Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 1011/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1011/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-11-2014
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ cod operator 2711
DECIZIA PENALĂ nr. 1011/A
Ședința publică din 26 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. M. C. FLORENȚA
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: A. I. C.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se afla judecarea apelul declarate de inculpatul H. V. împotriva sentinței penale nr. 3258 din 10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul H. V. asistat de avocat din oficiu S. R. din cadrul Baroului T., lipsește partea civilă Direcția R. a Finanțelor P. Timișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință, după care instanța constantă ca inculpatul prezent arată că își retrage apelul formulat, sens în care i se ia o declarație, ce a fost atașată la dosar.
Ulterior, instanța acordă cuvântul avocatului și procurorului cu privire la poziția exprimata de inculpat.
Avocatul din oficiu solicită să se ia act de voința exprimată de inculpatul prezent în fața instanței.
Procurorul solicită să se ia act de retragerea apelului.
Inculpatul solicită să se ia act de retragerea apelului.
C.,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3258 din 10.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Timișoara în temeiul art.270 alin.2 lit. b) din Legea nr.86/2006, cu aplicarea art. 5 din Codul penal raportat la art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală l-a condamnat pe inculpatul H. V. – fiul lui Natural și V., născut la data de 13.03.1968 în ., cu domiciliul în Jimbolia, .. 23, jud. Timis,fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de:
- 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă;
În temeiul 2961 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 5 din Codul penal raportat la art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, l-a condamnat același inculpat la pedeapsa de:
- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false
În temeiul art. 33 lit. a) C.pen din 1969 a constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente și, în temeiul art. art. 33 lit. a rap.la art.34 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) și 4 (patru) luni închisoare, fără a aplica vreun spor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.
În temeiul art.71 C. pen. din 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. din 1969, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen. din 1969.
În temeiul art.81 și art. 82 C.pen. din 1969 a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. din 1969, a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 404 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În temeiul art. 19, raportat la art. 397 alin. 1 Cod procedură penală și art. 1349, 1357-1358 din Codul civil, a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 4.290,62 lei reprezentând drepturi vamale și alte taxe datorate în vamă, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, până la data achitării integrale, către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală R. a Finanțelor P. Timișoara.
În temeiul art. 112 alin. 1 lit. f) Cod penal, a confiscat de la inculpat, în folosul statului, un număr de 10.060 (zecemiișaizeci) pachete țigări marca „Fast” ridicate de la aceasta potrivit adeverinței_/11.07.2011 (aflată la fila 33 dosar urmărire penală).
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de 18.12.2013 în dosar nr. 8190/P/2011, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului H. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de „deținere în afara antrepozitului fiscal, pe teritoriul României, de produse accizabile supuse marcării-categoria țigarete – fără a fi marcate, peste limita a 10.000 de țigarete” și contrabandă simplă în modalitatea normativă privitoare la deținerea și transportul de mărfuri – categoria țigarete – care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă, prev. de art. 296 ind. 1 alin. 1 lit. „i” din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. 3 teza a-I-a din Legea nr. 86/2006, totul cu aplicarea art. 33 lit. „a” Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în data de la data de 11.07.2011, in jurul orelor 0100, pe sensul de intrare în țara al PTF Jimbolia rutier s-a prezentat învinuitul H. V., acesta aflându-se la volanul autoturismului marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare W_-I.La controlul de frontiera, fiind întrebat de organele de control dacă deține produse supuse accizării peste limita legală, învinuitul a declarat că are o anumită cantitate de țigări, fără a preciza exact cantitatea, astfel încât, întrucât existau suspiciuni că în autoturism există o cantitatea de țigarete ce depășește limită legală, lucrătorii poliției de frontiera au efectuat verificări amănunțite. Cu aceasta ocazie, organele de control au identificat un număr de 503 pachete de țigări marca Fast de proveniența Serbia (10.060 țigarete) acestea fiind descoperite ascunse în plafon, părțile laterale și sub presurile din fața ale autoturismului.
Organele de urmărire penală au arătat că faptele reținute în sarcina inculpatului se probează cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare;- proces-verbal de sesizare ; declarație martor asistent și declarații învinuit.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 05.02.2014 sub nr. de dosar_ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 27.03.2014, în temeiul art. 346 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Prin încheierea din data de 14.05.2014 în baza dispozițiilor art. 91 alin. 4 Cod procedură penală s-a constatat încetată delegația apărătorului din oficiu, și s-a dispus în temeiul art. 3 din protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală raportat la art. 272 alin. 2 Cod. Proc.pen plata onorariului parțial n sumă de 100 lei.
