Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 43/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-02-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 43/A
Ședința publică din 28 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de partea civilă DGFP A. în reprezentarea ANAF împotriva sentinței penale nr. 490 din 18.12.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ privind pe inculpatul S. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul intimat S. C. lipsă, se prezintă avocat din oficiu G. A., nereprezentate părțile civile apelante Direcția Generală a Finanțșelor P. A., S. în reprezentarea Agenției Naționale de A. Fiscală și partea responsabilă civilmente intimată ..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depus la dosar procesul-verbal de căutare inculpatului din care rezultă că acesta nu mai locuiește la adresa indicată în mandatul de aducere, necunoscându-se adresa unde locuiește în prezent.
Față de procesul-verbal depus la dosar, instanța constată imposibilitatea audierii inculpatului și nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului intimat, avocat G. A., solicită respingerea apelurilor, considerând că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Procurorul solicită respingerea apelurilor, considerând că soluția dată de prima instanță este una corectă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
P. încheierea penală nr. 409 din 22 octombrie 2012 în dosar nr._, al Tribunalului A., a fost admisă în baza art. 278/1 alin.8 lit.c Cod procedură penală plângerea formulată de petenta Direcția Generală a Finanțelor P. a județului A. – Activitatea de Inspecție Fiscală, în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de A. Fiscală împotriva ordonanței procurorului din 24 mai 2012 dată în dosarul nr. 504/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A. și rezoluției prim procurorului adjunct din 26 iunie 2012 dată în dosarul nr. 363/II/2 /2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., pe care le desființează și în consecință:
A fost pusă în mișcarea acțiunea penală față de inculpatul S. C., fiul lui I. și E., născut la 27.02.1971 în localitatea A., jud. V., domiciliat în localitatea Prădăiș ., fără forme legale în localitatea Nădlac, . jud. A., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 4 și art. 9 alin.1 lit. f din Legea nr. 241/2005 și s-a reținut cauza spre judecare în primă instanță, sub aspectul acestor infracțiuni.
Au fost menținute soluțiile procurorului cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 9 alin.1 lit. a și b din Legea nr. 241/2005.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că: prin cererea înregistrată la Tribunalul A. la data de 12 iulie 2012 petenta Direcția Generală a Finanțelor P. A. – Activitatea de Inspecție Fiscală, în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de A. Fiscală, a formulat plângere împotriva ordonanței procurorului din 24 mai 2012 dată în dosarul nr. 504/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A. și rezoluției prim procurorului adjunct din 26 iunie 2012 dată în dosarul nr. 363/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., solicitând admiterea acesteia, desființarea soluțiilor și punerea în mișcare a acțiunii penale față de numitul S. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 4 și art. 9 alin.1 lit. a, b și f din Legea nr. 241/2005.
În motivarea plângerii, s-a arătat că societatea a făcut obiectul unei inspecții fiscale în perioada 22.05._08, ocazie cu care la sediul declarat al acesteia din localitatea Nădlac, . nr. 25 jud. A., nu a fost identificată nici o persoană care să reprezinte societatea, astfel că organele fiscale au trimis învinuitului S. C. 3 invitații, atât pe adresa de domiciliu a acestuia cât și pe adresa sediului societății, invitații care au fost returnate, fără a fi confirmată primirea acestora, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 alin.1 lit. f din Legea nr. 241/2005.Invitațiile trimise pe adresa de domiciliu au fost confirmate de primire de tatăl susnumitului, dar nici acesta, nici altă persoană nu s-au prezentat la organul fiscal cu actele solicitate, fapt ce constituie infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr.241/2005. Totodată, s-a susținut că inspecția fiscală s-a desfășurat în baza formularelor de schimb de informații SCAC 2004, constatându-se că societatea a înregistrat achiziții intracomunitare nedeclarate de societate la organele fiscale și prin neînregistrarea în contabilitate a operațiunilor economice intracomunitare efectuate, urmată de nedeclararea acestora și neachitarea obligațiilor fiscale aferente, s-a produs un însemnat prejudiciu bugetului de stat, în cuantum total de 558.759 lei, fapte ce constituie infracțiunile prevăzute de art.9 alin.1 lit. a și b din Legea nr. 241/2005.
