Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Hotărâre din 23-10-2014, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-10-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 884/A
Ședința publică din 23 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpata L. C. împotriva sentinței penale nr. 2030/01.09.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpata apelantă L. C., în stare de arest, asistată de avocat din oficiu T. V..
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu a inculpatei apelante, avocat T. V., solicită admiterea apelului.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat, arătând că inculpata și-a recunoscut vinovăția.
Inculpata apelantă L. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 14.08.2014, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei A. sub nr._, acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă J. A. cu inculpata L. C., cercetată pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 233 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 și art. 41 alin. 1 Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 4665/P/2014 a Parchetului de pe lângă J. A..
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că, în data de 29.07.2014, în jurul orelor 09,30, în timp ce persoana vătămată M. R. se afla pe . A., în fața blocului 13, unde locuiește, a fost acostată de inculpata L. C., care, după ce a trântit-o la pământ, i-a smuls din ambele urechi cerceii din aur de aproximativ 10 grame, după care a fugit. Ulterior, în data de 29.07.2014, în jurul orelor 12,40, în timp ce persosna vătămată B. M. E. se afla pe . A., prin violență, inculpata L. C. i-a smuls de la gât un lănțișor din aur, de aproximativ 6 grame, după care a fugit.
S-a menționat că inculpata a declarat că, în data de 29.07.2014, în jurul orelor 09,30, deoarece nu avea bani, a atacat-o pe persoana vătămată M. R., care se afla pe . A., în fața blocului 13, i-a smuls din ambele urechi cerceii de aur de aproximativ 10 grame, după care a fugit. În urma smulgerii cerceilor din ureche, persoana vătămată a suferit 14 zile de îngrijiri medicale. Din declarația dată de inculpată în calitate de suspectă, a mai rezultat că, în data de 29.07.2014, în jurul orei 12,40, a văzut o femeie în vârstă de aproximativ 60 de ani, traversând . CFR înspre blocuri, observând că la gât poartă un lanț. Deoarece avea nevoie de bani, a luat hotărârea de a-l fura, astfel că a atacat-o pe persoana vătămată B. M. E., a lovit-o, a trântit-o la pământ, i-a smuls de la gât lănțișorul de aur, de aproximativ 6 grame, după care a fugit.
S-a precizat că situația de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declarații inculpată; declarații persoane vătămate, declarații martori G. M. T. și I. S. A.; planșe fotografice, constatări medico-legale, proces-verbal de ridicare.
În drept, procurorul a stabilit că cele două fapte reținute în sarcina inculpatei întrunesc fiecare elementele constitutive ale câte unei infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 233 alin. 1 Cod penal.
Inculpata a recunoscut faptele reținute în sarcina sa de către procuror și a încheiat cu acesta o înțelegere cu privire la pedeapsă și modul de executare, astfel: câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru fiecare dintre cele două infracțiuni de tâlhărie, prev. de art. 233 alin. 1 cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 41 alin. 1 Cod penal; în baza art. 39 Cod penal, contopirea celor două pedepse de 2 ani închisoare cu aplicarea unui spor dee 8 luni închisoare; apoi, în baza art. 15 din Legea 187/2012 rap. la art. 83 alin. 1 Cod penal anterior, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 1755/09.10.2013, definitivă prin neapelare la 24.10.2013, executarea în întregime a acestei pedepse cumulată cu pedeapsa din prezenta cauză, deci, în final, inculpata urmând să execute 3 ani și 8 luni în regim de detenție.
În ceea ce privește latura civilă, procurorul a precizat că părțile civile și-au recuperat integral prejudiciul prin restituire.
Prin sentința penală nr. 2030 din 01.09.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._, în baza art. 485 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției, încheiat de P. de pe lângă J. A. cu inculpata L. C., cu privire la săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prev. de art. 233 Cod penal cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 41 alin. 1 Cod penal, obiect al dosarului penal nr. 4665/P/2014.
În temeiul art. 233 Cod penal cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 41 alin. 1 Cod penal, a fost condamnată inculpata L. C. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 233 Cod penal cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 41 alin. 1 Cod penal, a fost condamnată inculpata L. C. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, au fost contopite cele două pedepse de 2 ani închisoare aplicate în cauză în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 8 luni închisoare, deci, inculpata execută 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 alin. 1 Cod penal anterior, s-a revocat suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare (conform sentinței penale nr. 1755/09.10.2013 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin neapelare la 24.10.2013 și modificată în baza art. 4 Cod penal prin sentința penală nr. 429/20.02.2014 a Judecătoriei Focșani definitivă prin nerecurare la 07.03.2014) și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse cumulată cu cea de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată în cauză, urmând ca în final inculpata să execute 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 67 alin. 1 Cod penal, a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b), respectiv, dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru o perioadă de 3 ani.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b), pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 399 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatei.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, s-a scăzut din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 29.07.2014 la zi.
