Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 886/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 886/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-10-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 886/A
Ședința publică din 23 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelurile declarate de P. de pe lângă J. O. și partea civilă R. A. P. împotriva sentinței penale nr. 137/12.09.2013 pronunțată de J. O. în dosarul nr._, privind pe inculpatul M. Z. F. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul intimat M. Z. F. A. lipsă, se prezintă avocat ales C. M., lipsă fiind partea civilă apelantă R. A. P..
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că dat fiind absența inculpatului, nu este posibilă audierea acestuia și fiind un drept al inculpatului de a da declarație și nu o obligație, se apreciază că inculpatul și-a manifestat acest drept.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Procurorul solicită admiterea apelului, considerând că hotărârea primei instanțe e nelegală și netemeinică, întrucât s-a reținut o stare de fapt greșită, prima instanță înlăturând în mod nejustificat declarațiile persoanelor audiate în cursul urmăririi penale, sau dându-le o interpretare care a condus la ideea existenței unei stări de dubiu cu privire la persoana care a lovit partea civilă. Astfel, se arată că din declarația martorilor S. C., A. M. și O. N., rezultă că inculpatul a fost implicat în comiterea faptei, toți indicându-l ca fiind la fața locului. De asemenea, se arată și că raportul întocmit de agentul de poliție din cadrul Poliției orașului Anina a fost ignorat de prima instanță, deși întărea probatoriul care îl excludea pe U. N. ca fiind posibil autor al faptei, ducând la concluzia că autorul infracțiunii este inculpatul M. Z. F. A.. Prin urmare, se solicită condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată și să se rețină că legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat C. M., solicită respingerea apelurilor, considerând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, reținând starea de fapt reală, prima instanță apreciind corect probele administrate în cauză, din care rezultă că zece dintre martori au declarat că inculpatul nu a participat la incident, în timp ce doar doi martori, respectiv U. N. și U. S., împotriva cărora partea vătămată a formulat plângeri, au declarat că deși l-au văzut pe inculpat cu sticla de bere, nu au văzut cine l-a lovit pe partea civilă.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. O., din data de 13.02.2012, înregistrat la J. O. sub nr._ din 21.02.2012, a fost trimis în judecată inculpatul M. Z.-F.-A., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev.și ped.de art.182 al.2 c.pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în noaptea de 15/16.08.2010 acesta a agresat pe partea vătămată R. A. P., care în urma loviturilor primire a fost internat de urgență la Spitalul Județean T., leziunile suferite necesitând un număr de 45 zile de îngrijiri medicale.
Prin sentința penală nr. 137 din 12.09.2013 pronunțat de J. O. în dosarul nr._, In baza art 11, pct 2 lit a, rap la art 10 alin 1, lit c, Cod procedura penala, a fost achitat de sub invinuirea savarsirii infractiunii prevazuta de art. 182, alin 2 Cod Penal, inculpatul M. Z. F. A..
In baza art 14 si 346 alin 3, Cod Pr. Penala, nu au fost acordate despagubirile civile solicitate de catre partea vatamata R. A. P., respingand actiunea civila formulata de catre acesta.
In baza art 192 alin 3 Cod Procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, J. O. a reținut că la data de 23.08.2010 numitul R. D. depune plângere penală prin care sesizează faptul că în noaptea de 15/16.08.2010, fiul său R. A. P. a fost victima unei agresiuni din partea inculpatului M. Z. F. A. zis S., și a numiților U. N., U. S. V., U. C. L. zis M. și L. A., urmare căreia fiul său a fost transportat de urgență la Spitalul Județean T. .
S-a mai reținut că la data de 28.09.2010, în urma audierii, partea vătămată R. A. P. declară că își însușește plângerea formulată de tatăl său la Postul de Poliție, arătând faptul că în data de 15.08.2010 s-a deplasat în cartierul Brădet din orașul Anina unde era organizată nedeia, ocazie cu care a intervenit în oprirea unor violențe pe care numiții U. N. și U. S. V. le exercitau asupra numitului C. C.. După aceasta, partea vătămată a fost amenințată și lovită de numitul L. A., iar când a reacționat, a fost încercuit și lovit cu pumnii și picioarele de inculpatul M. Z. F. A. zis S., și numiții U. N., U. S. V., U. C. L.. A mai declarat că a fost lovit de U. N. cu o sticlă în zona parietal stângă a capului.