La dosarul cauzei a fost depusă și fișa de cazier judiciar actualizată a inculpatului (fila 26).
În cadrul cercetării judecătorești la ședința de judecată din 27.08.2014, inculpatul H. V. a recunoscut săvârșirea faptei, declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar, iar instanța de fond a încuviințat cererea privind soluționarea cauzei prin aplicarea art. 374 alin. 4 C.pr.pen.
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, la data de 11.07.2011, în jurul orelor 0100, pe sensul de intrare în țară al PTF Jimbolia rutier s-a prezentat inculpatul H. V., acesta aflându-se la volanul autoturismului marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare W_-I. Fiind întrebat la controlul de frontiera, de organele de control dacă deține produse supuse accizării peste limita legală, învinuitul a declarat că are o anumită cantitate de țigări, fără a preciza exact cantitatea, și întrucât existau suspiciuni că în autoturism există o cantitatea de țigarete ce depășește limita legală, lucrătorii poliției de frontiera au procedat la efectuarea unui control amănunțit. În urma verificării s-au identificat de organele de control un număr de 503 pachete de țigări marca Fast de proveniența Serbia (10.060 țigarete) acestea fiind descoperite ascunse în plafon, părțile laterale și sub preșurile din față ale autoturismului.
În vederea continuării cercetărilor întreaga cantitate de țigarete a fost ridicată potrivit adeverinței nr.1257/11.07.2011 (fila 33 dosar urmărire penală).
Fiind audiat după depistarea faptei, la data de 11.07.2011 inculpatul H. V. a recunoscut săvârșirea faptelor declarând că la data de 10.07.2011 în jurul orelor 2300 a ieșit din România prin P.T.F. Jimbolia rutier, deplasându-se în Serbia cu intenția de a cumpăra țigarete, s-a deplasat în localitatea Srpska Crnja unde s-a întâlnit cu o persoana de sex masculin de cetățenie sârba, cunoscut sub numele D., achiziționând de la acesta cantitatea de 503 pachete țigări marca Fast pe care le-a ascuns în autoturismul sau. De asemenea, a mai declarat că pentru țigările achiziționate a achitat parțial contravaloarea acestora, respectiv suma de 400 euro cetățeanului sârb, ulterior urmând a achita diferența de preț. La data de 05.09.2011 s-a început urmărirea penală, iar inculpatul
Potrivit declarației din data de 18.11.2011, dată în calitate de inculpat, acesta și-a nuanțat declarația arătând ca organele vamale au consemnat eronat faptul că în autoturismul său a fost găsită cantitatea de 503 pachete țigarete, în realitate deținând doar cantitatea de 500 pachete (50 cartușe), unul dintre acestea fiind desfăcut, iar din el scoase 3 pachete, ceea ce a generat confuzia. A mai arătat că a contestat procesul-verbal prin care la data de 11.07.2011 prin care i-a fost aplicată și o sancțiune contravenționala, pe motiv că intenționă să se sustragă doar controlului vamal al autorităților sârbești, nu și celui efectuat de autoritățile din România, și că recunoaște fapta și regretă confuzia organelor vamale.
Fiind audiat în fața instanței la data de 27.08.2014, inculpatul a arătat că recunoaște și regretă comiterea faptei.
Conform procesului verbal de constatare a faptei din data de 11.07.2011 s-a consemnat cantitatea de țigarete găsită în autoturismul învinuitului (filele 25-26 dosar) ș adeverința de reținere a bunurilor (file 33 dosar), ambele semnate de învinuit la momentul întocmirii.
Potrivit declarațiilor martorilor R. C. și R. L. (filele 37-38, 39-40 dos. urm.pen.) în prezența lor inculpatul H. V. a declarat că a încercat să introducă în România cantitatea de 503 (cincisutetrei) pachete țigări pe care le avea ascunse în mai multe locuri din autoturismul marca Ford model Escort înmatriculat în Austria cu nr. W_ cu care s-a prezentat la punctul de intrare în România în Punctul de trecere a frontierei Jimbolia – Rutier.
Conform procesului de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 61 din data de 21.05.2011, la data de 21.05.2011 s-a prezentat pe sensul de intrare la punctul de trecere Jimbolia numitul Hazparu V. care a declarat că deține 2 pachete de țigarete, iar la controlul efectuat s-au descoperit 4 pachete Fast peste limita legală ascunse, de proveniență Serbia și nedeclarate fiind sancționat cu Avertisment.
Vinovăția inculpatului a rezultat așadar din analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă – procesul-verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile martorilor, și nu în ultimul rând declarația inculpatului din faza actelor premergătoare și din fața instanței.
