Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 687/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 687/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-09-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 687/A
Ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. V., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul P. B. NICUȘOR, asigurator A. R. A. SA, părțile civile J. C. D., J. C. P., UNCRUȚ M. A., B. A. și BOȘCAI D. F. împotriva sentinței penale nr. 31/30.04.2014 pronunțată de J. I. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul asistat de avocat B. I., avocat M. A. pentru asigurator . părțile civile apelante, Boșcai D. F. și Uncruț M. A.- reprezentate de avocat Talamuga V. ( în substituirea avocatului R. R., Uncruț M. A.- reprezentată și de avocat S. E., J. C. D., J. C. și B. A.- reprezentate de avocat C. S..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, apărătorii depun la dosar împuterniciri avocațiale, motive de apel pentru partea civilă Boșcai D., pentru inculpatul apelant și societatea de asigurare, respectiv practică judiciară.
Apărătorul inculpatului solicită audierea martorului I. L., care a fost martor ocular la producerea accidentului și cu care dorește să dovedească modalitatea derulării evenimentului rutier.
Instanța pune în discuție cererea de probațiune formulată în apărarea inculpatului.
Apărătorul părților civile J. C. D., J. C. și B. A., avocat C. S. se opune administrării acestei probe, întrucât proba cu expertiza tehnică auto a concluzionat asupra dinamicii producerii accidentului, iar pe de altă parte, deși legal citată, martora nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi audiată.
Apărătorul părților civile Boșcai D. F. și Uncruț M. A., avocat Talamuga V. se opune audierii martorei I. L..
Apărătorul societății de asigurare lasă la aprecierea instanței cererea formulată de apărătorul inculpatului.
Procurorul apreciază că cererea de audiere a martorei I. L. nu este utilă, atâta vreme cât expertiza tehnică auto și completarea la aceasta arată dinamica producerii accidentului și infirmă teza susținută de martoră în declarația dată în faza urmăririi penale.
În replică, apărătorul inculpatului arată că martora propusă nu a fost citată nici la urmărirea penală și nici în faza cercetării judecătorești.
În deliberare, instanța în temeiul art. 100 alin.4 lit.b c.p.p respinge cererea de probațiune formulată de apărarea inculpatului, având ca obiect audierea martorei I. L., apreciind că această probă nu este utilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul părților civile Boșcai D. F. și Uncruț M. A., avocat Talamuga V. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în urma reanalizării probatoriului administrat în cauză, admiterea constituirii de parte civilă, obligând asiguratorul la plata sumei de câte 3.000 lei daune materiale și majorarea daunelor morale în mod semnificativ, ținând seama și de poziția exprimată de către asigurator care este de acord să achite pretențiile.
Avocat S. E. pentru partea civilă Uncruț M. A. solicită admiterea apelului și pe fond, acordarea daunelor materiale care au fost probate cu înscrisuri și martori și majorarea cuantumului daunelor morale. Arată că partea civilă este fiica decedatului M. V. iar pretențiile solicitate au fost dovedite. Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei, conform chitanței.
Avocat C. S. pentru părție civile J. C. D., J. C. și B. A., solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței penale apelate în ceea ce privește despăgubirile civile și admiterea integral a cererii de constituire parte civilă, raportat la jurisprudența instanțelor și prevederile legale. Solicită de asemenea admiterea acțiunii civile exercitată de partea civilă B. A. în privința despăgubirilor solicitate ca prejudiciu material produs de inculpat prin avarierea totală a autoturismului părții civile.
Avocat A. M. pentru asiguratorul . SA solicită admiterea apelului și urmare rejudecării cauzei, în privința laturii civile, diminuarea cuantumului despăgubirilor morale acordate, ținând seama de faptul că una dintre victime- pasager al autoturismului condus de inculpat, nu a purtat centura de siguranță, iar cealaltă victimă- respectiv M. V. a circulat pe un drum public cu un autovehicul nesemnalizat.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea hotărâri apelate, în sensul achitării inculpatului, întrucât acesta nu se face vinovat de fapta pentru care a fost trimis în judecată. Arată că, instanța de fond nu a luat în considerare întregul material probator administrat în cauză, expertizele tehnice nu concordă în privința concluziilor formulate, victima M. V. a conduc tractorul fără a avea permis de conducere și a apărut brusc în fața autoturismului condus de inculpat.
În privința apelurilor declarate de celelalte părți civile lasă soluționarea acestora la aprecierea instanței și solicită admiterea apelului formulat de asigurator. Avocat C. S. pentru părție civile J. C. D., J. C. și B. A. solicită admiterea apelurilor declarate de celelalte părți civile și respingerea apelurilor formulate de inculpat și societatea de asigurare, întrucât ipoteza avansate de apărarea inculpatului referitoare la faptul că tractorul condus de M. V. a apărut brusc și a traversat drumul este nesusținută de probe și de aspectele de fapt concrete.
Apărători părților civile Boșcai D. F. și Uncruț M. A., avocați Talamuga V. și S. E. solicită respingerea apelului inculpatului și al asiguratorului și admiterea apelurilor formulate de celelalte părți civile.
Apărătorul societății de asigurare solicită admiterea apelului inculpatului și respingerea apelurilor declarate de părțile civile.
În replică, apărătorul inculpatului arată că este relativă discuția cu privire la dinamica producerii accidentului, tocmai sub acest aspect nu a fost lămurită probațiunea, însă din raportul de expertiză auto rezultă că poziția tractorului nu era paralelă cu axul drumului ci era perpendiculară.
Procurorul solicită respingerea apelului formulat de inculpatul P. B. Nicușor, întrucât, instanța de fond în mod corect a reținut că inculpatul este exclusiv cel vinovat de producerea accidentului, aspect confirmat și de expertiza efectuată cu privire la dinamica producerii evenimentului rutier. În acest sens arată că, inculpatul a circulat pe timp de noapte cu un autoturism, având o viteză peste limita legală, motiv pentru care a nu a văzut decât în ultima clipă utilajul agricol condus de victima M. V. și a intrat frontal în tractor, astfel că apreciază eronată concluzia expertizei auto cu privire la faptul că victima din autoturism nu purta centura de siguranță. Instanța de fond în mod judicios a evaluat probatoriul, a apreciat de asemenea în mod corect că nu este relevantă audierea martorei I. L. și a aplicat o pedeapsă corect individualizată și dimensionată raportat la criteriile generale de individualizare.
Solicită respingerea apelurilor declarate de părțile civile și asigurator, întrucât, partea civilă Uncruț A. nu a făcut dovada că este fiica victimei M. V., că a locuit cu aceasta și nici legăturile apropiate pe care le-ar fi avut; partea civilă Boșcai D.- concubina victimei M. V. a fost corect despăgubită în privința daunelor morale, iar pe cele materiale nu le-a dovedit; iar în privința părților civile J. și B. A., instanța în mod corect a dimensionat prejudiciile materiale și morale.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, arată că nu se consideră vinovat și regretă cele întâmplate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
P. sentinta penala nr.31 din 30.04.2014 pronuntata de Judecatoria I. in dosar nr._ in baza art.178 alin.1, 2, și 5 din c.penal 1968, cu aplicarea art.5 Noul c.penal, a fost condamnat inculpatul P. B. Nicușor
la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.71 al.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 Noul c.penal și art.12 din Legea nr.187/2012 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și cea în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzută de art.64 al.1 lit.a Teza a II-a și art.64 al.1 lit.b cod penal 1969.
