Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 740/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 740/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-09-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 740/A
Ședința publică de la 22 septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: D. V.
Judecător: F. I.
Grefier: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelurilor declarat de inculpatul J. T. C., partea civilă F. P., partea responsabilă civilmente . G. SA și partea responsabilă civilmente . împotriva sentinței penale nr. 1576/10.04.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratură la data de 18.09.2014 cerere formulată de către avocat E. M., apărător ales al părții responsabile civilmente, de apelare a cauzei după ora 12.00. La cerere a fost anexată împuternicire avocațială în original și delegație de substituire pentru avocat C. M. L.. De asemenea, la data de 19.09.2014 prin registratură a fost depusă de către asigurătorul . G. SA cerere de apelare a cauzei la ora 12.30.
Cauza a fost apelată la sfârșitul ședinței de judecată, iar la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsă inculpatul J. T. C., lipsă partea responsabilă civilmente . G. SA, pentru partea responsabilă civilmente . se prezintă avocat ales L. C. în substituirea avocat E. M., partea civilă F. P. prezent și asistat de apărător ales avocat R. M., cu împuternicire avocațială la dosar.
Avocat L. C. depune la dosar delegație de substituire nr._/SUBS/18.09.2014, arată că reprezentantul asigurătorului, c.j. I. V. G. este reținut la altă instanță și solicită amânarea pronunțării pentru a da posibilitatea asigurătorului de a depune la dosar concluzii scrise.
Instanța, în deliberarea asupra cererii de amânare a pronunțării formulată de asigurătorul . G. SA, constată că motivele de apel ale asigurătorului au fost detaliate în scris, astfel că respinge cererea de amânare a pronunțării.
Instanta întreabă părțile dacă mai au alte cereri de formulat.
Părțile prezente la dezbateri arată că nu mai au alte cereri.
Instanța acordă cuvântul pe apelurile formulat.
Avocat M. R., apărătorul ales al părții civile F. solicită admiterea apelului formulat, desființarea în parte a sentinței apelate în ceea ce privește latura civilă, cu privire la daunele morale și cheltuielile de judecată pe care le-a solicitat, iar în rejudecare admiterea în întregime a acțiunii civile, cu consecința obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și asigurător la plata tuturor daunelor morale solicitate și a cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu de avocat, conform facturii 111/01.04.2014, pe care o depune în original la dosar. În motivare arată că partea civilă încă mai suferă de pe urma accidentului, fiindu-i afectată atât viața profesională cât și viața personală. Prima instanță nu a luat în considerare suferințele părții civile, astfel că a apreciat cuantumul daunelor morale într-o manieră pur teoretică. Partea civilă se află la vârstă care necesită o întreținere personală, practicarea sportului nemaifiind posibilă datorită fracturii suferite. Mai mult, fiind chirurg, ceea ce necesită stat mult în picioare, desfășurarea activității profesionale îi este afectată.
Avocat L. C. pentru partea responsabilă civilmente . solicită, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr. pen. admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate, iar în rejudecare pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună diminuarea substanțială a nivelului daunelor morale acordate părții civile, și adaptarea acestora în funcție de criteriile de referință consacrate în jurisprudența națională.
Apărătorul părții civile, avocat R. M., având cuvântul pe apelurile inculpatului și a părților responsabile civilmente solicită respingerea acestora, motivat de faptul că aceștia abordează în mod steril problema daunelor morale.
Avocat L. C. pentru partea responsabilă civilmente ., având cuvântul pe apelurile inculpatului și a părții civile solicită respingerea acestora, iar cu privire la apelul formulat de asigurător lasă soluționarea la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelurilor formulate de către inculpat, de către partea civilă și de către partea responsabilă civilmente . ca nefondate, iar cu privire la apelul formulat de asigurător solicită respingerea acestuia, arătând că în contractul încheiat cu asigurătorul, există o clauză care prevede obligarea inculpatului în solidar cu asigurătorul la plata cheltuielilor de judecată.
C.
Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 1576/10.04.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._ s-a dispus, în baza art. 397 al.1 C.p.p. raportat la art. 19 C. pr. pen., art. 25 C. pr. pen. și art. 86 C.pr.pen cu aplicarea art.1357 C.civ. art. 1373 C.civ, art. 1382 C.civ și art. 1532 C.civ. admiterea în parte a acțiunii civile, formulată de partea civilă F. P. și obligarea inculpatului J. T. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., și acestă parte responsabilă civilmente în solidar cu asigurătorul s.c. A. R. – A. V. I. G. s.a., la plata către această parte civilă, a sumei de:
- 6.607 lei daune materiale și
- 40.000 lei daune morale
În baza art. 274 alin. 1, alin 3 C.proc.pen., a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . și acestă parte responsabilă civilmente în solidar cu asigurătorul s.c. A. R. – A. V. I. G. s.a., la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În baza art. 276 alin. 1, alin.2 și alin 4 C.proc.pen., a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . și acestă parte responsabilă civilmente în solidar cu asigurătorul s.c. A. R. – A. V. I. G. s.a., la plata către partea civilă F. P. a sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, J. Timișoara a reținut următoarele:
P. sentința penală nr. 3522/18.12.2013 pronunțată în dosarul nr._/325/2013 al Judecătoriei Timișoara, s-a dispus disjungerea acțiunii civile în temeiul art. 3201 alin. 5 C.pr.pen, având în vedere faptul că în cauză era necesară administrarea de probe cu privire la latura civilă a cauzei. P. sentința mai sus arătată s-a reținut vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul procesului penal, instanța de fond a reținut următoarele:
Sub aspectul laturii civile, partea vătămată a precizat că se constituirea de parte civilă și că solicită suma de 6.607 lei daune materiale și 1.000.000 lei daune morale.
Instanța de fond a reținut că în baza art. 1357 N.C.civ., orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Potrivit literaturii și practicii judiciare în materie, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: fapta ilicită, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Cu privire la fapta ilicită, așa cum s-a arătat pe parcursul considerentelor sentinței penale 3522/18.12.2013, aceasta a constat în cauzarea de vătămări corporale părții civile, care au necesitat pentru vindecare un număr total de 80 de zile de îngrijiri medicale.
Vinovăția inculpatului îmbracă forma culpei, urmarea imediată a constat în cauzarea unei vătămări părții civile, iar raportul de cauzalitate a fost dovedit în urma probatoriului administrat în cauză pe latură penală. Așadar, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite toate cele patru condiții.
Prejudiciul cauzat de fapta ilicită a inculpatului are două componente: o componentă materială și o componentă morală – ce constă în suferințele pricinuite părții civile ca urmare a vătămărilor suferite.
Cât privește solicitarea părții civile de obligare a inculpatului la plata de daune materiale în cuantum de 6.607 lei, din care 6000 lei contravaloarea consultațiilor medicale neefectuate în perioada de 3 luni în care nu s-a putut deplasa, instanța de fond a apreciat-o ca întemeiată.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a apreciat că partea vătămată a făcut dovada cu privire la acest prejudiciu. Când privește suma de 6000 lei, contravaloarea consultațiilor medicale neefectuate, instanța reține că potrivit art. 1532 C.civ, prejudiciul al cărui cuantum nu se poate stabili cu certitudine, se determină de instanța de judecată. Astfel, instanța a avut în vedere la stabilirea acestui prejudiciu chitanțele depuse de partea civilă la dosar din care reiese caracterul de continuitate al activității desfășurate la cabinetul privat cât și cuantumul acestor venituri pe o perioadă similară.
P. săvârșirea infracțiunii de către inculpat, partea civilă a suferit un prejudiciu moralconstând în suferințele cauzate de vătămarea fizică, de imposibilitatea de desfășurare a acelorași activități fizice, ca anterior accidentului.
Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană. Prejudiciul moral produs a lezat direct și nemijlocit integritatea psihică a părții civile.
Sub aspectul daunelor morale respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului în vederea asigurării unei reparații juste și echitabile a acestuia reprezintă o garanție a imperativului respectării dreptului persoanei la judecată în mod echitabil a cauzei sale de către o instanță care să hotărască atât cu privire la temeinicia acuzației penale cât și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.
În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de daune morale, instanța de fond a reținut că acestea sunt greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe un pretium dolores, ca o compensare a suferințelor părților civile.
Totuși, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi consecințele negative suferite pe plan psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele, măsura în care partea civilă a fost afectate emoțional, având în vedere și vârsta acesteia, ocupația precum și activitățile desfășurate anterior. P. urmare, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză ridicată de aproximare și subiectivism.
Despăgubirile ce reprezintă daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare, că pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, precum și toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori din alte probe administrate, Înalta Curte apreciind, totodată, că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, fiind aplicabil principiul reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
Referitor la acordarea daunelor morale, atât instanțele naționale, cât și C. Europeană a Drepturilor Omului nu operează criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.
Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța de fond a apreciat, în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, reținând și practica judiciară în domeniu, că suma solicitată de partea civilă cu titlul de daune morale este exagerată și astfel ar deturna, în opinia instanței, rațiunea răspunderii civile delictuale pentru daune morale de la scopul său, transformând-o într-o cale de îmbogățire fără justă cauză.
La aprecierea cuantumului daunelor morale instanța de fond a avut în vedere consecințele negative suferite pe plan psihic de partea civilă, importanța valorilor morale lezate și măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele, măsura în care partea civilă a fost afectate emoțional, având în vedere și vârsta acesteia.
În raport de cele mai sus reținute, prima instanță a apreciat că suma de 40.000 lei daune morale reprezintă o justă și echitabilă despăgubire pentru partea civilă, în ceea ce privește daunele morale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 397 al.1 C.p.p. raportat la art. 19 C. pr. pen., art. 25 C. pr. pen. și art. 86 C.pr.pen cu aplicarea art.1357 C.civ. art. 1373 C.civ, art. 1382 C.civ și art. 1532 C.civ. prima instanță a admisîn parte acțiunea civilă, formulată de partea civilă F. P. și a dispus obligarea inculpatului J. T. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente . și acestă parte responsabilă civilmente în solidar cu asigurătorul s.c. A. R. – A. V. I. G. s.a., la plata către această parte civilă, a sumei de 6.607 lei daune materiale și 40.000 lei daune morale.
Instanța de fond a obligat asigurătorul în limita contractului de asigurare, reținând că potrivit poliței de asigurare, suma asigurată, de 72.000 euro este stabilită pe eveniment și nu global(f251-252 dosar_/325/2013).
În baza art. 274 alin. 1, alin 3 C.proc.pen., prima instanță a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . și acestă parte responsabilă civilmente în solidar cu asigurătorul s.c. A. R. – A. V. I. G. s.a., la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.
De asemenea, în baza art. 276 alin. 1, alin.2 și alin 4 C.proc.pen., prima instanță a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . și acestă parte responsabilă civilmente în solidar cu asigurătorul s.c. A. R. – A. V. I. G. s.a., la plata către partea civilă F. P. a sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată către stat și către persoana prejudiciată, în speță partea civilă, la care a fost obligată partea responsabilă civilmente în solidar cu asigurătorul, instanța de fond a reținut că potrivit punctului II 3 lit.c din Condițiile privind asigurarea de răspundere civilă față de terți a persoanelor juridice, asigurătorul are aceste obligații contractuale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, inculpatul J. T. C., partea civilă F. P., partea responsabilă civilmente . G. SA și partea responsabilă civilmente ..
Apelurile sunt fondate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare (criticile formulate vor fi analizate punctual în motivarea deciziei):
P. constituirea de parte civilă (f. 48 – 51 dosar nr._/325/2013 al judecătoriei Timișoara, secția penală) numitul F. P. a solicitat ca inculpatul J. T. C. și partea responsabilă civilmente . să-i plătească următoarele sume de bani: 6.607 lei daune materiale (constând în 290 lei taxe IML Timișoara, 317 lei contravaloare orteză de genunchi și 6000 lei – contravaloare consultații medicale neefectuate în perioada de 3 luni în care nu s-a putut deplasa, și anume 19.06. – 24.09.2012); 1.000.000 lei daune morale; cheltuieli de judecată. Aceste solicitări au fost menținute (f. 22 – 24 dosarul nr._ ) și cu ocazia soluționării acțiunii civile disjunse din dosarul inițial.
I. Situația daunelor materiale.
Inculpatul – apelant J. T. C. contestă sumele de 317 lei și 6000 lei (f. 7 dosar apel) iar partea responsabilă civilmente . G. SA contestă suma de 6000 lei (f. 21 dosar apel).
Suma de 317 lei, reprezentând contravaloarea unei orteze, este dovedită cu factura și bonul de casă emise de . (f. 54 și 55 dosar nr._/325/2013 al judecătoriei Timișoara, secția penală).
Suma de 6000 lei, reprezentând beneficiul (câștigul din muncă la cabinetul particular al părții civile) nerealizat pentru un interval de 3 luni în care partea civilă nu a putut să presteze activitatea ca urmare a leziunilor cauzate de accident, este dovedită de analiza coroborată a înscrisurilor și declarațiilor de martori: calitatea de medic și existența cabinetului medical individual sunt probate cu certificatul de membru (f. 56) și certificatul de înregistrare (f. 58); frecvența consultațiilor lunare (aproximativ 20) este probată cu evidențele din registrul de consultații pentru perioada ianuarie – noiembrie 2012 (f. 59 – 82); suma medie pentru o consultație (100 lei) rezultă din chitanțele de plată ale serviciilor medicale prestate de partea civilă (f. 84 – 134); intervalul de timp (aproximativ 3 luni) în care partea civilă a fost lipsită de posibilitatea obținerii acestor venituri, urmare a accidentului suferit, este dovedit prin declarațiile martorilor Z. O. P. (f. 20) și B. N. (f. 21).
