Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 23/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-02-2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 23/PI/CO
Ședința publică de la 21 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier A. B.
M. P. este reprezentat de procuror L. M. din cadrul D.N.A. – S. T. Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației formulate de P. de pe lângă T. T. împotriva sentinței penale nr. 67/PI din 5.02.2014 a Tribunalului T..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul M. G. personal, în stare de deținere, asistat de avocat ales C. C. din cadrul Baroului T., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată că în cauză s-au redeschis dezbaterile întrucât sunt incidente disp. art. 5 al. 3 din L. 255/2013, fiind obligatorie în cauză participarea procurorului D.N.A., apoi constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra contestației.
Procurorul susține oral contestația formulată de parchet și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost motivat și depus la dosar, arătând că hotărârea pronunțată este nelegală privind modul de judecare a solicitărilor de aplicare a legii mai favorabile în condițiile art. 4 și 6 Noul C.p., dar și pentru faptul că s-ar fi impus anularea vechiului mandat de executare a pedepsei și emiterea unui nou mandat în conformitate cu hotărârea contestată, având în vedere că s-au constatat ca fiind dezincriminate formele infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 3, 5 din vechiul Cod penal, respectiv infracțiunea prev. de art. 323 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal. Pe lângă motivele expuse în scris la dosar, procurorul a mai arătat că este netemeinică constatarea instanței de fond în sensul dezincriminării infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 din vechiul Cod penal, solicitând menținerea pedepsei aplicate pentru această infracțiune.
Avocat C. C., pentru contestatorul M. G., solicită admiterea în parte a contestației formulate de parchet, numai cu privire la anularea mandatului de executare a pedepsei și emiterea unui nou mandat de executare. Consideră că neexistând nulitate absolută în cauză nu poate exista nici nulitatea soluției. Menționează că nu pot fi incidente disp. art. 323 din vechiul Cod penal întrucât nu a existat o aderare sau asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, astfel că argumentul invocat de procuror oral în ședința de astăzi este netemeinic și solicită să nu fie avut în vedere de instanță la soluționarea contestației.
Contestatorul M. G., având ultimul cuvânt, se declară de acord cu cele susținute de avocatul său.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 67/PI din 5.02.2014 a Tribunalului T. în dosarul nr._, în baza art. 598 alin. 1 lit. d C.p.p. a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul M. G. cu privire la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 352/18.05.2007, def. prin d.p. nr. 1153/13.04.2012 a ÎCCJ, având ca obiect aplicarea dispozițiilor art. 19 don OUG 43/2002 referitor la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000.
În baza art.595 din Codul de procedură penală a fost admisă sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate constituită la nivelul Penitenciarului Timișoara, precum și cererea persoanei condamnate M. G. de aplicare a legii penale mai favorabile ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 cu modificările și completările ulterioare, cu privire la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 352/18.05.2007, def. prin d.p. nr. 1153/13.04.2012 a ÎCCJ.
A fost descontopită pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată condamnatului M. G., în prezent deținut în P. Timișoara, prin nr. s.p. nr. 352/18.05.2007, definitivă prin d.p. nr. 1153/13.04.2012 a ÎCCJ., în pedepsele componente de: 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 din Codul penal din 1969 raportat la art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 cu referire la art. 19 din OUG nr. 43/2002; 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000; 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infr. prev. de art. 323 alin. 1 și 2 din Codul penal din 1969 cu referire la art. 19 din OUG nr. 43/2002; 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infr. prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 4 din Codul penal din 1969 cu referire la art. 19 din OUG nr. 43/2002.
În baza art.4 din Codul penal a constatat dezincriminată forma infracțiunii de înșelăciune reglementată de art.215 alin.3 și 5 din Codul penal din 1969.
În baza art.6 din Codul penal a fost redusă pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. art.215 alin.1, 2, 3 și 5 din Codul penal din 1969 raportat la art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 cu referire la art. 19 din OUG nr. 43/2002, la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.6 din Codul penal a fost redusă pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. art.215 alin.1, 2, 4 din Codul penal din 1969 cu referire la art. 19 din OUG nr. 43/2002, la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.4 din Codul penal s-a constatat dezincriminată infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.323 din Codul penal din 1969 și s-a dispus încetarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
În baza art.33 lit.a din Codul penal din 1969 raportat la art.34 lit.b din Codul penal din 1969 au fost contopite cele două pedepse aplicate condamnatului de câte 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa de 5 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa de 5ani închisoare aplicată condamnatului M. G. perioada executată din 17.02.2003 la 23.07.2004 și din 18.04.2012 la zi.