S-a reținut că învinuitul S. C. a fost legal citat la domiciliul cunoscut și prin afișare la C. local A., dar nu s-a prezentat în fața instanței și nu a depus înscrisuri privind plângerea formulată.
P. sentința penală nr. 490 din 18.12.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în baza art.11 pct.2, lit. a, raportat la art. 10 lit.d) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul S. C. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 4 și 9 al.1 lit. f din Legea nr.241/2005, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul A. a reținut următoarele:
P. sesizarea penală nr. 4058 din 16 iunie 2008 petenta Direcția Generală a Finanțelor P. A. – Activitatea de Inspecție Fiscală a adus la cunoștința organelor de urmărire penală faptul că numitul S. C., în calitate de administrator al . Nădlac, jud. A., deși a fost somat de trei ori, nu a prezentat organelor de inspecție fiscală documentele solicitate, considerându-se că se sustrage în mod intenționat de la efectuarea controlului fiscal, precum și că sediul societății este fictiv. De asemenea, se menționează că, în baza formularelor de schimb de informații, SCAC 2004, organele de control au întocmit raportul de inspecție fiscală 4000/12.06.2008, prin care au stabilit că învinuitul S. C., în calitate de administrator, nu a evidențiat în documentele contabile venituri și TVA aferente achizițiilor efectuate, producând un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 393.117 lei.
S-a constatat că în urma cercetărilor efectuate, prin rezoluția procurorului din 12 aprilie 2011, dată în dosarul nr.3750/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuitul Mengulluoglu Malik, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 și aplicarea unei amenzi administrative în sumă de 1000 lei; scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin.1 lit. a, b și f din Legea nr. 241/2005, față de învinuitul S. C., deoarece faptelor le lipsește latura obiectivă; neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.4 di Legea nr.241/2005, față de învinuitul S. C., întrucât lipsește latura subiectivă a infracțiunii.
Pentru a pronunța această soluție, procurorul a reținut că . a fost înființată de învinuitul Mengulluoglu Malik, în anul 2001, acesta deținând calitatea de asociat și administrator, obiectul principal de activitate al acestea fiind „comerț cu ridicata al fructelor și legumelor proaspete”, iar sediul inițial fiind stabilit în A., . C, ulterior acest sediu fiind mutat în mai multe locații din municipiul A.. În luna decembrie 2006, învinuitul Mengulluoglu Malik a cesionat societatea învinuitului S. C., sediul societății fiind mutat în localitatea Nădlac, . nr. 25 jud. A..
În luna ianuarie 2009, administrator al societății a fost numit lichidatorul judiciar Casa de insolvență R. IPURL, deoarece a fost deschisă procedura de insolvență iar în luna august 2009, această societate a fost radiată.
S-a reținut că din raportul de inspecție fiscală nr. 4000/13.06.2008 al DGFP A., rezultă că la sediul social al . din localitatea Nădlac, . nr. 25 jud. A., nu a putut fi identificat numitul S. C. administratorul societății, organele fiscale efectuând controlul pe baza formularelor de schimb de informații SCCA 2004. În urma acestui control, a rezultat că în perioada 1.01.2007 – 31.03.2007, societatea a avut un singur furnizor - Moletta Luigi di Moletta & C.S.N.C. Italia.
De asemenea, s-a constatat că în cauză s-a dispus comisie rogatorie internațională, precum și audierea administratorului societății comerciale Moletta Luigi di Moletta &C.S.N.C. Italia, ocazie cu care, numitul Moletta Claudio, reprezentantul acestei societăți, a pus la dispoziție copii ale facturilor și CMR –urilor, emise în perioada 1.01.-31.03.2007, către ., cu sediul în A., deși la vremea respectivă sediul societății fusese deja mutat în localitatea Nădlac. Din analiza acestor documente s-a constatat că acestea nu au fost semnate de către reprezentanții societății M. SRL, în declarațiile date la organele de cercetare penală, cei doi învinuiți precizează că după cesionare nu au desfășurat activități comerciale în numele ..
P. urmare, s-a apreciat că nu s-a dovedit faptul că marfa a fost livrată și recepționată de către această societate, acestea putând fi întocmite fictiv în numele ., date de identificare ale firmei neavând caracter secret și putând fi obținute din diverse medii.
