Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 701/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 701/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-06-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 701/R
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. P.
Judecător C. I. M.
Judecător F. P.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarat de către de inculpatul H. C. V. și asiguratorul S. de A.-R. A. SA București împotriva sentinței penale nr.43 din 2.04.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depusă la dosar, prin registratură, o cerere de amânare de către partea civilă intimată C. S., prin care solicită a i se comunica hotărârea primei instanțe și motivele de recurs ale recurenților, cerere pe care o pune în discuție.
Procurorul arată că nu se opune la amânarea cauzei.
Instanța, în deliberare, respinge, ca nefondată, cererea de amânare formulată de către partea civilă intimată C. S., având în vedere că, deși în materie procesual penală nu se comunică înscrisurile către alte părți, citația a fost primită la data de 22._, cu trei săptămâni înainte de prezentul termen de judecată, sub semnătură, existând timp suficient pentru pregătirea apărării și, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în recurs.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor declarate în cauză de către inculpat și asigurător, pedeapsa aplicată inculpatului, daunele morale și materiale, fiind corect individualizate de către prima instanțe, sentința atacată fiind temeinică și legală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 43/02.04.2013, pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._, în temeiul art.184 alin.2 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul H. C.-V., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, la o pedeapsă cu închisoarea de 1 an.
În temeiul art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei astfel aplicate, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat în condițiile art.82 Cod penal.
În temeiul art.359 Cod de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin.1 Cod penal și au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art.14 și art.346 Cod de procedură penală raportat la art.998, 999 Cod civil, și art.49 și art.50 din Legea 136/1995, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. S. C. și a fost obligat inculpatul H. C.-V., alături de asigurator S. de A.-R. A. SA, la plata către partea civilă a sumei de 60.000 (șaizecimii) lei cu titlu de despăgubiri civile morale și a sumei de 5.200 (cincimiidouăsute) lei cu titlu de despăgubiri civile materiale.
În temeiul art.193 alin.2 Cod de procedură penală și art.50 din Legea 136/1995, a fost obligat inculpatul H. C.-V., alături de asiguratorul S. de A.-R. A. SA la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă C. S..
În temeiul art.191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. rechizitoriul nr. 619/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului H. C.-V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
P. actul de sesizare s-a reținut că, la data de 16.11.2010 organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracțiunii de către inculpat, iar la data de 14.01.2011 (în termenul legal de două luni) partea vătămată a formulat împotriva inculpatului plângere prealabilă.
La data de 16.11.2010, inculpatul H. C.-V. s-a deplasat pe DN 79, dinspre Oradea către A., conducând autoturismul marca Volvo cu numărul de înmatriculare_, nefiind însoțit de nici o altă persoană.
În jurul orelor 0530, înainte de ., autoturismul condus de către inculpat a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, condus de partea vătămată C. S., care a circulat din direcția A. înspre Oradea.
În urma accidentului, partea vătămată C. S. a suferit leziuni traumatice grave, care au necesitat pentru vindecare 90-100 zile de îngrijiri medicale, mai mult a pierdut și un organ (splina) prin splenectomie, așa cum rezultă din raportul medico-legal.
Potrivit raportului medico-legal, leziunile traumatice descrise s-au putut produce în condițiile unui accident rutier, iar urmare a acestor vătămări corporale, viața victimei a fost pusă în primejdie, ocazie cu care a fost încheiat un proces verbal de cercetare la fața locului, schița accidentului de circulație și o planșă fotografică. Potrivit acestora, autoturismul marca Volvo s-a aflat răsturnat cu roțile în sus, în afara părții carosabile (pe un teren arabil în partea dreaptă a sensului de mers A. - Oradea). Celălalt autoturism implicat în accident, marca Dacia, s-a aflat pe carosabil într-o poziție oblică față de axul drumului (pe sensul A.-Oradea). Potrivit schiței locului accidentului cât și planșei foto, s-a observat că pe tronsonul de drum pe care s-a produs accidentul cele două sensuri de mers sunt separate de o linie continuă de culoare galbenă, precum și pe sensul de mers A. - Oradea autovehiculul Dacia, mizeria provocată de impact, o pată mare de ulei, și o roată de la celălalt autovehicul Volvo. Pe aceeași bandă pe care a circulat autoturismul Dacia s-a găsit două urme de derapare a autovehiculului Volvo condus de inculpatul H. C., și anume una de 11,20 m, iar cea de-a doua paralelă de 15,40 m.