S-au menținut dispozițiile hotărârii de condamnare referitoare la pedeapsa complementară.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate constituită la nivelul Penitenciarului Timișoara, introdusă și înregistrată la T. T. la data de 29.01.2014 sub nr. de dosar_, s-a solicitat evaluarea situației juridice a numitului M. G., condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și spălare de bani și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.
Prin cererea introdusă și înregistrată la T. T. la data de 04.02.2014 sub nr. de dosar_, persoana condamnată M. G. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile ca urmare a întrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 cu modificările și completările ulterioare și aplicarea dispozițiilor art. 19 don OUG 43/2002 referitor la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000 și reducerea pedepsei în consecință.
Având în vedere identitatea de obiect, instanța a conexat cele două dosare la dosarul cu nr._ .
Examinând înscrisurile depuse la dosar în sprijinul sesizării, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Prin nr. s.p. nr. 352/18.05.2007, definitivă prin d.p. nr. 1153/13.04.2012 a ÎCCJ., numitul M. G. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza finală C.p. din 1969 pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare compunându-se din următoarele pedepse: 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 din Codul penal din 1969 raportat la art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 cu referire la art. 19 din OUG nr. 43/2002; 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000; 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infr. prev. de art. 323 alin. 1 și 2 din Codul penal din 1969 cu referire la art. 19 din OUG nr. 43/2002; 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infr. prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 4 din Codul penal din 1969 cu referire la art. 19 din OUG nr. 43/2002.
Executarea pedepsei a început la data de 18.04.2012, iar din pedeapsa aplicată se deduce perioada executată de la 17.02.2003 la 23.07.2004 în care persoana condamnată a fost arestată preventiv.
Potrivit art. 595 C.p.p., când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează să se execute, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz a dispozițiilor art. 4 și 6 C.p.
Potrivit dispozițiilor art. 215 alin.1, 2, 3, 4, 5 din Codul penal din 1969, infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave era pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani. T. a constatat că deși în sarcina condamnatului a fost reținută și forma continuată de săvârșire a faptei, prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă acestuia nu i-a fost aplicat niciun fel de spor.
Instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.4 C.p. referitoare la aplicarea legii penale de dezincriminare, cât și dispozițiile art.6 C.p. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.
Potrivit dispozițiilor art.4 C.p. legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.
Condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 din Codul penal din 1969 raportat la art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 cu referire la art. 19 din OUG nr. 43/2002; 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infr. prev. de art. 323 alin. 1 și 2 din Codul penal din 1969 cu referire la art. 19 din OUG nr. 43/2002; 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infr. prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 4 din Codul penal din 1969 cu referire la art. 19 din OUG nr. 43/2002
Infracțiunea de înșelăciune a fost preluată de noul Cod penal la art.244. Însă, în cuprinsul acestei norme de incriminare nu a fost preluată și dispoziția privind forma agravată a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.5 din Codul penal din 1969, practic ”consecințele deosebit de grave” ca și formă agravată a infracțiunii de înșelăciune fiind abrogate.
De asemenea, art.244 din Codul penal nu a preluat nici alin.3 al art.215 din Codul penal din 1969, instanța constatând că și înșelăciunea în convenții a fost abrogată odată cu . noilor dispoziții penale.
Practic, odată cu . Codului penal, legiuitorul a ales să păstreze doar primele două alineate ale art.215 din Codul penal din 1969, alineate care se regăsesc și în cuprinsul prevederilor art.244 alin.1 și 2 din Codul penal.
Instanța a constatat că nici infracțiunea de înșelăciune cu file cec nu a fost dezincriminată, aceasta continuând să fie incriminată, dar sub o altă formă, respectiv constituind infracțiunea prevăzută de art.84 din Legea nr.59/1934.
Față de aceste aprecieri, instanța a considerat că odată cu . noului Cod penal, forma infracțiunii de înșelăciune ce poate fi reținută în sarcina condamnatului este cea reglementată de art.244 alin.1 și 2 din Codul penal, infracțiunea fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Potrivit dispozițiilor art.6 din Codul penal când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
După cum s-a arătat deja, în sarcina condamnatului au fost reținute și forma continuată de comitere a infracțiunii de înșelăciune cât și cauza specială de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din OUG. 43/2002. Forma continuată de săvârșire a unei infracțiuni, a fost preluată de noul Cod penal – art.35 din Codul penal. Însă, în contextul în care prin hotărârea definitivă de condamnare răspunderea penală a condamnatului nu a fost agravată, acestuia fiindu-i aplicată pedeapsa minimă, fără niciun spor, nici prin prezenta hotărâre, în opinia instanței, nu se poate da eficiență dispozițiilor art. 36 din Codul penal referitoare la efectele infracțiunii continuate.