În baza art.861 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 Noul c.penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art. 862 cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 6 ani.
În baza art.863 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 Noul c.penal, pe durata termenului de încercare astfel stabilit inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:a)să se prezinte în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei la S. de Probațiune din cadrul Tribunalului A.;b)să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;c)să comunice și justifice schimbarea locului de muncă;d) să comunice informații de natură să permită controlarea mijloacelor de existență.
În baza art.863 alin.3, lit.e, c.penal 1969 cu aplicarea art.5 Noul c.penal, pe durata termenului de încercare s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce nici un vehicul.
În baza art.71 al.5 cod penal 1969 cu aplicarea art.5 Noul c.penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzută de art.64 al.1 lit.a Teza a II-a și art.64 al.1 lit.b cod penal 1969, pe durata termenului de încercare.
În baza art.404 alin3 din Noul cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 864 cod penal 1969, privind revocarea suspendării condiționate.
În baza art.394 din Noul cod procedură penală, raportat la art.19 din Noul cod procedură penală raportat la art.1357 din codul civil,s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă J. C. D. și inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul Societatea de A.-R. A. S.A București-S. A., la plata sumei totale de 18.461,43 lei pretenții materiale și a sumei de 178.000 lei daune morale.
În baza art.394 din Noul cod procedură penală, raportat la art.19 din Noul cod procedură penală raportat la art.1357 din codul civil,s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă min. J. C. P. și a fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul Societatea de A.-R. A. S.A București-S. A. la plata sumei de sumei de 89.000 lei daune morale.
În baza art.394 din Noul cod procedură penală, raportat la art.19 din Noul cod procedură penală raportat la art.1357 din codul civil, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. A. și a fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul Societatea de A.-R. A. S.A București-Succursala A. la plata sumei de 22.250 lei daune morale și respinge în tot pretențiile materiale formulate de aceasta.
În baza art.394 din Noul cod procedură penală, raportat la art.19 din Noul cod procedură penală raportat la art.1357 din codul civil,s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Boșcai D. F., și inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul Societatea de A.-R. A. S.A București-Succursala A. la plata sumei de sumei de 5.000 Euro daune morale plătibilă în lei, la cursul BNR din ziua plății și respinge în tot pretențiile materiale.
În baza art.394 din Noul cod procedură penală, raportat la art.19 din Noul cod procedură penală raportat la art.1357 din codul civil, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de partea civilă Uncruț M. A..
În baza art.394 din Noul cod procedură penală, raportat la art.19 din Noul cod procedură penală raportat la art.1357 din codul civil, s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara, și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.696,01 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare privind pe defuncta U. B. N..
S-a luat act că S. C. Județean de Urgență A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 276 din Noul cod procedură penală inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul Societatea de A.-R. A. S.A București-Succursala A. să plătească suma de 4.000 lei către partea civilă J. C. reprezentând cheltuieli de judecată.
În baza art. 276 din Noul cod procedură penală, s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de părțile civile Uncruț M. A. și Boșcai D..
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. I. la data de 21 martie 2013 în dosarul nr. 855/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P. B. Nicușor, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal.
P. actul de sesizare al instanței s-a reținut în fapt că, în seara zilei de 06.10.2011 orele 20.00-20.30, inculpatul P. B. Nicușor se deplasa la volanul autoturismului marca „Renalut Clio” de culoare roșu, având numărul de înmatriculare_ pe ruta Pîncota-Sîntana, respectiv pe DJ 792/C, împreună cu prietena sa U. B. N., care ocupa bancheta din partea dreaptă față, cu scopul de a ajunge în . 39+943 metri, autoturismul condus de inculpat s-a tamponat violent cu un tractor marca „Ford 8000” de culoare „albastru”, condus în aceeași direcție de către numitul M. V.. Ca urmare, autoturismul a fost grav avariat, mai precis în proporție de 90%, în special la partea din față, iar tractorul avea „șasiul rupt pe la carcasa transmisiei finale, roata stângă spate lovită puternic, inclusiv janta fiind puternic deformată, prezentând urme de lovire pe tirantul inferior stânga al sistemului de ridicare, în trei puncte”.Ca urmare a impactului deosebit de puternic dintre autoturism și tractor, autoturismul s-a răsturnat pe partea stângă, pe sensul de mers spre localitatea Caporal A., iar tractorul a părăsit carosabilul, oprindu-se în șanțul de pe marginea drumului (sensul de mers spre Caporal A.). Coliziunea între tractor și autoturism s-a produs la 50 metri în „amonte,, față de drumul agricol care duce spre „Ferma C.” căreia îi aparținea tractorul. Porțiunea de drum pe care s-a produs accidentul era rectilinie, fără declivități, uscată, marcată corespunzător și vizibil, inclusiv noaptea.De asemenea, timpul era bun, cerul senin, temperatura pozitivă peste 10°.Cea mai semnificativă urmare a coliziunii, a fost rănirea gravă a numiților, U. B. N. și M. V..
M. V. a decedat în aceeași seară la ora 22.35 la S. C. Județean de Urgență A., având diagnosticul: Traumatism toracic cu fracturi costale multiple; pneumotorax masiv bilateral, SCR iresuscitabil. Din Raportul medico-legal de necropsie, a rezultat că moartea acestuia a fost violentă, survenind din cauza „insuficienței cardio-respiratorii acute consecința unui traumatism toraco-abdominal cu rupturi de organe interne și hemoragie internă consecutivă, survenit în condițiile unui politraumatism”. S-a concluzionat că leziunile descrise s-au putut produce prin lovire cu și/sau de corpuri planuri dure, în condițiile unui accident rutier.
Victima U. B. N., pasager în autoturismul condus de către inculpatul P. B. Nicușor, pe bancheta din partea dreaptă față, fost internată la S. C. Județean nr. 1 Timișoara în perioada 07.10-27.10.2011 - ora 15.29, când a survenit decesul acesteia. Diagnosticul la internare a fost:TCC acut T închis grav, cu hematon extradural T dr. S-a practicat craniectomie, evacuare hematon extradural. Decesul a survenit în data de 27.10.2011 ora 15.29 ca urmare a instalării .> Raportul medico-legal de necropsie, al I.M.L. Timișoara menționează că, moartea numitei U. B. N. a fost violentă și că leziunile constatate „s-au putut produce prin lovire cu și/sau de corpuri dure, posibil în cadrul unui accident rutier”. Nici inculpatul și nici numitul M. V. nu au consumat băuturi alcoolice anterior producerii accidentului.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 06 10 2011, după ce s-a înnoptat, inculpatul P. B. Nicușor a plecat de la domiciliul său din localitatea Galșa împreună cu prietena acestuia U. B. N., cu autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, proprietatea numitei B. A., cu scopul de a ajunge în localitatea Șimand,intenționând să se deplaseze pe ruta Galșa - Pîncota Caporal A.- Sîntana -Șimand ( DJ 792/C, DN 79).Inculpatul a condus autoturismul iar U. B. a ocupat bancheta dreapta față în calitate de pasager.În jurul orelor 20.00- 20.15, după ce a trecut de calea ferată de la ieșirea din localitatea Pîncota spre Caporal A., inculpatul circulând pe DJ 792C cu o viteză de aproximativ 99 km/h, conform raportului de expertiză întocmit de expert Gonczi A., și ajungând la km 39+943 m, autoturismul condus de inculpat a intrat în coliziune cu un tractor agricol marca Ford de culoare albastră, condus în aceeași direcție de către numitul M. V. cu o viteză de aproximativ 10 km /h. Instanța reține că impactul dintre autoturismul condus de către inculpat și tractorul agricol a avut loc pe senul de mers Pîncota -Caporal A. al DJ 792C. Autoturismul condus de către inculpat a intrat cu partea dreaptă față în roata stânga spate a tractorului. Ca urmare a acestui fapt autoturismul condus de inculpat s-a răsturnat pe partea stângă a acestuia iar numita U. B., care nu purta centura de siguranță, s-a lovit cu capul de bordul autoturismului, iar datorită răsturnării acestuia a căzut pe geamul portierei din stânga față fiind prinsă între autoturism și partea carosabilă.În urma impactului, tractorul condus de către M. V. s-a rupt în doua și a fost proiectat în șanțul din partea dreapta al DJ 792C, direcția Pîncota -Caporal A., iar M. V. a căzut în afara cabinei tractorului.La scurt timp după impact, la fața locului au ajuns martorii C. G., F. D., T. I. S. și I. Bogadn F., care au anunțat accidentul la numărul de urgență 112. La locul accidentului au ajuns organele de poliție și ambulanța.