Pentru a determina locul producerii impactului și implicit a persoanei care se face vinovată de producerea accidentului s-a procedat la audierea persoanelor implicate și s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto.
Din procesele verbale de verificare tehnică, a rezultat că autoturismele implicate în accident nu au putut fi verificate din cauza avariilor suferite.
Inculpatul H. C. este posesor al permisului de conducere categoria B, D nr. C00232087J eliberat la 15.11.2005. Partea vătămată C. S. este posesoare a permisului de conducere categoria B nr. A 00207469R.
Autoturismul marca Volovo condus de inculpat este proprietatea firmei VB Leasing România IFN S.A, iar autoturismul marca Dacia condus de partea vătămată este proprietatea numitului C. F. (soțul victimei).
Potrivit Buletinelor de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1263/2010 respectiv 1261/2010, atât inculpatul cât și partea vătămată nu au consumat băuturi alcoolice.
Partea vătămată a declarat că a condus autoturismul Dacia dinspre A. înspre Oradea, iar la aproximativ 1 km de la ieșirea din localitatea Șimand a observat că se apropie din sens opus un alt autoturism cu luminile de întâlnire aprinse. In autoturism alături de aceasta se mai afla pe locul din dreapta și soțul său C. F..
Partea vătămată a mai declarat că a circulat cu o viteză de aproximativ 50-60 km/h și a observat că autoturismul care a venit din sens opus, a circulat cu viteză și a intrat pe sensul ei de mers, acroșând-o iar autoturismul său s-a răsucit rămânând în poziție diagonală față de axul drumului; că a circulat cât mai aproape de marginea drumului și că a redus foarte mult viteza până în momentul impactului. Aceasta a relatat că vreo 3 martori l-au întrebat pe inculpat cum s-a produs accidentul iar acesta a răspuns că a ațipit la volan.
Partea civilă a fost transportată după accident la Spitalul Județean A. unde a rămas internată și i s-au acordat îngrijiri medicale.
Martorul C. F. I., soțul părții civile și pasager al locului din dreapta din autoturism a susținut aceleași afirmații făcute de partea civilă. Tot acesta a precizat că în urma impactului el a fost aruncat din autoturism pe terenul arabil și a mai menționat că atât el, cât și victima au purtat centuri de siguranță.
Potrivit Raportului de expertiză tehnică auto întocmit la data de 10.07.2012, expertul a concluzionat următoarele: partea carosabilă unde s-a produs accidentul era în plin proces de reabilitare cele doua sensuri de mers erau despărțite de o linie galbenă continuă, zona era neiluminată iar carosabilul era uscat; în ce privește dinamica producerii accidentului, conducătorul autoturismului Volvo a pierdut controlul volanului, a intrat cu partea stângă pe contrasens și a lovit partea stângă față a autoturismului Dacia; impactul dintre cele două autovehicule s-a produs pe sensul de mers A.-Oradea, sensul pe care a circulat autoturismul Dacia. Datorită impactului violent la autoturismul Volvo i s-a smuls roata cu telescopul după care a intrat în derapaj și s-a răsturnat în afara părții carosabile; autoturismul Volvo a pătruns pe contrasens, mai exact pe sensul A.-Oradea la aproximativ 162,3 m după borna km 32 și la 0,5-0,8 m de linia continuă ce a separat cele două sensuri de deplasare; în momentul impactului autoturismul Volvo s-a deplasat cu viteza de 88km/h, iar în momentul premergător accidentului a avut o viteză de 100km/h. În ce privește autoturismul Dacia în momentul premergător accidentului s-a deplasat cu o viteză de 50km/h, iar în momentul impactului viteza era de 43km/h; accidentul a putut fi evitat de către conducătorul autoturismului Volvo, H. C.-V. dacă ar fi respectat viteza de deplasare pe categoria de drum pe care s-a deplasat și dacă își menținea traiectoria de deplasare pe sensul său de mers fără a trece de linia continuă transversală.
