Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1365/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1365/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-10-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1365/R
Ședința publică de la 03 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. P.
Judecător C. I. M.
Judecător F. P.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 827 din 27.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:pentru inculpatul intimat lipsă, avocat din oficiu F. A., partea civilă intimată P. S. și reprezentantul acesteia P. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în recurs.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârii atacate și, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, aceasta fiind nelegală sub aspectul neaplicării dispozițiilor art.865 raportat la art.85 C.p. și netemeinică, sub aspectul reținerii, de către prima instanță, în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, cu consecința aplicării pedepsei de 3 ani închisoare, ignorând pericolul social al faptei. Hotărârea este netemeinică și sub aspectul respingerii pretențiilor civile formulate de partea civilă P. S. A..
Partea civilă P. S. A., având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Reprezentantul părții civile P. S. A., numitul P. M., având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța și că dorește ca minorul să aibă o protecție la școală, pentru ca inculpatul să nu se mai ia de el și să-l lase-n pace.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită, respingerea recursului declarat de procuror și, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 827/27.03.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ /2012, a fost condamnat inculpatul U. C.- D., la 3 (trei) ani închisoare - pentru săvârșirea în stare de minoritate a infracțiunii de tâlhărie calificată prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. b C. pen. cu aplicarea art. 99 și următ. C. pen., art. 74 alin. 1 lit. a și b și art. 76 alin. 1 lit. c C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen.- în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.pen.
În temeiul art. 1101 C.pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului U. C.- D. pe o durată de 4 (patru) ani care reprezintă termen de încercare stabilit în condițiile art. 110 C. pen.
În baza art. 1101 alin. 1 rap. la art. 103alin. 1 C. pen., până la împlinirea vârstei de 18 ani, s-a luat față de inculpatul U. C.- D. măsura libertății supravegheate încredințând supravegherea acestuia părții responsabile civilmente U. E..
În temeiul art. 103 alin. 2 C. pen. s-a pus în vedere părții responsabile civilmente U. E. îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului în scopul îndreptării lui; de asemenea, i s-a pus în vedere că are obligația să înștiințeze de îndată instanța, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
În baza art. 1101 alin. 1 rap. la art. 863 alin. 1 C. pen. s-a dispus ca, după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata termenului de încercare inculpatul U. C.- D. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte în data de 15 a fiecărei luni sau în prima zi lucrătoare care urmează acesteia, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul T.; să anunțe Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T. schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 359 alin. 1 și alin. 2 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 1101 alin. 3 rap. la art. 864 C.pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, în interiorul termenului de încercare și asupra consecințelor acestei revocări.
În baza art. 88 alin. 1 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii inculpatului din 12.10.2010 și 13.10.2010.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
În baza art. 346 alin. 1 și art. 14 C. pr. pen. raportat la art. 998- 999C. civ. A fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă P. S. A., ca neîntemeiată.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b și e C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul U. C.- D. a obiectului din fier, ascuțit la vârf folosit la săvârșirea infracțiunii și a sumei de 50 lei rezultată din valorificarea telefonului mobil sustras de la partea vătămată.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligst inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul . asigurat asistență juridică obligatorie inculpatului a fost suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a constatat următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de 26.08.2011 în dosarul nr._/P/2010, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului U. C.- D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 99 alin. 2 C.pen.
Prin același act de sesizare s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale față de T. I. V. și D. A. pentru instigare la tâlhărie prev. de art. 25 rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. b C.pen. și față de învinuiții T. I.- V., D. A. O., T. F. și C. Brața pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221 alin. 1 C. pen.
Prin actul de inculpare, s-a reținut, în esență, ca situație de fapt, că în data de 11.10.2010, în jurul orelor 11,00, în timp ce se afla pe . din Timișoara, imediat după ieșirea din curtea Liceului Electrotimiș, învinuitul U. C.- D. l-a deposedat pe minorul P. S. de un telefon mobil marca Sony Ericsson S312, folosind în acest scop un obiect de fier ascuțit la vârf pe care-l avea asupra sa, cu care l-a zgâriat pe ambele mâini și l-a amenințat că-i taie gâtul, provocându-i leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Se mai arată că telefonul mobil sustras de la victimă a fost vândut de învinuit în Piața Iosefin din Timișoara martorului C. Brața, acesta din urmă achiziționându-l cu suma de 50 de lei, de față fiind și numiții T. I.- V., D. A. O. și T. F..