Cele două victime, U. B. și M. V. au fost transportate la spital. Numitul M. V. a decedat în aceeași seară la S. Județean de Urgență A., iar U. B. a decedat în data de 27.10.2011 la S. Județean de Urgență Timișoara.
Din raportul medico legal de necropsie nr.500 A3 / 20.10.2011, întocmit de Institutul de Medicină Legală Timișoara, rezultă că moartea numitei U. B. a fost violentă iar leziunile de violență constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și /sau de corpuri dure posibil în cadrul unui accident de circulație, fila 98 dosar u.p.
Din raportul medico legal de necropsie nr.303A3/05.12.2011, întocmit de S. Județean de Medicină Legală A., rezultă că moartea numitului M. V. a fost violentă iar leziunile de violență constatate s-au putut produce prin lovire cu și /sau de corpuri dure în condițiile unui accident de rutier, fila 116 dosar u.p.
Inculpatul, în declarațiile date, a arătat că regretă cele întâmplate dar nu se consideră vinovat de producerea accidentului, fila 43 dosar.
În apărare, inculpatul a arătat că tractorul i-a apărut brusc în față ieșind de pe câmp, că nu a avut aprinse luminile și că astfel l-a observat foarte târziu și nu l-a putut evita sau că leziunile victimei U. B. care au dus la moartea acesteia s-au datorat în principal căderii acesteia din autoturism în momentul repunerii acestuia pe roți.
Din probele administrate, instanța a retinut că tractorul avea aprinse luminile din spate, așa cum rezultă din raportul de expertiză auto întocmit de expertul Gonczi A., și nu avea cum să iasă în fața autoturismului condus de către inculpat de pe un câmp din apropiere deoarece nu exista un drum de acces, iar șanțul de lângă drum, făcea imposibilă, datorită adâncimii, . 792C, direct de pe câmp. În acest raport de expertiză se arată că becurile din lămpile din spate a tractorului erau în stare de funcționare și erau capabile să producă lumină la un nivel suficient de ridicat să corespundă prescripțiilor minimale. Mai mult, pe becul de frână din stânga spate apar urme de alungire a filamentului, care ar putea fi cauzate de forțe de inerție mari care ar putea demonstra faptul că acesta era în funcțiune, fie anterior fie în timpul impactului. S-a mai aratat de către expert faptul că, chiar dacă tractorul nu avea aprinse lămpile spate, deoarece avea montat un catadioptru la o înălțime de 0,8 m. de sol lumina farurilor autoturismului Renault Clio se reflecta în acest catadioptru.
S-a mai aratat că dacă autoturismul Renault ar fi circulat cu luminile de drum, așa cum ar fi fost obligatoriu din punct de vedre legal și anume potrivit prevederilor art. 114 alin. 1 lit. b din Regulamentul de aplicare al OUG 195 /2002, inculpatul trebuia să observe tractorul, indiferent dacă avea luminile lanternelor spate în funcțiune sau nu, de la minim 100 - 120 de metri din cauza catadioptrului. Dacă autoturismul Renault rula cu luminile de întâlnire și luminile spate ale tractorului erau aprinse, inculpatul trebuia să poată observa tractorul aflat în fața sa de la minim 80 -100 metri. Dacă autoturismul Renault circula cu luminile de întâlnire și luminile spate ale tractorului nu erau aprinse este posibil ca tractorul să fi putut fi observat datorită catadioptrului asfaltat în partea din spate de la o distanță de circa 45-55 metri. Probabilitatea ca inculpatul să nu observe tractorul de la distanța de 45- 50 de metri este aproape zero se arată în acest raport de expertiză, filele 46 -72 dosar u.p.
Conform declarației martorului C. M. L., fiul proprietarului tractorului, a rezultat că acesta când l-a observat pe M. V. cu tractorul în localitatea Pîncota i-a spus acestuia să ducă tractorul la ferma tatălui său. Martorul a aratat că M. V. a pus în funcțiune sistemele de iluminare ale tractorului, inclusiv cele din spate, după care l-a urmărit până în momentul în care acesta a trecut cu tractorul de calea ferată de la ieșirea din localitate.
Instanța a reținut că impactul a avut loc la km 39+943 m al DJ 792C, după cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, filele -10 dosar u.p. Drumul de acces la Ferma C. este situat înainte cu aproximativ 20- 50 de metri de locul impactului și pentru a intra pe acesta M. V. trebuia să vireze la stânga față de direcția sa de deplasare. La câțiva metri de locul impactului, înspre localitatea Caporal A. pe partea dreaptă, se află un drum de acces la terenurile agricole. Astfel, din poziționarea locului impactului, rezultă că acesta s-a produs între cele două drumuri lăturalnice de acces, unul înspre Ferma C. în partea stângă și celălalt înspre terenurile agricole în partea dreaptă, rezultând fără echivoc că tractorul se deplasa pe sensul de mers Pîncota - Caporal A. al DJ 792C și nu a ieșit de pe cele două drumuri lăturalnice sau de pe câmp în fața autoturismului condus de inculpat așa cum susține acesta.
Referitor la căderea victimei U. B. din autoturismul Renault în urma repunerii acestuia pe roți de către cei patru martori care au ajuns primi la fața locului, deși inculpatul a susținut că leziunile produse în urma acestui fapt au dus la moartea acesteia, din raportul de primă expertiză medico legală întocmit de către Institutul de Medicină Legal Timișoara a rezultat că există legătură de cauzalitate între leziunile constatate și consemnate în RML de autopsie: leziuni produse anterior ipoteticei căderi în cap în urma repuneri autoturismului pe roți și decesul acesteia. Se consideră că leziunile consemnate în RML de autopsie s-au produs în urma coliziuni autoturismului cu tractorul și nu puteau fi rezultatul ,,căderii în cap ca urmare a repunerii autoturismului pe roți,,filele 170-171 dosar u.p.
