale, au recunoscut comiterea infracțiunii sesizate, existând contradicții între declarațiile persoanei vătămate și declarațiile lor doar în ceea ce privește felul agresiunii și cuantumul sumei de bani sustrasă, mai mic decât cel reclamat de persoana vătămată.
Inculpatul C. R. a declarat că inculpatul minor L. G. I. l-a informat că persoana vătămată a scos bani de la bancă și că lucrează în schimbul II. Cei doi au hotărât să o aștepte, cunoscând traseul pe care se deplasa victima. Din declarația inculpatului major rezultă că s-au ascuns în buruieni, după, care, observând victima, au urmărit-o circa 30-40 m, iar ulterior, acesta a împins-o, victima a căzut la pământ, iar el i-a smuls poșeta. Cu privire la suma de bani sustrasă din portofel, declară că el și-a reținut suma de 176 lei, iar inculpatului minor i-a remis suma de 79 lei. Inculpatul major menționează că a aruncat poșeta în buruieni.
L. G. I. a declarat la rândul său că a primit suma de 79 lei, dar că nu cunoaște ce sumă se afla în portofel, întrucât inculpatul major nu a numărat banii în prezența sa. În ceea ce privește actele de violență exercitate asupra victimei, arată că inculpatul a lovit-o, fără să poată preciza cu ce anume. După identificare, minorul a manifestat o atitudine cooperantă, indicând organelor de urmărire penală locul în care au aruncat poșeta.
O parte din bunurile sustrase au fost predate persoanei vătămate C. A.. Astfel, inculpatul major a remis suma de 176 lei, iar inculpatul minor suma de 79 lei, precum și celelalte bunuri de uz personal aflate în poșetă. Nu au fost recuperate bonurile de masă.
Persoană vătămată C. A., în faza urmăririi penale, s-a constituit parte civilă cu suma de 345 lei și patru bonuri valorice a câte 9,6 lei fiecare. Sus-numita solicită introducerea în cauză ca parte responsabilă civilmente a mamei inculpatului minor, L. V..
Văzând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale: plângere penală (f.23); proces verbal de cercetare la fața locului (f.32-33); proces verbal de folosire a câinelui de serviciu pentru prelucrarea urmelor de miros uman (f.34); planșe fotografice (f.38-49); certificat medico-legal (f.85); dovezi ridicare-predare bunuri (f.29-31); proces verbal de ascultare persoana vătămată (f.24-25); declarații persoană vătămată/parte civilă (f.26-28); declarații suspect/inculpat C. R. (f.53-55, 58-60); declarații suspect/inculpat L. G. I. (f.65-68, 71-73); caziere judiciare (f.61, 74) și în cursul judecății: referat evaluare inculpat minor (f. 60-6122); declarații inculpați (f.63-70); declarație parte civilă (f.35, 40); copie sentința penală nr.36 din 03.03.2015 pronunțată de Judecătoria Chișineu-Criș (f.71); acord de reparare a prejudiciului (f.72), prima instanță a reținut următoarele:
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Chișineu Criș la data de 16.09.2015, sub nr._ .
La termenul de judecată de azi, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr.487/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Chișineu-Criș și s-a dispus începerea judecății, conform art.346 alin.2 Cod procedură penală, conform motivației din practica.
Persoana vătămată C. A., în faza urmăririi penale, s-a constituit parte civilă cu suma de 345 lei și patru bonuri valorice a câte 9,6 lei fiecare. Sus-numita a solicitat introducerea în cauză ca parte responsabilă civilmente a mamei inculpatului minor, L. V..
În faza cercetării judecătorești, persoana vătămată C. A. a arătat că menține cererea de constituire parte civilă formulată în faza de urmărire penală, precizând totodată cuantumul pretențiilor materiale solicitate (f.71 dosar instanță).
A fost depus la dosarul cauzei acord de reparare a prejudiciului încheiat în data de 14 octombrie 2015 între partea civilă și inculpați prin care partea civilă confirmă faptul că a primit de la inculpați suma de 345 lei și 39 lei, contravaloarea a 4 bonuri de masă cu valoarea de 9,6 lei. Partea civilă a confirmat și în fața instanței, în ședința de astăzi, că nu mai are nici o pretenție materială de la inculpați în prezenta cauză (f.72 dosar instanță).