P. urmare, criticile formulate sub aceste aspecte sunt nefondate.
II. Situația daunelor morale.
Premisele stabilirii daunelor morale sunt următoarele: acestea au rolul de a compensa și nu de a dezdăuna întrucât o cuantificare exactă, matematică, a suferinței fizice și psihice nu poate fi realizată; evaluarea sumei ce urmează a fi acordată cu acest titlu implică o doză de subiectivism, de estimare, din partea organelor judiciare.
În speță C. are în vedere în principal următoarele împrejurări: numărul de zile de îngrijiri medicale stabilite până în prezent prin documentele medico – legale (80 zile – conform raportului de nouă expertiză medico – legală nr. 1990/16.08.2012 al IML Timișoara și avizului Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico – Legale din cadrul IML Timișoara – f. 22 și 23 d.u.p.), împrejurarea că tratamentul de recuperare a fost îndelungat (aspect de rezultă din scrisorile și referatele medicale depuse la dosarul de fond – f. 7 – 14); vârsta părții civile la data producerii accidentului (54 de ani); profesia părții civile (medic chirurg – activitatea acestuia implicând perioade îndelungate de stat în picioare, situație de natură să-i provoace suferințe fizice în contextul leziunilor provocate de accident). În raport de aceste elemente de fapt instanța de apel apreciază că suma de 40.000 lei stabilită cu titlu de daune morale de către prima instanță reprezintă o compensație echitabilă pentru suferințele fizice și psihice încercate de partea civilă, astfel încât nu se impune nici majorarea cuantumului daunelor morale (după cum a solicitat partea civilă – apelantă) și nici reducerea acestora (după cum au solicitat inculpatul și părțile responsabile civilmente).
III. Situația cheltuielilor de judecată pretinse de partea civilă - apelantă.
Avocatul părții civile a depus la dosarul de fond chitanța nr. 33/01.04.2014 (f. 25), în valoare de 2.480 lei, prin care face dovada plății de către partea civilă a onorariului avocațial. Cu toate acestea prima instanță a acordat cu acest titlu suma de doar 2000 lei fără a motiva în vreun fel de ce a dispus astfel (f. 47 alineatul 6).
Având în vedere că nu există nici un motiv pentru ca suma menționată în chitanță să nu fie acordată în totalitate C. va admite sub acest aspect apelul declarat de partea civilă.
IV. Problema răspunderii civile a societății de asigurare.
Societatea de asigurare nu contestă existența și valabilitatea contractului de asigurare facultativă de răspundere civilă (f. 20 alineatul 5 dosar apel), înscrisul constatator al convenției de asigurare fiind depus de altfel la dosarul de fond (f. 251 – 258).
C. apreciază că, în condițiile existenței și valabilității contractului de asigurare, răspunderea civilă a inculpatului (prepus) și a părții responsabile civilmente . (comitent – titular al contractului de asigurare) este subsidiară răspunderii asiguratorului, în sensul că partea civilă urmează să fie despăgubită de asigurator în limita sumei asigurate și numai pentru diferență se va angaja răspunderea inculpatului în solidar cu cea a părții responsabile civilmente ..
Din analiza clauzelor contractuale rezultă că, în principiu, asiguratorul răspunde civilmente în limita unui plafon de 72.000 euro, însă în privința daunelor morale generate de vătămări corporale (situația din speță) plafonul este limitat la 7200 euro (conform art. 3 lit. b din anexa 2 la contract – f. 254 dosar fond).
P. urmare asiguratorul va plăti integral suma de 6607 lei (daune materiale) însă în privința daunelor morale va plăti doar echivalentul în lei al sumei de 7200 euro (31.670 lei – sumă stabilită în raport de cursul BNR valabil la data pronunțării prezentei decizii – 4.4027 lei pentru un euro) diferența până la 40.000 lei (8.330 lei) urmând a fi plătită părții civile de către inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente ..
În privința cheltuielilor de judecată făcute de partea civilă, C. observă că asiguratorul și-a asumat obligația de dezdăunare și pentru acest tip de creanță. Astfel, potrivit art. 3 lit. c din anexa 2 la contract (f. 254 dosar fond) „asiguratorul acordă despăgubiri pentru…cheltuielile de judecată făcute de cel prejudiciat în scopul obligării asiguratului la plata despăgubirilor, dacă asiguratul a fost obligat prin hotărâre judecătorească la plata acestora”.
