Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 705/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 705/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-06-2013
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 705/R
Ședința publică din 12 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: C. I. M.
JUDECĂTOR:F. P.
GREFIER: A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul F. C., împotriva sentinței penale nr. 142 din 4.04.2013, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul recurent personal, asistat de avocat din oficiu B. C., lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită, admiterea recursului, în măsura în care motivele invocate sunt prevăzute de legea penală și, reducerea pedepsei aplicate, având în vedere starea de sănătate a soției inculpatului precum și atitudinea sa.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind temeinică și legală.
Inculpatul, având cuvântul, arată că și el la rândul său a fost înșelat, nu a beneficiat de bunul respectiv, nu are loc de muncă; lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.142/04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ ,în baza art.215 alin1, 2, 3 C.pen., cu aplicarea art.320 1 alin.7 C.pr.pen. și art. 37 lit. a C.pen, a fost condamnat inculpatul F. C., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșireaîn stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de înșelăciune.
În baza art.71 alin.1 C.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.290 C.pen., cu aplicarea art.320 1 alin.7 C.pr.pen. și art. 37 lit a C.pen, a fost condamnat inculpatul F. C. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art.71 alin.1 C.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.291 C.pen., cu aplicarea art.320 1 alin.7 C.pr.pen. și art. 37 lit a C.pen, a fost condamnat inculpatul F. C. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de uz de fals.
În baza art.71 alin.1 C.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.p., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.33 lit.a C.pen. rap.la art. 34 lit. b C.pen i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 alin.1 C.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, și b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 83 C.pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.101/11.02.2002 pronunțată de Judecătoria Reșița în dos. nr. 7610/2001, definitivă la data de 07.11.2002 prin decizia penală nr.955/R/07.11.2002 a Curții de Apel Timișoara și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită în prezenta cauză, astfel că inculpatul va executa, în final, pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art.71 alin.1 Cod Penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.26 rap. la 215 alin1, 2, 3 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin 2 C.pen și art.320 1 alin.7 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul G. D. A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune sub forma complicități.
În baza art.71 alin.1 Cod Penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.. a teza a II a și lit. b C.p., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 4(patru)ani stabilit in conformitate cu art.82 C.pen.
În temeiul art.71 alin.5 C.pen. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.26 rap. la 215 alin1, 2, 3 C.pen., cu aplicarea art.320 1 alin.7 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul D. L., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșireainfracțiunii de înșelăciune sub forma complicității.
În baza art.71 alin.1 C.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.p., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.290 C.pen., cu aplicarea art.320 1 alin.7 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul D. L. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art.71 alin.1 C.pen i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.33 lit.a C.pen. rap.la art. 34 lit. b C.pen i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 alin.1 Cod Penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, și b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 4(patru)ani stabilit in conformitate cu art.82 C.pen.
În temeiul art.71 alin.5 C.pen. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.14, 161 si art.346 C. pr.pen. raportat la art.1357 C.civ. au fost admise cererile părților civile B.-GSG SA-S. C.-S. și . SRL. Și a fost obligat inculpatul F. C. la plata sumei de 27.988,61 lei către partea civila . SRL, sumă ce reprezintă despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat
A fost obligat inculpatul G. D. A. la plata sumei de 4.557,20 lei către partea civila . SRL, sumă ce reprezintă despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat.
A fost obligat inculpatul D. L. la plata sumei de 12.175,98 lei către partea civila B.-GSG SA-S. C.-S., sumă ce reprezintă despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat
În baza art. 38 C.pr.pen rap. la art 3201 C.pr.pen a fost disjunsă cauza și s-a dispus cercetarea separată a inculpatului P. A. D., precum și a acțiunii civile exercitate în procesul penal de către partea . SRL față de acest inculpat, prin constituirea unui nou dosar în care se vor anexa, în copie, următoarele:un exemplar al prezentei Minute, un exemplar al Rechizitoriului dat în dosar nr. 2417/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, și stabilește termen de judecată la data de 25.04.2013.