S-a mai reținut că în cursul cercetărilor s-a stabilit că ., societate deținută și administrată de învinuitul Mengulluoglu Malik, a fost singura societate comercială, care a avut relații comerciale cu societatea Moletta Luigi di Moletta & C.S.N.C. Italia.
Având în vedere că în contabilitatea . nu au fost înregistrate operațiuni comerciale arătate mai sus, pentru a se stabili realitatea acestora, s-a solicitat organelor fiscale teritoriale, lista neconcordanțelor. Din aceasta a rezultat că . perioada de referință, a figurat cu o singură operațiune efectuată, în urma căreia a fost emisă factura fiscală nr._ din 30.03.2007.
Tot în cursul cercetărilor, s-a reținut că s-a stabilit faptul că învinuitul S. C. nu a desfășurat nici o activitate comercială în numele societății după cesionare, din verificările efectuate stabilindu-se că acesta a fost plecat în Italia pentru o perioadă mai lungă de timp, din primăvara anului 2008. În aceeași perioadă în care a lipsit din țară, învinuitului i-au fost transmise mai multe invitații de către DGFP A., pentru a se prezenta în vederea efectuării controlului fiscal, invitații trimise atât la sediul societății, de unde au fost returnate, întrucât nu a fost găsit destinatarul, cât și la domiciliul său, de unde au fost ridicate de tatăl acestuia. De asemenea, s-a constatat că factura a fost emisă în numele ., cu sediul în A. și nu în Nădlac, așa cum figura după cesionare și preluarea administrării de către învinuitul S. C..
Prima instanță a reținut că în declarațiile date la organele de cercetare penală, învinuitul Mengulluoglu Malik a precizat că este posibil ca factura nr._ din 30.03.2007 să fi fost emisă de către el, dintr-o greșeală, fără a se putea preciza cu exactitate cauzele pentru care a întocmit-o, condiții în care, în cursul urmăririi penale, a achitat contravaloarea impozitului pe TVA –ul aferent acestei operațiuni(300 lei TVA și 253 lei impozit pe profit) depunând la dosar chitanța TS3B0896499/ 15.03.2011.
Deoarece nu s-a putut stabili că facturile emise de Moletta Luigi di Moletta & C.S.N.C. Italia, au fost eliberate ca urmare a unor operațiuni comerciale desfășurate cu ., nu s-a putut dovedi că marfa a intrat în țară sau a fost primită de către societate și că a fost comercializată de aceasta, în cauză nu s-a putut reține săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În ceea ce privește sediul societății M. SRL s-a constatat că acesta nu a fost stabilit în mod fictiv în localitatea Nădlac, . nr. 25, jud. A., existând un contract de comodat între învinuitul S. C. nu s-a preocupat efectiv de administrarea acesteia, astfel că nu s-a putut considera că schimbarea și declararea sediului în localitatea Nădlac s-a făcut în scopul sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare, mai ales că învinuitul nu a desfășurat activități comerciale.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petenta și prin ordonanța prim procurorului din 27 mai 2011 dată în dosarul nr. 657/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., aceasta a fost respinsă. Această soluție a fost atacată de către petentă și prin sentința penală nr. 448 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 278/1 alin.8 lit. b Cod procedură penală s-a admis plângerea petentei împotriva soluțiilor date de procurori în dosarele 3570/P/2008 și 657/II/2/2011 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria A. privind pe învinuitul S. C., pe care le-a desființat și a trimis cauza la P. de pe lângă Tribunalul A. în vederea începerii urmăririi penale față de învinuitul S. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 și redeschiderea urmăririi penale față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 lit. a, b și f din Legea nr. 241/2005.
D. urmare, prin ordonanța procurorului din 14 noiembrie 2011 dată în dosarul nr. 504/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., în baza art. 273 alin.2 și 4 Cod procedură penală s-a dispus redeschiderea urmăririi penale cu privire la învinuitul S. C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin.1 lit. a, b și f din Legea nr. 241/2005 și începerea urmăririi penale față de acesta pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005. În acest sens, s-a încercat găsirea învinuitului S. C., în vederea ascultării sale, dar fără rezultat întrucât din verificările efectuate s-a constatat că acesta este plecat din țară.