Din același raport de expertiză tehnică întocmit de expert Gonczi A., filele46-72 dosar u.p., a rezultat că lipsa unor urme de frânare și /sau deviere (derapare) arată că manevra efectuată aparent de inculpat nu este evitare de urgență și nici de frânare intensă.
Având în vedere că sectorul de drum unde a avut loc impactul este în linie dreaptă, carosabilul era uscat, cerul era senin, singura concluzie pe care instanța poate să o tragă este că inculpatul nu era atent la condus, atenția fiindu-i distrasă de către prietena sa care vorbea la telefon ținându-l cu mâna stângă iar cu mâna dreaptă căuta ceva acte care le avea pe genunchi, după cum arată inculpatul în declarația dată la parchet. Dacă inculpatul era atent la drum, acestuia ii era imposibil să observe aceste acțiuni ale prietenei sale, respectiv ținutul telefonului cu mâna stângă și căutatul cu mâna dreaptă printre acte, activități pe care le-a descris în detaliu .De altfel, chiar inculpatul, după ce și-a revenit în urma impactului, a afirmat ,,Doamne ce am făcut, Eu sunt de vină!” aspect ce rezultă din declarația martorului F. D., fila 11 dosar Vol.I.
În privința posibilității de evitare a impactului de către conducătorul tractorului M. V., conform raportului de expertiză se arată că acesta care aparent nu mai avea permis de conducere valid, fiind la volanul tractorului nu a încălcat norme legale care ar putea fi legate activ de producerea accidentului, în afara unor articole administrative legate de înregistrarea tractorului și de verificarea stării tehnice a acestuia. Se arată că, în principiu, M. V. ar fi putut preveni accidentul dacă nu ar fi circulat pe drumul public. Fiind pe drumul public, acesta nu avea cum să evite coliziunea, deoarece nu a făcut nici o manevră anormală.
Instanța a considerat că aceste articole administrative pe care le-a încălcat Murau V. nu se află în raport de cauzalitate cu accidentul produs și nu poate reține în sarcina acestuia vreo culpă în producerea accidentului.
Referitor la declarația numitei I. L.,instanța nu a avut-o în vedere la soluționarea cauzei pentru următoarele motive: aceasta a fost dată în faza actelor premergătoare, iar după începerea urmăririi penale, când potrivit dispozițiilor vechiului cod de procedură penală începe procesul penal, I. L. nu a mai putut fi audiată cu toate garanțiile prevăzute de vechiul cod de procedură penală. Această declarație olografă a numitei I. nu este un mijloc de probă conform vechiului cod de procedură penală, deoarece în conformitate cu prevederile art. 224 al 3 procesul verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă. Astfel, mijlocul de probă poate fi procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare și nu declarația olografă a numitei I.. Pe de altă parte, s-a apreciat că este imposibil ca numita I. să fi putut observa pe timp de noapte că tractorul fără a avea luminile în funcțiune a ieșit de pe câmp, având în vedere că circula în spatele autoturismului condus de inculpat. Instanța a reținut că primii care au ajuns la locul accidentului au fost cei patru martori care au repus autoturismul pe roți și nu I. L..
În ceea ce privește expertiza tehnică auto efectuată de expert tehnic P. I., filele 194-221 dosar Vol.II., instanța nu a luat-o în considerare, având în vedere concluziile acesteia: ,,accidentarea gravă a numitei U. B. s-a produs datorită faptului că avea pusă centura de siguranță iar autoturismului îi lipsea airbagul pasager din dreapta față, deși din construcția l-a avut” apreciind că este absurd a considera că accidentul de circulație s-a produs doar din aceste cauze, și nu din alte cauze cum ar fi neadaptarea vitezei la condițiile de trafic, neatenția, nefolosirea în mod corect a luminilor de drum. În principal, acest expert își fundamentează concluziile pe mai multe supoziții pe care le formulează el însuși. Instanța a înlăturat acest raport de expertiză, în practica judiciară stabilindu-se că organele judiciare pot înlătura motivat o probă care nu se coroborează cu alte probe administrate.
În ceea ce privește solicitarea avocaților aleși ai inculpatului de a se dispune achitarea inculpatului existând o cauză de neimputabilitate și anume cazul fortuit, acestea nu pot fi reținute deoarece tractorul nu a ieșit brusc de pe vreun drum adiacent sau de pe câmp în fața autoturismului condus de către inculpat, ci a rulat în aceiași direcție de mers cu cea a inculpatului. Acest fapt nu poate fi catalogat drept un eveniment ce nu putea fi prevăzut, în accepțiunea art.47 vechiul cod penal( art.31 Noul c.penal). Neobservarea sau observarea în ultimul moment a unui tractor aflat în mers pe un drum public pe aceeași bandă de mers cu cea a inculpatului nu constituie o împrejurare care nu putea fi prevăzută.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a reținut că inculpatul P. B. Nicușor, în seara zilei de 06 10 2011, după lăsarea nopții, în timp ce se deplasa cu o viteză de 99 KM/H cu autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, în care se afla pe bancheta dreapta față numita U. B., pe DJ 792 C pe direcția Pîncota - Caporal A., datorită neatenției nu observă că în fața acestuia pe același sens de mers se deplasa tractorul agricol marca Ford condus de către M. V., și drept urmare intră în coliziune cu roata stânga spate a acestuia, iar în urma impactului au decedat numiții M. V. și U. B..
Inculpatul a încălcat prevederile art. 48 din OUG 195/2002, art. 49 alin. 4 lit. c din OUG 195/2002, art. 51 din OUG 195/2002 și art. 114 alin. 1 lit. b din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.
În drept, fapta inculpatului P. B. Nicușor care în seara zilei de 06.10. 2011 în timp ce se deplasa cu autoturismul Renault Clio pe DJ 792C pe direcția Pîncota - Caporal A. fără a respecta prevederile art.48 din OUG 195/2002, art.49 alin. 4 lit. c din O.U.G. nr.195/2002, art. 51 din O.U.G. nr.195/2002 și art.114 alin.1 lit. b din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195/2002, datorită neatenției intră în coliziune cu tractorul agricol marca Ford condus de către M. V., iar în urma impactului numiții M. V. și U. B. N. au suferit leziuni care au dus la decesul acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin.1, 2 și 5 Cod penal vechi, cu aplicarea art.5 din Noul cod penal.
Conform art. 5 din Noul cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.
Potrivit art. 192 alin. 1 Noul Cod penal, uciderea din culpă se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani iar potrivit art. 192 alin. 2 Noul Cod penal, uciderea din culpă se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar potrivit art. 192 alin. 3 Noul Cod penal, dacă prin fapta săvârșită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. 1 și 2 se majorează cu jumătate.
Conform art.178 alin 2 din C.pen vechi, uciderea din culpă se pedepsea cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar potrivit alin.5 al aceluiași articol dacă s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane la maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se poate adăuga un spor facultativ de 3 ani.
P. urmare, conform noului cod penal pedeapsa maximă la care instanța poate ajunge este de 10 ani și 6 luni, iar potrivit vechiului cod penal pedeapsa este de maxim 10 ani, în condițiile în care aplicarea sporului de 3 ani este facultativ.