De asemenea, a fost depus la dosarul cauzei referatul de evaluare întocmit de S. de probațiune A. privind pe inculpatul minor L. G. I..
Inculpații C. R. și L. G. I. au recunoscut fapta la urmărirea penală și la instanță și au solicitat ca judecata să aibă loc în baza art.374 alin.4 Cod procedură penală, conform probelor administrate la urmărirea penală (filele 67-70 dosar instanță).
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 25.08.2015, în jurul orei 2240, inculpații C. R. și L. G. I., în urma unei înțelegeri prealabile, au urmărit-o pe persoana vătămată C. A., care se deplasa de la locul de muncă la domiciliu, pe un drum agricol de la marginea localității Nădab. Inculpatul L. G. I. cunoștea că victima deține asupra sa o sumă mai mare de bani. Inculpatul C. R. i-a aplicat persoanei vătămate lovituri cu pumnul în zona spatelui și cu piciorul în zona capului, deposedând-o de poșeta în care se aflau suma de 600 lei, patru tichete de masă, o carte de identitate, alte bunuri de uz personal. Inculpatul minor L. G. I. nu a exercitat violențe asupra persoanei vătămate, participând la comiterea faptei prin acte de complicitate morală, după care a fugit de la locul faptei împreună cu inculpatul C. R..
Urmare a loviturilor primite, persoana vătămată C. A. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 2-3 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din Raportul de primă expertiză medico - legală nr. 283/A1 din 26.08.2015 a S. Județean de Medicină Legală A. (fila 85 dosar u.p.).
Față de cele ce preced, prima instanță a apreciat că faptele inculpaților C. R. și L. G. I., astfel cum au fost anterior descrise, precum și vinovăția acestora, sunt dovedite cu probele administrate în cauză.
În drept, fapta inculpatului C. R., care în data de 25.08.2015, în jurul orei 2240, beneficiind de ajutorul moral oferit de inculpatul minor L. I. G., a deposedat-o prin violență pe persoana vătămată C. A., în vârstă de 33 ani, de poșeta în care se aflau suma de 600 lei, patru tichete de masă, o carte de identitate și alte bunuri de uz personal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art.233 Cod penal raportat la art. 234 alin.1 lit.d Cod penal.
Deși săvârșirea infracțiunii a fost comisă de un major împreună cu un minor, în cauză nu se va reține incidența circumstanței agravante, prevăzută de art.77 lit.d Cod penal, față de inculpatul major C. R., întrucât diferența de vârstă între cei doi inculpați este relativ mică, sub doi ani, iar cei doi petrec timp împreună tocmai datorită vârstei apropiate.
Fapta inculpatului minor L. G. I. care, în data de 25.08.2015, în jurul orei 2240, l-a ajutat pe inculpatul major C. R. să o deposedeze de bunuri prin acte de violență pe persoana vătămată C. A., contribuind prin furnizarea de informații cu privire la deținerea de către persoana vătămată a unei sume de bani, urmărirea victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art.48 Cod penal raportat la art.233 Cod penal raportat la art. 234 alin.1 lit.d Cod penal, cu aplicarea art.113 alin.3 și următoarele Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie comisă asupra persoanei vătămate C. A., prima instanță a reținut în speță, elementul material al infracțiunii de tâlhărie, care constă în acțiunea inculpatului C. R. care, în data de 25.08.2015, în jurul orei 2240, beneficiind de ajutorul moral oferit de inculpatul minor L. I. G., a deposedat-o prin violență pe persoana vătămată C. A., în vârstă de 33 ani, de poșeta în care se aflau suma de 600 lei, patru tichete de masă, o carte de identitate și alte bunuri de uz personal. Urmarea imediată privitoare la obiectul juridic principal constă paguba produsă în patrimoniul persoanei vătămate, iar urmarea imediată relativ la obiectul juridic secundar constă în atingerea adusă integrității fizice a persoanei vătămate. Legătura de cauzalitate dintre fapta comisă și urmările produse rezultă din materialitatea faptei, acestea fiind consecința directă a faptei comise de inculpatul C. R. în asupra persoanei vătămate. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit.a) Cod penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei. Având în vedere momentul săvârșirii infracțiunii, respectiv ora 2240, instanța va reține și circumstanța agravantă specială a săvârșirii faptei în timpul nopții, prevăzută de art. 234 alin. 1 lit.d) Cod penal.