În urma actelor de urmărire penală efectuate în cauză, prin ordonanța procurorului din 24 mai 2012 dată în dosarul nr. 504/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A. s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 249 Cod procedură penală rap. la art. 11 pct.1 lit. b și art. 10 lit. d Cod procedură penală scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S. C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 și art.9 alin.1 lit. a, b și f din Legea nr. 241/2005, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni sub aspectul laturii obiective, motiv pentru care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petenta și prin rezoluția prim procurorului adjunct din 26 iunie 2012 dată în dosarul nr. 363/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., aceasta a fost respinsă ca nefondată.
Petenta Direcția Generală a Finanțelor P. a județului A. - Activitatea de Inspecție Fiscală, în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de A. Fiscală a formulat plângere împotriva rezoluției susmenționate, care formează obiectul prezentului dosar.
Prima instanță a apreciat că plângerea este fondată.
Astfel, prima instanță a reținut că . a fost înființată de numitul Mengulluoglu Malik, în cursul anului 2001 având ca obiect principal de activitate „comerț cu ridicata al fructelor și legumelor proaspete”. Inițial sediul societății a fost stabilit în A., ., ulterior fiind mutat în mai multe locații din A., respectiv pe . și ..
În cursul lunii decembrie 2006, numitul Mengulluoglu Malik a cesionat societatea numitului S. C., ocazie cu care sediul social a fost mutat în orașul Nădlac, . nr. 25 jud. A..
În luna ianuarie 2009 administrator al . a fost numit lichidatorul judiciar Casa de Insolvență R. IPURL, fiind deschisă procedura insolvenței, iar în cursul lunii august 2009 societatea a fost radiată.
S-a mai reținut că înainte de demararea procedurii insolvenței, societatea a făcut obiectul unei inspecții fiscale, ca urmare a tematicii ANAF nr._/6.08.2007. Inspecția trebuia să cuprindă verificarea modului de constituire, înregistrare în contabilitate, declarare și virare a impozitului pe profit și a TVA aferentă perioadei 1.01._07.
În vederea efectuării inspecției, învinuitul a fost înștiințat că organele de inspecție s-au deplasat la sediul societății din localitatea Nădlac, . nr. 25, însă nu a fost găsit nici un reprezentant, astfel încât inspecția fiscală nu a putut fi efectuată(fila 118 dosar u.p.).Învinuitul S. C. a fost invitat să se prezinte la sediul DGFP A. în data de 8 mai 2008, cu toate documentele prevăzute de art. 86 și 94 din OG. nr. 92/2003. De asemenea, au fost trimise alte trei invitații pe adresa de domiciliu a acestuia, care au fost confirmate de primire de tatăl său, dar nici învinuitul, nici un alt reprezentant sau împuternicit al acestuia nu s-au prezentat la sediul organului de inspecție. D. urmare, au fost emise alte două invitații, pentru zilele de 12 mai 2008 și respectiv 13 mai 2008, însă nici urmare a acestor invitații nu s-a prezentat nici o persoană, astfel că inspecția fiscală s-a efectuat la sediul APF.
S-a mai constatat că susținerile din soluția procurorului potrivit cărora învinuitul a fost plecat din țară în perioada respectivă, întemeiate doar pe declarația numitului B. Ș., nu conduc la exonerarea de răspundere penală a acestuia, răspunderea pentru actele și faptele societății revenind reprezentantului legal al acesteia care este obligat să se conformeze și să pună la dispoziția organelor de inspecție fiscală toate documentele necesare efectuării inspecției fiscale, obligație ce rezultă din dispozițiile art. 56 alin.1 și 2 din Codul de procedură fiscală. Rezultă așadar, că refuzul nejustificat al reprezentantului legal de a se conforma cererilor organelor fiscale a fost făcută în scopul de a se împiedica verificările financiar - fiscale, fapta fiind comisă cu intenție directă și constituind infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005.
Pe de altă parte, din declarația numitului A. I., proprietarul imobilului situat în Nădlac, . nr. 25 jud. A., unde s-a stabilit sediul social al . și a învinuitului, prima instanță a reținut că la această adresă societatea nu a funcționat nici un moment, nu a desfășurat nici un fel de activitate, iar învinuitul a precizat că nu a preluat respectiva societate, doar a dorit să se angajeze ca încărcător - descărcător la această societatea, fapt infirmat de înscrisurile depuse la dosarul cauzei (încheiate în prezența unui avocat), împrejurare care confirmă existența infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. f din Legea nr. 241/2005.