P. urmare, întrucât în Codul penal vechi, pentru fapta reținută în sarcina inculpatului pedeapsa închisorii pe care instanța o poate aplica inculpatului este mai mică decât cea din noul cod, pentru inculpat legea penală mai favorabilă o constituie Codul penal vechi.
De altfel, instanța a apreciat că toate instituțiile de individualizare a pedepsei din vechiul cod penal sunt mai favorabile pentru inculpat.
La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal vechi, respectiv dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală,
Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, s-a prezentat la cererea organelor judiciare, atitudinea pe care a avut-o pe parcursul desfășurării procesului, dar și timpul scurs de la data producerii accidentului, instanța a considerat că nu se impune ca pedeapsa de 4 ani aplicată inculpatului să fie executată în regim de detenție, ci scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea efectivă de libertate, inculpatul putând să se îndrepte și să nu mai comită infracțiuni, fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate, pronunțarea condamnării constituind un avertisment pentru acesta.
Cu privire la această obligația impusa inculpatului de a nu conduce nici un vehicul, instanța a apreciat că aceasta se impune în sarcina inculpatului, având în vedere că a încălcat mai multe reguli de circulație pe drumurile publice, mai mult chiar, la ceva timp după producerea accidentului, inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice după ce a consumat alcool și a fost implicat într-un alt incident rutier, de acea dată el fiind sigura victimă, fiind sancționat contravențional pentru acest fapt. Astfel, instanța a constatat că inculpatul are o predispoziție la încălcarea regulilor de circulație și pentru a preveni implicarea inculpatului în alte incidente rutiere, impunându-se această obligație.
În cauză s-a constituit parte civilă Uncruț M. A., fiica victimei M. V. cu suma de 3.000 lei daune materiale și suma de 150.000 euro lei daune morale, fila 35 dosar vol.I.,Bocșai D. F., concubina victimei M. V. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 lei daune materiale și suma de 150.000 euro lei daune morale, prin cererea depusă la fila 36 dosar Vol.I. De asemenea, prin cererea depusă la fila 44 dosar Vol.I, s-au constituit părți civile J. C. D., mama victimei U. B. cu suma de 18.461, 43 lei daune materiale și suma de 3.000.000 lei daune morale, J. C. P., sora victimei U. B. cu suma de 1.000.000 lei daune morale și respectiv B. A., bunica victimei U. B. cu suma de 7.300 lei daune materiale reprezentând contravaloarea autoturismului avariat total de inculpat în producerea accidentului, și suma de 1.000.000. lei daune morale.
S. C. Județean de Urgență Timișoara, s-a constituit parte civilă cu suma 15.696,01 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare privind pe defuncta U. B. N., prin cererea depusă la fila 101 dosar u.p.
S. C. Județean de Urgență A. nu s-a constituit parte civilă în cauză, fila 22 dosar Vol.I.
Referitor la daunele materiale formulate de partea civilă J. C. D., din înscrisurile depuse la filele 49,50 dosar Vol.I, coroborat cu declarația martorului B. S., fila 120 dosar Vol.I, instanța a apreciat ca justificate pretențiile în sumă de 18.461,43 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu îngrijirea victimei în perioada spitalizării, în sumă de 2797,38 lei precum și cheltuielile cu înmormântarea acesteia, în sumă de 13.291 lei.
Cu privire la daunele materiale în cuantum de 7.300 lei cerute de partea civilă B. A., reprezentând contravaloarea autoturismului avariat total al cărei proprietar este, instanța nu a acordat această sumă, deoarece potrivit dispozițiilor legale, răspunderea civilă operează doar pentru bunurile aflate în afara autoturismului vinovat de producerea accidentului (art. 1 și 2 din Ordinul 5/2010).O persoană nu poate să dețină simultan calitatea de asigurată și de terță persoană indemnizată în baza aceleiași polițe de asigurare.
Referitor la pretențiile civile formulate de partea civilă Bocșai D. F., instanța a apreciat că acestea nu au fost justificate, din probele administrate respectiv declarațiile martorilor B. M. și Ț. P., filele 121, 122 dosar vol.I, neputându-se reține cheltuirea sumei de 3.000 lei reprezentând cheltuielile de înmormântare ale concubinului său M. V., martorii arătând că nu a fost înmormântat de familia acestei părți civile, ci de copii acestuia din altă căsătorie.
În privința părții civile Uncruț M. A., aceasta nu a dovedit că este fiica defunctului M. V., declarația notarială dată de Porcius C., mama acestei părți civile, prin care arată că tatăl numitei Uncruț M. este M. V. neavând valoare probatorie. Filiația unei persoane se stabilește conform dispozițiilor din codul civil, și nu pe baza unei declarații notariale, care nici măcar nu a fost dată de defunctul M. V. ,,prezumtivul,, tată al acesteia. De altfel, instanța a constatat că această declarație dată de Porcius C. este autentificată la data de 07.11.2011, deci ulterior decesului numitului M. V..
În ceea ce privește daunele morale solicitate de părțile civile, instanța a reținut că, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avut în vedere atât suferințele părților civile cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățirea fără just temei. Astfel, despăgubirile acordate pentru daunelor morale au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei.
Instanța a considerat că decesul numitei U. B. a produs în mod incontestabil suferințe psihice mamei, surorii și bunicii acesteia. Însă la cuantificarea acestei sume instanța a ținut seama de faptul că această persoană era majoră și se gospodărea singură.De asemenea, conform practicii judiciare constante, trebuie avută în vedere că suferința pricinuită de decesul prematur al unui membru de familie nu poate fi compensată prin nici o valoare materială, iar în speță, pierderea fiicei, surorii, nepoatei a avut loc la o vârstă la care acestea aveau speranța rezonabilă că le va fi alături( 26 de ani).
Decesul numitului Murau V. a produs suferințe psihice concubinei acestuia, partea civilă Bocșai D. F., însă la cuantificarea acestora instanța a reținut că aceasta nu a dovedit relații foarte strânse, constante și de durată cu victima M. V., de natură a justifica acordarea sumei de 150.000 euro.
Instanța a apreciat că decesul numitului M. V. nu a produs suferințe psihice părții civile Uncruț M. A., întrucât aceasta nu a dovedit că este fiica defunctului, chiar din altă căsătorie, mai mult aceasta avea familia sa și locuia în altă localitate, astfel că acțiunea acesteia este neîntemeiată.
Împotriva sentinței penale nr. 31/30.04.2014 pronunțată de J. I. în dosarul nr._ au declarat apeluri, în termen legal, inculpatul P. B. Nicușor, asiguratorul A. R. A. SA, părțile civile J. C. D., J. C. P., B. A., Uncruț M. A. și Boșcai D. F., criticând-o ca netemeinică.
