Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr. 11/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 11/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-01-2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:047._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ operator 2711
ÎNCHEIEREA PENALĂ nr. 11/CO
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2016
Completul compus din:
Președinte: F. M. C. FLORENȚA
Grefier: I. M. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror L. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației formulate de inculpatul I. P. N. împotriva încheierii penale din data de 13.01.2016 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul contestator I. P. N., aflat sub control judiciar și asistat de apărătorul ales, avocat M. G. din cadrul Baroului A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar, prin registratura instanței, la data de 20.01.2016, o cerere de apelare a cauzei după orele 12:00, formulată de apărătorul ales al inculpatului contestator, avocat M. G., întrucât are de susținut o altă cauză pe rolul Tribunalului A. la orele 09:00, și motivele contestației formulate de inculpatul contestator prin apărător ales, avocat M. R. din cadrul Baroului A..
Apărătorul ales pentru inculpatul contestator I. P. N., avocat M. G. depune la dosar împuternicirea avocațială . nr._ din 19.01.2016, memoriul cuprinzând motivele contestației, precum și o hotărâre judecătorească privind o chestiune similară, decizia penală nr. 272/P/C din 20.11.2015 a Curții de Apel C., în susținerea motivelor, care are legătură cu obiectul cauzei.
Nemaifiind alte cereri prealabile formulate și nici alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul în susținerea contestației formulate.
Apărătorul ales pentru inculpatul contestator I. P. N., avocat M. G. învederează instanței că, așa cum rezultă din motivarea încheierii prin care s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpatul I. P. N., nu s-a ținut seama de conținutul actelor de cercetare judecătorească la data pronunțării încheierii și din care rezultă o schimbare fundamentală a situației de fapt care a stat inițial la baza menținerii controlului judiciar. A precizat, așadar, că la termenul anterior în fața Tribunalului T. au fost audiate două persoane care au furnizat probe directe, inculpatul P. A. și respectiv martorul denunțător D. C., astfel încât, din aceste declarații rezultă neîndeplinirea, la acest moment, a condiției obligatorii privind existența unor probe. Inculpatul P. A. a arătat că nu a discutat niciodată cu inculpatul I. P. N. și nu i-a remis acestuia nicio sumă de bani, iar martorul D. C. a declarat că inculpatul I. nu a avut cunoștință de activitățile inculpatului P.. Toate acestea sunt elemente esențiale care determină o schimbare în condiția prealabilă privind existența unor probe din care să rezulte că inculpatul I. P. N. ar fi săvârșit vreo infracțiune, absolut necesară pentru a fi menținută măsura preventivă a controlului judiciar. De asemenea, pentru a fi menținută, ar trebui ca măsura preventivă să fie necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a împiedica sustragerea inculpatului sau prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta, ori tot materialul probator folosit este rezultatul denunțului și al activității denunțătorului în calitate de colaborator. Rezultă, astfel, că în aceste condiții, o asemenea măsură nu mai este necesară, inculpatul nu are cum să mai pericliteze buna desfășurare a procesului penal, toate probele se află deja la dosar și nu mai pot fi schimbate; mai mult, măsura preventivă nu mai poate fi menținută formal în sensul că subzistă suspiciunea și probele, în condițiile înc are au intervenit elemente de fapt noi.
Concluzionând, apărătorul ales pentru inculpatul contestator I. P. N., avocat M. G. solicită, în principal, admiterea contestației formulate, desființarea încheierii primei instanțe și, în rejudecare, să nu se mai mențină măsura controlului judiciar raportat la criteriul de gravitate și la toate împrejurările ce privesc persoana inculpatului, iar în subsidiar, admiterea contestației formulate, desființarea încheierii atacate și, în rejudecare, încetarea a două obligații cu caracter facultativ și anume cea prev. de art. 215 alin. 2 lit. a C.p.p., părăsirea teritoriului țării, întrucât în mod evident nu mai este necesară, și respectiv cea prev. de art. 215 alin. 2 lit. e C.p.p., având în vedere că trebuie să existe o motivare specială în acest sens, interdicție neputând fi menținută cu încălcarea condițiilor imperative ce le prevede acest text de lege. Precizează, așadar, că activitatea inculpatului I. P. N., de președinte al Consiliului Județean A., nu se încadrează în niciuna din textele de lege, nu este și nu poate fi considerată o profesie, nici nu poate fi inclusă în sintagma - desfășurarea activității de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii. În textul legal se prevede că pot fi interzise doar exercitarea unei profesii, meserii, activități, ori funcția de președinte al consiliului județean nu se încadrează în niciuna dintre cele trei categorii menționate, dimpotrivă, ea este o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, este o funcție eligibilă, deci nu poate forma obiectul unei asemenea restricții, pentru că astfel se încalcă principiul prezumției de nevinovăție. Menționează apărătorul inculpatului contestator că a invocat o practică judiciară recentă în acest sens, pe care a depus-o la dosar, și care privește pe președintele Consiliului Județean C., prin care s-a admis o contestație similară, dispunându-se încetarea acestei interdicții.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulate și menținerea măsurii controlului judiciar față de inculpatul contestator, întrucât temeiurile care au stat la baza luării și menținerii acestei măsuri subzistă în continuare; nu trebuie confundat pericolul social cu pericolul concret al faptei inculpatului. Referitor la calitatea persoanei, subzistă impactul raportat la funcția deținută; faptul că inculpatul a deținut o funcție electiv eligibilă conduce la ideea că este cu atât mai evident că ar avea posibilitatea de a îngreuna desfășurarea procesului penal, cu atât mai mult cu cât trebuie respectată încrederea în persoanele ce l-au desemnat în funcția deținută, iar inculpatul trebuia să-și exercite atribuțiile conform dispozițiilor legale. Raportat și la modul în care inculpatul a încercat să evite descoperirea faptelor sale și să-și formuleze diferite apărări, consideră că se impune respingerea contestației formulate.