Câte un exemplar din raportul de expertiză a fost comunicat celor două părți, care nu au adus obiecții acestei expertize.
Inculpatul H. C.-V. a produs din neglijență accidentul de circulație și implicit a cauzat leziunile corporale părții civile, așa cum sunt înscrise în raportul medico-legal, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale, și anume: art. 48, art. 50 lit. c din O.U.G 195/2002, republicată, art. 121, art. 123 lit. g din HG 1391/2006 - Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, art. 41 din O.U.G 195/2002, republicată, art. 41 din O.U.G 195/2002 și art. 77 alin. 2 din HG 1391/2006.
Între leziunile corporale suferite de victimă și accidentul cauzat de inculpat există legătură de cauzalitate.
În cauză au fost audiați martorii T. C.-P., D. F.-L. și C. M.-A., primul martor și respectiv ultimul martor fiind martori asistenți cu ocazia cercetării la fața locului. Cei trei martori nu au văzut practic producerea accidentului, ci au ajuns la fața locului ulterior când victimele au avut nevoie de îngrijiri medicale.
Cei 3 martori au declarat cu tărie că o roată cu telescopul aferent, aparținând autoturismului Volvo s-a aflat lângă axul drumului și nu departe de autoturismul Dacia, pe sensul A.-Oradea și au arătat faptul că nu s-au atins și nici nu au mișcat vreun bun aparținând celor două autovehicule, existent la fața locului.
Au fost audiați și doi cetățeni tunisieni, pasageri ai autoturismului marca Volvo condus de inculpat, dar aceștia au relatat că nu au știut în ce condiții s-a produs accidentul deoarece au dormit.
Inculpatul H. C. a declarat că la data de 16.11.2010, în jurul orei 00,30, a pornit din Cluj-N. conducând autoturismul marca Volvo în direcția Belgrad, iar când a ajuns în apropierea localității Șimand a oprit la un semafor întrucât drumul era în lucru, iar după ce a pornit de la semafor la vreo 600-700m, s-a apropiat din direcția opusă un autoturism care a intrat pe sensul său de mers și l-a acroșat.
Inculpatul a arătat că în urma accidentului a derapat și s-a răsturnat în afara părții carosabile, după care a ieșit din autoturism și i-a ajutat și pe ceilalți doi pasageri. Tot, acesta a precizat că roata și telescopul desprinse din autoturismul său în urma impactului s-au aflat pe sensul său de mers, iar două persoane care au venit la fața locului le-au mutat pe celălalt sens de mers, lângă mașina victimei. Inculpatul a mai arătat nu se consideră vinovat de comiterea accidentului, întrucât victima a intrat pe contrasens.
Astfel, s-a considerat că, culpa exclusivă în producerea accidentului și implicit a leziunilor traumatice ale părții civile a revenit inculpatului H. C. V. care nu a respectat dispozițiile legale în vigoare privind circulația pe drumurile publice. H. C. V., prin nerespectarea legislației rutiere în vigoare nu a menținut traiectoria de deplasare pe sensul său de mers și a trecut peste linia continuă pătrunzând pe contrasens, nu a adaptat viteza de deplasare pentru categoria de drum pe care s-a deplasat, drum în lucru cu denivelări, astfel pierzând controlul autovehiculului și prin cauzarea vătămărilor corporale victimei, se face vinovat de comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.
Din probele administrate în cauză, respectiv cercetarea locului accidentului, schița, planșa foto, expertiză tehnică auto, raportul medico-legal, declarațiile părții vătămate, inculpatului și a martorilor) a rezultat fără echivoc culpa exclusivă a conducătorului auto, inculpatul H. C.V., în producerea accidentului de circulație soldat cu vătămarea corporală a numitei C. S., constând în nerespectarea dispozițiilor legale în materie. Probele administrate în cauză au întărit faptul că inculpatul a pătruns pe contrasens și a rulat cu viteza de 100km/h pe sectorul de drum pe care a circulat, iar drumul a fost și în lucru, motiv pentru care viteza a trebuit cu atât mai mult redusă, pentru a putea preveni sau înlătura orice fel de pericol în trafic.