În motivele de apel formulate de părțile civile J. C. D., J. C. P. și B. A. s-a solicitat admiterea apelului cu privire la soluționarea laturii civile, cu consecința modificării în parte a sentinței și admiterea în parte a acțiunii civile, respectiv admiterea în totalitate a constituirii de parte civilă și acordarea în totalitate a despăgubirilor materiale și a daunelor morale solicitate. De asemenea s-a solicitat admiterea acțiunii civile exercitată de partea civilă B. A. în privința despăgubirilor solicitate pentru prejudiciul material produs de inculpat prin avarierea totală a autoturismului aparținând părții vătămate. S-a arătat că, cuantumul despăgubirilor morale acordate de instanța de fond este în dezechilibru vădit cu prejudiciul efectiv suferit, în contextul limitării răspunderii asiguratorului la valoarea maximă a sumei asigurate pări9n polița RCA încheiate pentru răspunderea față de prejudiciile cauzate terților de 3.500.000 euro pentru vătămări corporale sau deces, precum și raportat la practica judiciară. Astfel, suma despăgubirilor solicitate prin acțiunea civilă n u excede limitei răspunderii civile a asiguratorului, despăgubirile fiind întemeiate, chiar dacă ele nu pot compensa suferința pricinuită prin pierderea prematură a numitei Ursut B. N..
În privința pretențiilor formulate cu titlu de prejudiciu produs prin avarierea autoturismului părții civile B. A. s-a arătat că, instanța de fond a încălcat dispozițiile privitoare la răspunderea pentru fapta proprie, prev. de art. 1349 și urm, art. 1357 și art. 1381 și urm Cod civil, deoarece prejudiciul a fost cauzat de inculpat, a cauzat un accident rutier exclusiv din culpa sa, autoturismul fiind avariat total, existând legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și urmarea produsă.
În motivele de apel formulate de asiguratorul . SA s-a solicitat diminuarea cuantumului despăgubirilor morale acordate părților civile. S-a arătat în acest sens, că despăgubirea pe care asiguratorul RCA o poate acorda nu urmează în totalitate dezdăunarea pe care persoana vinovată este obligată să o plătească în conformitate cu principiul reparației integrale a prejudiciului statuat de codul civil, nee4xistând obligație solidară între inculpat și asigurator. Spre deosebire de daunele materiale care pot fi cuantificate, cele morale se acordă prin apreciere, însă acestea trebuie să fie justificate, să fie în strânsă legătură cu evenimentul și să aibă exclusiv rolul de compensare a suferințelor prilejuite de eveniment, mai ales dacă este vorba despre victime prin ricoșeu. S-a arătat că în speța de față este vorba despre un prejudiciu adus personalității afective concretizat prin suferințele provocate de dispariția unei rude apropiate, urmare unui accident de circulație. Instanța de fond a acordat sumele cu titlu de daune morale exclusiv pe baza faptului că părțile civile aveau o legătură de rudenie cu victimele. Fără să fie dovedită prin nici un mijloc de probă legătura afectivă puternică, comunitatea de viață dintre acestea, sprijin reciproc, iar pe de altă parte părțile civile sunt majore, au viață proprie și nu locuiau împreună cu victimele.
S-a solicitat a se avea în vedere și împrejurările concrete ale producerii accidentului, respectiv că infracțiunea fost produsă din culpa inculpatului și nu cu intenție, însuși autorul accidentului a suferit vătămări corporale, iar persoana decedată U. B. a consimțit să fie transportată de inculpat, aceștia fiind prieteni, iar autoturismul era proprietatea bunicii victimei, suma cerută drept despăgubire pentru avarierea autoturismului fiind corect respinsă de instanță, fiind vorba despre o asigurare de răspundere civilă care exclude de la indemnizare autoturismul care a generat evenimentul rutier. Pe de altă parte, nu s-a putut stabili o dependență de natură fizică, morală, financiară între cei decedați și părțile civile, părțile civile J. C.- mama, J. C.- sora vitregă și bunica B. A. nu depindeau de defuncta Uncrut B., situația fiind similară și în cazul fiicei majore a defunctului M. V.- Uncrut M., care avea familia ei și locuia în altă localitate. Nu în ultimul rând s-a solicitat a se avea în vedere faptul că victima Uncrut B. nu a purtat centura de siguranță în momentul accidentului, fapt ce denotă că a ignorat regulile de circulație, cât și posibilitatea producerii unui accident, însă cu toate că nu a participat direct la producerea accidentului s-a supus unui risc majorat. În cazul victimei M. V. s-a arătat că situația este similară, acesta supunându-se la rândul său unui risc majorat, prin faptul că a circulat cu un vehicul nesemnalizat pe un drum public pe care îi era interzis să circule, dar cu toate acestea a încălcat regulile de circulație, invocându-se argumentul că nu ar fi existat un alt drum de acces. Pe de altă parte, prin gabaritul atipic și de mari dimensiuni a constituit un obstacol față de autoturismul care rula în spatele lui, putând fi observat abia în ultimul moment datorită nesemnalizării. S-a apreciat că raportat la conduita inculpatului care a generat accidentul, consecințele puteau fi diminuate în măsura în care victima Uncrut B. ar fi purtat centura de siguranță, iar tractorul condus de victima M. V. ar fi fost semnalizat cu lumini de poziție, astfel că se poate trage concluzia că ambele victime au avut partea lor de culpă în majorarea consecințelor accidentului.
În motivele de apel formulate de inculpatul P. B. Nicușor s-a solicitat achitarea pentru fapta incriminată de art. 178 al.1,2,5 C.p, întrucât inculpatul nu s-ar face vinovat de producerea accidentului rutier. În acest sens s-a arătat că tractorul condus de victima M. V. a apărut brusc în fața autoturismului condus de inculpat, astfel că acesta nu a fost în măsură să evite impactul cu vehiculul, reușind doar să vireze brusc stânga, însă cu toate acestea a acroșat partea din spate de tractorului, care nu era adaptat să circule pe drumurile publice. S-a susținut că în cazul în care tractorul era semnalizat corespunzător era cu neputință să nu fie observat la timp de către inculpat, acesta având posibilitatea de a-l evita. În privința probatoriului, s-a arătat că instanța a luat în considerare depoziția martorului C. M. care a recunoscut că i-a spus victimei M. să ducă tractorul la fermă și că acesta era iluminat corespunzător, însă a omis faptul că acesta a declarat și aspectul că „tractorul nu era abilitat pentru a funcționa pe drumurile publice”. În privința declarației martorei I. L., instanța a apreciat că este nerelevantă, cu toate că acest martor a fost de față la producerea accidentului și în declarația aflată la fila 141 dosar UP a relatat dinamica accidentului și rezultatul faptelor.
În motivele de apel ale părții civile Boșcai D. F. s-a solicitat modificarea hotărârii apelate în sensul admiterii constituirii de parte civilă, respectiv 3.000 lei despăgubiri materiale și majorarea cuantumului daunelor morale. S-a arătat că în mod neîntemeiat instanța de fond a înlăturat depozițiile martorilor Iencus G., Ninacs D. și P. G., cu motivația că aceștia au fost propuși ulterior și că mărturia acestora nu se coroborează cu nici o probă din dosar, acestea aspecte neavând n ici o relevanță, deoarece mărturiile trebuiau analizate în contextul general al relațiilor dintre părți, respectiv partea civilă și fostul concubin M. V.. S-a arătat că rezultă indubitabil din declarațiile martorilor că partea civilă a fost cea care a înmormântat defunctul, împreună cu fiica acestuia Uncrut M., au organizat priveghiul, parastasele, fapt cunoscut de toată comunitatea . în privința daunelor morale s-a arătat că acestea au fost în mod nejustificat diminuate și nu s-a ținut seama de faptul că partea civilă Boșcai D. a conviețuit cu victima M. V. o perioadă de 17 ani, timp în care au locuit și s-au gospodărit împreună și au crescut-o pe fiica victimei Uncrut M., care locuia cu ei în același imobil.