Această clauză nu face distincție după cum cheltuiala a fost făcută într-un proces civil sau într-un proces penal, spre deosebire de clauza imediat următoare (cea de la litera d, referitoare la cheltuielile de judecată făcute de asigurat - unde se specifică expres că aceste cheltuieli trebuie să fie făcute „în procesul civil”), de unde se trage concluzia că voința părților contractante a fost aceea ca asiguratorul să plătească despăgubiri și pentru cheltuielile de judecată făcute de partea civilă („cel prejudiciat”) indiferent că au fost făcute în procesul civil sau în procesul penal.
Este adevărat că la capitolul III (intitulat Excluderi) litera n teza a IV a din anexa 2 la contractul de asigurare (f. 254 dosar fond) se menționează că asiguratorul nu acordă despăgubiri pentru „cheltuieli de judecată în procesul penal” însă această clauză trebuie interpretată în sensul că se referă la cheltuielile făcute de asigurat în procesul penal și nu de către persoana prejudiciată. Dacă s-ar accepta teza contrară, cele două clauze (cea de la art. 3 lit. c și cea de la art. 5 lit. n teza a IV a) s-ar exclude reciproc.
C. apreciază însă că în privința cheltuielilor judiciare avansate de stat în procesul penal nu se poate angaja răspunderea civilă a asiguratorului în temeiul contractului menționat deoarece această răspundere este limitată, potrivit clauzelor contractuale, la despăgubirea terțelor persoane prejudiciate. P. urmare se impune înlăturarea obligației asiguratorului de plată a cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În concluzie, sub aspectele analizate în acest capitol, se impune admiterea atât a apelului asiguratorului (în privința plafonului daunelor morale și al înlăturării obligației acestuia de a plăti cheltuielile judiciare avansate de stat) cât și a apelurilor declarate de inculpat și partea responsabilă civilmente (în ce privește limitarea obligației acestora de dezdăunare a părții civile).
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelurile declarate de inculpatul J. T. C., partea civilă F. P., partea responsabilă civilmente . G. SA și partea responsabilă civilmente . împotriva sentinței penale nr. 1576/10.04.2014 pronunțată de J. Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ .
Va desființa integral sentința apelată și în rejudecare:
Va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă F. P., cu domiciliul în Timișoara, ./A, județul T..
Va obliga partea responsabilă civilmente . G. SA, cu sediul în București, Bulevardul C. I, nr. 31 – 33, să plătească părții civile F. P. următoarele sume de bani: 6607 lei daune materiale și 31.670 lei daune morale.
Va obliga inculpatul J. T. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente . să plătească părții civile F. P. suma de 8.330 lei daune morale.
Va respinge în rest acțiunea civilă ca nefondată.
În baza art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură penală va obliga inculpatul J. T. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente . să plătească statului suma de 1200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în primă instanță.
Va obliga partea responsabilă civilmente . G. SA să plătească părții civile F. P. suma de 2.480 lei cheltuieli de judecată în prima instanță (onorariul avocațial).
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelurile declarate de inculpatul J. T. C., partea civilă F. P., partea responsabilă civilmente . G. SA și partea responsabilă civilmente . împotriva sentinței penale nr. 1576/10.04.2014 pronunțată de J. Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ .
Desființează integral sentința apelată și în rejudecare:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă F. P., cu domiciliul în Timișoara, ./A, județul T..
Obligă partea responsabilă civilmente . G. SA, cu sediul în București, Bulevardul C. I, nr. 31 – 33, să plătească părții civile F. P. următoarele sume de bani: 6607 lei daune materiale și 31.670 lei daune morale.
Obligă inculpatul J. T. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente . să plătească părții civile F. P. suma de 8.330 lei daune morale.
Respinge în rest acțiunea civilă ca nefondată.
În baza art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură penală obligă inculpatul J. T. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente . să plătească statului suma de 1200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în primă instanță.
Obligă partea responsabilă civilmente . G. SA să plătească părții civile F. P. suma de 2.480 lei cheltuieli de judecată în prima instanță (onorariul avocațial).
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.09.2014.
Președinte Judecător
D. V. F. I.
Grefier
A. S.
Red. F.I.
Tehnored. A.S./29.09.2014/2ex
Prima instanța: N. B.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 687/2014. Curtea... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 177/2014. Curtea de... → |
|---|