De asemenea, prima instanță a reținut că partea vătămată, fiind examinată la Institutul de Medicină Legală Timișoara, și constatându-se că prezintă o leziune la nivel temporal-parietal stânga, a fost operată, exprimându-se dificil și având o cicatrice rotundă la nivelul claviculei.
Din conținutul certificatului medico-legal preliminar nr.1414/25.08.2010 s-a constatat că leziunile suferite de partea vătămată pot data din 16.08.2010 și necesită pentru vindecare un nr.de 35 zile de îngrijiri medicale. Ulterior, prin raportul de expertiză medico-legală nr.3103/15.12.2010 s-a atestat faptul că leziunile suferite de partea vătămată i-au pus în pericol viața, iar leziunile din zona parietală au produs un defect osos care constituie o infirmitate fizică permanentă și necesită pentru vindecare 45 de zile îngrijiri medicale.
Prima instanță a constatat că în cauza, cu ocazia judecatii, partea vatamata R. A. P., se constituie parte civila cu suma de 9800 lei reprezentand daune materiale si 40.000 lei cu titlu de „daune interese” pentru incapacitate de munca, in dovedirea carora au fost anexate chitante doveditoare.
Din declarația inculpatului data în fața instanței, s-a reținut că acesta a arătat ca isi mentine declaratiile date anterior, ca nu a fost implicat in vreun incident cu partea vatamata R. A. P., descriind versiunea proprie a celor petrecute la ruga organizata in cursul anului 2011 in localitatea Bradet.
Din evaluarea materialului probator administrat in cauza, prima instanță a reținut ca potrivit certificatului medico-legal preliminar nr.1414/25.08.2010 al IML T., s-a constatat că leziunile suferite de partea vătămată pot data din 16.08.2010 și necesită pentru vindecare un nr. de 35 zile de îngrijiri medicale, iar, ulterior, prin raportul de expertiză medico-legală nr.3103/15.12.2010 s-a atestat faptul că leziunile suferite de partea vătămată i-au pus în pericol viața, iar leziunile din zona parietală au produs un defect osos care constituie o infirmitate fizică permanentă și necesită pentru vindecare 45 de zile îngrijiri medicale.
Potrivit declaratiilor tuturor martorilor ascultati in cauza, instanța de fond a reținut ca, anual, in localitatea Bradet, judetul C.-S., in data de 15 august se organizeaza ruga – sărbătoare pentru hramul bisericii- din localitate.
S-a mai reținut că si inculpatul M. Z. F. A. a declarat că in anul 2010, a participat la ruga organizata in localitatea Bradet.
Totodată, s-a constatat că la data de 23.08.2010 numitul R. D. depune plângere penală prin care sesizează faptul că în noaptea de 15/16.08.2010, fiul său R. A. P. a fost victima unei agresiuni din partea inculpatului M. Z. F. A. zis S., și a numiților U. N., U. S. V., U. C. L. zis M. și L. A., urmare căreia fiul său a fost transportat de urgență la Spitalul Județean T. .
Prima instanță a mai reținut că la data de 28.09.2010, în urma audierii, partea vătămată R. A. P. declară că își însușește plângerea formulată de tatăl său la Postul de Poliție, arătând faptul că în data de 15.08.2010 s-a deplasat în cartierul Brădet din orașul Anina unde era organizată nedeia, ocazie cu care a intervenit în oprirea unor violențe pe care numiții U. N. și U. S. V. le exercitau asupra numitului C. C.. După aceasta, partea vătămată a fost amenințată și lovită de numitul L. A., iar când a reacționat, a fost încercuit și lovit cu pumnii și picioarele de inculpatul M. Z. F. A. zis S., și numiții U. N., U. S. V., U. C. L.. A mai declarat că a fost lovit de U. N. cu o sticlă în zona parietal stângă a capului.