La individualizarea pedepsei care a fost aplicată fiecărui inculpat în parte, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 74 alin.1 Cod penal, fapta comisă de aceștia, mijloacele și modul de comitere al faptei, pericolul social ce rezultă din împrejurările concrete ale comiterii faptei, astfel cum au fost reținute mai sus, gravitatea deosebită a faptelor, care prezintă un pericol social extrem de ridicat, persoanele inculpaților, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal.
Conform fișelor de cazier judiciar, inculpații nu sunt cunoscuți cu condamnări penale, dar conform evidențelor instanței, aceștia au antecedente infracționale.
Astfel, inculpatul major C. R. a mai fost cercetat penal în dosarele nr. 501/P/2010, 168/P/2012, 205/P/2012 pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, dosare în care s-au dispus soluții de netrimitere în judecată, urmare a constatării lipsei pericolului social, a împăcării, respectiv a unei cauze de neimputabilitate. De asemenea, față de sus-numitul se desfășoară cercetări penale în dosarul nr. 506/P/2014, sub aspectul comiterii unei infracțiuni de furt calificat.
Inculpatul minor L. G. I. este cunoscut de asemenea cu un comportament antisocial dezvoltat de timpuriu, fiind cercetat penal pentru comiterea unor infrațiuni de furt calificat, în dosarul penal nr.205/P/2012, în care s-a dispus o soluție de clasare (acțiunea penală nu a putut fi exercitată din cauza minorității făptuitorului - cauza de neimputabilitate prevăzută de art.27 Cod penal) și în dosarul penal nr.177/P/2015, în care s-a dispus clasarea cauzei urmare a împăcării.
Din concluziile referatului de evaluare depus de S. de probațiune A. (filele 60, 61 dosar instanță) rezultă faptul că inculpatul minor L. G. I. prezintă un risc scăzut de a săvârși alte infracțiuni, disponibilitatea pentru muncă, pe de o parte și conștientizarea consecințelor ce derivă din săvârșirea unei fapte penale, pe de altă parte, fiind în măsură să-l țină pe acesta în afara perimetrului infracțional. Minorul are capacitatea de a învăța din greșeala reprezentată din infracțiunea comisă, iar tatăl minorului reprezintă un model de îndreptare pentru acesta.
Față de inculpatul major C. R., prima instanță a reținut gradul de pericol social sporit al faptei și modalitatea de comitere, însă nu a fost reținută și circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit.d) Cod penal, deși a comis fapta împreună cu un minor, întrucât diferența de vârstă între cei doi inculpați este relativ mică, sub doi ani, iar cei doi petrec timp împreună tocmai datorită vârstei apropiate. Cu toate acestea, prima instanță a apreciat că se impune ca pedeapsa pentru inculpatul major să se execute în regim de detenție, având în vedere toate circumstanțele cauzei dar și faptul că inculpatul a mai avut antecedente infracționale, așa cum s-a menționat mai sus.
Prima instanță a mai avut în vedere în concret gravitatea infracțiunii, împrejurarea că inculpații au premeditat sustragerea sumei de bani, fapt ce denotă că, inculpații nu au exclus nici intervenții în forță, ceea ce s-a și întâmplat, agresând partea civilă.
Față de cele de mai sus, prima instanță a procedat la soluționarea cauzei conform diapozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul C. R. în motivarea căruia a solicitat desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, să se facă aplicarea dispozițiilor art.91 și urm. C.p., în sensul suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată de către prima instanță, cu stabilirea unui termen de supraveghere de 4 ani deoarece nu a mai fost condamnat anterior, și-a dat acordul de a presta o muncă în folosul comunității, a depus eforturi pentru înlăturarea consecințelor infracțiunii, achitând prejudiciul. Consideră că, executarea pedepsei aplicate, în penitenciar, nu ar fi o mai mare certitudine a reeducării inculpatului decât lăsarea sa în libertate sub supraveghere. Acordarea unei șanse spre reeducare prin indulgență poate fi mai productiv decât eventuala reeducare prin sancționare.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 C.p.p., instanța constată că apelul declarat de inculpatul C. R., este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod corect a stabilit starea de fapt dedusă judecății, respectiv aceea că la data de 25.08.2015, inculpații C. R. și L. G. I., acționând în urma unei înțelegeri prealabile, au urmărit-o pe persoana vătămată C. A., care se deplasa de la locul de muncă la domiciliu, pe un drum agricol de la marginea loc. Nădab, Jud. A., cunoscând faptul că victima deține asupra sa o sumă mai mare de bani, iar inculpatul C. R. i-a aplicat victimei mai multe lovituri deposedând-o de poșeta în care se aflau suma de 600 lei, 4 tichete de masă, o carte de identitate și alte bunuri de uz personal, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev.de art.233,234 alin.1 lit.d C.p., cu aplicarea art.77 lit.d C.p. și art.78 C.p.