Organele de urmărire penală au arătat că faptele reținute în sarcina inculpatului se probează cu următoarele mijloace de probă: declarația învinuitului; declarația inculpatului; declarația părții vătămate; declarații de martori, proces- verbal de cercetare la fața locului din data de 12.10.2010 și planșa fotografică nr. 1151/ 12.10.2010 cuprinzând aspecte de la investigarea tehnic- științifică a locului faptei, procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare întocmit de organul de cercetare penală la data de 12.10.2010, reportul de constatare medico- legală nr. 2649/ 12.10.2010 întocmit de IML Timișoara, contract pentru serviciile Vodafone din data de 17.07.2010 și certificatul de garanție al telefonului mobil sustras, planșa cu fotografii reprezentând persoane cu fizionomii și vârste apropiate cu cele ale învinuitului, procesele verbale din data de 12.10.2010 de prezentare pentru recunoaștere a învinuitului după fotografii de către partea vătămată și martorii S. T. și D. A. și planșa fotografică nr. 1152/ 12.10.2010 privind aceste recunoașteri de cele trei persoane anterior menționate, raportul de expertiză medico- legală psihiatrică a învinuitului nr. 3163/10/11.01.2011 întocmit de IML Timișoara, referatul de evaluare nr. 227/ 12.11.2010 întocmit de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., proces- verbal de recunoaștere a învinuitului întocmit de organul de cercetare penală la data de 12.10.2010.
Cauza a fost înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 15.09.2011 sub nr. de dosar_ .
În cadrul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 29.02.2012 au fost audiați martorii propuși prin rechizitoriu, respectiv C. Brața, S. T., T. I. V., T. F. și D. O. A. (filele 91-95). Inculpatul nu a fost audiat deoarece nu s-a prezentat la nici un termen d ejduecată, deși a fost legal citat, inclusiv cu mandat de aducere.
La dosarul cauzei a fost depusă fișa de cazier judiciar actualizată a inculpatului (fila 69) și copia sentinței penale nr. 46/ 2011 a Judecătoriei D. (filele 75-87).
Nu a fost solicitată încuviințarea și administrarea altor mijloace de probă.
Din examinarea coroborată a probelor de la dosar – prima instanță - raportat la învinuirea adusă inculpatului – a reținut următoarele:
In dimineața zilei de 11.10.2010 în cadrul orei de practică desfășurată la atelierul Colegiului Tehnic din Timișoara unde era elev în clasa a IX-a, inculpatul U. C. a ascuțit la polizor vârful unui obiect de fier găsit în incintă, după care a rugat-o pe partea vătămată P. S., elev la același liceu într-o clasă paralelă aflat, de asemenea, la ora de practică, să-i transfere muzică de pe telefonul său mobil. Acesta a răspuns solicitării inculpatului, iar după terminarea orei de practică partea vătămată a părăsit incinta liceului împreună cu un coleg de clasă, în persoana matorului S. T., cei doi fiind urmați îndeaproape de inculpat. Acesta i-a ajuns din urmă imediat după ce au ieșit din curtea liceului și, amenințnd-o cu obiectul de fier ascuțit pe care l-a luat din atelier, inculpatul U. C. i-a cerut părții vătămate P. S. să-i dea telefonul mobil de pe care îi transferase muzica. Pentru că acesta a refuzat, inculpatul a folosit acel obiect de fier cu care a zgâriat-o pe partea vătămată pe ambele mâini după care, pentru că era în continuare refuzat, i-a pus fierul ascuțit la gât, iar când P. S. a ridicat mâinile să se apere i-a sustras din buzunarul de la geacă telefonul mobil marca Sony Ericsson S 312 și a părăsit locul în fugă.