Faptul că impactul s-a produs pe sensul de mers al autoturismului Dacia (A.-Oradea) a rezultat din declarațiile părții vătămate și a unui martor, din raportul de expertiză tehnică auto, precum și din cercetarea la fața locului și planșa foto, mai exact din fotografiile 7, 8, 9 și 10 s-a observat poziția autoturismului Dacia, locul unde s-a aflat roata de la autoturismul Volvo, resturile și mizeria provocată de impact (componente din cele două autoturisme și pământul desprinse de pe acestea în urma impactului).
Analizând pozițiile celor două autovehicule în urma impactului este evident că autoturismul victimei s-a deplasat cu o viteză redusă, iar în urma impactului acesta s-a deplasat doar câțiva metri într-o poziție oblică, în vreme ce autoturismul inculpatului s-a deplasat cu o viteză mult mai mare, deoarece în urma impactului a derapat și s-a răsturnat în afara părții carosabile la aproximativ 65,4 m de locul impactului.
De asemenea, s-a apreciat că inculpatul chiar dacă nu a prevăzut rezultatul faptei sale, acesta a trebuit și a putut să-l prevadă, prin adaptarea vitezei la condițiile de trafic: drum în lucru, cu denivelări, vizibilitate scăzută pe timpul nopții. Practic inculpatul a evaluat necorespunzător împrejurările concrete, le-a apreciat greșit și superficial. Accidentul s-a produs pe fondul culpei exclusive a inculpatului.
În cauză a fost întocmit și un proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare care constituie mijloc de probă.
Partea vătămată C. S.-C. s-a constituit parte civilă la data de 11.11.2011 urmând ca pretențiile să le precizeze în fața instanței.
Inculpatul H. C. nu a recunoscut săvârșirea faptei, a precizat că nu se face vinovat de comiterea faptei, întrucât accidentul dintre cele două autovehicule ar fi avut loc pe banda sa de mers, deci partea civilă ar fi intrat pe contrasens.
Văzând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale și concluzii scrise, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 16.11.2010 organele de poliție s-au sesizat din oficiu că pe DN 79 la km 32+150 m, în afara localității Șimand a avut loc un accident de circulație. În afara părții dreapta a carosabilului pe un teren arabil, direcția de mers A. spre Oradea, au găsit orientat cu fața spre carosabil cu roțile în sus autoturismul marca Volvo, cu număr de înmatriculare_, proprietatea firmei VB Leasing România IFN SA, iar lângă autoturism a fost identificat inculpatul H. C. V..
Pe sensul de mers A. spre Oradea, într-o poziție oblică față de axul drumului au găsit orientat cu fața spre axul drumului autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, condus de partea vătămată C. S..
În urma accidentului, partea vătămată C. S. a suferit leziuni traumatice grave, care au necesitat pentru vindecare 90-100 zile de îngrijiri medicale, mai mult partea vătămată a pierdut un organ (splina) prin splenectomie, așa cum rezultă din raportul medico-legal.
La termenul de judecată din 05 martie 2013 inculpatul H. C. V. a declarat că își menține declarațiile date anterior și nu recunoaște acuzațiile aduse prin rechizitoriu (f. 39). Inculpatul a susținut că partea civilă cu autoturismul său i-a intrat pe sensul de mers și ca urmare s-a produs accidentul. A mai susținut totodată că, persoane din anturajul părții civile ar fi mutat piese ale autoturismului său rezultate în urma accidentului (respectiv arcul, telescopul și roata mașinii) de pe sensul de mers spre A. pe sensul de mers spre Oradea pe care se deplasa autoturismul părții civile. Nu și-a explicat de ce nu au fost găsite urme ale accidentului și pe sensul de mers al inculpatului, ci numai pe cel al părții civile. Nu a putut identifica persoanele care a mutat roata. În limita în care se va dovedi vinovăția sa a fost de acord să despăgubească partea civilă alături de asigurator.