Tot potrivit actului de sesizare, prima instanță a reținut imprejurarea ca in ceea ce priveste violentele de o gravitate mai mica exercitate impotriva partii vatamate a fost disjunsa cauza, sesizarea instantei vizand vatamarea de gravitate extrema, prin care s-a pus in pericol viata partii vatamate.
Din raportul de expertiză medico-legală nr.3103/15.12.2010 al IML T. s-a reținut că a fost atestat faptul că a pus în pericol viața partii vatamate si ca poate data din 16.08.2010, consta .-cerebral mediu-incchis cu . cu infundare temopro parietala stanga.
Prima instanță a reținut că însasi partea vatamata, referindu-se la lovitura receptionata in zona parietala stanga, afirma ca a fost lovit de U. C., cu o sticla.
De asemenea, s-a constatat că in faza de urmarire penala, inculpatul si-a dat acordul in vederea examinarii poligraf(fila 33 dosar de urmarire penala), fiind testat cu aparatul poligraf, din raportul de constatare tehnico-științifică nr._/24.03.2011 întocmit de specialist criminalist din cadrul Laboratorului Poligraf rezultând că inculpatul nu este sincer, prezentând un comportament simulat.
Astfel referitor la implicarea inculpatului incidentul in care se afirma ca partea vatamata a suferit un traumatism cranio cerebral,prima instanță a reținut că martora R. O.-sora partii vatamate, declara ca nu inculpatul este cel care a lovit-o pe partea vatamata in cap cu sticla, intrucat la momentul in care partea vatamata a fost lovit in cap cu sticla, inculpatul se afla in fata martorei si nu avea asupra sa vre-o sticla de bere.
S-a mai constatat că C. C., declara ca a participat la ruga din Bradet in anul 2010 si ca la un moment dat a vazut-o pe partea vatamata R. A. P. care era cazuta la pamant, martorul precizând ca nu a vazut cine l-a lovit pe R. A. P., insa ulterior a aflat ca a fost lovit cu o sticla de bere, unele persoane afirmand ca cel ce a lovit-o pe partea vatamata cu sticla de bere in cap a fost inculpatul M. Z. F. A., in timp ce altii afirmau ca autorul a fost U. N. zis C..
Cu privire la martorul C. I., prima instanță a reținut că acesta a declarat ca a participat la ruga din anul 2010 de la Bradet, ocazie cu care a fost agresat de catre U. N. si cei doi copii ai sai, fiind ridicat de la pamant de catre O. C., in timp ce partea vatamata R. A. i-a dojenit pe agresori. Martorul mai arata ca a aflat a doua zi ca R. A., care i-a dojenit pe agresori a fost lovit cu o sticla in cap de catre numitul U., aspect comunicat de tatal partii vatamate, care i-a mai spus ca numita Abazar V. a vazut cine a aplicat lovitura partii vatamate.
S-a reținut că martorul O. N., a confirmat sustinerile martorului C. I., precizand ca nu cunoaste cine a lovit-o pe partea vatamata in cap cu sticla de bere, insa a auzit ca in altercatie ar fi fost implicat numitul Memo din localitatea Anina.
În ceea ce privește martorul Adragai V. E., s-a reținut că acesta a declarat ca a fost prezent la ruga de la Brdet din anul 2010, si ca partea vatamata a fost batuta de catre numitul Memo. Martorul mai precizeaza ca partea vatamata suferise anterior un accident auto, ocazie cu care a fost lovit la cap. De asemenea martorul arata ca inculpatul nu a fost implicat in scandal.
De asemenea, s-a reținut că martorul Dragusan M., a declarat ca nu stie cine a lovit-o pe partea vatamata cu sticla in cap si nua vazut ca inculpatul sa fi fost implicat in incident. Mai arata ca dipa ce a fost lovita partea vatamata, mama acestuia i-a reprosat numitului U. N. ca l-a lovit pe R. A. P..
Cu privire la martorul Adragai M., prima instanță a reținut că a declarat ca a vazut cum, la ruga din anul 2010 din localitatea Bradet, numitul Memo a agrsat-o pe partea vatamata, acestia fiind despartiti de U. L.. Martorul nu face nici o referire la inculpat, iar martorul U. L. a declarat ca a participat la ruga de la Bradet din anul 2010, ocazie cu care a intervenit la un incident in care erau implicate mai multe persoane, printre care si numitul Memo. Se mai arata ca nu l-a vazut pe inculpat sa o fi lovit pe partea vatamata.
