Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 260/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 260/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-02-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ operator 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 260/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25 februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. I.
JUDECĂTOR: V. S.
JUDECĂTOR: C. C.
GREFIER: V. R.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursul declarat de inculpatul recurent T. V. V., împotriva sentinței penale 2918 din 14.11.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă avocat ales R. M. C. din cadrul Baroului București, pentru partea civilă intimată T. M. lipsă se prezintă avocat P. M. din cadrul Baroului T., în substituirea avocatului ales L. A. din cadrul Baroului A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocatul ales al inculpatului recurent depune la dosar împuternicire avocațială și motive de recurs.
Avocatul părți civile intimate depune la dosar delegație de substituire.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, potrivit art. 38513 C.p.p., acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casare sentinței penale recurate și în rejudecarea reducerea pedepsei aplicate, pentru următoarele motive:
În fapt, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul recurent la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 C.p., deși inculpatul recurent s-a prevalat de dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p.
Ca atare, apărătorul ales al inculpatului recurent apreciază că în baza acordului de vinovăție, instanța de fond ar fi trebuit să îi aplice inculpatului recurent o pedeapsă către minimul prevăzut de norma de incriminare, ținând cont că limita de sancționare este de la 3 luni la 2 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii penale. Mai mult decât atât, inculpatul recurent a avut o poziție constant sinceră vis-a-vis de recunoașterea faptei reținute în sarcina sa, manifestând în acest sens disponibilitate de împăcare cu partea civilă intimată.
Avocatul ales al părți civile intimate solicită respingerea recursului declarat de către inculpatul recurent, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de către inculpatul recurent ca nefondat, menținerea sentinței penale recurate ca fiind temeinică și legală, arătând în motivare faptul că motivul invocat de către inculpatul recurent este neîntemeiat, întrucât prima instanță corect a aplicat pedeapsa inculpatului și individualizat pedeapsa.
C u r t e a
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2918 din 14 noiembrie 2012 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria A. în baza dispozițiilor art. 111 alin. 6 din OUG 195/2002 a respins cererea de prelungire a dreptului de circulație pentru inculpat.
În baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul T. V. V., fiul lui V. și M., născut la data de 16.06.1971 în orașul Negrești Oaș, jud. Satu M., cetățean român, studii 10 clase + școală profesională, domiciliat în ., jud. A., cu domiciliul procesual ales în ., jud. A., posesor a C.I. . nr._, CNP 1.71.06.16._, cu antecedente penale, la:
-6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii vătămare corporală din culpă.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal inculpatului îi este interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81, 82 Cod Penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal.
În baza art. 3201 alin. 5 Cod procedură penală a disjuns acțiunea civilă formulată de partea civilă T. M. stabilind termen de judecată la data de 12.12.2012.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărâ astfel prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., emis în dosar nr.8145/P/2011 la data de 20.08.2012, înregistrat la această instanță la data de 24.08.2012 a fost trimis în judecată inculpatul T. V. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 184 al.2, 4 Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut că La data de 21.12.2011, în jurul orei 19.40, învinuitul T. V.-V. conducea autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ pe Calea V. din mun. A. din direcția Piața UTA spre Piața Spitalului, pe banda a doua a acestui sens de mers, pe bancheta din spate a autovehiculului aflându-se martora C. R..
În același timp, partea vătămată, T. M. și fiul său, martorul F. A., au început traversarea Căii V., pentru a ajunge la Spitalul Clinic Județean de Urgență A. pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, situată în dreptul intrării instituției, deplasându-se dinspre sensul de mers Piața Spitalului – Piața UTA spre sensul opus de mers.
Partea vătămată și fiul său au traversat sensul de mers Piața Spitalului – Piața UTA și au intrat pe banda a doua a sensului de mers pe care se deplasa învinuitul, observând farurile autovehiculului condus de acesta și prezumând că acesta i-a văzut.
Învinuitul, a cărui vedere a fost îngreunată de farurile autovehiculelor care circulau din sensul opus, nu i-a observat din timp pe cei doi, a frânat, dar nu a putut evita impactul cu piciorul drept al părții vătămate, martorul F. A., care circula în fața mamei sale reușind să se ferească.