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen au fost obligați inculpații F. C., G. D. A. la plata sumei de câte 700 lei, iar pe inculpatul D. L. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, dispunându-se virarea sumei de 600 lei, reprezentând onorariu pentru avocații din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. S..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. – S. din data de 04.12.2012, întocmit în dosarul nr.63/P/2012, înregistrat la prima instanță sub numărul_ /06.12.2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților F. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, fapte prev. de art. 215 alin.1, 2 și 3 C.p., art.290 C p și art.291 C. p., cu aplicarea art.37 lit.a C. p. și art. 33 lit. a C.p., P. A. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, fapte prev. de art. 215 alin.1, 2 și 3 C.p., art.290 C p și art.291 C. p., cu aplicarea art. 33 lit. a C.p., G. D. A., pentru complicitate la înșelăciune în formă continuată, faptă prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin.1, 2 și 3 C.p., cu aplicarea art. 41 al.2 C.p., D. L., pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată faptă prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2 și 3 C.p.; fals în înscrisuri sub semnătură privată faptă prev. de art. 290 C.p. cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
S-a reținut, în esență, ca situație de fapt, că inculpații F. C., P. A. D., cu ajutorul inculpaților G. D. A. și D. L., au folosit documente false, în special documente cu privire la încadrarea în muncă și veniturile realizate, pentru a contracta credite de la B. G. S. G. C. – S..
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, materializate în: raport de constatare tehnico științifică nr._/28.07.2011 ( fila 67-90 d.u.p.); contractele de credit, actele anexe și documentele de venit ( fila 107-163 d.u.p.); comunicările părților vătămate ( fila 27-38 d.u.p.); comunicare ITM ( fila 181-205 d.u.p.); declarațiile învinuiților ( fila 39-67 d.u.p.).
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penala nr.63/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița.
În cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 28.02.2013, inculpații F. C., G. D. A. și D. L. au precizat că sunt de acord să beneficieze de dispozițiile art. 3201 C.pr.pen., sens în care, prin declarații aflate la filele 93-95, au arătat că recunosc în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi.
De asemenea, la dosarul cauzei au fost anexate fișele de cazier judiciar ale inculpaților ( filele 66- 72 dosar), copiile următoarelor hotărâri judecătorești: sentința penală 101/11.02.2002 pronunțată de către Judecătoria Reșița în dosarul nr. 7610/2001, decizia penală 955/R/07.11.2002 pronunțată de către Curte de Apel Timișoara în dosarul nr. 5633/P/2002, precum și înscrisuri în circumstanțiere.
Prin cererea de la fila 31-33, partea civila . SRL s-a constituit parte civilă după cu urmează: față de inculpatul P. A. D. cu suma de 27.765,40 lei reprezentând debit restant, penalități de întârziere și dobândă legală, față de inculpatul F. C. cu suma de 27.988,61 lei reprezentând debit restant, penalități de întârziere și dobândă legală, față de inculpatul G. D. A. cu suma de 4.557,20 lei reprezentând debit restant.
Prin cererea de la fila 78, partea civila B.-GSG SA-S. C.-S. s-a constituit parte civilă față de inculpatul D. L. cu suma de 12.175,98 lei reprezentând credit restant și dobânzi restante și penalizatoare.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, prima instanță a reține următoarea situație de fapt:
În cursul anului 2006 inculpatul G. D. A. a deținut funcția de administrator la . SRL cu sediul în Reșița.
La data de 28.04.2006 inculpatul F. C. a încheiat cu B. G. S. G., S. Reșița contractul de credit nr._ din data de 28.04.2006, pentru suma de 22.000 lei. Pentru a obține creditul s-a folosit de adeverința de venit nr. 49/27.04.2006 și xerocopia cărții de muncă . nr._ din care rezulta că este angajat la . SRL și în perioada ianuarie – martie a realizat venituri în sumă de 2232 lei /lună. Adeverința de venit nr. 49/27.04.2006 a fost completată și semnată, la rubrica director general, de către inculpatul G. D. A.. În realitate, inculpatul F. C. a fost angajat la . SRL, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată însă, în lunile ianuarie și februarie 2006 a figurat ca fiind în concediu fără plată, iar în luna martie 2006 a realizat un venit net de 274 lei.
La data de 28.04.2006 inculpatul P. A. D. a încheiat cu B. G. S. G., S. Reșița contractul de credit nr._/28.04.2006, pentru suma de 22.000 lei. Pentru a obține creditul s-a folosit de adeverința de venit nr.50/27.04.2006 și xerocopia cărți de muncă . nr._ din care rezulta că era angajat la . SRL și în perioada ianuarie – martie 2006 a avut venituri de 2266 lei/lună. Adeverința de venit nr. 50/27.04.2006 a fost completată și semnată, la rubrica director general, de către inculpatul G. D. A.. În realitate, inculpatul P. A. D. a fost angajat la . SRL, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată însă, în lunile ianuarie și februarie 2006 a figurat ca fiind în concediu fără plată, iar în luna martie 2006 a realizat un venit net de 274 lei.