Infracțiunea descrisă mai sus a fost probată prin ansamblul probelor de la dosar, respectiv cele administrate în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului dată în cursul judecății, care a uzat de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, prev.de art.396 alin.10 C.p.p., astfel că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată în speța de față, iar astfel sancționarea penală a inculpatului a intervenit într-o manieră temeinică și legală.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere criteriile prev.de art.74 C.p., gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, minoritatea coinculpatului, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, uzând de dispozițiile art.396 alin.10 C.p.p., cu consecința coborârii limitelor de pedeapsă cu 1/3, respectiv faptul că acesta nu are antecedente penale, elemente față de care pedeapsa de 2 ani închisoare apare ca fiind una corect dozată și în aceste condiții nu se impune reducerea cuantumului pedepsei.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază că raportat la natura faptei comise, respectiv o infracțiune ca implică și exercitarea de violențe asupra victimei, pentru deposedarea bunurilor pe care le-a avut asupra sa, modul în care a fost pusă în practică activitatea infracțională ( prin urmărirea victimei pe un drum agricol, în afara localității Nădab, profitând că victima se afla singură într-un loc relativ izolat) scopul infracțiunii, nu se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei, întrucât pentru realizarea scopului pedepsei se impune ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de deținere, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nefiind de natură să asigure un asemenea deziderat.
Este adevărat că strict formal sunt îndeplinite majoritatea condițiilor tehnice prev.de art.91 C.p., cu privire la cuantumul efectiv al pedepsei aplicate în cauză, lipsa unei condamnări mai mari de 1 an, acordul acestuia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, însă instanța apreciază că nu este suficientă doar aplicarea pedepsei ci se impune și executarea acesteia, întrucât nu există altă posibilitate de reeducare a acestuia, nefiind nici un elemente de natură să creeze impresia că îndreptarea inculpatului ar fi posibilă fără executarea efectivă a pedepsei.
Elementele invocate în sprijinul cererii formulate de către inculpat ( lipsa antecedente penale, repararea prejudiciului), nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie cu atât mai mult că inculpatul a atras în activitatea infracțională și un inculpat minor, iar la caracterizarea persoanei inculpatului, chiar dacă tehnic el trebuie privit ca fiind o persoană fără antecedente penale, acesta a mai fost cercetat în mai multe dosare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat însă s-au dispus soluții de netrimitere în judecată ca urmare a constatării lipsei pericolului social, a împăcării sau alte cauze de neimputabilitate, motiv pentru care de asemenea, nu se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei inculpatului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. R. împotriva sentinței penale nr. 164 din 14.10.2015 a Judecătoriei Chișineu Criș.
În baza art. 424 al. 3 C.p.p. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv din data de 14.10.2015 la zi.
În baza art. 424 al. 2 C.p.p. rap. la art. 241 al. 1 lit. c C.p.p. va constata încetată de drept măsura arestului preventiv ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga inculpatul la 350 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Va dispune plata sumei de 150 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T., reprezentând onorariu parțial pentru avocatul din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. R. împotriva sentinței penale nr. 164 din 14.10.2015 a Judecătoriei Chișineu Criș.
În baza art. 424 al. 3 C.p.p. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv din data de 14.10.2015 la zi.
În baza art. 424 al. 2 C.p.p. rap. la art. 241 al. 1 lit. c C.p.p. constată încetată de drept măsura arestului preventiv ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul la 350 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata sumei de 150 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T., reprezentând onorariu parțial pentru avocatul din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: GB/20.12.2015
Dact: A.B. 2 exempl/18 Decembrie 2015
Primă instanță: Judecătoria Chișineu Criș
Jud: N. G.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 177/2014. Curtea de... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1323/2015.... → |
|---|
