Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1771/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1771/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-12-2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 1771/R

Ședința publică din 20 decembrie 2012

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: F. I.

JUDECĂTOR: C. C.

JUDECĂTOR: G. B.

GREFIER: V. R.

Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află soluționarea recursurile declarate de inculpatul recurent V. M., părți civile recurente T. M., T. A., T. L. I., partea responsabilă civilmente recurentă . – Jilava, asigurător recurent S. de A. R. A. SA București –S. Reșița sentinței penale nr.403 din 02.10.2012, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 decembrie 2012, încheiere de ședință ce face parte integrată din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi când,

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.403 din 02 octombrie 2012 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Caransebeș în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală și art. 74, 76 Cod penal, a condamnat inculpatul V. M., fiul lui D. și V., n. la data de 15.11.1958 în București, sector 5, domiciliat în București, ., sector 4, cetățenie română, studii superioare, inginer la . Jilava, posesor al C.I. . nr._, CNP_, la pedeapsa de:

- 2 (două) luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a – teza a II-, lit. b Cod penal.

În baza art. 81 alin. 1 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 luni închisoare, pe un termen de încercare de 2 ani și 2 luni în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Conform art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal, a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate.

A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. M..

În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și art. 999 și art. 1000 alin. 3 Cod civil, cu referire la art. 54 alin. 1 din Legea nr. 1136/1995, republicată, în limita plafonului legal, a obligat inculpatul V. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente ., alături de asigurătorul . SA la plata către partea civilă T. M. a următoarelor sume:

- 20.000 Euro (în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății) cu titlu de daune materiale;

- 250.000 Euro (în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății) cu titlu de daune morale.

A obligat inculpatul V. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente ., alături de asigurătorul . SA la plata unei rente lunare de 1200 lei către partea civilă T. M., până la încetarea stării de nevoie.

A respins parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. L. - I..

A respins acțiunea civilă formulată de partea civilă T. A..

A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de O. – T. și T. O. „F.” București.

A obligat inculpatul V. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata către partea civilă S. C. de O. – T. și T. O. „F.” București la plata sumei de 12.101,62 lei, reprezentând cheltuieli spitalizare.

A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. de Urgență Caransebeș.

A obligat inculpatul V. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata către partea civilă S. M. de Urgență Caransebeș la plata sumei de 14.043,05 lei, reprezentând cheltuieli spitalizare.

În baza art.191 alin.1Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 1700 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul V. M. la plata sumei de 3000 lei față de partea civilă T. M., reprezentând onorariu avocat.

A respins excepțiile ridicate de partea responsabilă civilmente ..

Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a constatat:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din data de 9 aprilie 2012, înregistrat la această instanță sub nr._ la data de 25.04.2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. M., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.

În actul de sesizare a instanței, s-a reținut următoarea stare de fapt:

În data de 27.05.2011, în jurul orei 5:50 în timp ce conducea autoturismul marca Suzuki cu nr. de înmatriculare_, pe DN 6 din direcția Orșova-Caransebeș, pe raza localității Sadova V., la km 433+600 m, datorită oboselii, a adormit la volan și pierzând controlul volanului, a părăsit partea carosabilă, lovind un cap de pod situat pe partea stângă a sensului său de mers. Urmare impactului, autoturismul s-a răsturnat, iar partea vătămată T. M., ce ocupa locul din dreapta față a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 100 zile îngrijiri medicale .

Din raportul de constatare medico-legală nr. 234/A.1 din 19.09.2011 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C.-S. a rezultat că partea vătămată T. M. a suferit leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovirea de părțile dure din interiorul unui autovehicul aflat în decelație bruscă, posibil în cadrul unui accident rutier, necesitând pentru vindecare un număr de 100 zile îngrijiri medicale și totodată fiindu-i pusă în primejdie viața. (f.33-34 dos. urm. pen.).

Fiind audiat, partea vătămată T. M. a declarat că nu poate da detalii despre condițiile și împrejurările anterioare impactului deoarece și el, la rândul său adormise, iar alte persoane în zona respectivă nu au fost prezente, cu excepția martorului A. I., care locuiește în imediata apropiere a locului producerii accidentului de circulație și care, auzind zgomotul produs de acesta a ieșit în stradă, sunând apoi la 112 când a observat că partea vătămată avea nevoie de îngrijiri medicale (f.160 dos. urm. pen. ).

La fața locului au sosit și organele de poliție, unde l-au găsit doar pe inculpatul V. M., partea vătămată fiind transportată prin Serviciul Ambulanță la S. M. de Urgență Caransebeș. În prezența martorilor asistenți Pankzratz Heinreich și G. D. s-a efectuat cercetarea locului accidentului, identificându-se și autoturismul implicat care prezenta avarii multiple (f.8-23 dos. urm. pen.).