Inculpatul contestator I. P. N., având ultimul cuvânt, arată că susține concluziile apărătorului său și subliniază că nu a săvârșit nicio faptă penală. Precizează că nu este pusă sub îndoială valabilitatea contractului, nu există niciun prejudiciu, nu el a semnat niciunul din acele acte, nu el a numit comisia, ci D., nici răspunsurile la clarificări nu au fost semnate de el, inculpatul a semnat doar la final acest contract. Referitor la susținerea că nu a dat declarație în cauză, menționează că în faza de urmărire penală procurorul a refuzat să-i pună la dispoziție materialul probator, abia la termenul trecut a primit accesul la propriile convorbiri telefonice, astfel că, pentru a da o declarație corectă, trebuie să parcurgă mai întâi materialul probator din dosar.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 13.01.2016 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 15, în baza art. 242 C.p.p., rap. la art. 215 C.p.p., a fost respinsă cererea de revocare a controlului judiciar formulată de inculpatul I. P. N., prin apărători aleși, ca nefondată.
În baza art. 242 C.p.p., art. 215 al. 9 C.p.p., rap. la art. 215 al. 8 C.p.p., a fost respinsă cererea de modificare a măsurii controlului judiciar a inculpatului I. P. N. în sensul de înlăturare a obligației de a nu exercita profesia, meseria sau de a nu desfășura activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta, precum și a obligației de a nu depăși limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar în fața căruia se află cauza.
În baza art. 348 C.p.p. al. 2, raportat la art. 208 C.p.p., a fost menținută măsura controlului judiciar a inculpatului I. P. N., dispusă prin încheierea din 06.10.2015 a Tribunalului T., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege, respectiv data de 12.03.2016, în condițiile art. 208 al. 4 C.p.p.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a prorogat punerea în discuție a cererii formulate de către inculpatului I. P. N., domnul M. R., prin care a solicitat să se efectueze transcrierea suporților optici depuși la dosarul cauzei; să se depună la dosar în integralitate, SMS-urile primite și trimise de pe postul telefonic al inculpatului în perioada pentru care D. a avut mandat de interceptare a acestui post telefonic; să se depună la dosarul cauzei listingul cu numerele de telefon de pe care inculpatul I. P. N. a fost apelat în perioada pentru care D. a avut mandat de interceptare a postului telefonic.
În baza art. 267 C.p., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea inculpatului I. P. N., formulată prin apărătorul substituent D. T., ca instanța să sesizeze P. de pe lângă Judecătoria A., pentru săvârșirea de către martorul D. C. I. a infracțiunii prevăzute de art. 267 C.p.
S-a fixat termen de judecată la data de 26.01.2016, ora 09:30, sala 168, pentru când s-a dispus citarea martorilor: R. G. M., P. D. O., O. M. I., L. S. D., P. M. și O. D., inculpații I. P. N., P. A. M. și N. A. având termen în cunoștință.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 79/P/2015 din data de 13.08.2015 întocmit de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - S. T. Timișoara, înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 13.08.2015 sub număr unic de dosar_ 15, au fost trimiși în judecată inculpații:
- I. P. N. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 al. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
- N. A., pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 al. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
- P. A. M., pentru comiterea a două infracțiuni de cumpărare de influență în concurs formal, prevăzute de art. 292 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rep., cu aplicarea art. 38 alin. 2 din C.pen. (două infracțiuni).