Învinuitul a oprit autovehiculul imediat după marcajul trecerii de pietoni, a coborât și a discutat cu partea vătămată, mutând ulterior autoturismul pe banda întâi de mers la câțiva metri de locul producerii accidentului. T. M. a fost transportată la la Spitalul Clinic Județean de Urgență A., unde i s-a stabilit diagnosticul prezumtiv de fractură cominutivă cu deplasare platou tibial drept și cap peroneu drept.
Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului, Calea V., în zona producerii accidentului este în aliniament, fără declivități, circulația desfășurându-se în ambele sensuri pe câte două benzi pe sens, sensurile fiind delimitate prin marcaj longitudinal continuu simplu. (fila 8)
Condițiile meteo erau specifice timpului de noapte, cer noros și carosabil ud, iluminatul stradal funcționând corespunzător.
Pentru a determina numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea vătămărilor produse lui T. M. s-a efectuat o constatare medico-legală. Astfel, conform Raportului de constatare medico-legală cu examinarea persoanei nr. 10/A1 din 07.02.2012 efectuată de Serviciul de Medicină Legală A., leziunile traumatice descrise au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure în cadrul unui accident de circulație, putând data din 21.12.2011 și necesită 110-120 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. (filele 26-27)
Partea vătămată a fost internată în perioada 21.12._12 la Spitalul Clinic Județean de Urgență A., Secția Ortopedie Traumatologie.
Nici învinuitul și nici partea vătămată nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice.(filele 14 și 17)
La data de 10.01.2012, partea vătămată a depus plângere prealabilă împotriva învinuitului T. V.-V. sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 C.pen. (fila 31).
Văzând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale: proces-verbal de sesizare din oficiu (f. 5); proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 6); proces-verbal de cercetare a locului faptei, schiță și planșă foto (f. 7-13); buletine de analiză toxicologică - alcoolemie (f. 14 și 17); proces-verbal de prelevare (f. 15 și 18); buletin de examinare clinică (f. 16 și 19); proces-verbal de verificare tehnică (f. 20); raport de constatare medico-legală cu examinarea persoanei nr. 10/A1 (f. 26-27); declarații parte vătămată (f. 28-30); plângere penală (f. 31); declarații martori (f. 32-34); declarații învinuit (f. 35, 38-39); fișă de cazier judiciar (f. 36, 37); proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 44); în cursul judecății: declarație inculpat (f.35). instanța a reținut următoarele:
În fapt:
La termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2012 inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penal, recunoscând săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le-a însușit.
Instanța își va însuși în totalitate starea de fapt descrisă în rechizitoriu și reprodusă în aliniatele precedente față de poziția inculpatului de recunoaștere integrală a faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă prin procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița și planșa foto de la filele 7-13 dosar urmărire penală, coroborate cu declarațiile martorilor F. A. de la fila 32 dosar urmărire penală și C. R. de la fila 33 dosar urmărire penală, coroborate cu declarațiile părții vătămate și ale inculpatului din faza de urmărire penală.
Instanța a reținut de asemenea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale care să atragă starea de recidivă, după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la fila 37 dosar urmărire penală.
În drept: în latură penală:
Fapta inculpatului care a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ pe Calea V. din mun. A. din direcția Piața UTA spre Piața Spitalului și neacordând prioritate victimei care se afla angajată în traversare pe trecerea de pietoni, a acroșat-o, în urma accidentului aceasta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 110-120 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de dispozițiile art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal. Instanța va reține că inculpatul a condus respectivul autoturism cu nerespectarea dispozițiilor art. 135 alin. 1 lit. h) din HG 1391/2006. Fapta inculpatului a fost săvârșită în modalitatea culpei fără prevedere, prevăzute de art.19 alin. 1 pct. 2 lit. b) Cod penal, culpa inculpatului rezultând din nerespectarea dispoziției legale sus-menționate.
La individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpatului se vor avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal. Instanța va avea astfel în vedere atitudinea sinceră a inculpatului în fața organelor de urmărire penală, recunoașterea faptelor reținute în sarcina sa și de asemenea împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale care să atragă starea de recidivă.