Inculpatul V. M. a fost testat cu aparatul alcool test, fiind condus apoi la S. M. de Urgență Caransebeș unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în ambele cazuri, rezultatul fiind negativ.

Din raportul de inspecție tehnică întocmit de inspectorii RAR, urmare examinării autovehiculului condus de inculpat la data accidentului rezultă că, datorită avariilor acestuia, nu s-au putut examina sistemele de frânare, iluminare și direcție (f. 70 dos. urm. pen.).

Din adresa nr. 5165/2011 emisă de S. M. de Urgență Caransebeș rezultă că urmare internării părții vătămate în această unitate medicală, cu diagnosticul principal de leziuni peritoneu prin ruptură de intestin, s-au stabilit cheltuieli în cuantum de 14.043,05 lei (f.52-54 dos .urm. pen.).

Din adresa nr. 4932/2011 emisă de S. C. de O. -T. și T. Ostearticulare „F.” București rezultă că, urmare spitalizării aceleiași părți vătămate în această unitate medicală, cheltuielile ocazionate au fost în cuantum de 12.101,62 lei (f.49-50 dos.urm.pen).

Partea vătămată T. M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 Euro.

Audiat fiind în fața instanței, inculpatul V. M. a confirmat starea de fapt a recunoscut și regretat fapta comisă. A declarat că recunoaște fapta așa cum a fost reținută prin rechizitoriu, că înțelege să se judece pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le însușește. A solicitat aplicarea disp. art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.

Analizând probele administrate în faza de urmărire penală pe care inculpatul V. M. le-a recunoscut și le-a însușit, declarația martorului S. T. V. (f. 108 dosar), instanța a constatat că starea de fapt este următoarea:

În drept, fapta inculpatului V. M. îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.

Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat este prevăzută de legea penală, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile generale privind temeiul răspunderii penale, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și de circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta și cele personale ale inculpatului (inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei), prevederile art. 320ind. 1 al. 7 Cod pr. penală, introdus de Legea 202/2010.

Astfel, instanța, în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală și art. 74, 76 Cod penal, a condamnat inculpatul V. M. la pedeapsa de:

- 2 (două) luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a – teza a II-, lit. b Cod penal.

În baza art. 81 alin. 1 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 luni închisoare, pe un termen de încercare de 2 ani și 2 luni în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Conform art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal, a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate.

În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța a reținut că în faza de judecată partea vătămată T. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 Euro daune materiale, 1.00.000 Euro daune morale și 1300 lei lunar-prestație periodică.

De asemenea, s-au constituit părți civile soția victimei – T. L. I. cu suma de 50.000 Euro daune materiale, 1.000.000 Euro daune morale și 1300 lei prestație lunară până la sfârșitul vieții, precum și fiica T. A. cu suma de 1.000.000 Euro, reprezentând daune morale.

În motivarea cererii de constituire ca parte civilă a părții vătămate T. M. se arată că, în perioada 27.05.2011 – 29.06.2011, cât a fost internat la Caransebeș, a cheltuit în medie, cca. 200 lei pe zi, pentru medicamente, consumabile și atențiile pentru asistente și infirmiere. De altfel, pentru intervențiile chirurgicale pe care le-a suferit la Caransebeș a cheltuit suma de 600 Euro, în plus față de cheltuielile arătate anterior.

Din data de 30.06.2011, până la 20.07.2011 a fost internat la S. F. din București, cheltuielile zilnice fiind în cuantum de 100 lei, iar pentru alte intervenții chirurgicale pe care le-a avut, a achitat suma de 6.000 Euro.

După data de 20.07.2011, până la 11.08.2011 a stat tot în spitale, la Filantropia, apoi din nou la F., undea revenit din data de 5.10.2011 până la 17.11.2011.

În toată acea perioadă și chiar în prezent, numai pentru recuperarea fizică, respectiv medicamente, pamperși, păturici, pansamente, se cheltuie 100 lei zilnic. Astfel că, cei 20.000 Euro pe care îi avea economisiți, i-a cheltuit numai în acele aproximativ trei luni de zile cât a stat în spitale. A suferit 6 intervenții chirurgicale, cu 5 anestezii totale și una epidurală, fără a avea o garanție că se va trezi. În perioada cât a stat în spitalul din Caransebeș, a contactat o bacterie intraspitalicească, care a fost descoperită abia în București, adică după mai bine de o lună de zile, astfel că organismul a fost mult mai slăbit și a luptat mult mai mult. Arată că nu poate face nimic de unul singur, nu poate merge la toaletă decât ajutat, întrucât nu poate sta în șezut, nu poate mânca decât cu ajutor, nu se poate spăla.