S-a luat act că persoanele vătămate nu s-a constituit parte civilă în cauză și constată că prejudiciul material a fost recuperat prin restituirea bunurilor în natură.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata la plata către stat a sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța acestă hotărâre, J. A., analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către P. de pe lângă J. A., a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 Cod procedură penală.
În urma coroborării ansamblului probator de la dosarul de urmărire penală, prima instanță a reținut că în data de 29.07.2014, în jurul orelor 09,30, în timp ce persoana vătămată M. R. se afla pe . A., în fața blocului 13, unde locuiește, a fost acostată de inculpata L. C., care, după ce a trântit-o la pământ, i-a smuls din ambele urechi cerceii din aur de aproximativ 10 grame, după care a fugit. Ulterior, în data de 29.07.2014, în jurul orelor 12,40, în timp ce persoana vătămată B. M. E. se afla pe . A., prin violență, inculpata L. C. i-a smuls de la gât un lănțișor din aur, de aproximativ 6 grame, după care a fugit. Inculpata a săvârșit faptele din lipsă de bani, neavând ocupație și, deci, nici venituri. Persoana vătămată M. R. a avut nevoie de 14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea vătămării cauzate de inculpată prin agresiune.
S-a constatat că în drept, fapta inculpatei L. C., care, în data de 29.07.2014, în jurul orei 09:30, pe . A., în fața blocului 13, a acostat persoana vătămată M. R., trântind-o la pământ și smulgându-i apoi din urechi cerceii din aur, de aproximativ 10 grame, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 233 alin. 1 Cod penal.
De asemenea, s-a reținut că în drept, fapta inculpatei L. C., care, în data de 29.07.2014, în jurul orei 12:40, pe . A., a acostat persoana vătămată B. Marsieu și, prin violență, i-a smuls de la gât un lănțișor din aur de aprox. 6 grame, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 233 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce privește latura obiectivă a celor două infracțiuni, prima instanță a reținut că elementul material s-a realizat prin activitatea de smulgere a cerceilor și, respectiv, a lănțișorului din aur din urechile/de la gâtul celor două persoane vătămate, deci însușirea bunului pe nedrept, prin întrebuințarea de violență, iar urmarea imediată a constat în trecerea bunului respectiv din stăpânirea de fapt a persoanei vătămate în stăpânirea inculpatei. Sub aspect cauzal, s-a reținut că trecerea bunului din posesia părții vătămate în aceea a inculpatei a fost consecința directă a acțiunii acesteia de furt prin întrebuințarea de violențe.
Prima instanță a reținut că sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpată cu forma de vinovăție a intenției directe, aceasta a prevăzut rezultatul faptei sale și l-a urmărit, constatând că în configurarea laturii subiective, cerința dublului scop este îndeplinită și astfel elementul material specific furtului a fost realizat în scopul însușirii bunului iar violența (smulgere) a avut ca scop săvârșirea furtului.
J. A. a reținut că cele două infracțiuni au fost săvârșite în concurs real, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal, fiind vorba de două acțiuni infracționale distincte, săvârșite înainte de o condamnare definitivă.
Totodată, având în vedere cazierul judiciar de la fila 23 dosar urmărire penală, s-a constatat că cele două fapte au fost săvârșite fiecare în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 41 alin. 1 Cod penal.
În consecință, având în vedere existența indubitabilă a tuturor elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei, ținând cont că infracțiunea de tâlhărie este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, că acordul de recunoaștere a fost încheiat în formă scrisă și conține mențiunile prev. la art. 482 Cod procedură penală iar cu ocazia încheierii acestuia inculpata a fost asistată de avocat din oficiu, apreciind cuantumul pedepsei (2 ani pentru fiecare dintre cele două infracțiuni de tâlhărie) ca fiind suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei, în baza art. 485 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, J. A. a admis acordul de recunoaștere a vinovăției, încheiat de P. de pe lângă J. A. cu inculpata L. C., în cadrul dosarului penal nr. 4665/P/2014 și a aplicat inculpatei pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta săvârșită împotriva persoanei vătămate M. R.) și pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta săvârșită împotriva persoanei vătămate, în baza art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, contopind cele două pedepse de 2 ani închisoare aplicate în cauză în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 8 luni închisoare, inculpata urmând a executa pedeapsa de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare.