Instanța de fond a observat că la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Noile Coduri penal și de procedură penală.
Cu privire la legea penală aplicabilă în ceea ce privește infracțiunea „deținere în afara antrepozitului fiscal, pe teritoriul României, de produse accizabile supuse marcării-categoria țigarete – fără a fi marcate, peste limita a 10.000 de țigarete” și contrabandă simplă în modalitatea normativă privitoare la deținerea și transportul de mărfuri – categoria țigarete – care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă, prev. de art. 296 ind. 1 alin. 1 lit. „i” din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. 3 teza a-I-a din Legea nr. 86/2006, totul cu aplicarea art. 33 lit. „a” Cod penal, raportat la existența concursului de infracțiuni și a modului de individualizarea a executării pedepsei, prima instanță a apreciat mai favorabilă legea penala veche respective Codul penal din 1969. Astfel, cu toate că și sub imperiul Noului Cod penal faptele săvârșite de inculpat s-ar afla tot în concurs de infracțiuni, din punct de vedere al regimului sancționator vechiul cod penal pare a fi mai favorabil decât actualul (care instituie aplicarea obligatorie a sporului). Și din punct de vedere al individualizării executării pedepsei suspendarea condiționată a fost apreciată de către prima instanță a fi mai favorabilă decât amânarea executării pedepsei, cea din urmă impunând stabilirea în sarcina inculpatului de obligații.
I. În drept, prima instanță a constatat că fapta inculpatului H. V. de a introduce în țară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.270 alin.2 lit.b din Legea nr.86/2006.(fapta fiind săvârșită la data de 11.07.2011, ulterior faptei sancționate contravențional de sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal din data de 21.05.2011, în decursul aceluiași an).
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 270 alin. 2 lit. l din legea 86/2006, s-a constatat că fapta a fost săvârșită la data de 11.07.2011, ulterior faptei sancționate contravențional de sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal din data de 21.05.2011, în decursul aceluiași an potrivit procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 61/21.05.2011, prin care acestuia i s-a aplicat sancțiunea avertisment și necontestat concluzionându-se că bunurile îi aparțineau, astfel că se îndeplinește cerința legală de introducere de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal.
În cauză s-a reținut că inculpatul a cumpărat cantitatea de țigarete pe care le transporta în momentul opririi la controlul vamal de pe teritoriul Serbiei și că intenționa să comercializeze aceste bunuri.
Din întregul material probator existent la dosarul cauzei, a rezultat că inculpatul H. V. a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, cu forma de vinovăție a intenției indirecte, inculpatul având reprezentarea pericolului social a faptelor sale.
II. În drept, prima instanță a mai reținut că fapta inculpatului H. V. care, la data de 11.07.2011 deținea in autoturismul pe care îl conducea cantitatea de 503 pachete țigări (10.060 tigarete), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.2961 alin.1 lit.l din Legea nr.571/2003 (deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri);
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, elementul material al acesteia s-a realizat prin simpla deținere a unei cantități de 503 de pachete de țigarete, peste limita legală (10.000), țigaretele reprezentând produse accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, din aceeași lege și care erau marcate necorespunzător în sensul că prezentau timbre de producție externă ( sârbă).
În ceea ce privește încadrarea țigaretelor în categoria produselor accizabile, s-a avut în vedere dispozițiile art. 125 indice 1 alin. 1 pct. 7 din legea nr. 571/2003 potrivit cărora produsele accizabile sunt produsele energetice, alcoolul și băuturile alcoolice, precum și tutunul prelucrat, astfel cum sunt definite la titlul VII din prezenta lege, (…) coroborate cu dispozițiile art. 206 indice 2 lit. b și 206 indice 15 din același act normativ, dispoziții care reglementează aplicarea accizelor la tutun și care definesc noțiunea de tutun prelucrat, categorie în care se încadrează și țigaretele.
Sub aspectul laturii subiective infracțiunea, instanța de fond a constatat că a fost săvârșită cu intenție, inculpatul, a avut reprezentarea faptului că deținerea unei cantități de 503 pachete de țigarete,_ de țigarete cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv prin neplata accizelor constituie infracțiune, însă a urmărit producerea rezultatului, respectiv neplata taxelor datorate bugetului de stat, deținerea având drept scop comercializarea ulterioară a bunurilor.
Legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă a rezultat chiar din săvârșirea acesteia, simpla deținere a bunurilor în condițiile arătate prezentând din punctul de vedere al legiuitorului pericol social.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prescrise de art. 72 din Cod penal de la 1969, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, persoana inculpatului, inclusiv a antecedentelor sale penale, a poziției procesuale în fața organelor judiciare.