În privința infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin.1 lit. a și b din Legea nr. 241/2005, Tribunalul A. a reținut din raportul de inspecție fiscală nr. 4000/13.06.2008 al DGFP A., că la sediul social al . din localitatea Nădlac, . nr. 25 jud. A., nu a putut fi identificat numitul S. C. administratorul societății, astfel că organele fiscale au efectuat controlul pe baza formularelor de schimb de informații SCCA 2004. În urma acestui control, a rezultat că în perioada 1.01.2007 – 31.03.2007, societatea a avut un singur furnizor - Moletta Luigi di Moletta & C.S.N.C. Italia.
În cauză s-a dispus comisie rogatorie internațională, precum și audierea administratorului societății comerciale Moletta Luigi di Moletta &C.S.N.C. Italia, ocazie cu care, numitul Moletta Claudio, reprezentantul acestei societăți, a pus la dispoziție copii ale facturilor și CMR –urilor, emise în perioada 1.01.-31.03.2007, către ., cu sediul în A., deși la vremea respectivă sediul societății fusese deja mutat în localitatea Nădlac. Din analiza acestor documente s-a constatat că acestea nu au fost semnate de către reprezentanții societății M. SRL, în declarațiile date la organele de cercetare penală, cei doi învinuiți precizează că după cesionare nu au desfășurat activități comerciale în numele ..
P. urmare, prima instanță a apreciat că nu s-a dovedit faptul că marfa a fost livrată și recepționată de către această societate, acestea putând fi întocmite fictiv în numele ., date de identificare ale firmei neavând caracter secret și putând fi obținute din diverse medii.
S-a mai constatat că în cursul cercetărilor s-a stabilit că ., societate deținută și administrată de învinuitul Mengulluoglu Malik, a fost singura societate comercială, care a avut relații comerciale cu societatea Moletta Luigi di Moletta & C.S.N.C. Italia.
Având în vedere că în contabilitatea . nu au fost înregistrate operațiuni comerciale arătate mai sus, pentru a se stabili realitatea acestora, s-a solicitat organelor fiscale teritoriale, lista neconcordanțelor. Din aceasta prima instanță a reținut faptul că . perioada de referință, a figurat cu o singură operațiune efectuată, în urma căreia a fost emisă factura fiscală nr._ din 30.03.2007.
Din declarația numitului Mengulluoglu Malik prima instanță a reținut că ar fi posibil ca factura nr._ din 30.03.2007 să fi fost emisă de către el, dintr-o eroare, fără a putea preciza cu exactitate cauzele pentru care a întocmit-o. Acesta și-a însușit emiterea facturii și neînregistrarea sa, fiind de acord să achite contravaloarea impozitului și a TVA –ului aferent acestei operațiuni. Ca urmare a acestui fapt, învinuitul a achitat suma de 300 lei (TVA) și 253 lei (impozit pe profit) conform chitanței TS3B nr._ din 15 martie 2011.
Câtă vreme nu s-a putut stabili că facturile fiscale emise de Moletta Luigi di Moletta Claudio & C.S.N.C. au fost eliberate ca urmare a unor operațiuni comerciale desfășurate cu ., prima instanță a reținut că nu s-a putut dovedi că marfa a intrat în țară sau a fost primită de societate și că a fost comercializată de către acesta pe teritoriul național, în mod corect s-a apreciat că acestor fapte le lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă.