Totodată, s-a constatat că, privitor la cauza specială de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din OUG. 43/2002, aceasta a fost menținută în același conținut, iar instanța a dat eficiență acesteia, prin raportare la maximul special prevăzut de legea mai favorabilă pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p.
T. a constatat că odată cu . noului Cod penal, infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni a fost dezincriminată, legiuitorul păstrând doar incriminarea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat – art. 367 din Codul penal, care a preluat infracțiunea reglementată anterior de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În acest sens, se poate constata că infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 din Codul penal din 1969 nu se mai regăsește în noul Cod penal.
Ca atare, infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 din Codul penal din 1969 fiind dezincriminată odată cu . noului Cod penal, conform art.4 teza II din Codul Penal, executarea pedepsei pronunțate în baza legii vechi încetează.
Cu privire la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 (sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani) cu referire la art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000 instanța a constatat că în actuala reglementare fapta este prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din legea 656/2002, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani.
Potrivit art. 17 din Legea 656/2002, în înțelesul prezentei legi, următoarele infracțiuni sunt în legătură directă cu infracțiunile de corupție, cu infracțiunile asimilate acestora sau cu infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene: e) infracțiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a; potrivit art. 18 (2) infracțiunile prevăzute la art. 17 lit. e) se sancționează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, al căror maxim se majorează cu 3 ani. Conform art. 79 pct. 10 și art. 247 din Legea nr. 187/2012 începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal), articolul 17 și 18 se abrogă.
Prin urmare, tribunalul a reținut că reglementarea Legii nr. 656/2002 în varianta ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal este mai favorabilă, însă, în condițiile în care pedeapsa aplicată este de 5 ani, deci sub maximul special prevăzut de legea nouă, instanța a constatat că nu sunt aplicabile disp. art. 6 C.p., această pedeapsă netrebuind să fie redusă.
În consecință, instanța a procedat la decontopirea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare aplicată condamnatului, pedepsele componente fiind repuse în individualitate, astfel: 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infr. art.215 alin.1, 2, 3 și 5 din Codul penal din 1969 raportat la art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 cu referire la art. 19 din OUG nr. 43/2002; 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000; 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infr. prev. de art. 323 alin. 1 și 2 din Codul penal din 1969 cu referire la art. 19 din OUG nr. 43/2002; 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infr. prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 4 din Codul penal din 1969 cu referire la art. 19 din OUG nr. 43/2002
În baza art.4 din Codul penal tribunalul a constatat dezincriminată forma infracțiunii de înșelăciune reglementată de art.215 alin.3 și 5 din Codul penal din 1969.
În baza art.6 din Codul penal a redus pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. art. 215alin.1, 2, 3 și 5 din Codul penal din 1969 raportat la art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 cu referire la art. 19 din OUG nr. 43/2002, la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.6 din Codul penal a redus pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. art. 215 alin.1, 2, 4 din Codul penal din 1969 cu referire la art. 19 din OUG nr. 43/2002, la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.4 din Codul penal tribunalul a constatat dezincriminată infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.323 din Codul penal din 1969 și a dispus încetarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
Faptele fiind comise în concurs real de infracțiuni, instanța a analizat impactul legii mai favorabile referitor la sancționarea pluralității de infracțiuni. Noul Cod penal reglementează modalitatea de sancționare a concursului de infracțiuni prin dispozițiile art.39. Potrivit art.39 alin.1 lit.b din Codul penal, în cazul concursului de infracțiuni, atunci când sunt stabilite mai multe pedepse cu închisoarea, aplicarea unui spor este obligatorie. Sub vechea reglementare, aplicarea sporului, conform art.34 lit.b C.p., era facultativă, de altfel condamnatului nefiindu-i aplicat vreun spor, motiv pentru care, în ceea ce-l privește pe condamnat, vechea reglementare era mai favorabilă, astfel că tribunalul a procedat la contopirea celor trei pedepse conform vechii reglementări, în final condamnatului fiindu-i aplicată pedeapsa de 5 ani închisoare.
În condițiile în care inițial condamnatului nu i-a fost aplicat niciun spor, nici cu ocazia aplicării legii penale mai favorabile nu-i poate fi aplicat un astfel de spor.