Având în vedere de cele menționate, precum și faptul că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa înainte de începerea cercetării judecătorești, solicitând ca judecarea cauzei să aibă loc doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, instanța de fond a făcut aplicarea art. 396 alin. 10C.p.p. și a redus cu o treime limitele de pedeapsa prevăzute de lege, respectiv cele prevăzute de art. 270 alin. 2 lit. b) din Legea nr.86/2006 de la pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani la pedeapsa cu închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni, iar pentru cele prevăzute de art. 2961 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu închisoarea de la unu la 4 ani la pedeapsa cu închisoarea de la 8 luni la 2 ani și 8 luni.
Instanța de fond a avut însă în vedere și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Așadar, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, prima instanță, cu aplicarea art. 5 din Codul penal raportat la art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală l-a condamnat pe inculpatul H. V. la pedeapsa de:
- 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. 2 lit. b) din Legea nr.86/2006, infracțiune de contrabandă;
- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2961 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 571/2003, infracțiune de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false
În temeiul art. 33 lit. a) C.pen din 1969a constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente și, în temeiul art. art. 33 lit. a rap.la art.34 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) și 4 (patru) luni închisoare, fără a aplica vreun spor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, pe linia principiului fundamental al individualizării sancțiunilor de drept penal și al principiului constituțional înscris în prevederile art. 53 alin. 2 din Constituție – potrivit cu care restrângerea unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o – s-a examinat în raport de natura și gravitatea pedepsei principale, proporționalitatea restrângerii drepturilor în cadrul pedepsei accesorii care însoțește de drept pedeapsa principală.
Reținând natura faptei comise, rezultatul produs, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului care conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - instanța de fond l-a privat pe inculpat de exercițiul acestor drepturi pe durata executării pedepsei, conform dispozițiilor art. 71 alin. 1 Cod penal.
Deoarece s-a creat convingerea că inculpatul, față de lipsa antecedentelor penale și regretul manifestat față de săvârșirea faptei și urmările acesteia– se poate îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei, și, îndeplinite fiind și celelalte cerințe ale art. 81 C.pen., prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art.81 și art. 82 C.pen. din 1969 asuspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. din 1969, a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 404 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a constatat că în cauză s-a constituit partea civilă Agenției Naționale de Administrare Fiscală care se subrogă în drepturi Autorității Naționale a Vămilor, Direcției Regionale Vamale Timișoara cu suma de 4.290,62 lei reprezentând daune materiale.
Partea civilă a mai solicitat obligarea inculpatului și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, până la data achitării integrale a debitului.
În temeiul art. 19, raportat la art. 397 alin. 1 Cod procedură penală și art. 1349, 1357-1358 din Codul civil, a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 4.290,62 lei reprezentând drepturi vamale și alte taxe datorate în vamă, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, până la data achitării integrale, către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală R. a Finanțelor P. Timișoara.
Pachetele de țigări descoperite cu prilejul depistării și al perchezițiilor au fost ridicate potrivit Adeverinței_/11.07.2011 (fila 33 dosar urm. pen.).
În temeiul art. 112 alin. 1 lit. f Cod penal, a dispus confiscarea de la inculpat, în folosul statului, un număr de 10.060 (zecemiișaizeci) pachete țigări marca „Fast” ridicate de la aceasta potrivit adeverinței_/11.07.2011 (aflată la fila 33 dosar urmărire penală).
Inculpatul H. V. a fost reprezentat de apărător ales.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestora a declarat apel inculpatul H. V..
La termenul din 26.11.2014, apelantul a învederat instanței că își retrage apelul.
Potrivit art. 415 C.pr.pen. „Până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel”.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate precum și manifestarea de voință a apelantului materializată prin declarația personală de retragere dată în fața instanței, urmează a se lua act de retragerea apelului și va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 415 C.pr.pen., ia act de retragerea apelului formulat de inculpatul H. V. împotriva sentinței penale nr. 3258 din 10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Respinge cererea de acordare onorariu parțial apărător din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2014.
Președinte, Judecător,
F. M. C. FlorențaFlorentina P.
Pentru grefier A. I. C. aflat în C.O,
semnează Grefier Șef al Secției Penale – A. A.
Red.F.F/16.12.2014
Tehnored. A.C/11.12.2014
Nr. Ex. 9
Jud. Fond. L. D.
| ← Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 843/2014.... → |
|---|