Procedându-se la judecarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 4 și 9 al.1 lit. f din Legea nr.241/2005,așa cum s-a decis prin încheierea nr.409 pronunțată în ședința din 22 octombrie 2012, Tribunalul A. a apreciat că judecata urmează să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, nefiind necesar a se administra alte probe pentru aflarea adevărului în cauză, cu privire la cele două infracțiuni deduse judecății.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.4 din legea nr.241/2004, s-a apreciat că nu se poate reține existența unui refuz nejustificat al inculpatului, de a prezenta organelor competente documentele solicitate cu scopul împiedicării verificărilor financiare, întrucât nu este dovedit fără putință de tăgadă, faptul că inculpatul a luat efectiv la cunoștință de existența și conținutul celor trei somații ce i-au fost adresate, în condițiile în care este probat că inculpatul a fost plecat din țară; tot în legătură cu această infracțiune instanța de fond a apreciat că refuzul de a prezenta documentele contabile trebuie să rezulte dintr-o atitudine explicită a inculpatului, un astfel de refuz neputând fi dedus din simpla neprezentarea a acestuia la indicația organului de control.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 9 alin.1 lit. f din legea nr. 241/2005, prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale acestei infracțiuni întrucât lipsește latura obiectivă a infracțiunii, întrucât inculpatul a declarat un sediul real al societății în localitatea Nădlac, ., nr. 25, împrejurare ce rezultă din contractul de comodat încheiat între inculpat și martorul A. I., împrejurarea că societatea nu a desfășurat activitate în sediul social declarat, neputând fi apreciată ca fiind o nedeclarare, o declarare fictivă sau inexactă a sediului social, în sensul pretins de textul incriminator.
Așa fiind, Tribunalul A. în baza art.11 pct.2, lit. a, raportat la art. 10 lit.d) Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul S. C. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 4 și 9 al.1 lit. f din Legea nr.241/2005.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel partea civilă DGFP A. în reprezentarea ANAF în termen legal, apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 11.01.2013.
În motivarea apelului declarat de către partea civilă se solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței penale și obligarea inculpatului la plata sumei de_ lei reprezentând impozit pe profit, majorări de întârziere aferente, TVA cu majorările corespunzătoare, sumă care să fie actualizată cu accesoriile aferente, precum și instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor și conturilor inculpatului și părții responsabile civilmente, până la concurența acestei sume.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma motivelor de apel invocate, precum și potrivit art. 371 al. 2 Cpp, instanța de apel apreciază că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat în cauză.
P. încheierea din data de 22.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. s-a admis plângerea formulată de recurenta DGFP A. împotriva ordonanței procurorului din data de 24 mai 2012 de neîncepere a urmăririi penale, s-a desființat ordonanța atacată, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul S. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.4 și 9 alin.1 lit. f din legea 241/2005, reținându-se cauza spre judecare în primă instanță – filele 40-43 dosar fond.
În fapt, s-a reținut că inculpatul a fost asociat și administrator al . având ca obiect de activitate comerț cu ridicata al fructelor și legumelor proaspete, sediul inițial fiind stabilit în A., . C, ulterior fiind mutată în mai multe locații, iar în decembrie 2006, când fostul asociat și administrator Mengulluoglu Malik a cedat firma inculpatului, sediul a fost în localitatea Nădlac .. 25. În cursul lunii ianuarie 2009 a fost deschisă procedura insolvenței societății care a fost radiată în august 2009. Înainte de deschiderea procedurii insolvenței, societatea a făcut obiectul unei inspecții fiscale care avea ca obiectiv verificarea modului de constituire, înregistrare în contabilitate, declarare și virare a impozitului pe profit și TVA aferent perioadei 01.01.2007 – 31.03.2007. Deși învinuitul a fost înștiințat de către organele de inspecție că acestea se vor deplasa la sediul societății, nici o persoană sau vreun reprezentant al firmei nu a fost găsit, astfel încât controlul nu a putu fi finalizat.
Din actele dosarului rezultă că au fost trimise mai multe citații la adresa de domiciliu al inculpatului care au fost confirmate de primire de către tatăl acestuia, dar nici inculpatul și nici vreun reprezentant nu s-a prezentat la sediul organului de inspecție.
Din comisia rogatorie internațională administrată în cauză, a rezultat că în ceea ce privește . Moletta & CSNC Italia, operațiunile comerciale nu au fost derulate de către . în condițiile în care, după cesionarea societății, nu s-au mai desfășurat activități comerciale în numele acersteia și nu s-au dovedit că marfa a fost livrată și recepționată de către societate. Mai mult, în contabilitatea . nu au fost înregistrate operațiuni comerciale. Relațiile solicitate organelor fiscale au arătat că în perioada de referință ., preluată de către inculpat a efectuat o singură operațiune pentru care s-a emis o factură fiscală despre csare fostul administrator și acționar unic, Mengulluoglu Malik, a declarat că este posibil să o fi întocmit din eroare, însușindu-și atât emiterea facturii, cât și neînregistrarea acesteia în evidențele contabile, luându-și obligația de a achita contravaloarea impozitului și TVA-ului aferent.