La data de 12.06.2007 inculpatul D. L., ținând evidența contabilă la . Reșița, a completat și semnat, la rubrica director economic, adeverința de venituri nr. 151/2007, consemnând date nereale cu privire la numita Ș. L.(fostă C.), respectiv că acesta era angajată la societatea menționată și că în perioada martie-mai 2007 a avut venituri de 975 lei /lună. În baza adeverinței menționate numita Ș. L. a încheiat cu B. G. S. G., Agenția L. Bârzavei contractul de credit nr._, pentru suma de 20.000 lei. În realitate, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că numita Ș. L., nu a avut calitatea de angaja la . Reșița.
Declarația de recunoaștere a inculpaților F. C., G. D. A. și D. L. se coroborează cu probele administrate in faza de urmarire penala, si anume raport de constatare tehnico științifică nr._/28.07.2011 ( fila 67-90 d.u.p.); contractele de credit, actele anexe și documentele de venit ( fila 107-163 d.u.p.); comunicările părților vătămate ( fila 27-38 d.u.p.); comunicare ITM ( fila 181-205 d.u.p.); declarațiile învinuiților ( fila 39-67 d.u.p.).
În drept, fapta inculpatului F. C., care la data de 28.04.2006, s-a prezentat la B. G. S. G. S. Reșița unde, folosindu-se de înscrisuri falsificate (adeverința de salariu pe numele său, angajament de plată și copie de pe cartea sa de muncă) a determinat reprezentanții băncii să încheie contractul de credit nr. nr._/28.04.2006, iar după ridicarea sumei nu a mai achitat creditul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective fapta a fost săvârșită cu intenție directă, dat fiind ca acesta a prevăzut rezultatul faptei sale si l-a urmărit.
Fapta aceluiași inculpat care a semnat, în mod nereal, angajamentul de plată aferent adeverința de venit nr. 49/27.04.2006, și pe care l-a folosit pentru a obține creditul solicitat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 cod penal.
Pe latură subiectivă s-a reținut intenția directă ca formă a vinovăției aceasta prevăzând și urmărind producerea rezultatului prin săvârșirea faptei.
Fapta aceluiași inculpat care s-a folosit de adeverința de venit 49/27.04.2006 și xerocopia cărții de muncă . nr._, cunoscând că nu conțin date reale pentru obținerea unui credit bancar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prev de art.291 cod penal.
Pe latură subiectivă s-a reținut intenția directă ca formă a vinovăției aceasta prevăzând și urmărind producerea rezultatului prin săvârșirea faptei.
În drept, faptele inculpatului G. D. A. de a –i ajuta pe inculpații F. C. și P. A. D., să inducă în eroare reprezentanții băncii cu ocazia solicitării și încheierii contractelor pentru creditele bancare menționate, prin completarea adeverințelor de venit nr. 49/27.04.2006 și nr. 50/27.04.2006, cu date nereale, întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, fapte prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin.1, 2 și 3 C.p., cu aplicarea art. 41 al.2 C.p.
Pe latură subiectivă s-a reținut intenția directă ca formă a vinovăției aceasta prevăzând și urmărind producerea rezultatului prin săvârșirea faptei.
În drept, faptele inculpatului D. L. de a o ajuta numita Ș. L. să inducă în eroare reprezentanții băncii cu ocazia solicitării și încheierii contractului de credit nr._/13.06.2007, prin completarea adeverința de venit nr. 151/12.06.2007 cu date nereale, întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, fapte prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin.1, 2 și 3 C.p.
Pe latură subiectivă s-a reținut intenția directă ca formă a vinovăției aceasta prevăzând și urmărind producerea rezultatului prin săvârșirea faptei.
Fapta aceluiași inculpat care întocmit și semnat la rubrica director economic, în mod nereal, adeverința de venit nr. 151/12.06.2007, și l-a încredințat numitei Ș. L. pentru a-l folosi în vederea obținerii unui credit bancar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev de art.290 cod penal.
Pe latură subiectivă s-a reținut intenția directă ca formă a vinovăției aceasta prevăzând și urmărind producerea rezultatului prin săvârșirea faptei.