Martorul C. F. I. a declarat faptul că în data accidentului se afla în autoturismul condus de partea civilă, care este soția sa; la un moment dat soția i-a spus că uite cum vine asta, referindu-se la cel care venea din sens opus, în sensul că rula cu viteză mare, după care a urmat impactul; el a fost aruncat din mașină, iar soția sa a fost prinsă între volan și scaun; s-a întors la mașină și si-a găsit soția în stare de inconștiență, stând pe scaun cu mâinile strânse pe volan; a strigat la ea; când era în mașină soția și-a revenit, spunând că o doare răul piciorul; a scos pe soția sa din mașină; la un moment dat a venit salvarea și i-a luat pe amândoi; la scurtă vreme a ajuns martorul D. la fața locului, ulterior a ajuns și poliția; accidentul s-a produs pe sensul de mers spre Chișineu Criș, autoturismul lor nu a intrat pe sensul de mers spre Șimand, În continuare martorul a declarat că în mod sigur nu a mutat componente de la locul accidentului și nu a văzut pe cineva făcând așa ceva; soția sa a fost grav rănită, a stat în spital o lună și ceva, iar când a ieși din spital soția/partea civilă era la pat, nu putea să meargă; soția sa a avut femurul rupt, bazinul fisurat, splina scoasă și are o tijă undeva care trebuie scoasă (f. 52).
Martorul T. C.-P. a declarat faptul că în ziua accidentului a fost sunat de numitul C. M. care l-a informat că familia C. a avut un accident; s-a dus la fața locului și când a ajuns la locului accidentului soții C. au fost preluați de salvare și Smurd; a rămas la fața locului și a asistat la măsurători; Dacia era pe sensul de mers către Chișineu Criș, dar întoarsă cu partea din față spre Șimand; cealaltă mașină era pe câmp cu roțile în sus; o roată era lângă mașina lui C.; la fața locului l-a văzut personal pe inculpat; nu l-a auzit pe inculpat să spună că s-au mutat piese rezultate în urma accidentului. Martorul a mai declarat că este din . și că se vizitează ocazional; partea civilă a fost vreo 2 luni la spital; acasă a stat la pat o perioadă de timp, avea probleme la picior; partea civilă are tijă la picior, are probleme la splină, ficat, iar de copilul părții civile a avut grijă soțul, părinții și socri (f. 53).
Martorul D. F.-L. a declarat că era o zi de marți, se ducea la piață la Chișineu Criș și la vreo 500 m spre Chișineu Criș din Șimand a văzut accidentul; a fost primul la locul accidentului; l-a văzut pe C. F. plin de sânge pe față lângă mașină lui, o Dacie, iar întinsă jos era soția acestuia; a sunat la 112, a venit salvarea și poliția; salvarea a luat partea civilă; cu partea civilă era numai soțul acesteia, nu mai erau alte persoane; nu știe pe ce bandă erau urmele accidentului, nu s-a uitat, își aduce aminte însă că acolo era o roată de mașină; cât timp a stat acolo în mod sigur nimeni nu a mutat acea roată din locul unde a văzut-o el prima oară; Dacia se afla pe sensul de mers spre Chișineu Criș, dar întoarsă invers, cumva spre Șimand. Martorul a mai declarat că i s-a prezentat de către instanță pozele de la filele 18, 19 dosar urmărire penală, recunoaște mașina și amplasamentul roții, așa era la momentul accidentului; partea civilă era conștientă, spunea că o doare bazinul și piciorul.
Martorul C. M. a declarat că a sosit la locul accidentului după ce a fost sunat de C. F. care i-a comunicat că a avut accident; a văzut Dacia pe sensul de mers spre Chișineu Criș, dar întoarsă către Șimand, iar pe partea dreaptă a mașinii pe partea civilă întinsă jos; la locul accidentului era și martorul D., poliția după care a venit și salvarea; pe câmp a văzut o mașină cu roțile în sus; a participat și la măsurători; erau urme ale accidentului numai pe partea de mers spre Chișineu Criș; în același sens se vedeau și urme de frânare; pe sensul de mers spre Chișineu Criș era o roată căzută de la o mașină; nu au fost mutate componente rezultate în urma accidentului decât după terminarea măsurătorilor. Martorul a mai declarat că i s-a prezentat pozele de la filele 18, 19 dosar urmărire penală și sunt exact ce a văzut el la locul accidentului, roata de la mașina inculpatului este exact cum apare în pozele de la filele 7, 8 dosar u. p.; partea civilă a stat în spital aproape o lună; a stat la pat fiind îngrijită de soț, părinți și socri; a dus partea civilă și soțul de 2 ori la A. pentru radiografii și alte analize medicale pentru care nu l-a plătit; partea civilă la locul accidentului s-a plâns de durere, spunând că o doare piciorul și zona bazinului, în picior partea civilă are o tijă.