S-a apreciat că inculpatul I. P. N. – președinte al Consiliului Județean A., care în cursul anului 2012 a acceptat promisiunea remiterii de către inculpatul P. A. a sumei totale de 40.000 euro și a primit efectiv prin intermediul martorului D. C. sumele de 35.000 lei în data de 22 iulie 2015 și 10.000 euro în data de 24 iulie 2015, în nume personal, în scopul determinării unor funcționari asupra cărora își exercita autoritatea funcției în cadrul C.J. A., în vederea satisfacerii intereselor S.C.„Medicare Technics” S.A. în a câștiga contractul nr. 123/2014 încheiat între C.J. A. și Asocierea S.C.„AGER LEASING IFN”S.A. - S.C.„Medicare Technics”S.A., având reprezentarea faptului că, în acest fel, viciază procedurile legale ce reglementează achizițiile publice.
Față de inculpatul I. P. N., prin ordonanța din data de 24.07.2015, s-a dispus reținerea acestuia pe o durată de 24 ore, începând cu data de 24 iulie 2015 ora 21.30, până la data de 25 iulie 2015, ora 21.30.
Prin încheierea cu nr. 147/DL, Tribunalul T. – Secția Penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului I. P. N., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25 iulie 2015 și până la data de 23 august 2015 inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 59/UP din 25.07.2015.Contestația formulată de inculpat împotriva acestei încheieri a fost respinsă prin încheierea nr. 106/DL/CO din data de 28 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția Penală.
Prin încheierea din 17.08.2015, JCP de la Tribunalul T. – Secția Penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului I. P. N., pe o perioadă de 30 zile, până la data de 15 septembrie 2015, iar contestația formulată de inculpat împotriva acestei încheieri a fost admisă prin încheierea nr. 83/CP/CO din data de 21 august 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția Penală, dispunându-se înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 21.08.2015, până la data de 19.09.2015, inclusiv.
Prin încheierea din 10.09.2015, JCP de la Tribunalul T. – Secția Penală a menținut arestul la domiciliu al inculpatului I. P. N., pe o perioadă de 30 zile, până la data de 09.10.2015, iar contestația formulată de inculpat împotriva acestei încheieri a fost respinsă prin decizia penală nr. 96/CP/CO din data de 15.09.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Prin încheierea din 06.10.2015, JCP de la Tribunalul T. – Secția Penală a înlocuit arestul la domiciliu al inculpatului I. P. N. cu măsura controlului judiciar, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege, respectiv data de 04.12.2015.
În baza art. 215 al. 1, 2 C.p.p., pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatului I. PetruNicolae i s-au impus următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea acestuia de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În baza art. 215 al. 2 C.p.p., pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatului i s-au impus următoarele obligații:
a) să nu părăsească localitatea de domiciliu faptic din V., jud. A., decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;
d) să nu se apropie și să nu comunice direct sau indirect, pe nicio cale cu alți participanți la comiterea infracțiunii, respectiv coinculpații N. A. și P. A. M., precum și cu martorii din dosar D. C. I., R. Gheorgina M., P. D. O., H. C., L. N., N. Ș. F. și T. B. D..
e) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta;
j) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.
În baza art. 215 al. 3, 7 C.p.p., i s-a atras atenția inculpatului I. P. N. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive, supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor urmând a se realiza de către IPJ A..
În temeiul art. 242 C.p.p., a fost respinsă cererea de revocare a arestului la domiciliu formulată de către inculpatul I. P. N. prin apărătorii aleși.
În urma contestației formulate de inculpat, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.p.p., prin încheierea penală nr. 113/CO/CP/CC din data de 09.10.2015, Curtea de Apel Timișoara a desființat în parte încheierea contestată, numai sub aspectul obligației prevăzute de art. 215 alin. 2 lit. a C.p.p. și rejudecând în aceste limite, în baza art. 215 alin. 2 lit. a C.p.p. a impus inculpatului I. N. P., pe timpul controlului judiciar, să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar în fața căruia se află cauza. A menținut celelalte dispoziții contestate.
La înlocuirea arestului la domiciliu cu controlul judiciar față de inculpatul I. P. N., JCP de la Tribunalul T. a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 218 C.p.p., rap. la art. 223 al. 2 C.p.p., respectiv există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare, însă, având în vedere că odată cu timpul petrecut în detenție preventivă, respectiv arest preventiv și arest la domiciliu, gradul de pericol pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică a descrescut, astfel că odată cu trecerea timpului motivele avute în vedere inițial nu au mai fost suficiente pentru menținerea acestuia în stare de arest. Pe de altă parte, Curtea de Apel a apreciat că obligația de a nu părăsi localitatea de domiciliu impusă de instanța de fond este una exagerat de restrictivă, astfel că libertatea de mișcare a inculpatului I. P. N. a fost extinsă la limita teritorială a României.