În motivele de apel formulate de partea civilă Uncrut M. A. s-a solicitat reanalizarea probatoriului administrat în cauză și admiterea constituirii de parte civilă, cu consecința obligării asiguratorului la plata sumei de 3.000 lei daune materiale și acordarea daunelor morale într-un cuantum care se acordă copiilor celor decedați, ținând seama și de poziția exprimată de asigurator care este de acord să achite pretențiile. S-a arătat că motivația instanței cu privire la faptul că decesul victimei M. V. nu a produs suferințe părții civile, întrucât aceasta nu a dovedit că este fiica defunctului este eronată, deoarece suferința produsă unei persoane prin decesul unei persoane apropiate nu poate avea legătură cu faptul că între cele două persoane ar exista sau nu legături de rudenie, că persoana rămasă în viață ar avea o familie proprie sau că ar locui în altă localitate. În cauză s-a dovedit împrejurarea că partea civilă Uncrut M. este fiica defunctului Murau V., chiar dacă actele de stare civilă nu reflectă acest lucru, deoarece fiica este rezultatul relației de concubinaj dintre decedat și mama sa Porcius C., născându-se ulterior despărțirii celor doi, iar în certificatul de naștere figurează numele soțului mamei la data nașterii. Și martorii audiați în cauză au relevat faptul că partea civilă Uncrut M. a fost crescută și educată de M. V., împreună cu mama sa vitregă Boșcai D., în casa căreia a locuit împreună cu aceștia și locuiește și în prezent.
Analizând apelurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate de părți și din oficiu conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este întemeiat în parte doar apelului declarat de B. A., în rest celelalte căi de atac fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță corespunde realității, fiind rezultatul analizării corecte și complete a probelor administrate în cauză, respectiv: rapoartele de expertiză auto, declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului, rapoartele medico-legale. Acestea contrazic apărarea inculpatului prin care se tinde la susținerea intervenirii unui fapt fortuit, respectiv conduita victimei M. V., apărare care nu este confirmată de nicio probă pertinentă, însăși declarația inculpatului care descrie conduita victimei U. B. anterior impactului ducând la concluzia unei lipse de atenție de partea acestuia (fila 157 verso, dosar UP).
J. I. a evaluat corect și legal conduitele celor doi participanți la trafic implicați în producerea accidentului rutier, respectiv a inculpatului P. B. Nicușor și victimei M. V.. În stabilirea corectă a antecedenței cauzale, trebuie avută în vedere, pe de o parte, teoria echivalenței condițiilor, iar, pe de altă parte, contribuția fiecăruia din participanți la producerea rezultatului. Potrivit teoriei echivalenței condițiilor, sunt considerate drept cauze ale rezultatului produs toate condițiile care l-au precedat, dacă fără ele rezultatul nu s-ar fi produs așa cum s-a produs în realitate. Sunt incluse în această categorie numai acele condiții care au fost condițiisine qua non pentru producerea rezultatului, iar pentru a stabili acest caracter al unei condiții, se folosește procedeul eliminării ipotetice a acesteia din antecedența rezultatului și, dacă se constată că fără ea rezultatul nu s-ar fi produs așa cum se înfățișează el concret, atunci respectiva condiție a fost una necesară și considerată drept cauză. Totuși, această teorie pune pe același plan toate condițiile, ignorând contribuția diferită a acestora la producerea rezultatului, nefăcând o distincție între cauză și condiții în producerea rezultatului precum și deosebirea dintre diferitele condiții, cu privire la rolul lor în procesul cauzal. De aceea, este necesară o analiză concretă a acțiunilor fiecărui participant în parte la producerea rezultatului, în caz contrar ajungându-se la soluții inadmisibile. În speță, raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expertul Gonczi A. a înlăturat ipoteza vehiculată de martora I. L., respectiv a concluzionat că tractorul nu avea cum să iasă în fața autoturismului condus de inculpat, în apropiere de locul coliziunii neexistând un spațiu de unde s-ar fi putut realiza o pătrundere pe drum a tractorului; că și în ipoteza în care autoturismul condus de inculpat rula cu luminile de întâlnire și luminile spate ale tractorului nu ar fi fost în funcțiune, exista posibilitatea ca tractorul să fie observat din cauza catadioptrului aflat între roata stângă spate și tirantul inferior stânga al acestuia de la circa 45 – 50 m; lipsa urmelor de frânare și/sau de deviere arată că manevra efectuată de inculpat nu a fost una de evitare de urgență și nu pare să fi avut loc nici frânarea intensă; că viteza de lovire a fost de 99 km/h ceea ce conduce la concluzia că nu s-a frânat ante-impact sau circula cu o viteză semnificativ peste această valoare și a frânat anhterior coliziunii, dar fără să imprime urme. Analizând ponderea fiecărei contribuții umane din nexul cauzal la producerea rezultatului, a legăturii concrete pe care contribuțiile au avut-o la producerea acestuia, prin folosirea criteriul sine qua non, izolându-se ipotetic fiecare contribuție, spre a se vedea dacă, în lipsa ei, rezultatul s-ar fi produs în același mod și în același proporții și de asemenea, de a examina și determina caracterul necesar sau înlesnitor al fiecăreia, și instanța de apel constată că aceasta conduce la culpa exclusivă a inculpatului. Astfel, se constată că acțiunea inculpatului reprezintă o condiție sine qua non, este o contribuție esențială, este cauza principală ce a generat rezultatul și fără de care acesta nu s-ar fi produs. Dacă acțiunea inculpatului ar fi exclusă din nexul cauzal, rezultatul nu s-ar fi produs așa cum s-a produs în realitate, nici măcar sub o altă formă și prin urmare, caracterul sine qua nonal acesteia. Mai mult, victima M. V. circula pe același sens de mers cu inculpatul, nu a făcut nicio manevră anormală, astfel că nu se poate susține că lipsa unui permis de conducere valid și încălcarea dispozițiilor legale privind înregistrarea tractorului ar fi cauze în producerea accidentului.
Încadrarea juridică dată faptei de J. I. respectă exigențele impuse de modul de interpretare al dispozițiilor art. 5 C.p. și decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, care a statuat, cu caracter definitiv și general obligatoriu, că dispozițiile art. 5 din codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Astfel, în mod corect s-a stabilit că norma penală mai favorabilă este cea prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 C.p. din 1968 în raport cu limitele de pedeapsă și modalitățile de executare a acesteia.
În ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de apel apreciază că J. I. a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet și judicios evaluate. Conform dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului în societate. Pedeapsa este o măsură de constrângere aplicată inculpatului în scopul reeducării lui și al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 5 C.p. este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C.pen., reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. În aplicarea dispozițiilor art. 72 C.pen, instanța de fond a efectuat o analiză și evaluare completă a circumstanțelor personale ale inculpatului, a condițiilor producerii faptei și consecințelor acesteia, aspecte însușite de instanța de control judiciar. Astfel, trebuie avut în vedere că fapta inculpatului a avut consecințe deosebit de grave, accidentul de circulație soldându-se cu decesul a două persoane tinere, ceea ce a provocat suferințe deosebite pentru familia acestora; că de și este o infracțiune din culpă, accidentul s-a datorat neatenției inculpatului și neadaptării vitezei la circulația pe timp de noapte, că deși inculpatul regretă evenimentul, acest regret este mai mult formal în condițiile în care nu-și asumă nicio vinovăție, nu conștientizează gravitatea conduitei și culpei sale. În ceea ce privește modalitatea de executare, în raport cu cuantumul pedepsei, dar și cu celelalte aspecte relevate cu ocazia individualizării pedepsei, instanța de apel constată că nu există posibilitatea suspendării condiționate a executării conform art. 81 C.p.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanța de apel constată că daunele materiale solicitate de partea civilă J. C. D. și acordate integral de prima instanță au fost pe deplin probate cu înscrisurile depuse în cauză (filele 49 - 50 vol 1 dosar judecătorie) și declarația martorului B. S., astfel că criticile asiguratorului sunt nefondate.