S-a mai reținut că martorul C. I. a declarat ca a a participat la ruga de la Bradet din anul 2010 ocazie cu care a vazut-o pe partea vatamata cazuta la pamant, fara sa fi vazut insa cine a lovit-o pe aceasta, iar martorul Salagean C., a declarat ca a participat la ruga de la Bradet din anul 2010, si ca a vazut cum U. S. si U. L. au lovit-o pe partea vatamata, arătând ca nu a vazut ca inculpatul sa o fi lovit pe partea vatamata, insa precizând si faptul ca atat inculpatul, care era prezent la incident cat si Ursacahe N., aveau in mana cate o sticla de bere. S-a mai reținut că martorul a precizat de asemenea ca a vazut cum partea vatamata a fost lovita in cap cu o sticla de bere. De asemenea martorul a relatat ca U. N. a amenintat mai multe persoane, carora le-a cerut sa nu spuna ce au vazut referitor la implicarea a in incidentul cu partea vatamata.
Cu privire la martorul H. Silviudeclara, s-a reținut că acesta a arătat ca a participat la ruga de la Bradet din anul 2010 si ca are cunostinta de un incident intre U. S. si partea vatamata, pe care declara ca a vazut-o cazuta la pamant, fara insa sa cunoasca modul de producere a cazaturii, ca nu l-a vazut pe inculpat la acest incident si nici a partea vatamata sa fi fost lovita in cap cu o sticla de bere.
În condițiile în care din totalul de 12 martori ascultati in fata instantei, 10 declarând ca inculpatul fie nu a participat la incident fie nu a fost vazut de respectivii martori, doar 2 martori si anume U. N., despre care martorii C. I. si C. C., afirmând ca ar fi fost autorul loviturii, declarând ca nu a vazut cine a lovit-o pe partea vatamata, insa a auzit ca aceasta ar fi fost lovita de catre inculpat, iar martorul U. Silvu, fratele celui de mai sus, declarând ca a vazut cum inculpatul a aruncat cu o sticla de bere spre partea vatamata, insa nu a vazut daca a lovit-o pe aceasta, prima instanță nu a considerat ca aceasta situatie e suficientă pentru condamnarea persoanei acuzate.
Au fost reținute disp. art 1 Cod Pr Penala, potrivit cărora scopul procesului penal este constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și disp.art 52 Cod Pr Penala, potrivit cărora orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.
S-a mai reținut că în cazul în care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluția ce se impune este achitarea inculpatului de către instanța de judecată.
Totodată, prima instanță a constatat că în Codul de procedură penală român, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52 statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.”
În ceea ce privește expertiza privind testul poligraf, nr._/24.03.2011, care a concluzionat că inculpatul a prezentat modificări ale stresului emoțional caracteristice comportamentului simulat, prima instanță a considerat că aceasta nu poate constitui o probă certă care să formeze instanței convingerea că inculpatul a săvârșit fapta, în condițiile în care nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.
Dealtfel, s-a considerat că testarea sincerității inculpatului, cu testul poligraf, nu trebuie supraestimată în condițiile în care această tehnică, pe de o parte, nu face parte din mijloacele de probă prevăzute în art. 64 C. proc. pen., el neputând prezenta o certitudine privind vinovăția ori nevinovăția inculpatului, iar pe de altă parte, de cele mai multe ori, este imperfect, dependent de o multitudine de factori cum ar fi emotivitatea uneori crescută, nervozitate, deficiențe psihice, etc.
Prin urmare, prima instanță a opinat că, concluziile testului poligraf nu pot fi considerate ca furnizând probe, în sensul procesual al noțiunii, întrucât poligraful nu este, așa cum s-a arătat, mijloc de probă, acestea putând valorificate, în planul unei soluții, doar în calitate lor de indicii care, coroborate, cu alte elemente de fapt conduc către o anume concluzie.