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul T. la data de 23 noiembrie 2015, în dosarul nr._ 15, în baza art. 242 C.p.p., rap. la art. 215 C.p.p., a fost respinsă cererea de revocare a controlului judiciar formulată de inculpatul I. P. N., prin apărători aleși, ca nefondată.
În baza art. 242 C.p.p., art. 215 al. 9 C.p.p., a fost respinsă cererea de modificare a măsurii controlului judiciar a inculpatului I. P. N. în sensul de înlăturare a obligației de a nu exercita profesia, meseria sau de a nu desfășura activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
În baza art. 348 C.p.p. al. 2, raportat la art. 208 C.p.p., a fost menținută măsura controlului judiciar a inculpatului I. P. N., iar contestația formulată de inculpat împotriva acestei încheieri a fost respinsă prin d.p. nr. 221 din data de 27.11.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Potrivit dispozițiilor art. 208 al. 5 C.p.p., în tot cursul judecății, instanța verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.
Examinând dosarul de urmărire penală, instanța de fond a constatat că, în prezenta cauză, nu se poate tăgădui legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispuse față de inculpat, această măsură fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestuia în prezenta cauză.
În acest sens, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale (procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele - verbale de redare a măsurilor de supraveghere tehnică, declarația martorului denunțător D. C. I., ale martorilor R. G. M., P. D. O., H. C., O. M. I., T. B. D., L. S. D., M. V. A., declarațiile inculpaților N. A. și P. A. M., înscrisuri etc.), dar și al judecății (declarația inculpatului P. A. M. și a martorului D. C. I.), s-a apreciat că în privința inculpatului subzistă suficiente probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că acesta a desfășurat activități de corupție – trafic de influență, inculpatul având la vremea respectivă funcția de președinte al consiliului județean, probe care să convingă un observator independent că persoana în cauză este posibil să fii comis acele fapte.
Ca atare, instanța de fond a considerat că temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive nu s-au schimbat, impunând în continuare menținerea controlului judiciar față de inculpatul I. P. N., cu atât mai mult cu cât, raportat la natura faptei comise, la gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, la modul și circumstanțele în care fapta a fost comisă, la persoana acestuia, la consecințele produse (funcția importantă pe care o deținea inculpatul la momentul comiterii presupusei fapte – președinte de consiliu județean; valoarea mare a contractului de achiziție publică, finanțat în leasing, în legătură cu care există suspiciuni de fraudare – aproximativ 1.600.000 euro; valoarea sumei în raport de care se presupune că inculpatul a acceptat promisiunea remiterii – 40.000 euro și a sumei presupus remisă – 20.000 euro; compromiterea întregului aparat administrativ din cadrul consiliului județean care era implicat în gestionarea contractelor de achiziții publice ) s-a observat faptul că menținerea măsurii preventive este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul concret al faptei inculpatului, însă nici nu pot fi ignorate de către judecător atunci când se analizează dacă lăsarea în libertate a unui inculpat prezintă pericol concret pentru ordinea publică, circumstanțele reale în care a fost comisă infracțiunea, natura și gravitatea acesteia, așa cum au fost ele menționate mai sus, aspecte care în speță conturează un pericol social ridicat și justifică privarea relativă de libertate în sensul controlul judiciar în cazul inculpatului I. P. N..
În speță, timpul efectiv scurs de la momentul luării controlului judiciar, de cca. 3 luni, nu este de natură a atenua în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice judecarea inculpatului în stare de libertate totală pentru fapta care ar fi comis-o și pentru care acesta este trimis în judecată, instanța reținând că în speță există încă acel interes real al societății în sensul menținerii unei îngrădiri de libertate a celor inculpatului, în acest moment procesual.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că acest interval de timp nu are nici caracter nerezonabil față de complexitatea și particularitățile concrete ale cauzei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 348 al. 2 C.p.p., raportat la art. 208 C.p.p., instanța de fond a menținut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpat, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată din nou înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege.