La termenul de judecată din data de 05 martie 2013 partea civilă C. S. C. a declarat că își menține constituirea de parte civilă în sumă de 73.200 lei, din care 60.000 lei, reprezentând daune morale și 13.200 lei, reprezentând despăgubiri civile (f. 18). A mai declarat că în mod cert inculpatul a intrat pe sensul său de mers, l-a văzut că vine cu viteză mare spre ea; ea nu a fost orbită de către autoturismul inculpatului; nici unul din aparținătorii săi nu au mutat piese ale autoturismului inculpatului; nu știe exact ce s-a întâmplat fiind inconștientă un timp după accident.
Din Raportul medico-legal nr. 859/A1 din 20.01.2011 emis de Serviciul Județean de medicină-legală A. rezultă faptul că în urma accidentului rutier, partea vătămată C. S. a suferit leziuni traumatice grave care au necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale, mai mult a pierdut și un organ, splina prin splenectiomie (f. 61-63 dosar u. p.), urmare a leziunilor traumatice suferite viața părții vătămate fiind pusă în primejdie.
Ca urmare a celor de mai sus este dovedit accidentul părților. Inculpatul a susținut constant că, accidentul s-a produs pe sensul său de mers. Partea civilă a susținut contrariul. Din probatoriu rezultă că, urmele accidentului s-au găsit doar pe sensul de mers al părții civile, respectiv pe direcția A.-Oradea. În limita în care accidentul s-ar fi produs pe sensul de mers Oradea-A., respectiv dacă partea civilă ar fi intrat pe sensul de mers al inculpatului trebuiau să existe urmele accidentului pe sensul respectiv. Singurul semn al accidentului pe sensul de mers al inculpatului este pata de ulei, scurs de la motorul Daciei. Din poza 7, 8 de la fila 18 dosar u. p. se vede că pata de ulei a curs de pe sensul de mers spre Oradea, pe sensul de mers spre A., nu invers. În acest sens fiind localizarea autoturismului din poza 7. Nu s-au dovedit afirmațiile inculpatului cum că roata autoturismului său a fost mutată de pe sensul de mers spre A., pe sensul de mers spre Oradea. Toți martorii au infirmat această ipoteză. De altfel martorul D. sosit primul la fața locului, imediat după accident a arătat că până la sosirea poliției locul accidentului nu a suferit modificări. Mai mult decât atât, dacă roata ar fi fost căzută pe sensul de mers spre A. înseamnă că acolo s-a produs accidentul și trebuiau să se găsească și alte urme la locul impactului: vopsea sticlă, plastic. Ori așa ceva nu s-a găsit la fața locului. Accidentul s-a produs pe un segment de drum cu câte un singur sens de mers, delimitate de bandă continuă ce interzice depășirea.
Procesul verbal de cercetare la fața locului nu a fost contestat în cursul urmării penale de către părți. Expertiza întocmită în cauză, fila 34-45 a concluzionat că accidentul s-a produs pe sensul de mers al părții civile.
Pe cale de consecință, inculpatul intrând pe contrasens și acroșând autoturismul părții civile, distrugându-i autoturismul și rănind-o pe aceasta nu a respectat normele legale privind obligația de a conduce cu prudență stabilite de art. 48 din OUG 195/2002, precum și prevederile art. 41 din același act normativ și 77 alin. 2 din HG 1391/2006 care arată că conducătorul autoturismului este obligat să circule pe partea dreaptă a drumului public în sensul său de circulație cât mai aproape de marginea părții carosabile și să nu încalce linia continuă. Fapta inculpatului este săvârșită din culpă, el neurmărind producerea accidentului, dar ar fi putut să prevadă că se va putea produce un astfel de accident în contextul în care a condus în mod imprudent.