Se mai arată că, prin decizia nr._ din 29.03.2012, privind acordarea pensiei de invaliditate, Casa Locală de Pensii sector 4 i-a stabilit victimei o pensie de 1.065 lei.

În motivarea cererii de constituire a părții civile T. L.-I., aceasta arată că, în perioada cât soțul său a fost internat în spitale a cheltuit suma de 20.000 Euro plus alte sume împrumutate până la 50.000 Euro. Din luna ianuarie 2012 a renunțat la serviciu și a rămas să îngrijească soțul. Solicită obligarea inculpatului, în solidar cu societatea de asigurare, la plata sumei de 1300 lei lunar, începând cu luna ianuarie 2012, până la data decesului său, reprezentând prestație periodică, întrucât venitul net pe care îl realiza era de 1750 lei, iar prin decizia nr._ din 29.03.2012 privind acordarea pensiei de invaliditate, Casa Locală de Pensii sector 4 i-a stabilit soțului o indemnizație pentru însoțitor în cuantum de 587 lei. Întrucât ea este persoana care se ocupă de soțul său, acesta fiind motivul pentru acrea a renunțat și la serviciu, arată că se impune ca diferența dintre venitul mediu net pe care îl realiza și indemnizația pe care o primește în prezent, să fie suportată de către inculpat, în solidar cu . SA, respectiv suma de 1.3000 lei lunar.

Sub aspectul daunelor morale, se arată că de la accidentul soțului nu mai are viață socială, pentru că nu pot participa la nicio petrecere, aniversare, singurele bucurii care le-au rămas fiind realizările școlare ale fiicei lor și minimele progrese pe care soțul le face pentru recuperarea, pe cât posibil sănătății sale.

În motivarea cererii pentru daune morale formulată de partea civilă T. A. – fiica victimei, în esență se arată că de la data accidentului tatălui, totul în jurul său s-a prăbușit și că nu mai există nimic din universul în care trăise până la data de 27.05.2011. În timp ce încerca să se concentreze să învețe pentru examene, gândurile sale zburau către tatăl său și auzea vorbele doctorilor care spuneau că nu există garanția acesta să se recupereze vreodată în totalitate și că totul va fi extrem de costisitor și extenuant fizic și psihic. Mai arată că este crunt pentru ea ca fiică să-și vadă tatăl zilnic cum se chinuiește, să observe cum o astfel de schimbare radicală îl mistuie.

În ceea ce privește excepțiile ridicate de partea responsabilă civilmente ., excepția tardivității introducerii în cauză, inadmisibilitatea introducerii în cauză și excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța le-a respins pentru următoarele considerente:

Prin încheierea de ședință din 12.06.2012 s-a dispus din oficiu, introducerea în cauză și citarea în calitate de parte responsabilă civilmente a ..

Conform disp. art. 16 Cod procedură penală, introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente, poate avea loc, al cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată, până la citirea actului de sesizare, iar, conform alin. 2 al art. 16, partea responsabilă civilmente poate fi introdusă în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești, luând procedura în stadiul în care se află. Prin urmare, introducerea părții responsabile civilmente în cauză s-a făcut cu respectarea disp. art. 16 Cod procedură penală.

Având calitate de comitent – angajator pentru faptele prepusului – angajat (inculpat V. M.), în baza art. 999, 1000 alin. 3 Cod civil, partea responsabilă civilmente răspunde de prejudiciul cauzat de prepuși în funcțiile încredințate, justifică astfel calitatea procesuală pasivă.

În examinarea laturii civile a cauzei, având în vedere cererile de constituire ca părți civile, instanța a apreciat că sunt întemeiate în parte.

Astfel, conform înscrisurilor depuse la filele 46-60 dosar, 154-159, partea civilă T. M. a fost internat în urma accidentului de circulație din 27.05.2011, în perioada 27.05._11 la S. M. Caransebeș. Iar în perioada 30.06.2011 – 20.07.2011 la S. F. București.

Conform raportului de constatare medico-legală, partea civilă M. T. a suferit leziuni traumatice care necesită un nr. de 100 zile îngrijiri medicale, fiindu-i pusă viața în primejdie.

Așa cum rezultă din înscrisurile medicale de la dosarul cauzei, urmare a accidentului, partea civilă a suportat 6 intervenții chirurgicale pentru diagnosticul de fractură de bazin, fractură deschisă femur drept, fractură epifiză proximală humerus drept, politraumatism prin accident de muncă. În prezent, partea civilă este sub tratament, imobilizată la pat.

Prin decizia de pensionare nr._/29.03.2012, partea civilă a fost pensionată medical, cu o pensie de invaliditate de 1652 lei (fila 21 dosar). Conform adeverinței eliberate de partea responsabilă civilmente ., partea civilă a fost angajat al acestei societăți din data de 13.09.1985 și în ultimele 6 luni a realizat un venit de 2385 lei lunar (adeverință – fila 34 dosar).