Instanța nu a considerat că s-ar putea dispune lăsarea în libertate a inculpatului fără nicio măsură preventivă, astfel cum a solicitat inculpatul în apărare, întrucât anumite riscuri subzistă, iar acestea se deduc, așa cum s-a mai arătat, din gravitatea faptei, impactul crescut creat prin săvârșirea ei in rândul opiniei publice și necesității de a asigura desfășurarea în bune condiții a procesului penal, cauza aflându-se la acel moment în faza judecații, a fost audiat un coinculpat și martorul denunțător, inculpatul I. P. N. nedând niciun fel de declarații, uzitând de dreptul la tăcere, astfel că nu se poate reține că ar fi încetat temeiurile sau că ar fi apărut împrejurări noi, măsura fiind luată cu respectarea prevederilor legale, argumente ce justifică respingerea cererii de revocare a controlului judiciar formulată de inculpatul I. P. N., prin apărător ales, ca nefondată, în temeiul art. 242 C.p.p., rap. la art. 215 C.p.p.
Tot astfel, în baza art. 242 C.p.p., art. 215 al. 9 C.p.p., rap. la art. 215 al. 8 C.p.p., instanța de fond a respins și cererea de modificare a măsurii controlului judiciar a inculpatului I. P. N. în sensul de înlăturare a obligației de a nu exercita profesia, meseria sau de a nu desfășura activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta, tocmai în considerarea funcției deținute la momentul când se presupune că ar fi săvârșit fapta, astfel încât permisiunea exercitării în continuare a acestei funcții, în condițiile în care inculpatul este trimis în judecată pentru o presupusă faptă ce implică un comportament incorect din partea acestuia și constrângerea sau cooptarea funcționarilor din subordine să îndeplinească acte contrare atribuțiilor de serviciu, nu ar face altceva decât să perpetueze o stare de suspiciune, neîncredere în instituția pe care o reprezenta inculpatul (președinte de consiliu județean), o formă de intimidare a martorilor care fac parte din aparatul consiliului județean și un risc de reluare a unor practici administrative ilegale. Tot astfel, instanța a respins și solicitarea de înlăturare a obligației de a nu depăși limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar în fața căruia se află cauza, pentru a fi asigurată prezența inculpatului la proces.
În temeiul art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a prorogat punerea în discuție a cererii formulate de către inculpatului I. P. N., domnul M. R., prin care a solicitat să se efectueze transcrierea suporților optici depuși la dosarul cauzei; să se depună la dosar în integralitate, SMS-urile primite și trimise de pe postul telefonic al inculpatului în perioada pentru care D. a avut mandat de interceptare a acestui post telefonic; să se depună la dosarul cauzei listingul cu numerele de telefon de pe care inculpatul I. P. N. a fost apelat în perioada pentru care D. a avut mandat de interceptare a postului telefonic, la următorul termen de judecată, la solicitarea aceluiași apărător.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului I. P. N., prin apărătorul substituent D. T., în baza art. 267 C.p., ca instanța sau procurorul să sesizeze Parchetului de pe lângă Judecătoria A., având în vedere că din depoziția martorului reiese că acesta a luat la cunoștință despre comiterea infracțiunilor în anul 2014, însă a sesizat parchetul în anul 2015, săvârșind infracțiunea de omisiunea sesizării, numitul D. C. I., în calitatea de funcționar public, având obligația de a sesiza de îndată organele de cercetare penală despre comiterea unei infracțiuni, instanța de fond a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, instanței sau parchetului nerevenindu-le nicio obligație în acest sens, în temeiul art. 267 C.p. Sesizarea pentru săvârșirea unei infracțiuni o poate face orice persoană, inclusiv inculpatul I. P. N. poate formula un denunț cu privire la cele sesizate organului competent. Instanța de judecată are obligația de a constata săvârșirea infracțiunilor de audiență, în temeiul art. 360 C.p.p., ceea ce nu s-a impus în cazul de față.
S-a amânat judecata și s-a fixat termen la data de 26.01.2016, ora 09:30, sala 168, pentru când s-a dispus citarea martorilor: R. G. M., P. D. O., O. M. I., L. S. D., P. M. și O. D., inculpații I. P. N., P. A. M. și N. A. având termen în cunoștință.
Împotriva încheierii penale din data de 13.01.2016 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 15, a formulat contestație inculpatul I. P. N., înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 15.01.2016 sub nr._ .
În motivarea contestației formulate, inculpatul I. P. N. prin apărător M. R., a solicitat desființarea încheierii atacate și revocarea măsurii controlului judiciar în sensul judecării sale în stare de libertate, ca urmare a ultimelor probe administrate în cadrul procesului, raportat la ansamblul probator din dosar și din care rezultă că subzistă tot mai puțin suspiciunea că inculpatul a participat la săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, iar în subsidiar, desființarea soluțiilor de menținere a condițiilor impuse prin încheierea din 06.10.2015, respectiv cele prevăzute la art. 215 lit. d, e și j C.p.p., raportat la practica judiciară existentă la nivelul Curții de Apel Timișoara.