In după - amiaza aceleiași zile, inculpatul U. C. a mers în Piața Iosefin din Timișoara unde a vândut telefonul mobil sustras cu suma de 50 lei martorului C. Brața.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale în calitate de făptuitor, învinuit și inculpat, U. C. a recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute de instanță, recunoaștere care se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv cu declarațiile părții vătămate P. S. și ale martorului ocular S. T. care, la rândul lor, au descris aceeași stare de fapt arătând că, sub amenințarea cu un fier ascuțit, inculpatul i-a cerut părții vătămate telefonul mobil personal și, întrucât acesta a refuzat, l-a tăiat pe mâini cu acel fier după care i l-a pus la gât și l-a amenințat cu moartea, iar momentul în care a ridicat mâinile pentru a se apăra i-a sustras din buzunarul gecii telefonul și a luat-o la fugă, precum și cu raportul de constatare medico- legală nr. 2694/ 12.10.2010 întocmit de IML Timișoara care a concluzionat că partea vătămată a prezentat pe ambele mâini multiple excoriații care pot avea vechimea din data de 11.10.2010 și pot fi rezultatul lovirii cu, și sau de corpuri dure, necesitând pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale.
Declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptelor se coroborează și cu declarațiile martorilor indirecți T. I. V. și D. O. A. care au participat la aceeași oră de practică cu inculpatul și l-au observat pe acesta ascuțind obiectul de fier și cu declarațiile martorilor T. F. și C. Brața cel dintâi fiind de față când inculpatul i-a vândut celuilalt telefonul mobil Sony Ericsson E 213 sustras, aspecte relatate, de asemenea și de martorii T. I. V. și D. O..
Inculpatul U. C. nu a fost audiat în cursul cercetării judecătorești deoarece nu s-a prezentat la nici un termen de judecată iar în declarațiile date în faza de urmărire penală a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, însă a susținut că a fost instigat la comiterea acesteia de colegii săi T. I. V. și D. O. A.. Aceste afirmații au fost înlăturate din ansamblul probator pentru că nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate, apreciindu-se că au fost făcute pro causa.
În drept, fapta inculpatului U. C. care, prin folosirea amenințărilor, a deposedat-o pe partea vătămată P. S. de telefonul mobil personal pe care și l-a însușit fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 C. pen. S-a reținut, de asemenea, că inculpatul a săvârșit fapta pe . din Timișoara, în jurul orei 11,00 a.m., respectiv în loc public astfel cum este definită această noțiune de prev. art.152 C. pen. și, prin urmare, în împrejurările prev. de art. 211 alin. 2 lit. c C. pen.; în sarcina inculpatului s-a reținut și agravanta prev. de art. 211 alin. 21 lit. b C. pen. întrucât, pentru săvârșirea faptei, a întrebuințat un fier ascuțit la vârf cu care l-a amenințat și l-a zgâriat pe partea vătămată creându-i, astfel, o stare de temere și panică.
Întrucât la data săvârșirii faptei inculpatul U. C. nu împlinise vârsta de 18 ani, s-a reținut în sarcina acestuia starea atenuantă a minorității căreia i s-a dat eficiența prev. de art. 99 și următ. C. pen.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, prima instanță a reținut că elementul material s-a realizat prin două activități, una principală corespunzătoare furtului constând în săvârșirea în mod nemijlocit a activității de sustragere și alta secundară prin întrebuințarea directă de amenințări, în scopul comiterii activității principale, de sustragere. Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpatul U. C. a săvârșit fapta cu forma de vinovăție a intenției directe, prevăzând rezultatul său pe care, de altfel, l-a și urmărit prin comiterea tâlhăriei, astfel cum rezultă și din declarațiile date acesta pe parcursul procesului penal. În configurarea laturii subiective cerința dublului scop este îndeplinită. Astfel elementul material specific furtului a fost realizat în scopul însușirii bunurilor, iar amenințările au avut ca scop săvârșirea furtului după ce inculpatul U. C. a scos fierul ascuțit cu care a amenințat-o pe partea vătămata P. S. în scopul deposedării acesteia de telefon.