Pe perioada spitalizării, familia părții civile a efectuat cheltuieli materiale cu deplasările la spital în localitatea Caransebeș și, ulterior, în București, cu tratamentul medical al părții civile, cheltuieli dovedite în limita sumei de 20.000 Euro.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea civilă T. M., instanța a reținut că daunele morale, ca acoperire a unui prejudiciu moral, nu pot cuantifica durerea sau suferințele pricinuite prin faptul ilicit săvârșit, dar la acordarea acestora instanța trebuie să aibă în vedere natura faptului ilicit și modul în care producerea acestuia a afectat viața unei persoane, fără ca prin acordarea lor să se ajungă la o îmbogățire fără just temei.

În speță, vătămarea corporală a părții vătămate a presupus, implicit, și existența unor suferințe psihice, care s-au manifestat atât în momentul producerii accidentului și până în momentul vindecării leziunilor produse, cât și ulterior, datorită consecințelor asupra vieții părții civile, respectiv faptul că aceasta suferă și în prezent de o deficiență locomotorie, ceea ce împiedică un trai normal atât prin imposibilitatea de a desfășura activitatea ce constituie principala sa sursă de venit cât și prin imposibilitatea de a se bucura de elementele agreabile ale vieții (prejudiciul de agrement) în aceleași condiții ca anterior săvârșirii faptei de către inculpat.

În ceea ce privește regulile de evaluare a prejudiciului moral, acestea trebuie sa fie unele care sa asigure o satisfacție morală, pe baza unei aprecieri în echitate, cu respectarea principiului proporționalității.

În consecință, instanța a apreciat că suma de 250.000 Euro daune morale reprezintă o reparație justă a prejudiciului moral suferit.

Prin urmare, în baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și art. 999 și art. 1000 alin. 3 Cod civil, cu referire la art. 54 alin. 1 din Legea nr. 1136/1995, republicată, în limita plafonului legal, a obligat inculpatul V. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente ., alături de asigurătorul . SA la plata către partea civilă T. M. a următoarelor sume:

- 20.000 Euro (în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății) cu titlu de daune materiale;

- 250.000 Euro (în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății) cu titlu de daune morale.

În ceea ce privește solicitările de daune materiale și rentă formulate de partea civilă T. L. I., instanța a apreciat că sunt nefondate. Despăgubirile civile ce reprezintă costurile materiale directe cu spitalizarea soțului, partea civilă T. M., au fost acordate acestuia în limita sumelor dovedite, nu pot fi acordate fiecărui membru al familiei, aceste cheltuieli fiind suportate din bugetul comun al soților. De asemenea, acordarea unei rente lunare părții civile, reprezentând diferența dintre salariu și indemnizația primită ca însoțitor al părții civile nu este întemeiată, întrucât partea civilă are posibilitatea de a se angaja, indemnizația de însoțitor urmând să fie acordată altei persoane.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de soția părții civile T. M. și fiica acestuia, instanța a reținut că este incontestabilă suferința încercată la accidentul soțului, respectiv al tatălui, perturbarea ritmului normal al vieții de familie a tuturor membrilor. Legiuitorul acordă aceste daune morale victimelor directe, prin compensarea prejudiciului moral acordat acestora presupunând că se acoperă și prejudiciul moral suferit de membrii familiei.

Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunile civile formulate de părțile civile T. L. I. și T. A..

În baza art. 313 din Legea 95/2006, a obligat inculpatul V. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata către partea civilă S. M. de Urgență Caransebeș la plata sumei de 14.043,05 lei, reprezentând cheltuieli spitalizare, conform adresei de la filele 52-54 dosar urmărire penală.

În baza art. 313 din Legea 95/2006, a obligat inculpatul V. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata către partea civilă S. C. de O. – T. și T. O. „F.” București la plata sumei de 12.101,62 lei, reprezentând cheltuieli spitalizare, conform adresei de la filele 49-50 dosar urmărire penală.

În baza art.191 alin.1Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 1700 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul V. M. la plata sumei de 3000 lei față de partea civilă T. M., reprezentând onorariu avocat.

Împotriva sentinței Judecătoriei Caransebeș au declarat recurs inculpatul V. M., părțile civile T. M., T. A., T. L. I., partea responsabilă civilmente . și S. de A. R. A. București - S. Reșița.

Inculpatul a criticat sentința sub aspectul modului de soluționare a laturii civile solicitând obligarea și a societății de asigurare la plata cheltuielilor de spitalizare precum și la cheltuieli judiciare către stat și către partea civilă T. M., motivând că are încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru toate despăgubirile și că aceste despăgubiri se acordă în conformitate cu Ordinul nr.5/2010, pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care precizează că o poliță de asigurare obligatorie acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terțe părți prin intermediul vehiculului.