În motivarea contestației formulate, inculpatul I. P. N. prin apărător M. G., a solicitat, în principal, desființarea încheierii atacate ca fiind nelegală și netemeinică și, rejudecând, revocarea măsurii controlului judiciar, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii preventive și, totodată, nu au apărut temeiuri noi care să justifice o astfel de măsură, iar în subsidiar, în temeiul art. 215 alin. 9 C.p.p. rap. la art. 215 alin. 8 C.p.p., încetarea obligației prev. de art. 215 alin. 2 lit. e C.p.p., respectiv de a nu exercita profesia, meseria sau de a nu desfășura activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
Examinând încheierea contestată, Curtea de apel constată următoarele:
Potrivit art. 202 alin. 1 C.pr.pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”
Potrivit alin. 3 al art. 202 C.pr.pen., „orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
Examinarea probatoriilor administrate până în prezent în cauză reliefează suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de care este acuzat, fiind de netăgăduit existența unor fapte sau informații în măsură să convingă un observator obiectiv și neutru că persoana în cauză a putut comite infracțiunea pentru care este trimis în judecată, respectiv trafic de influență, prev. de art. 291 al. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Probele colectate de organul de urmărire penală sunt la nivelul reținerii unei suspiciuni rezonabile în sensul posibilității convingerii unui observator obiectiv și imparțial că persoanele vizate ar fi săvârșit infracțiunea indicată (elocvente sunt hotărârile pronunțate de CEDO în cauza Gujinski vs. Rusia, în cauza Jecuis vs. Lituania și în cauza Durmus vs. Turcia).
Aspectele invocate de inculpatul I. P. N. cu privire la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, ca și criticile probatoriului subsumate invocatei acțiuni de provocare din partea denunțătorului nu pot face obiectul analizei în prezenta procedură, ținând de fondul cauzei.
În această privință, instanța reține că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Brogan și Murray contra Marea Britanie, faptele care au dat naștere suspiciunii rezonabile privind săvârșirea infracțiunilor nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație, termenul de „suspiciune rezonabilă” presupunând existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune.
Susținerile inculpatului în sensul că declarațiile inculpatului P. A. și ale martorului D. C. de la ultimul termen de judecată schimbă fundamental situația de fapt avută în vedere la luarea măsurii preventive, întrucât în fața instanței inculpatul P. arată că nu a discutat cu inculpatul I. P. N. și nu i-a remis sumele de bani, iar martorul D. a declarat în fața instanței că inculpatul I. nu a cunoscut activitățile inculpatului P., nu sunt de natură a înlătura valoarea probatorie a materialului administrat până la acest moment care, în continuare, susține suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de care este acuzat. Aprecierea și interpretarea coroborată a probelor, cu reținerea sau înlăturarea motivată a anumitor probe în vederea stabilirii vinovăției sau nevinovăției, este o operațiune ce ține de fondul cauzei, ce presupune și administrarea nemijlocită a probelor de către instanța învestită cu fondul, astfel încât, la acest moment, în procedură, nu se poate aprecia relevanța schimbării sau nuanțării declarațiilor unui coinculpat și ale unui martor și nici nu se poate considera, pentru scopurile art. 223 C. pr. pen., că aceste declarații au puterea de a înlătura valoarea probatorie a probelor care susțin la acest moment suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de trafic de influență.
De asemenea, în cazul infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive legea prevede pedeapsa închisorii.
Curtea de apel apreciază că măsura preventivă luată în cauză față de inculpatul I. P. N. este proporțională cu gravitatea acuzației aduse, constând în aceea că, în calitatea sa de președinte al Consiliului Județean A., și-a exercitat influența în cadrul procedurii organizate la nivelul Consiliului Județean A. pentru atribuirea contractului de achiziție publică privind "Furnizarea în leasing de echipamente medicale pentru dotarea Spitalului Clinic județean de urgență A." pentru ca acest contract să fie câștigat de asocierea în participațiune S.C.„Ager Leasing IFN”S.A.(finanțator) – S.C. „Medicare Technics” S.A. (furnizor). Procedura se presupune că ar fi fost viciată de către inculpatul I. P. N. – președinte al C.J. A. și de către inculpatul N. A. – director tehnic în cadrul C.J. A. prin solicitarea și determinarea întocmirii unui caiet de sarcini care să fie favorabil asocierii formate din cele două societăți comerciale mai sus arătate, astfel încât aceștia să câștige contractul. De asemenea, influența celor doi funcționari publici reprezentativi la nivelul județului A. s-ar fi manifestat și asupra membrilor comisiei de evaluare a ofertelor depuse pentru achiziția publică având ca obiect "Furnizarea în leasing de echipamente medicale pentru dotarea Spitalului Clinic județean de urgență A.", astfel încât aceștia să stabilească ca și câștigător al procedurii asocierea formată din cele două societăți. Această comisie a fost numită prin Dispoziția președintelui C.J. A. – I. N. P. nr. 186/23.04.2012 și că valoarea contractului a fost estimată la suma de peste 1.600.000 euro. Urmare a acestei influențe exercitate contractul a fost câștigat în anul 2014 de către asocierea amintită și s-a înregistrat cu numărul 123/23.10.2014.