Față de soluția pronunțată cu privire la cele două infracțiuni pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, instanța de apel apreciază că nu s-a făcut dovada întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii prev.d e art. 4 din Legea nr. 241/2005, câtă vreme inculpatul a făcut dovada că nu a dat curs celor două somații emise de către organele fiscale, întrucât era plecat din țară. Nu se poate reține că inculpatul s-a sustras punerii la dispoziția oprganelor competente a documentelor contabile ale firmei și că prin acțiunile sale a împiedicat verificările financiare, simpla neprezentare a inculpatului nu poate fi interpretată ca un refuz nejustificat, câtă vreme nu s-a făcut dovada că acesta știa despre controlul tematic efectuat la firma preluată de către el.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 9 al. 1 lit. f din Legea nr.241/2005 reținutăd e asemenea în sarcina inculpatului, instanța de apel reține că urmare preluării societății . de la Mengulluoglu Malik, sediul acesteia a fost mutat în localitatea Nădlac, .. 25, dovadă în acest sens fiind contractul de comodat încheiat de către inculpat cu martorul A. I.. În acest sens, este declarația martorului A. I. – fila 399 dosar UP, în care arată că frecventa Complexul Comercial Jackson, din muncipăiul A., ocazie cu care l-a cunoscut pe inculpat despre care a aflat că avea o firmă ., înțelegându-se cu acesta să își stabilească sediul societății la locuința sa. Martorul arată că s-a prezentat la notarul public cu un extras de carte funciară, exprimându-și acordul ca sediul societății să fie la locuința sa, fără a primi vreo sumă de bani și nici alte bunuri sau foloase, înțelegându-se îna celași timp cu inculpatul ca la o săptâmână de la încheirea actului în fața notarului, acesta să vină la locuință și să-și stabilească efectiv un birou într-o cmeră a casei sale. Din documentele contabile rezultă că societatea la care s-a făcut referire nu a desfășurat activitate în sediul social declarat, în acest sens fiind și declarația martorului care arată că . nu a avut efectiv niciodată vreun birou la locuința sa, nu a avut magazin depozit și nici un fel de activitate înc onformitate cu cele declarate în fața notarului. P. urmare, în mod corect instanța de fond a apreciat că împrejurarea că inculpatul nu a desfășurat activitate în sediul social declarat, nu poate echivala cu o declarare fictivă sau inexactă a sediului social în accepțiunea incriminări, fiind corectă soluția de achitare pentru neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiuni.
Față de soluția dată laturii penale a cauzei, respectiv de achitare a inculpatrului în temeiul art. 10 lit. d Cpp, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 4 și 9 al. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, în mod corect a fost respinsă și acțiunea civilă exercitată în cauză de către DGFP A.. Temeiul răspunderii delictuale este reglementat de disp.art. 998, 999 C.civil, fiind instituită obligativitatea reparării prejudiciului în sarcina inculpatului care prin fapta sa ilicită l-a cauzat. Pentru întrunirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale este neceasară existența unui prejudiciu care trebuie să fie cert, atât su aspectul existenței cât și al întinderii, trebuie să existe o faptă ilicită și să se stabilească legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită. În speță nu s-a făcut dovada că activitatea ilicită a inculpatului a fost cauza generatoare a prejudiciului reclamat de către partea civilă, astfel încât instanța de apel apreciază că nu există temei legal pentru obligarea acestuia la plata despăgubirilor.
Astfel, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va fi respins apelul declarat de partea civilă DGFP A. în reprezentarea ANAF împotriva sentinței penale nr. 490 din 18.12.2012 pronunțată de TribunalulArad.
În temeiul art. 192 al. 2 C.pr.pen. va fi obligată partea civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge apelul declarat de partea civilă DGFP A. în reprezentarea ANAF împotriva sentinței penale nr. 490 din 18.12.2012 pronunțată de Tribunalul A..
În temeiul art. 192 al. 2 C.pr.pen. obligă partea civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.- A.N.-08.03.2013
Tehnored- .C.U.-08.03.2013
Prima inst. Jud.T. D. – Tribunalul A.
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 262/2013. Curtea... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