Ca urmare, fapta inculpatului H. C. V. care, în data de 16.11.2010, conducând autoturismul Volvo, cu număr de înmatriculare_ pe DN 79, dinspre localitatea Chișineu Criș către A., în apropierea localității Șimand pe fondul nerespectării dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice, a pătruns pe contrasens și a acroșat autoturismul Dacia cu număr de înmatriculare_ care circula regulamentar dinspre A. către Chișineu Criș, în urma căruia conducătorul auto al acestui autoturism, partea civilă C. S. a suferit leziuni traumatice grave care au necesitat pentru vindecare 90-100 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.
Inculpatul H. C.-V. nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a recunoscut săvârșirea faptei-având o atitudine nesinceră, a precizat că nu se face vinovat de comiterea acesteia, întrucât accidentul dintre cele două autovehicule ar fi avut loc pe banda sa de mers, deci partea civilă ar fi intrat pe contrasens.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului H. C.-V., prima instanță a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal: gradul de pericol social al faptei, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acestuia, limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal.
Pentru considerentele expuse mai sus, prima instanță a procedat potrivit dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva sentinței penale nr. 43 din 2 aprilie 2013 pronunțate de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._ din 06.02.2013 au declarat recursuri în termen inculpatul H. C.-V. și asigurătorul de răspundere civilă S. DE A.-R. A. S.A., înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara – Secția penală sub nr._ din 29.04.2013.
Pentru motivarea recursului său, asigurătorul de răspundere civilă a depus la dosar un memoriu, prin care a solicitat diminuarea despăgubirilor morale la 30.000 lei, arătând că: infracțiunea a fost produsă din culpă, nu cu intenție; potrivit studiului elaborat de CSA împreună cu UNSAR asupra hotărârilor definitive pronunțate de instanțele din țară în anii 2009-2011, despăgubirea medie acordată s-a situat la suma de 301 lei pentru vătămări care au necesitat un număr mai mare de 60 de zile de îngrijiri medicale.
Recursul inculpatului nu a fost motivat.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de asigurătorul de răspundere civilă și a celor ce se analizează din oficiu conform art. 3859 alin. 3 C. proc. pen., precum și examinând întreaga cauză sub toate aspectele conform art. 3856 alin. 3 C. proc. pen., Curtea constată, pentru considerentele ce urmează, că recursurile sunt nefondate.
Din probele administrate rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă reținută în sarcina sa.
Astfel, declarațiile părții civile C. S. (care arată că inculpatul rula cu viteză și a pătruns pe sensul ei de mers) se coroborează cu cele date de martorii C. F. I. (soțul părții civile C. S., pasager în autoturismul condus de aceasta) și D. F. L. (care arată că autoturismul condus de victimă era pe sensul de mers Șimand – Chișineu Criș și că nu au atins nimic din câmpul accidentului și nu au mișcat vreun element de autoturism sau roată), cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și declarațiile martorilor asistenți T. C. și C. M. (din care rezultă că, pe sensul de mers A. – Oradea, au fost găsite lângă autoturismul condus de victimă mai multe bucăți de plastic dispersate, sub el o pată de ulei și benzină lungă de 3,20 m și lată de 0,60 m și lângă el o roată de la autoturismul condus de inculpat), planșa foto cuprinzând aspecte de la investigarea tehnico-științifică a locului faptei și raportul de expertiză tehnică auto (care concluzionează că impactul a avut loc pe sensul de mers A. - Oradea, pe care se deplasa victima).
Referitor la sancțiuni, se observă că pedeapsa principală a fost aplicată în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege (1 an închisoare, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 6 luni la 3 ani). Această pedeapsă nu poate fi redusă, având în vedere importanța normelor rutiere încălcate (art. 41 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice - vehiculele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație; art. 77 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 - marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice încălcarea acestuia), urmările produse (vătămări care pentru vindecare au necesitat 90-100 de zile de îngrijiri medicale, printre care și pierderea unui organ - splina) și conduita procesuală a inculpatului (care a încercat în permanență inducerea în eroare a organelor judiciare, susținând în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe că impactul ar fi avut loc pe sensul său de mers, iar în fața instanței de recurs nu s-a prezentat).