La alegerea tratamentului sancționator care s-a aplicat inculpatului minor U. C., prima instanță a avut în vedere criteriile prev. de art. 100 alin.1 C.pen. și anume: gradul de pericol social al faptei comise reflectat în modul concret de comitere (în timpul zilei, în loc public), urmarea produsă și cea care se putea produce raportat la împrejurările comiterii faptei (vătămarea părții vătămate, producerea unui prejudiciu relativ redus acesteia), mobilul și scopul pentru care aceasta a fost comisă (lipsa mijloacelor de existență), împrejurarea că minorul provine dintr-o familie legal constituită, însă destrămată cu puțin timp în urmă odată cu decesul tatălui acestuia, în urma unui stop cardiac, că are carențe afective și educaționale datorate mediului perturbant din care provine (pe fondul consumului zilnic de alcool, tatăl său se manifesta violent fizic și verbal față de toți membrii familiei, ulterior ajungând chiar să comită infracțiuni – în special furturi -, fapte în care obișnuia să-i implice și pe copii), situația financiară dificilă a familiei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o poziție procesuală sinceră manifestând o atitudine de regret față de consecințele pe care fapta sa le-a produs, nu are antecedente penale, iar potrivit raportului de expertiză medico - legală psihiatrică nr. 3163/ 10/ 11.01.2011 întocmit de IML Timișoara, raportat la fapta comisă, inculpatul U. C. a avut discernământul ușor diminuat (fila 61-62 d.u.p.).
Prima instanță a aprecit, față de cele reținute și în virtutea disp. art. 100 C.pen., că față de inculpatul minor nu este suficientă luarea unei măsuri educative pentru îndreptarea lui și prevenirea comiterii altor fapte prevăzute de legea penală, pentru viitor și că se impune față de acesta aplicarea unei pedepse; s-a aplicat inculpatului U. C., în consecința celor reținute - pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea în stare de minoritate a infracțiunii de tâlhărie calificată prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21 lit. b C. pen. cu aplicarea art. 99 și următ. C. pen., art. 74 alin. 1 lit. a și b C. pen., art. 76 alin. 1 lit. c C.pen. – apreciată ca fiind aptă să îndeplinească scopul pedepsei, așa cum acesta este prevăzut în disp. art. 52 C.pen. Împrejurările că prejudiciul produs este redus, iar inculpatul a depus stăruințe pentru recuperarea lui, colaborând cu organele de urmărire penală cărora le-a indicat persoana căreia i-a vândut bunul sustras, că inculpatul nu are antecedente penale fiind astfel o persoană integrată social, comiterea unei fapte prevăzută de legea penală este un eveniment accidental în viața inculpatului și nu denotă un comportament sau o atitudine constantă antisocială (fișă de cazier judiciar), au fost reținute ca circumstanțe atenuante, potrivit dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și b C. pen., și cărora li s-a dat eficiență în sensul prevăzut de dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. c C.pen.
Prima instanță a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta a fost săvârșită de inculpatul U. C. în concurs cu cea săvârșită în data de 5/6.04.2010 pentru care a fost condamnat de Judecătoria D. prin sentința penală nr. 46 din 19.01.2011 definitivă prin nerecurare la 02.02.2011 la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani, conform dispozițiilor art. 1101 rap. la art. 863 C. pen., ambele fiind comise de inculpat înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
Prima instanță nu a făcut aplicarea prev. art. 865 C. pr. pen., astfel cum a solicitat procurorul de ședință în dezbateri, întrucât a apreciat că, în speță, aceste dispoziții nu sunt incidente întrucât, în conformitate cu art. 1101 alin. 2 și 3 C. pen., dispozițiile art. 865 cu ref. la art. 85 C. pen. care reglementează anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu sunt aplicabile infractorilor minori, ci doar cele privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau a suspendării condiționate la care art. 1101 C. pen. face trimitere; în contextul regimului juridic favorizator reglementat de legiuitor în considerarea situației juridice speciale a acestei categorii de infractori, prin aplicarea prev. art. 865 alin. 1 și 2 C. pen. față de minori, se apreciază că se aduce atingere regimului de protecție a acestora prevăzut de dispozițiilor art. 49 din legea organică. În același sens sunt și dispozițiile Deciziei de recurs în interesul legii nr. LXXV/ 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în interpretarea prev. art. 1101 cu ref. la art. 862 alin.1 C. pen., arătându-se că „lipsa de reglementare a termenului de încercare aplicabil minorilor în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau sub control judiciar nu poate fi suplinită prin preluarea termenului din reglementarea generală, pe care o conține art. 862 alin. 1 din Codul penal, cat timp ea nu răspunde cerinței de diferențiere pe care o impune tratamentul penal specific pentru minori. Sub acest aspect nu se poate ignora ca întregul sistem sancționator penal este caracterizat de un tratament juridic pregnant mai blând pentru minori, firesc pentru orice stat de drept care, prin normele si masurile pe care le adopta, urmărește să asigure în primul rând reeducarea și reîncadrarea lor in societate […]”.