Condamnatului i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 alin.1 lit.a teza II din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Pedeapsa complementară aplicată condamnatului a fost preluată în aceeași modalitate de Codul penal prin dispozițiile art.66 alin.1 lit.a din Codul penal, motiv pentru care pedeapsa complementară a fost menținută.
Cu privire la cererea condamnatului de aplicarea dispozițiilor art. 19 din OUG 43/2002 referitor la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000 și reducerea pedepsei în consecință, tribunalul a constatat că este inadmisibilă, neînscriindu-se în motivele de contestație la executare prev. de art. 598 alin. 1 C.p.p, aplicarea acestei cauze speciale de reducere a pedepsei ținând de etapa individualizării pedepsei și neputând fi reținută pe calea contestației la executare, fără a se aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii de condamnare.
De asemenea, instanța a dedus din pedeapsa de 5ani închisoare aplicată condamnatului M. G. perioada executată din 17.02.2003 la 23.07.2004 și din 18.04.2012 la zi.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație P. de pe lângă T. T., arătând că hotărârea pronunțată este nelegală privind modul de judecare a solicitărilor de aplicare a legii mai favorabile în condițiile art. 4 și 6 Noul C.p., dar și pentru faptul că s-ar fi impus anularea vechiului mandat de executare a pedepsei și emiterea unui nou mandat în conformitate cu hotărârea contestată, având în vedere că s-au constatat ca fiind dezincriminate formele infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 3, 5 din vechiul Cod penal, respectiv infracțiunea prev. de art. 323 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal.
Cu ocazia dezbaterii pe fond a contestației, procurorul a mai dezvoltat motivele acesteia cu aceea că este netemeinică constatarea instanței de fond în sensul dezincriminării infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 din vechiul Cod penal, solicitându-se menținerea pedepsei aplicate pentru această infracțiune.
Examinând sentința penală contestată prin prisma motivelor invocate, instanța constată că contestația formulată de P. de pe lângă T. T. este fondată, pentru următoarele considerente.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că condamnatul M. G. se află în executarea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare, respectiv în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 429 din 17.04.2012 a Tribunalului Ialomița.
Se poate constata că intimatul M. G. a fost condamnat definitiv la următoarele pedepse și pentru următoarele infracțiuni: 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal; 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 al. 1 lit. a din L. 656/2002; 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 al. 1 și 2 C.p. și 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 4 Cod penal vechi.
Instanța de fond în mod judicios a apreciat că în speța de față este incident art. 4 din Noul C.p. și a constatat dezincriminarea formei de înșelăciune prev. de art. 215 al. 3 și 5 din vechiul Cod penal, fiind abrogată înșelăciunea în convenții, precum și forma înșelăciunii „cu consecințe deosebit de grave”, noul cod preluând forma prev. de art. 215 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal, prin art. 244, iar forma prev. de art. 215 al. 4 din vechiul Cod penal este incriminată sub altă formă, constituind infracțiunea prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934.
De asemenea, instanța în mod judicios a apreciat că în speța de față se impune și constatarea dezincriminării infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 Cod penal vechi, aceasta nu se mai regăsește în Codul penal nou, contrar susținerilor reprezentantului D.N.A., care a arătat că nu ar fi dezincriminată această infracțiune, întrucât din examinarea art. 367 din Noul C.p. rezultă că în acest text de lege s-a preluat conținutul constitutiv al infracțiunii reglementate anterior de art. 7 din L. 39/2003, care nu este identic cu cel care a fost incriminat în art. 323 din vechiul Cod penal, astfel că această susținere a procurorului este neîntemeiată.
Articolul 367 din Noul Cod penal prevede că este infracțiune inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă a unui astfel de grup, infracțiunea având titulatura de constituire de grup infracțional organizat.
La aliniatul 6 al acestui articol se definește ce se înțelege prin grup infracțional organizat, acesta fiind un grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.
Din coroborarea art. 1 și 6 al art. 167 din N. Cod penal, se poate trage concluzia că legiuitorul a dorit să preia în noua legislație penală doar infracțiunea cea mai gravă din paleta infracțiunilor care s-au referit la problematica grupărilor infracționale, respectiv infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, reglementat anterior de art. 7 din L. 39/2003 și nu a mai dorit să reglementeze celelalte forme care se refereau la problematica grupului infracțional (art. 8 din L. 39/2003) și nici infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, reglementată de art. 323 din vechiul C.p., al cărui conținut constitutiv nu se mai regăsește în textul nou, fapt stabilit printr-o analiză comparativă a celor două texte aflate în discuție.