Părțile civile au criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul laturii civile.

Partea civilă T. M. a solicitat majorarea daunelor morale acordate de instanța la suma pe care a solicitat-o întrucât aceste daune se situează sub plafonul stabilit de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și care nu poate reprezenta o îmbogățire fără justă cauză deoarece, așa cum a dovedit, universul său familial a fost zdruncinat din cauza accidentului din data de 27 mai 2011.

De asemenea mai solicită ca instanța de recurs să precizeze în concret ca suma de 1200 lei, reprezentând renta lunară, să fie acordată începând cu luna iulie 2011 și până la încetarea stării de nevoie.

Pe cale orală partea civilă, prin apărătorul ales, a solicitat ca inculpatul să fie obligat și la plata altor cheltuieli efectuate ulterior pronunțării sentinței de către instanța de fond.

Partea civilă T. L. I. a arătat că instanța de fond a respins cererea de constituire de parte civilă fără o motivare temeinică deși este fără putință de tăgadă că toți membrii familiei au suferit și vor suferi toată viața prejudicii ca urmare a incidentului soțului său. Susține că și-a pierdut locul de muncă, fiind nevoită să stea cu soțul său care avea nevoie de îngrijire pentru recuperare.

Partea civilă T. A. a arătat că accidentul tatălui său a schimbat-o iremediabil având consecințe și pe planul sănătății sale suferind o dereglare endocrinologică pe care trebuie să o trateze și să care o obligă să își schimbe radical modul de viață. În casă este o atmosferă tensionată și îi este foarte greu să se concentreze asupra studiului la facultate.

S. de A. R. A. București - S. Reșița a criticat de asemenea sentința pentru netemeinicie în ce privește cuantumul daunelor morale și materiale.

În ce privește daunele materiale solicită acordarea acestora în limita probelor administrate iar daunele morale apreciază că sunt exagerate și că ele trebuie acordate în acord cu practica judiciară astfel încât acestea să nu constituie niște măsuri excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.

Partea responsabilă civilmente . a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.

Se susține că sentința este nelegală întrucât introducerea sa în cauză s-a făcut tardiv după citirea actului de sesizare și ulterior audierii inculpatului.

Se mai arată că sentința este nelegală și pe motiv că a fost introdusă în cauză de o persoană care nu are acest drept. Acest drept îl are doar partea civilă nu și inculpatul iar instanța poate dispune introducerea în cauză a părții responsabile civilmente din oficiu doar în situațiile prev. de art. 17 al.1 Cpp, ceea ce nu poate fi reținut în cauză.

Se mai invocă lipsa calități procesual pasive a părții responsabile civilmente având în vedere solicitarea părții civile care cere acordarea daunelor civile în temeiul Legii 136/1995 și Ordinul 5/2010 nu a art.1000 al.3 Cod civil, partea civilă nefiind interesată a chema în judecată partea responsabilă civilmente, cererea fiind făcută în contradictoriu cu inculpatul și asiguratorul.

În subsidiar se solicită respingerea daunelor materiale solicitate întrucât nu sunt dovedite decât cu declarația unui martor însă aceste daune trebuiau dovedite cu înscrisuri justificative. De asemenea se mai susține că privitor la daunele materiale se impunea a fi efectuată o expertiză de specialitate pentru a stabili clar cuantumul acestora.

Referitor la daunele morale le consideră exagerate și suma acordată depășește granița unor daune rezonabile și funcția pe care acestea o au aceea de compensare pentru părțile civile care au fost supuse unor suferințe psihice. Obligarea la plata sumei de 250.000 de euro daune morale, cu atât mai mult cu cât nu a fost dovedit prejudiciul creat, are mai degrabă caracterul unei pedepse.

În ce privește prestația lunară se apreciază că este greșit acordată întrucât nu s-a dovedit relevanța acesteia, partea civilă beneficiind de pensie lunară.

Mai arată că partea civilă a fost nevoită să rămână mai mult timp internată în S. C. de O. Traunatologie și T. F. București pentru a primi îngrijiri medicale pe fondul contactării unei bacterii intraspitalicești în perioada în care a fost internată în S. M. de Urgență Caransebeș, astfel că nu se impune acordarea acestor sume, care exced cauzei pentru care a fost internată inițial în partea vătămată.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art.385⁶, al.3 Cpp, se constată că recursurile declarate de inculpatul V. M., părțile civile T. M., partea responsabilă civilmente . și S. de A. R. A. București - S. Reșița sunt fondate iar a părților civile T. A., T. L. I. nefondate pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor de la dosar se reține că partea vătămată T. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 daune morale, 50.000 euro daune materiale și 1300 lei prestație periodică începând cu luna iunie 2011 și până la vârsta de 65 de ani.