Ca și consecință a condamnării la pedeapsa principală a închisorii prima instanță, în temeiul art. 71 alin. 1 C.p. a interzis inculpatului U. C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a ll-a și b C.pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 C.pen., cu următoarea motivare: conform art. 71 C. pen. drepturile prevăzute în art. 64 alin.1 lit. a) – c) C. pen. se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii.
Pe de altă parte, potrivit art. 11 alin. 2 din Constituție, „tratatele ratificate de Parlament … fac parte din dreptul intern” și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. 2 Constituție. Interdicția de a vota impusă tuturor deținuților contravine art. 3 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum s-a dispus de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 30 martie 2004, privind cauza Hirst contra Marea Britanie. În aceasta hotărâre s-a statuat că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor. În cauza nu există temeiuri pentru interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d și e C.pen.
Deoarece s-a creat convingerea că inculpatul U. C., față de lipsa antecedentelor penale și regretul manifestat pentru săvârșirea faptei, se poate îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei, și, îndeplinite fiind și celelalte cerințe ale art. 1101 C.pen., prima instanță a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare care a fost calculat conform exigențelor art. 110 C.pen. și, astfel, stabilit la 4 (patru) ani.
Până la împlinirea vârstei de 18 ani, în temeiul art. 1101 alin. 1 rap. la art. 103 alin. 1 C. pen. s-a luat față de inculpat măsura libertății supravegheate încredințând supravegherea acestuia părții responsabile civilmente U. E. căreia i s-a pus în vedere îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului în scopul îndreptării lui; de asemenea, i s-a pus în vedere că are obligația să înștiințeze de îndată instanța, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.
În baza art. 1101 alin. 1 rap. la art. 863 alin. 1 C. pen., prima instanță a dispus ca, pe durata termenului de încercare inculpatul U. C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte în data de 15 a fiecărei luni sau în prima zi lucrătoare care urmează acesteia, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul T.; să anunțe Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T. schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 359 alin. 1 și alin. 2 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 1101 alin. 3 rap. la art. 864 C.pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, în interiorul termenului de încercare și asupra consecințelor acestei revocări.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
Prin Ordonanța de reținere din 05.11.2011 s-a dispus reținerea inculpatului pe o durată de 20 de ore cu începere din 12.10.2010, ora 14, 30 (filele 5-7 d.u.p.), astfel că în temeiul art. 88 alin. 1 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii inculpatului din 12.10._10.
Cu privire la latura civilă a cauzei, în baza art. 346 alin. 1 și art. 14 C. pr. pen., prima instanță a constatat că partea vătămate P. S. s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului la plata pretențiilor civile formulate în termenul legal, în faza de urmărire penală respectiv 500 lei.