Față de aceste considerente instanța a apreciat că pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală este de natură a realiza scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal.
Ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile stabilite de art.71 Cod penal, inculpatului îi va fi interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal. Instanța în temeiul Art. 3 din Protocolul nr. 1. Dreptul de a vota - Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența în materie Hotărârea din 30 martie 2004 „Hirst c. Marea Britanie”, nu va interzice inculpatului dreptul a alege reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice. Urmare a aceluiași raționament juridic nu vor fi interzise nici drepturile prevăzute de art. 71 Cod penal raportat la art. 64 lit. c), d) și e).
Având în vedere că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal și întrucât inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, văzând și conduita sa pe parcursul procesului penal, instanța apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă, în baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului. În baza art.82 Cod penal a stabilit pentru inculpat un termen de încercare de 2 ani și 6 luni (compus din durata pedepsei de 6 luni și intervalul de timp de 2 ani), iar în baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni. În baza art. 71 Cod penal instanța a suspendat de asemenea executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
În latură civilă:
Instanța apreciind că pentru soluționarea laturii civile este necesară administrarea de probe, văzând în drept dispozițiile art. 3201 alin. 5 Cod procedură penală a disjuns acțiunea civilă formulată de partea civilă T. M. și stabilește termen de judecată la data de 12.12.2012.
Ca efect a hotărârii de condamnare, instanța a constatat că prezumția de nevinovăție a inculpatului a fost răsturnată, chiar și nedefinitiv, și pe cale de consecință în baza dispozițiilor art. 111 alin. 6 din OUG 195/2002 a respins cererea de prelungire a dreptului de circulație pentru inculpat.
Împotriva sentinței Judecătoriei A. a declarat recurs inculpatul T. V. V. criticând-o pentru netemeinicie pe motiv că față de poziția sa procesuală de recunoaștere a faptelor, de manifestare de interes pentru împăcare cu partea vătămată se impunea aplicarea unei pedepse minime de 3 luni închisoare sau amendă penală.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, conform cu prev. art.3856, al.3 Cpp, se constată că sentința recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Din actele de la dosar se reține că inculpatul T. V. V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 184 al.2, 4 Cod penal reținându-se că La data de 21.12.2011, în jurul orei 19.40, învinuitul T. V.-V. conducea autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ pe Calea V. din mun. A. din direcția Piața UTA spre Piața Spitalului, pe banda a doua a acestui sens de mers, a accidentat pe partea vătămată T. Mariaora pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător, care se deplasa împreună cu fiul său, martorul F. A..
Instanța de fond a reținut aceiași stare de fapt ca cea descrisă în actul de acuzare având în vedere recunoașterea constantă a inculpatului care se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces verbal de cercetare la fața locului, schiță, planșă foto precum și cu declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei se constată că în conformitate cu dispozițiile art.72 C.pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
În raport cu prevederile menționate mai sus Curtea apreciază că atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Analizând hotărârea recurată se observă că instanța de fond a ținut seama la aplicarea pedepsei aplicată inculpatului de toate criteriile menționate mai sus având în vedere pericolul social al infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă precum și circumstanțele personale a inculpatului care a recunoscut fapta, nu are antecedente penale astfel că pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării răspunde cerințelor scopului preventiv, coercitiv și educativ prevăzute de art.52 Cod penal.
Prin urmare recursul inculpatului nu este fondat și urmează a fi respins în baza art.38515, pct.1 lit. b Cpp.
Văzând și prev. art.192 al.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct.1, lit. b Cpp. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. V. V., împotriva sentinței penale nr. 2918/2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
F. I. V. S. C. C.
GREFIER,
V. R.
Red. C. C./26.02.2013
Tehnored. V.R./2ex/28.02.2013
Primă instanță: Judecătoria A.
-jud. L. B.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 260/R
Ședința publică din 25 februarie 2013
În baza art. 38515 pct.1, lit. b Cpp. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. V. V., împotriva sentinței penale nr. 2918/2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. I. V. S. C. C.
| ← Primirea de foloase necuvenite. Art.256C.p.. Sentința nr.... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 262/2013. Curtea... → |
|---|