La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 cod penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de modalitatea și scopul pentru care au fost săvârșite faptele( din probatoriul administrat rezultă că beneficiar al sumelor de bani obținute în urma contractelor de credit a fost numitul B. Jean), de persoana inculpaților, de faptul că, deși nu au fost ei beneficiari ai sumelor de bani obținute, sunt de acord să despăgubească părțile civile cu sumele solicitate, astfel, se apreciază că, aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special sunt suficiente pentru îndreptarea inculpaților, pentru formarea unei atitudini corecte față de muncă, de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
Cu privire la inculpatul F. C., întrucât, din analiza fișei de cazier judiciar(fila 66), rezultă că inculpatul a mai fost condamnat, prin sentința penală nr.101/11.02.2002 pronunțată de Judecătoria Reșița în dos. nr. 7610/2001, definitivă la data de 07.11.2002 prin decizia penală nr.955/R/07.11.2002 a Curții de apel Timișoara, la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare condiționată pe un termen de încercare de 5 ani, prima instanță a reținut că faptele au fost comise în stare de recidivă postconamnatorie prev. de art.37 alin.1 lit. a Cod penal.
Având in vedere ca, la termenul din data de 28.02.2013, inculpații F. C., G. D. A. și D. L., au precizat ca sunt de acord sa beneficieze de dispozițiile art. 3201 C.p.p., arătând ca recunosc săvârșirea faptelor reținute in actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata sa se facă in baza probelor administrate in faza de urmărire penala, fără a solicita administrarea de probe, prima instanță a dat deplina eficienta dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C.p.p., potrivit cărora, s-a pronunțat condamnarea inculpaților, care, in cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege.
De asemenea, prima instanță a apreciat ca fiind necesare următoarele precizări.
Având, in vedere ca împrejurarea de fapt a recunoașterii de către inculpați a săvârșirii faptei si a modalității sale de comitere a fost evidențiată prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.p.p., rezulta ca aceasta atitudine procesuala a inculpaților nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanța atenuanta judiciara prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen., deoarece ar însemna ca aceleiași situații de fapt sa i se acorde o dubla valență juridică, ceea ce, in opinia primei instanțe, nu a fost in intenția legiuitorului. Mai mult decât atât, in condițiile existentei acordului de vinovăție al inculpaților, art. 3201 C.p.p. se aplica cu prioritate față de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen., deoarece, din punct de vedere procedural, conduce la soluționarea cu celeritate a cauzei, iar din punct de vedere al dreptului substanțial, constituie o cauza legală de reducere a limitelor de pedeapsă. Așadar, dintr-un anume punct de vedere, se poate considera că aplicarea cu prioritate a dispozițiilor speciale prevăzute de art. 3201 C.p.p. în raport de prevederile generale cuprinse in art. 74 alin. 1 lit. c C.pen. corespunde principiului “specialia generalibus derogant”, potrivit căruia normele juridice speciale deroga de la normele juridice generale si se vor aplica in consecință.
Cu privire la aplicarea pedepselor accesorii, prin decizia nr. LXXIV (74)/2007, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art.71 din C.penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza I) – c din C.penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin.3 din C.penal.
La interzicerea în parte a drepturilor electorale, prima instanță a avut în vedere Hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 30.03.2004 care a statuat că interzicerea de a vota a tuturor deținuților încalcă art.3 al Protocolului nr.1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale. În aceasta hotărâre s-a statuat ca indiferent de durata pedepsei si de natura infracțiunii care a atras-o nu se justifica excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legătură între interdicția votului si scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni si de a asigura reinserția socială a infractorilor.
De asemenea, prima instanță a reținut că nu este aplicabil art.64 lit.c, întrucât inculpații nu s-au folosit de o funcție, o profesie sau de o activitate pentru săvârșirea infracțiunii.
Astfel, prima instanță a interzis inculpaților, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. p.
Având în vedere cele arătate, prima instanță a procedat potrivit dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul F., solicitând reducerea pedepsei întrucât a fost sincer și a colaborat cu organele judiciare.
Examinând recursul formulat de inculpat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3856 alin. 1 și 3 C.pr.pen. Curtea reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat atât în ceea ce privește starea de fapt cât și în privința pedepselor aplicate de instanța de fond care sunt corect individualizate raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor reglementate de art.72 C.pen.