Considerând că în fapt nu s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, iar îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție” prima instanță a dispus achitarea inculpatului și având în vedere solutia pe latura penala, instanta de fond a respins actiunea civila.
Împotriva sentinței penale nr. 137/12.09.2013 pronunțată de J. O. în dosarul nr._ au declarat apelurile, în termen legal, P. de pe lângă J. O. și partea civilă R. A. P., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului declarat de P. de pe lângă J. O. s-a solicitat condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată susținându-se că invocarea de către prima instanță că nu s-ar fi stabilit cu certitudine cine este autorul lovirii cu sticla care a determinat leziunea suferită de partea vătămată este nejustificată, atâta timp cât inculpatul este plasat în zona conflictuală, este văzut de mai mulți martori având o sticlă de bere în mână și este indicat ca fiind autorul faptei, coroborat cu aspectul că alți martori exclud că ar putea fi autor al faptei martorul U. N.. În acest sens, au fost invocate declarațiile martorului O. N. C. care a arătat că pe perioada desfășurării conflictului l-a văzut pe martorul U. N. și că acesta nu avea nici o sticlă de bere în mână, astfel că această persoană este exclusă în a fi autorul faptei (filele 45,46 dosar urmărire penală); martorului A. V. E. care a arătat că a fost în preajma conflictului și că martorul U. N. nu avea nici o sticlă de bere în mână pe care să o poată arunca și cu care să lovească în cap partea vătămată (filele 57-58 dosar urmărire penală); martorului D. M. care a susținut că martorul U. N., cu certitudine nu este cel care a lovit cu sticla în cap persoana vătămată și a afirmat că doar mama persoanei vătămate aducea acuzații acestuia (filele 59-60 dosar urmărire penală). A mai fost invocat ca fiind deosebit de relevant raportul întocmit de agentul șef de poliție B. G. din cadrul Poliției Orașului Anina, care fiind prezent la desfășurarea evenimentelor, a arătat că U. N. nu a avut nici o implicație în acel scandal, nu a lovit cu sticla de bere, ci doar a oferit sprijin pentru a despărți pe cei implicați în conflict; că polițistul aflat la fața locului a arătat că numitul U. N. avea în mână pahare de plastic la fel ca și ceilalți de la masă, fapt confirmat și de audierea altor persoane în cauză. Totodată s-a considerat că susținerea instanței că testul poligraf nu are nici o relevanță este nejustificată, atâta timp cât rezultatul acestuia este coroborat cu declarațiile martorilor, care indică ca autor al faptei pe inculpatul M. Z. F. A., rolul acestuia fiind tocmai de a întări convingerea organelor judiciare cu privire la aspecte care sunt negate de autorii faptelor, însă în legătură cu care există alte probe de vinovăție. S-a mai arătat că dorința persoanei vătămate și a membrilor familiei acesteia de a se răzbuna pe inculpatul U. N. cu care sunt într-o stare conflictuală veche, nu pot conduce la ideea că inculpatul nu este autorul faptei și că aceasta ar fi fost săvârșită de o persoană neidentificată.
Apelul declarat de partea civilă nu a fost motivat în scris și nici oral în fața instanței, solicitându-se însă condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 2 C.p. și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile.
Analizând apelurile declarate în cauză, prin prisma motivelor de apel și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării complete și pertinente a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Astfel, și instanța de apel constată că nu există probe suficiente pentru a se putea reține cu caracter cert vinovăția inculpatului M. Z..
În analizarea probatoriului, instanța de apel va avea ca punct de plecare declarațiile victimei și ale apropiaților săi. Astfel, persoana vătămată R. A. a relatat în declarația consemnată în procesul verbal din 28.09.2010 că în data de 15.08.2010 în urma unei altercații a fost lovit de U. N. cu o sticlă în partea stângă a capului, iar martora R. O. M. (. nr._): „Personal l-am văzut pe U. N. când l-a lovit cu o sticlă de bere în cap pe fratele meu care a căzut la pământ în stare de inconștiență”.