Referitor la daunele materiale instanța de fond a apreciat că pe perioada spitalizării părții vătămate, familia acesteia a efectuat cheltuieli materiale cu deplasările la spital în localitatea Caransebeș și ulterior în București, cu tratamentul medical dovedite în limita sumei de 20.000 de euro fără a face nici o trimitere la probele administrate care fac dovada acestor cheltuieli.

La dosar au fost depuse o . înscrisuri (chitanțe, facturi, buletine de schimb valutar) cu care se dovedește într-adevăr că s-au efectuat o . cheltuieli cu transportul pe cale ferată de la Caransebeș la București, cu cumpărarea unor medicamente și alte cheltuieli legate de îngrijirea părții vătămate T. M. care însumate totalizează doar suma de 20.141 lei.

În cursul cercetării judecătorești a fost audiat martorul S. T. care a afirmat că se află în relații de prietenie cu fiica părții vătămate și că știe că familia părții vătămate a cheltuit în perioada în care aceasta se afla internată în spitale în jur de 18.000 -20.000 euro și că acești bani au fost cheltuiți pe deplasări, medicamente, pături speciale, pamperși pentru îngrijirea părții vătămate. Mai susține că s-au achitat în jur de 10-35 milioane pentru medici ortopezi și personalul medical ca atenții precum și suma de 170 de lunar plătiți la un chinoterapeut.

Curtea va înlătura declarația acestui martor întrucât aceasta nu se coroborează cu celelalte probe administrate pentru dovedirea pretențiilor civile. Se observă că cheltuielile legate de achiziționare medicamentelor, pături speciale, pamperși și a altor bunuri necesare pentru îngrijirea părții vătămate se poate face cu înscrisuri doveditoare, care au și fost depuse la dosar și cu care s-a dovedit doar cheltuieli în limita sumei de 20.141 lei iar în ce privește celelalte cheltuieli efectuate cu plata medicilor și a unui chinetoterapeut se observă caracterul incert a acestora având în vedere diferența mare între suma minimă și cea maximă despre care se susțină că a fost oferită medicilor și personalului medical iar pentru tratamentul la domiciliu nu se precizează perioada de timp în partea vătămată a avut nevoie de un asemenea tratament.

Prin urmare suma acordată părții civile T. M., cu titlu de daune materiale, trebuie redusă la cea rezultată din înscrisurile doveditoare aflate la filele 44-58, 109-113,154-159 și 174-176 de la dosar, respectiv la suma de 20.141 lei.

Se mai reține că partea civilă a depus în recurs o . înscrisuri legate de alte cheltuieli efectuate ulterior pronunțării sentinței recurate pe care instanța de recurs nu le v-a lua în considerare având în vedere prevederile art. 20 al.3 Cpp potrivit căruia pentru repararea pagubelor materiale și morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea hotărârii penale de primă instanță, partea interesată se poate adresa cu acțiune la instanța civilă.

În ce privește daunele morale Curtea reține că acestea reprezintă compensații materiale acordate unei persoane ca urmare a cauzării unui prejudiciu constând în suferințe de ordin psihic și acest prejudiciu este determinat de săvârșirea unei fapte ilicite de către o persoană și care face ca posibilitățile de viață familială și socială a unei alte persoane să fie alterate.

Deși o cuantificare a întinderii prejudiciului nu poate fi stabilită pe baza unor criterii matematice și economice, totuși suma acordată cu acest titlu trebuie să asigure victimei o reparație de ordin moral de natură a compensa traumele psihice suferite iar pe de altă parte să nu constituie o îmbogățire fără justă cauză.

Este fără îndoială că partea vătămată T. M., având în vedere natura leziunilor produse, urmare a accidentului în care a fost implicat, a fost expus unor grave suferințe psihice și este îndreptățită la acordarea unor daune morale însă suma stabilită de instanța de fond de 250.000 de euro este prea mare astfel că pentru a se asigura o reparație morală justă se impune reducerea acesteia la suma de 100.000 de euro.

Referitor la recursul inculpatului V. M. se constată că acesta este întemeiat în parte doar în ce privește omisiunea instanței de fond de obligare a asigurătorului la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă alături de inculpat și partea responsabilă civilmente.

Potrivit prevederilor art.50 din Legea 136/1995 despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

Prin urmare în raport cu aceste precizări, care sunt prevăzute de o lege, act normativ care are o forță juridică superioară unui ordin emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, se impune a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare și societatea de asigurare.

În ce privește solicitarea inculpatului de obligarea la plata cheltuielilor de spitalizare și a asigurătorului Curtea apreciază că în mod legal instanța de fond a stabilit că această obligație revine doar inculpatului care va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente.