Instanța de fond în continuare a stabilit în mod corect și incidența art. 6 din N.Cod penal, întrucât infracțiunea de înșelăciune reglementată în prezent de art. 244 din N. Cod penal prevede o pedeapsă maximă de 5 ani închisoare, iar în speța de față se poate reține în sarcina condamnatului doar infracțiunea reglementată de art. 244 alin. 1 și 2 N. Cod penal, iar instanța este obligată să aplice legea mai favorabilă acestuia.
Raportat la prevederile aplicabile, respectiv art. 244 al. 1 și 2 N. Cod penal, având în vedere că sunt aplicabile și cauzele speciale de reducere a pedepselor prev. de art. 19 din OUG 43/2002, instanța în mod corect a dat eficiență acestor texte în vigoare și a redus pedepsele de 7 ani, respectiv 6 ani închisoare aplicate condamnatului pentru infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal vechi rap. la art. 41 al. 2 C.p. și art. 19 din OUG 43/2002, și art. 215 alin. 1,2,4 vechiul C.p. cu aplic. art. 19 din OUG 43/2002, la două pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare.
Cu privire la infracțiunea de spălare de bani pentru care a fost condamnat numitul M. G. la pedeapsa de 5 ani închisoare, s-a stabilit în mod judicios că și Legea nr. 656/2002 a suferit modificări în sensul unei legi mai favorabile condamnaților, însă în concret pedeapsa aplicată este sub maximul special prevăzut de legea nouă, astfel că nu sunt aplicabile disp. art. 6 din Noul Cod penal, pedeapsa nereducându-se în astfel de situații.
De asemenea, instanța de fond în mod judicios a apreciat că legea mai favorabilă din punctul de vedere al normelor care privesc concursul de infracțiuni este legea veche, iar aplicând-o, nu a mai aplicat vreun spor de pedeapsă (care după noua reglementare este obligatoriu), iar pedeapsa finală pe care a stabilit-o este de 5 ani închisoare.
Instanța apreciază că criticile formulate de parchet referitoare la modul de soluționare a cauzei sunt neîntemeiate în sensul că instanța de fond ar fi soluționat două plângeri cu procedură distinctă, având în vedere că la judecarea cauzei a fost prezent condamnatul personal și asistat de apărător și chiar dacă procedura specială prevede judecarea cauzelor privind aplicarea legii mai favorabile în situațiile în care sesizările sunt făcute de comisiile speciale alcătuite în acest sens în cadrul penitenciarelor, fără participarea condamnatului și apărătorului, instanța apreciază că judecata în condiții de contradictorialitate nu contravine normelor procedurale în vigoare și nu există o sancțiune pentru nerespectarea întocmai a acestor prevederi, de altfel nici P. nu a solicitat vreo sancțiune pentru această situație, astfel că instanța nu va desființa hotărârea contestată pentru acest aspect.
Contestația este însă admisibilă pentru celălalt motiv invocat de procuror, respectiv că în speța de față, aducându-se modificări esențiale cu privire la pedepsele aflate în executare, operându-se reduceri de pedepse, era necesară anularea vechiului mandat de executare a pedepsei și în consecință emiterea unui nou mandat conform noilor dispoziții ale instanței de fond.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 595 Noul C.p.p. rap. la art. 23 din Legea nr. 255/2013, va admite contestația formulată de P. de pe lângă T. T. împotriva sentinței penale nr. 67/PI din 5.02.2014 a Tribunalului T., va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 429 din 17.04.2012 emis de T. Ialomița – Secția Penală – C. Executări penale, pe numele inculpatului M. G. și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în conformitate cu hotărârea primei instanțe. Va menține în rest dispozițiile sentinței penale contestate.
Văzând și disp. art. 275 alin. 3 Noul C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 595 Noul C.p.p. rap. la art. 23 din Legea nr. 255/2013 admite contestația formulată de P. de pe lângă T. T. împotriva sentinței penale nr. 67/PI din 5.02.2014 a Tribunalului T..
Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 429 din 17.04.2012 emis de T. Ialomița – Secția Penală – C. Executări penale, pe numele inculpatului M. G. și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în conformitate cu hotărârea primei instanțe.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale contestate.
În baza art. 275 alin. 3 Noul C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. B. A. B.
Red. Gh.B./26.02.2014
Tehnored.A.B.
2 ex./ 18 Martie 2014
Prima instanță: S. L.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 24/2014. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 90/2014. Curtea... → |
|---|