De asemenea, și cuantumul daunelor morale pentru părțile civile J. C. D., J. C. P., B. A. și Boșcai D. F. au fost temeinic și legal evaluate. Potrivit art. 1391 Cod civil: „(1) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.(2) Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.” Pe lângă considerentele expuse de J. I., mai trebuie avute în vedere câteva criterii relevate de practica judiciară: sumele stabilite cu titlu de prejudiciu moral trebuie să aibă strict efecte compensatorii, fără a se transforma în amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici în venituri nejustificate pentru persoanele vătămate; cuantumul daunelor morale nu este influențat de forma de vinovăție cu care s-a comis infracțiunea întrucât suferința pricinuită de moartea unei ființe dragi nu poate fluctua în funcție de modul cum a acționat subiectiv inculpatului, rezultatul fiind același, respectiv lipsa pentru totdeauna din familie a victimei; vârsta victimei, care determina pentru cei dragi speranțe mai mari sau mai reduse în ceea ce privește timpul petrecut împreună în viitor. Față de toate aceste aspecte, instanța de apel constată că nu se impune o modificare a cuantumului daunelor morale stabilite în cauză, relevant fiind și nivelul de trai al colectivității care influențează importanța nivelului sumelor stabilite. Pe de altă parte, susținerile asiguratorului că nu s-ar fi dovedit o relație de dependență între victima Uncruț B. și mama, sora, respectiv bunica sa, nu pot fi reținute în contextul în care legăturile afective între aceste categorii de rude sunt evidente. De asemenea, nu s-a probat cu certitudine că în cazul în care victima ar fi purtat centura de siguranță rezultatul ar fi fost altul, iar expertiza medico-legală a exclus posibilitatea ca decesul să se fi datorat lovirii victimei cu capul de asfalt după accidentul propriu-zis.
Referitor la cererea părții civile B. A. privind contravaloarea autoturismului distrus în accidentul provocat de inculpat, considerentele primei instanțe asupra răspunderii asiguratorului sunt temeinice, însă s-a omis faptul că nu exonerează răspunderea inculpatului. Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 4 din Legea nr. 136/1995: „Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel vehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, precum și dacă nu aparțineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului.” P. urmare, dispozițiile legale exclud obligația asiguratorului de răspundere civilă obligatorie de a plăti proprietarului autoturismului asigurat și implicat în accident despăgubirile aferente avarierii acestuia. Astfel, aceste daune urmează a fi suportate exclusiv de inculpat, a cărui răspundere funcționează în baza art. 1357 Cod civil. Potrivit art. 1357 din Noul Cod Civil: „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.” Astfel fiind, inculpatul va fi obligat la repararea prejudiciului constând în valoarea autoturismului. Se va avea în vedere că valoarea solicitată de partea civilă B. A. este cea cu care a achiziționat vehiculul și că deși prin utilizare a avut loc o depreciere a bunului, se poate menține suma întrucât este una în Ron și există și o depreciere a monedei naționale. Mai mult, inculpatul nu a formulat critici referitoare la valoarea solicitată.
P. apelul formulat de partea civilă Bocșai D. F. s-a criticat neacordarea sumei solicitate cu titlu de daune materiale, critici nefondate. În mod corect prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada că cheltuielile de înmormântare au fost suportate de aceasta. Sarcina probei sub aspectul menționat revenea părții civile, iar dintre martorii propuși de parte și audiați de instanță, martorii B. M. și Ț. P. au susținut că defunctul M. V. a fost înmormântat de copiii săi din altă căsătorie; martorii Iencuș G. și P. T. că înmormântarea a fost suportată de concubina Boșcai D. și de Uncruț M.; iar martora Ninacs D. că a fost suportată doar de Uncruț M. A.. Mai mult, cei din urmă martori nu au furnizat informații concrete privind cheltuielile efectuate, făcând doar niște estimări.
În ceea ce o privește pe partea civilă Uncruț M. A., într-adevăr filiația după tată se stabilește în modalitățile anume prevăzute de lege și nu prin simpla declarație a mamei. Pe de altă parte, legiuitorul nu a limitat acordarea daunelor morale doar la rudele defunctului, ci a prevăzut în mod expres că și „oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu”. Acest prejudiciu trebuie însă să decurgă dintr-o relație stabilă de afecțiune, de întrajutorare, raporturi asemănătoare celor care există între membrii unei familii. În speță, deși martorii susțin că partea civilă Uncruț M. A. a încercat o suferință psihică întrucât avea o relație foarte bună cu tatăl său, afirmațiile nu sunt completate cu elemente concrete în ceea ce privește această relație, iar partea civilă nu locuia cu victima, este căsătorie și are propria familie. Simpla afirmație a unor persoane că o alta a încercat un prejudiciu psihic nu este aptă a convinge instanța despre acest aspect, în contextul în care nu există nici măcar prezumția dată de legăturile de rudenie.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul P. B. NICUȘOR, asigurator A. R. A. SA, părțile civile J. C. D., J. C. P., UNCRUȚ M. A. și BOȘCAI D. F. împotriva sentinței penale nr. 31/30.04.2014 pronunțată de J. I. în dosar nr._ .
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul declarat de partea civilă B. A. împotriva aceleiași hotărâri judecătorești, care va fi desființată în parte și rejudecând, în temeiul art. 397 C.p.p. raportat la art. 1357 cod civil va fi obligat inculpatul să plătească părții civile B. A. suma de 7300 lei cu titlu de daune materiale, contravaloarea autoturismului.
Se vor menține în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 și alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul P. B. NICUȘOR, asigurator A. R. A. SA, părțile civile J. C. D., J. C. P., UNCRUȚ M. A. și BOȘCAI D. F. împotriva sentinței penale nr. 31/30.04.2014 pronunțată de J. I. în dosar nr._ .
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de partea civilă B. A. împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.
Desființează în parte sentința penală nr. 31/30.04.2014 pronunțată de J. I. și rejudecând:
În temeiul art. 397 C.p.p. raportat la art. 1357 Cod civil obligă inculpatul să plătească părții civile B. A. suma de 7300 lei cu titlu de daune materiale, contravaloarea autoturismului.
Menține în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul, asiguratorul și părțile civile J. C. D., J. C. P., Uncruț M. A. și Boșcai D. F. la plata a câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în apel, în rest cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia conform art. 275 alin. 3 C.p.p..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red.LB /1.10.2014
Tehnored A.J. /2 ex/1.10.2014
Prima instanță: Judec.I.-L. M.
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 861/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