Se reține în acest sens prevederile art. 50 din Legea 136/1995 care prevede că asigurătorul este obligat să plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată doar persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces iar pe de altă parte se reține că potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.” Prin urmare, răspunderea inculpatului față de spital este reglementată de legea specială și nu se încadrează în ipotezele prevăzute de Legea nr. 136/1995.

În cauză spitalele nu se încadrează în categoria persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, ci sunt furnizori de servicii medicale, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995.

În ce privește recursul părții responsabile civilmente Curtea apreciază este fondat doar în ce privește cuantumul daunelor morale și materiale acordate de instanța de fond și care urmează a fi micșorate în sensul celor menționate mai sus.

Cu privire la excepțiile invocate de către partea responsabilă civilmente Curtea apreciază că sunt nefondate și sub acest aspect recursul nu este fondat.

Din actele de la dosar se reține că pentru primul termen de judecată, deci înainte de începerea cercetării judecătorești, părțile civile T. M., T. A., T. L. I. au solicitat amânarea judecării cauzei pentru citarea angajatorului . și introducerea în cauză a Societății de A. R. A. București.

Prin această cerere se mai face precizarea că în situația în care cele două părți sunt citate în cauză solicită încuviințarea probelor cu înscrisuri și audierea a doi martori pentru dovedire pretențiilor solicitate.

Chiar dacă prin cererea menționată părțile civile nu solicită în mod expres introducerea în cauză ca parte responsabilă civilmente a . conținutul acesteia rezultă totuși că aceasta a fost intenția lor pentru că altfel nu există nici o rațiune de a cere citarea unei societăți din considerente pur formale.

La primul termen de judecată apărătorul părților civile a solicitat, pe cale orală, în mod expres, introducerea în cauză a . calitate de parte responsabilă civilmente.

Instanța ia act de cererea apărătorului părților civile însă nu se pronunță asupra acesteia decât la următorul termen, din 12 iunie 2012, înainte de începerea cercetării judecătorești.

De reținut că în cauză nu a avut loc o citire a actului de sesizare întrucât audierea inculpatului s-a făcut în condițiile prev. de art. 320¹ al.1 Cpp, la primul termen de judecată, și a solicitat să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Față de aceste considerații Curtea apreciază că introducerea în cauză a părții responsabile civilmente a avut loc cu respectarea prevederilor art.16 al.1 Cpp.

Întrucât cererea de introducere în cauză a fost făcută de părțile civile prin apărătorul ales și din cererea formulată rezultă manifestarea de voință a acestor părți, de a fi atrasă răspunderea civilă și a părții responsabile civilmente, vor fi respinse motivele de recurs privind lipsa calității procesual pasive și a inadmisibilității introducerii în cauză a părții responsabile civilmente de către o persoană care nu are acest drept.

Se mai reține că este nefondat și motivul de recurs invocat de partea responsabilă civilmente cu privire la exonerarea sa de la plata cheltuielilor de spitalizare ce au fost efectuate urmare a contactării unei bacterii intraspitalicești.

Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că S. clinic de ortopedie –traumatologie și T. osteoarticular”F.” s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.101,62 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pe perioada 30.06._11.

Din biletul de externare emis de instituția sanitară menționată mai sus rezultă că partea vătămată a fost internată în spital în perioada menționată doar pentru intervenții chirurgicale legate de leziunile produse în accidentul de circulație astfel că susținerile părții responsabile civilmente cu privire la efectuarea unor cheltuieli de spitalizare pentru alte tipuri de afecțiuni care nu au legătură cu accidentul de circulație, nu sunt fondate.

Referitor la recursurile părților civile T. M., T. A., T. L. I. se constată că este fondat, în parte, doar recursul părții civile T. M. în ce privește perioada stabilită pentru acordarea unei rente viagere.

Din cererea de constituire de parte civilă depusă la dosar de partea civilă rezultă că se solicită acordarea unei rente viagere de 1300 de lei începând cu luna iunie 2011, însă instanța de fond a omis să facă această precizare cu privire la momentul de la care urmează să fie plătită această rentă.

Curtea apreciază că partea civilă este îndreptățită să beneficieze de o rentă lunară, stabilită de instanța de fond, începând cu luna iunie 2011, conform cererii formulate.

Această rentă lunară este corect acordată ea reprezentând diferența dintre pensia de invaliditate și veniturile obținute de partea civilă înainte de accident.

În ce privește recursurile celorlalte părți civile se constată că instanța de fond în mod întemeiat a apreciat că pretențiile civile solicitate de acestea nu sunt fondate.