În același sens nu poate fi pierdut din vedere nici faptul că după o durată de 30 zile de arest preventiv, inculpatul a beneficiat pe parcursul procedurilor de înlocuirea măsurii preventive cu una mai ușoară respectiv cu arestul la domiciliu și ulterior cu măsura controlului judiciar.
Prin urmare, timpul scurs de când inculpatul se află sub măsura privativă a controlului judiciar, din 06.10.2015 până în prezent, nu a depășit durata unui termen rezonabil.
Controlul judiciar vizează atingerea unui scop bine determinat – acela al asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Acest scop se consideră că poate fi atins prin impunerea unui set de obligații (pozitive) și a unor interdicții inculpatului aflat în cursul procedurilor judiciare, tocmai pentru ca organul judiciar să poată controla, într-o anumită măsură, conduita acestuia. Suplimentar setului de obligații prevăzute de art. 215 alin. 1 C. pr. pen., care se dispun în mod obligatoriu, fiind inerente oricărui control, legiuitorul a mai reglementat și un set de obligații lăsate la aprecierea organului judiciar, astfel încât măsura controlului judiciar să poată fi individualizată pentru a răspunde cât mai bine scopului definit de art. 202 alin. (1) C. pr. pen., în raport cu datele legate de faptă și făptuitor care conturează starea de pericol ce necesită instituirea acestei măsuri preventive.
Măsura preventivă este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărire, prin raportare în special la obligațiile impuse în cadrul controlului dispus, obligații apte să asigure buna desfășurare a procesului penal, cu referire specială la obligațiile de a nu părăsi țara, a nu exercita profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta și de a nu se apropia și a nu lua legătura, direct sau indirect, pe nicio cale cu alți participanți la comiterea infracțiunii, respectiv coinculpații N. A. și P. A. M., precum și cu martorii din dosar D. C. I., R. Gheorgina M., P. D. O., H. C., L. N., N. Ș. F. și T. B. D..
Un aspect care permite aprecierea caracterului necesar și proporțional al măsurii controlului judiciar față de inculpatul I. P. N. raportat la aceste obligații impune, îl reprezintă și probațiunea testimonială care fundamentează trimiterea în judecată, prin raportare la care se constată necesitatea unui control asupra conduitei inculpatului pentru preîntâmpinarea posibilității de alterare a probațiunii testimoniale. Or, la atingerea acestui scop concură tocmai interdicțiile de a lua legătura cu martorii, și coinculpatul, care au fost impuse inculpatului în cadrul controlului judiciar, pentru ca organul judiciar să poată controla, într-o anumită măsură, conduita acestuia și pentru a se asigura prezența sa la chemarea organelor judiciare.
Necesitatea menținerii acestei măsuri continuă să fie actuală chiar dacă probațiunea testimonială în fața primei instanțe este într-o anumită parte epuizată, având în vedere că nu a fost declarată terminată cercetarea judecătorească, dar și că apelul care poate fi declarat în cauză este o cale de atac devolutivă.
În privința restrângerii dreptului de liberă circulație prin impunerea obligației de a nu părăsi țara, prev. de art. 215 alin. 2 lit. a C. pr. pen., instanța constată că aceasta urmărește un scop legitim, în concordanță cu par. 3 al art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (în cauze ca C. c. României decizie de inadmisibilitate parțială, 2011, P. c. României, 2006) și este necesară față de stadiul actual al procesului penal, fiind necesar ca cercetarea judecătorească în cauză să fie efectuată în continuare în condiții corespunzătoare, iar inculpatul să fie prezent la chemarea organelor judiciare, toate aceste aspecte subsumându-se necesității asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
De altfel, restrângerea dreptului de liberă circulație nu este una absolută, modificarea anumitor obligații din cadrul controlului judiciar fiind posibilă în măsura în care ar fi incidente situații obiective.