Nu se poate discuta asupra modului de individualizare executării pedepsei, suspendarea condiționată a executării fiind cea mai ușoară formă de individualizare a executării pedepsei de 1 an închisoare.
Instanța de recurs remarcă faptul că prima instanță a individualizat în mod corect și pedeapsa accesorie, interzicând inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata pedepsei închisorii și suspendând apoi executarea acestora pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale, deoarece, prin săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, inculpatul devine nedemn să fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În privința soluției date acțiunii civile, trebuie remarcat că doar asigurătorul de răspundere civilă a formulat critici concrete, astfel încât, văzând principiul disponibilității ce guvernează acțiunea civilă, Curtea va analiza latura civilă doar prin prisma motivelor de recurs invocate.
Despăgubirile pentru daune morale în sumă de 60.000 lei nu pot fi reduse. Este evident că, prin fapta sa, inculpatul H. C.-V. a cauzat părții civile C. S. un prejudiciu moral constând în suferințele fizice și psihice produse prin accidentul rutier provocat din culpa exclusivă a primului. Astfel, partea civilă recurentă este victimă a accidentului rutier, suferind atât fizic (leziuni ce pentru vindecare au necesitat 90-100 de zile de îngrijiri medicale – fractură femur stâng; fractură metatars II-IV stg; ruptură de splină; fractură complexă bazin; leziune hepatică gradul II lob stâng; osteosinteză; ; a fost internată în spital 25 de zile, în perioada 16.11.2010 – 10.12.2010), cât și psihic (a pierdut un organ – splina; viața i-a fost pusă în primejdie). Văzând elementele concrete ale cauzei enumerate mai sus, instanța de recurs consideră că suma de 60.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daunele morale nu depășește limite rezonabile, iar o reducere a despăgubirilor ar fi de natură să ducă la o disproporție vădită a acestora față de prejudiciul moral suferit de partea civilă intimată în urma accidentului rutier cauzat de inculpat.
Nu poate fi primită susținerea asigurătorului de răspundere civilă în sensul că despăgubirile pentru daunele morale ar trebui stabilite în funcție de despăgubirea medie acordată în cazuri similare potrivit studiului elaborat de CSA împreună cu UNSAR asupra hotărârilor definitive pronunțate de instanțele din țară în anii 2009-2011. Prejudiciul se evaluează în funcție de elementele concrete ale fiecărei cauze în parte, valoarea acestuia neputând fi stabilită în funcție de criterii străine de principiul reparării integrale a prejudiciului.
Este lipsită de relevanță susținerea asigurătorului de răspundere civilă în sensul că infracțiunea a fost comisă din culpă, nu cu intenție. Sub aspectul angajării răspunderii civile delictuale nu prezintă importanță forma de vinovăție, art. 998 din Codul civil în vigoare la data producerii accidentului de circulație prevăzând că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Curtea mai observă că în cauză nu sunt incidente alte motive de recurs ce pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art. 3859 alin. 3 C. proc. pen.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpatul H. C.-V. și asigurătorul de răspundere civilă S. DE A.-R. A. S.A. împotriva sentinței penale nr. 43 din 2 aprilie 2013 pronunțate de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._ din 06.02.2013.
În temeiul art. 192 alin. 2 C. proc. pen., inculpatul recurent și asigurătorul de răspundere civilă recurent vor fi obligați la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit. b Cpp, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul H. C. V. și asiguratorul S. de A.-R. A. SA București împotriva sentinței penale nr.43 din 2.04.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p., obligă pe fiecare recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2013.
Președinte, F. P. | Judecător, C. I. M. | Judecător, F. P. |
Grefier,
A. B.
RED: FP/01.07.2013
Dact: A.B. 2 exempl/18 Iunie 2013
Primă instanță: Judecătoria Chișineu Criș
Jud: F. M. D..
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 673/2013. Curtea... | Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 705/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