Daunele materiale au fost acordate părții civile T. M. în conformitate cu probele administrate în acestea fiind incluse cheltuielile făcute și dovedite de toți membrii familiei astfel că acestea nu pot fi acordate decât o singură dată.

Nici solicitare de rentă viageră a părții civile T. L. I.-soția părții vătămate, nu poate fi acordată întrucât ea nu a fost o victimă directă a accidentului, are posibilitatea de a se angaja și de lucra iar îndemnizația de însoțitor poate să fie acordată altei persoane.

În ce privește daunele morale și în opinia Curții, în astfel de situații, acestea nu pot fi acordate decât victimelor directe ale unor accidente de circulație. Sumele acordate cu aceste titlu, reprezentând anumite compensații materiale, acoperă și eventuale prejudicii morale suferite de ceilalți membrii de familie.

Prin urmare față de considerentele menționate mai sus în baza art. art.385¹⁵, pct.2 lit.d Cpp vor fi admise recursurile declarate de inculpatul V. M., partea civilă T. M., partea responsabilă civilmente . – Jilava, S. de A. R. A. SA București –S. Reșița împotriva Sentinței penale nr.403/2012, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosarul nr._ .

Se va casa sentința recurată și rejudecând cauza:

Se vor micșora daunele materiale la care a fost obligat inculpatul V. M., de instanța de fond, să le plătească părții civile T. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . – Jilava și alături de S. de A. R. A. SA București de la 20.000 de euro la 20.141 lei .

Se vor micșora daunele morale la care a fost obligat inculpatul V. M., de instanța de fond, să le plătească părții civile T. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente . – Jilava și alături de S. de A. R. A. SA București de la 250.000 de euro la 100.000 euro, sau echivalentul în lei la data plății.

Va fi obligat inculpatul V. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . – Jilava și alături de S. de A. R. A. SA București să plătească părții civile T. M. o rentă lunară de 1200 lei începând din luna iunie 2011 până la încetarea stării de nevoie .

În baza art.191 al.1 Cpp va fi obligat inculpatul V. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . – Jilava și alături de S. de A. R. A. SA București la plata sumei de 1700 lei cheltuieli judiciare către stat, în prima instanță.

În baza art.193 al.1 Cpp va fi obligat inculpatul V. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . – Jilava și alături de S. de A. R. A. SA București să plătească părții civile T. M. suma de 3000 de lei cheltuieli judiciare din prima instanță, reprezentând onorariu de avocat.

Se vor menține în rest dispozițiile sentinței recurate.

În baza art. 385¹⁵, pct.1 lit. b Cpp se vor respinge ca nefondate recursurile părților civile T. A. și T. L. I..

În baza art.192 al.2 Cpp vor fi obligate părțile civile recurente T. A. și T. L. I. la plata sumelor de câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art.385¹⁵, pct.2 lit.d Cpp admite recursurile declarate de inculpatul V. M., partea civilă T. M., partea responsabilă civilmente . – Jilava, S. de A. R. A. SA București –S. Reșița împotriva Sentinței penale nr.403/2012, pronunțate de Judecătoria Caransebeș, în dosarul nr._ .

Casează sentința recurată și rejudecând cauza:

Micșorează daunele materiale la care a fost obligat inculpatul V. M., de instanța de fond, să le plătească părții civile T. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . – Jilava și alături de S. de A. R. A. SA București de la 20.000 de euro la 20.141 lei .

Micșorează daunele morale la care a fost obligat inculpatul V. M., de instanța de fond, să le plătească părții civile T. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente . – Jilava și alături de S. de A. R. A. SA București de la 250.000 de euro la 100.000 euro, sau echivalentul în lei la data plății.

Obligă inculpatul V. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . – Jilava și alături de S. de A. R. A. SA București să plătească părții civile T. M. o rentă lunară de 1200 lei începând din luna iunie 2011 până la încetarea stării de nevoie .

În baza art.191 al.1 Cpp obligă inculpatul V. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . – Jilava și alături de S. de A. R. A. SA București la plata sumei de 1700 lei cheltuieli judiciare către stat în prima instanță.

În baza art.193 al.1 Cpp obligă inculpatul V. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . – Jilava și alături de S. de A. R. A. SA București să plătească părții civile T. M. suma de 3000 de lei cheltuieli judiciare din prima instanță, reprezentând onorariu de avocat.

Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.

În baza art. 385¹⁵, pct.1 lit. b Cpp respinge ca nefondate recursurile părților civile T. A. și T. L. I..

Obligă părțile civile recurente T. A. și T. L. I. la plata sumelor de câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 decembrie 2012.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

F. IONESUCONSTANTIN C. G. B.

GREFIER,

V. R.

Red. C.C./27.decembrie 2012

Tehnored. V.R./10.01.2013/2ex.

Prima instanță Judecătoria Caransebeș/judecător A. A.