Varianta contrară este susținută de persoanele care l-au însoțit pe numitul U. N. în seara incidentului, respectiv martorii D. M., Adragai V. E., A. M. M., O. N. A., martori invocați și în apelul Parchetului de pe lângă J. O.. Acești martori însă nu fac decât să îl disculpe pe numitul U. N. și nu să constituie probe obiective în vinovăția inculpatului. Astfel, martorul O. N. A. (. nr._) a arătat că „personal nu am văzut cine l-a lovit pe R. A. dar după terminarea scandalului toate persoanele aflate în zonă spuneau că cel care l-a lovit pe R. A. cu o sticlă de bere în cap a fost M. Z. F. A. zis S.”. De remarcat este însă faptul că martorul sus menționat a susținut că U. N. nu numai că nu a avut vreo sticlă de bere în mână, dar „nici nu a fost în zonă când a avut loc altercația dintre L. A. și R. A..” (fila 45 verso, dosar UP). Această susținere este contrazisă chair de unul dintre ceilalți martori indicați de parchet, martorul A. V. E. (. nr._, fila 57 verso, dosar UP) relatând: „La un moment dat la o masă din apropierea noastră a început un scandal în care l-am recunoscut pe R. A. și un țigan din Anina căruia știu că i se spune Memo. Imediat pe lângă aceștia s-au adunat mai multe persoane. M-am ridicat de la masă și am mers aproape de ei dar neputând să văd din cauza aglomerației m-am retras la masa de unde am plecat. Atunci s-a ridicat U. N. și a mers și el să vadă ce se întâmplă dar fără să intervină în vreun fel.” Pe de altă parte, există și declarația martorului S. C. (. nr._) care a relatat: „nu pot preciza cine a lovit cu sticla dar înainte de lovitură i-am văzut pe U. N. și pe S. că aveau fiecare câte o sticlă de bere în mână iar după aceasta nici unul din ei nu mai aveau sticle de bere în mână”.
În motivele de apel ale Parchetului de pe lângă J. O. s-a invocat raportul întocmit de agentul șef de poliției B. G. din cadrul Poliției orașului Anina, solicitându-se a fi avut în vedere. Este adevărat că în dosarul de urmărire penală există înscrisul intitulat „raport” din 25.08.2010 (fila 72 dosar) scris de agentul șef B. G., care însă nu are nicio valoare probatorie, persoana nu se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu, el însuși menționează că „la terminarea programului de lucru”, nefiind menționat un asemenea mijloc de probă în Codul de procedură penală. Mai mult, persoana susține că numitul U. N. s-a aflat la masă cu el și cu agentul B. R. și s-ar fi ridicat împreună pentru a aplana conflictul, fapt care contrazice declarațiile martorilor D. M., Adragai V. E., A. M. M., O. N. A..
Conform dispozițiilor art. 396 alin. 2 C.p.p. instanța poate pronunța condamnarea inculpatului dacă se constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. Dacă din ansamblul materialului probator nu se poate reține cu certitudine vinovăția inculpatului M. Z. F. A. pentru săvârșirea faptei ce a făcut obiectul trimiterii în judecată și, în ciuda eforturilor din faza de cercetare judecătorească, dubiile nu au putut fi înlăturate, persistând o stare de incertitudine, aceasta exclude posibilitatea pronunțării unei hotărâri de condamnare, în cauză operând principiul in dubio pro reo, ideea de certitudine, care trebuie să fundamenteze o soluție de condamnare neputându-se contura.
Prin urmare, soluția de achitare dispusă de J. O. este temeinică și legală, la fel și cea de respingere a acțiunii civile. Astfel fiind, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă J. O. și partea civilă R. A. P. împotriva sentinței penale nr. 137/12.09.2013 pronunțată de J. O. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligată partea civilă la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare parțiale către stat în apel; în rest cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia conform art. 275 alin. 3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă J. O. și partea civilă R. A. P. împotriva sentinței penale nr. 137/12.09.2013 pronunțată de J. O. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă partea civilă la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare parțiale către stat în apel; în rest cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia conform art. 275 alin. 3 C.p.p.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, onorariu parțial avocatul din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-L.B.- 17.11.2014
Tehnored- .C.U.- 17.11.2014
Prima inst.: jud.L. P. – J. O.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Hotărâre... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 861/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