Totodată, în baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 alin. 1 Cod penal anterior, prima instanță a revocat suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare (conform sentinței penale nr. 1755/09.10.2013 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin neapelare la 24.10.2013 și modificată în baza art. 4 Cod penal prin sentința penală nr. 429/20.02.2014 a Judecătoriei Focșani definitivă prin nerecurare la 07.03.2014) și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse cumulată cu cea de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată în cauză, urmând ca în final inculpata să execute 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare.
De asemenea, s-a aplicat inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b), respectiv, dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru o perioadă de 3 ani, apreciind că aceasta este necesară față de natura faptei în concret săvârșite, astfel cum a fost mai sus descrisă și ținând cont de ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei.
Față de pedeapsa complementară aplicată, instanța de fond a făcut și aplicarea art. 65 alin. 1 Cod penal, interzicând inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b), pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 399 Cod procedură penală, având în vedere condamnarea inculpatei precum și faptul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acesteia impun în continuare privarea de libertate, a fost menținută starea de arest și, potrivit art. 72 Cod penal, din pedeapsa aplicată acestuia, se va computa durata reținerii și a arestării preventive, de la data de 29.07.2014 la zi.
Totodată, J. A. a luat act că persoanele vătămate nu s-au constituit parte civilă în cauză și a constatat că prejudiciul a fost recuperat prin restituirea bunurilor în natură, conform actelor de la dosarul de urmărire penală.
Împotriva sentinței penale nr. 2030/01.09.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpata L. C. solicitând reducerea pedepsei.
Analizând apelul declarat de inculpată prin prisma motivelor invocate de aceasta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 488 alin. 2 C.p.p.: „Împotriva sentinței prin care acordul de recunoaștere a fost admis, se poate declara apel numai cu privire la felul și cuantumul pedepsei ori la forma de executare a acesteia.” Raportat la aceste dispoziții legale, urmează a se analiza numai modalitatea de individualizare a pedepselor.
Potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” În privința inculpatei se reține gravitatea deosebită a faptelor dedusă din aceea că a acostat persoanele vătămate în plină zi, în locuri publice, acționând cu violență pentru a le smulge bijuteriile pe care le purtau. De asemenea, în privința acesteia se constată că are antecedente penale, suferind condamnări pentru infracțiunea de furt și ultraj (infracțiuni împotriva patrimoniului și autorității). Toate aceste elemente conduc la concluzia că inculpata denotă un pericol social crescut pentru colectivitate, iar pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile prevăzute de art. 233 C.p. sunt în cuantum egal cu minimul special prevăzut de legiuitor (de la 2 la 7 ani închisoare), astfel că nu se impune nicio reducere cu atât mai mult cu cât nu există elemente de natură a fi valorificate drept circumstanțe atenuante. În ceea ce privește pedeapsa rezultantă, se constată că a fost aplicat sporul legal obligatoriu de o treime din pedeapsa ce nu se execută integral, neputându-se dispune nicio reducere. Totodată, pedeapsa finală ce urmează a fi executată de inculpată este rezultatul incidenței dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. 1 C.p. din 1969, urmare a comiterii infracțiunilor din prezenta cauză în termenul de încercare al condamnării dispuse prin sentința penală nr. 1755/09.10.2013 a Judecătoriei Focșani.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata L. C. împotriva sentinței penale nr. 2030/01.09.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 424 alin. 2 C.p.p. va menține starea de arest a inculpatei, constatând că temeiurile care au condus la această măsură s-au definitivat prin prezenta decizie.
În temeiul art. 424 alin. 3 C.p.p. raportat la art. 72 alin. 1 C.p. va deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestului preventiv de la data de 01.09.2014 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata L. C. împotriva sentinței penale nr. 2030/01.09.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 424 alin. 2 C.p.p. menține starea de arest a inculpatei.
În temeiul art. 424 alin. 3 C.p.p. raportat la art. 72 alin. 1 C.p. deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestului preventiv de la data de 01.09.2014 la zi.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpata la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-L.B.- 30.10.2014
Tehnored- .C.U.- 03.11.2014
Prima inst. jud. D. L. T. – J. A.
| ← Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 849/2014.... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 886/2014.... → |
|---|