Cu toate acestea, constatând că în temeiul art. 998- 999 C. civ., obligarea la plata daunelor materiale pretinse este condiționată de dovedirea întinderii lor, prima instanță a reținut că acestea nu au fost dovedite de partea civilă sub acest aspect, la dosarul cauzei nefiind depus nici un document justificativ, astfel că nu a fost obligat inculpatul la plata lor, apreciind acțiunea civilă formulată ca fiind neîntemeiată.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. b C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a obiectului din fier ascuțit la vârf, iar în baza art. 118 alin. 1 lit. e C. pen. s-a dispus confiscarea de la acesta a sumei de 50 lei rezultată din valorificarea telefonului mobil sustras de la partea vătămată.
Împotriva sentinței penale nr. 827 din 27.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 05.09.2012, sub nr._ .
În motivarea recursului procurorul a arătat că sentința recurată este nelegală, deoarece prima instanță a omis să aplice prevederile art.85 alin.1 C.p. privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei și pe cale de consecință să contopească pedepsele. A mai arătat că sentința penală este netemeinică, deoarece în mod greșit au fost reținute în cauză circumstanțe atenuante și au fost respinse pretențiile părții civile P. S. A..
Din analiza sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, potrivit art.3859 al.3 C.p.p. ,Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 85 alin.1 C.p.” Dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.”
Critica procurorului privind neaplicarea acestei dispoziții legale este întemeiată, deoarece în cauză inculpatul a fost condamnat pentru o faptă comisă la data de 5/6.10.2010, iar din fișa de cazier rezultă că inculpatul a fost condamnat definitiv la data de 02.02.2011 prin sentința penală nr.46/19.01.2011 a Judecătoriei D., fapta din prezentul dosar fiind comisă înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Pe de altă parte, potrivit Deciziei nr. 70/ 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii: „ Instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.”
Astfel, instanța de control judiciar nu poate să dispună contopirea pedepselor în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță. A considera altfel ar însemna să nu se respecte o dispoziție procedurală expresă referitoare la competență și să fie înlăturată fără temei posibilitatea de a se verifica, pe calea controlului judiciar, individualizarea pedepselor în cadrul operațiunii de contopire a acestora, ceea ce ar fi inadmisibil.
În această privință, în raport cu limitele învestirii sale prin căile de atac, instanța de control judiciar, în cadrul exercitării prerogativei de rejudecare a cauzei, este abilitată să analizeze și să dea o nouă apreciere chestiunilor de fapt și de drept numai în măsura în care ele au format obiectul unei judecăți anterioare, pe fond, pentru că altfel s-ar încălca dreptul părților interesate și al procurorului la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, instituit prin art. 129 din Constituția României.
Curtea constată că în cauză este dat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin.1 pct.10 C.p.p.
Cum admiterea recursului procurorului în ipoteza la care face referire cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. are drept consecință casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cercetarea celorlalte motive de recurs este inutilă, urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c C. pr. pen. va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 827 din 27.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art.189 C.p.p. va dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct.2 lit.c C.p.p. admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 827 din 27.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
În baza art. 192 alin.3 c.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 189 C.p.p. dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2012.
Președinte, F. P. | Judecător, C. I. M. | Judecător, F. P. |
Grefier,
A. B.
RED: CIM/04.10.2012
Dact: A.B. 2 exempl/09 Octombrie 2012
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
J.: A. N.
Dosar nr._
Data – 12.10.2012-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
Alăturat vă înaintăm dosarul cu numărul de mai sus, privind pe inculpatul U. C. D., la care se află atașate dosarele nr:_ al Judecătoriei Timișoara ( 113 file) și dosarul de urmărire penală nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara (85 file), deoarece prin decizia penală nr. 1365/R/03.10.2012 s-a dispus casarea sentinței penale recurate și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
GREFIER,
A. B.
Dosar nr._
Data – 12.10.2012-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
Alăturat vă înaintăm dosarul cu numărul de mai sus, privind pe inculpatul U. C. D., la care se află atașate dosarele nr:_ al Judecătoriei Timișoara ( 113 file) și dosarul de urmărire penală nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara (85 file), deoarece prin decizia penală nr. 1365/R/03.10.2012 s-a dispus casarea sentinței penale recurate și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
GREFIER,
A. B.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1441/2012. Curtea... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1495/2012. Curtea... → |
|---|