Criticile în sensul nelegalității dispunerii interdicției prev. de art. 215 al. 2 C.p.p., pe considerentul că funcția care implică exercițiul autorității de stat, respectiv cea de președinte de Consiliu Județean, nu reprezintă profesie sau meserie nu pot fi primite. Aceasta deoarece, în enumerarea sa, textul art. 215 al. 2 C.p.p. lit. e C. pr. pen. prevede și posibilitatea interzicerii desfășurării activității în exercitarea căreia a săvârșit fapta, sintagmă care acoperă inclusiv funcțiile elective publice.
De asemenea, nu vor fi primite argumentele privind imposibilitatea interzicerii exercitării funcției de președinte Consiliu Județean, întrucât este o funcție electivă, care ar încălca drepturile constituționale de a alege și a fi ales (art. 36 și 37 din Constituția României), deoarece o asemenea excepție nu este prevăzută de lege, iar pe cale de interpretare nu se poate ajunge la încălcarea principiului egalității în fața legii, care este tot de rang constituțional (art. 16 din Constituția României).
Cum corect a apreciat și prima instanță, în cauză este de reală necesitate inclusiv menținerea obligației de a nu exercita profesia, meseria sau a nu desfășura activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta, respectiv cea de președinte al Consiliului Județean A.. Aceasta deoarece pericolul pentru ordinea publică este în continuare generat de rezonanța socială negativă a faptului că inculpatul I. P. N. care, la data imputatei fapte avea o funcție de mare importanță la nivel local, respectiv președinte al Consiliului Județean A., și asupra căruia planează acuzația comiterii infracțiunii de trafic de influență în legătură cu un contract de achiziție publică cu privire la Spitalul Clinic Județean de Urgență A., ar avea posibilitatea de a exercita o funcție publică administrativă de cel mai înalt nivel, întrucât acestea ar viza în principal comunitatea aflată în fosta sferă de competență a acestuia, fiind în ansamblu lezată de presupusele fapte imputate inculpatului, stimulând temerea că, împotriva unor asemenea fapte, nu se acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre, putând constitui o încurajare și pentru alte persoane de a săvârși asemenea fapte.
Instanța reține că măsura controlului judiciar se poate lua pentru asigurarea unui din scopurile prev. de art. 202 alin. 1 și care sunt alternative, nu trebuie probat că suspectul sau inculpatul încearcă să se sustragă urmăririi, fiind suficient a stabili că măsura este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, or în cauză, pentru motivele mai sus arătate prezența inculpatului la chemarea organelor de urmărire penală este necesară.
Se reține totodată practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului care statuează că exercițiul drepturilor consacrate de Convenție poate fi limitat cu îndeplinirea a trei condiții esențiale: limitarea să fie prevăzută de legea națională în materie, să urmărească un scop legitim și să fie necesară într-o societate democratică, considerându-se că această din urmă condiție este supusă unei cerințe adiacente, respectiv ca limitarea recunoscută și aplicată să fie proporțională cu scopul legitim urmărit prin instituirea ei.
În cauză, se constată că obligațiile și interdicțiile impuse de instanță constituie garanții în sensul Convenției, iar proporționalitatea între ingerința produsă și scopul urmărit este respectată, deoarece răspunde unei nevoi sociale, respectiv prezentarea inculpatului pe toată durata procedurii și buna desfășurare a procesului penal prin limitarea posibilității de a părăsi țara, limitarea posibilității de a lua legătura cu coinculpații și martorii, ca și obligația de a nu desfășura activitatea de președinte al Consiliului Județean A., în exercitarea căreia a săvârșit presupusa faptă, astfel că impunerea unor obligații și interdicții nu poate fi considerată ca excesivă și nici nu aduce atingere principiului enunțat.
Reținând așadar că în speță există în acest moment motive suficiente și pertinente pentru menținerea față de inculpat a măsurii preventive a controlului judiciar, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap. la art. 208 C.pr.pen., va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul I. P. N. împotriva încheierii penale din data de 13.01.2016 pronunțată de Tribunalul T., secția penală în dosarul nr._ 15.
Va menține încheierea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap. la art. 208 C.pr.pen respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul I. P. N. împotriva încheierii penale din data de 13.01.2016 pronunțată de Tribunalul T., secția penală în dosarul nr._ 15.
Menține încheierea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatulsă plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2016.
Președinte,
F. M. C. FLORENȚA
Grefier,
I. M. S.
Red. F.F./29.01.2016
Tehnored. I.M.S. - 4 ex./29.01.2016
Primă instanță: Tribunalul T. – jud. D. C.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1323/2015.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 23/2016. Curtea de... → |
|---|