În mod judicios prima instanță a analizat și interpretat probele administrate, probe în temeiul cărora a procedat la aplicarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, cu executare în regim de detenție, astfel că instanța de recurs apreciază că, în speță cuantumul pedepselor este bine dozat și adaptat gravității infracțiunilor comise.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, Curtea constată faptul că la data de data de 28.04.2006 inculpatul F. C. a încheiat cu B. G. S. G., S. Reșița contractul de credit nr._ din data de 28.04.2006, pentru suma de 22.000 lei. Pentru a obține creditul s-a folosit de adeverința de venit nr. 49/27.04.2006 și xerocopia cărții de muncă . nr._ din care rezulta că este angajat la . SRL și în perioada ianuarie – martie a realizat venituri în sumă de 2232 lei /lună. Adeverința de venit nr. 49/27.04.2006 a fost completată și semnată, la rubrica director general, de către inculpatul G. D. A.. În realitate, inculpatul F. C. a fost angajat la . SRL, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată însă, în lunile ianuarie și februarie 2006 a figurat ca fiind în concediu fără plată, iar în luna martie 2006 a realizat un venit net de 274 lei.
Fapta săvârșită de inculpat de a se folosi de înscrisuri falsificate (adeverința de salariu pe numele său, angajament de plată și copie de pe cartea sa de muncă) a determinat reprezentanții băncii să încheie contractul de credit nr. nr._/28.04.2006, constituie o faptă ce poate avea urmări dintre cele mai grave pentru patrimoniul societății comerciale ce a oferit împrumutul, ceea ce îi conferă un caracter grav.
În ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, instanța de recurs constată că prin sentința recurată s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C.pen.
Astfel, potrivit art. 72 C.p. „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”. Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare al inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului în societate.
Infracțiunea de înșelăciune săvârșită de inculpat aduce o atingere gravă relațiilor sociale cu caracter patrimonial, care presupun încrederea și buna credință a celor care intră în relații comerciale, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
Curtea reține că nu au fost identificate elemente care să fie valorificate ca circumstanțe atenuante, care a ar putea conduce la diminuarea pedepsei, prima instanță aplicând pedepse cu minimul special. În ceea ce privește reținerea prevederilor art. 74 lit. a C.pen., constând în conduita bună înainte de săvârșirea faptei, instanța de recurs reține că inculpatul are antecedente penale care atrag starea de recidivă, astfel încât reținerea acestei circumstanțe este exclusă.
Referitor la reținerea în beneficiul inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c C.pen, deși, instanța de recurs nu împărtășește opinia primei instanței că circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c C.pen., nu poate fi aplicată întrucât atitudinea de recunoaștere a avut ca efect aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C.pr.pen, se reține totuși că nu se impune reținerea acestei circumstanțe. Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Curtea reține că în cauză atitudinea de recunoaștere nu a avut un rol hotărâtor în descoperirea faptei, ori în desfășurarea urmăririi penale cu privire la inculpat, ori la ceilalți făptuitori.
Astfel, nu există temei pentru reducerea pedepsei inculpatului, deoarece aceasta a fost aplicată cu minimul special, iar rezultanta nu a fost sporită.
Instanța de recurs reține că în speță inculpatul va executa 5 ani închisoare ca urmare a aplicării obligatorii a prevederilor art. 83 C.pen., inculpatul fiind anterior condamnat prin sentința penală nr.101/11.02.2002 pronunțată de Judecătoria Reșița în dos. nr. 7610/2001, definitivă la data de 07.11.2002 prin decizia penală nr.955/R/07.11.2002 a Curții de Apel Timișoara cu suspendarea executării pedepsei, fapta ce formează obiectul prezentului dosar fiind comisă în aprilie 2006, în termenul de încercare al acelei condamnări.
În această situație potrivit prevederilor art. 83 C.pen: „Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune
Se observă că prima instanță a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor legale mai sus menționate.
Astfel, pentru considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. se va respinge ca respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. C., împotriva sentinței penale nr. 142 din 4.04.2013, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._ .
Văzând și prevederile art. 189, 192 alin. 2 C.pr.pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515 pct.1, lit. b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. C., împotriva sentinței penale nr. 142 din 4.04.2013, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă pe inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Dispune plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 iunie 2013.
PREȘEDINTE, F. P. | JUDECĂTOR, C. I. M. | JUDECĂTOR, F. P. |
GREFIER,
A. B.
Red: F.P./01.07.2013
Dact: A.B. 2 exempl/17 Iunie 2013
Primă instanță: Judecătoria Reșița
Jud: P. I.L.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 582/2013. Curtea de... → |
|---|
